Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)

1921-12-04 / nr. 265

O pioasă pomenire? In slita Arhughelilor Mihaili Gavril s’a prâmni In Capitali (Sm!, în înşişi biserica darstă da dânsei, amintirea Voevodului celei dintâi Uniri. Erau de Uţ5 în bisericuţa care rareori va fi strâns atâţia credincioşi între zid sîilopsie, căpetenii de ale oştire!, bisericci şi călim rotxâaeşU, profesori şi elev’, atadeaţi universitari, coldiţi şi mult no* rod. Oficialitatea lipsea — d*r prezenţe celor ce n’au aşteptat dili invitaţie da* cât înştiinţarea dus ziare şi acelora pe care ii chemase acolo na tainic g!«s al datoriei faţă de memoria marilor morţi, dâdem sa aer de sărbătosre, de admiro* Ikă sărbători, * castei comemorări. Pomenirea lul Mihal... Ctitoria lui Mihal... Şl gândnml foaril cu mr.i bine de SCO de ani la urmă. Ifttr’o poaomo ită z! de toarasă, spre sfârşita Iasului 1592, au îndrepta spsrs Iccsl otâadoi, urmat de narjimia tristă şi tăcută, un om plin de viaţă şi de vlagă pe care-l trimetea la moarte inima cătrănită a lui Alexandru cel Rău. Trecând pe lângă Biserica Albă, aşezată pe calmei uşai deal ce se oglindea în apele Dîmboviţei, frumosul bărbat cu privirea da vultur ceru să i se fngădse aă asiste la Sfânta Hlarghis — spuse povestea bătrânească — şi acolo se ragă Cehi Atotputernic si-I scape viaţa pe care Domni şi cei hala hotărîse să i-o come. Şi rsga ii fa ascaltslS. „Sosind la local aidis trebuia si primays « moarte», gâcha cu satârul la mână, ca Inima crudă, ca ochii sângeroşi ss apropo da osândit, — dar, când aţinti privirea asupra jertfei asie şi când văzu acel trup măreţ, grea cotitură sălbatecă şi iafrorătoare, cu tremur groaznic îl spucă, ridică satâîul, vaejte a isbi ; drr mâns-1 cade, patented slăbesc, greiza îl stăpâneşte şi trântind la pământ Efitura’, fuge printre mulţimea adunată primprejur, strigând în gara mare, că ei au ludrâsneşte a ucide pe acest om". Mulţimea văzând în aceasta un semn dumnezeesc, imploră mila Voivodului care se viza nevoit să dăruiască poporului pe idolul aşa. Mai tărâia, când Mihai a atans atipiuitorul Ţârii Româneşti, în locul acelei umile bisericuţi care i-a liniştit şi ia adreptat cugetul abudnist în momentele desnădejdei, a ridicat o biserici de piatră, a cărei sobră frumuseţe se mai poate desluşi şi azi la admirabila proporţie a zidirii şi la discreta împodobire a păreţilor. Vecina pictură s’a lazgrit şi afamat de câtă nedreptate şi umilinţă şi batjocură a avut să vază at&t amar de vreme, din veacul viteazului othor piuă in zisa de azi ; dar chipul aia mândru şi asmeţ pe care stăpânii «pocal fanarioto i’au acoperit cu zugrăveală pripită ca ai nu se mai amintească anal neam Ingeaau chiar vremurile libertăţii de odinioară, chipul acela descoperit numai la c aii din urmă, în preajma războiului dezrobitor, priveşte acum imperial din misterioşii oughid al sfântului locaş. Aici este casa Lai, aci este lacsi ande cugetai aluimpâili stăpâac^ta cu mai multă tărie; aici au vaait să i sa închine credincioșii, aici au veait să apună cuvinte de ploscă pom mira Ierarhii bisericsi noestre. Pentru prima dată de când există această biserică ouai mitropolit ai Ardealuiui i-a fost îsgldat să vină să se Inchine Cogetului şi Faptei lui Mihiiu în însăşi ctitoria ai. Mitropolitul Nicolae a proslăvit ia cuvinte simţite opera marelui Voevod, arătând cât de adânc a’a păstrat la eufietai poporalul adsleaetc flgura şi fapta liberatorului da o clipă, şi cât de muit a feat aşteptat de un popor în trag cessai d.îorobîîii asistai*. A aii do grea ■Tgie ii aecaimalâ apljsre dia urati, părea eâ îndepărtează tot mai mail im* plinire* ssaul v!« tors de atâtea grneraţî» d*r voia Cslal de sus şl viîej a armatei române a împletit pe pământul eroului dda CăligSreal şi marţi»alai dela Turda cununa libertăţii eterne." In Mitropolitul Pimen, în numele acelui sfânt pământ romântsc, al celor mai mari sacrificii şi generoasa gânduri, car® se află dincolo de Miîcov, aîătst ce hofârîtor rol a ivut espusifera MoldavI în anii îndârjitei rezistenţa de la Oiticz, Tolos? şi Siret, când cu pilda străluciţilor strămoi ce damia somnul de veci în plmiminul el, a îndemnat pe soldaţii Românii eroice care aveau să libereze Ardealul Voevodala Mihdi. Şi astfel cei doi Mitropoliţi — al Ardealului de vescuri robit şi al Moldovei care a ifăîîmat, priatr’o nîaşă sforţare, lanţerile acestei robiri sau vault, mâniţi ds o sacră datorie, in ziua prăznoirii numeiii Voevodavii fără pereche, si educă prisos d .* recunoşlinţă din partea unui popor întrag cdal ce n *răiat, prin jertfa fiinţei sale acum 320 de ani, calea izbăvire! nesmalul român.a. M. JE iiSCîi nsforma agrară şi Regulamentul de aplicare s’au pus în vânzare. Cei ce doresc să le aibă, le pot cumpăra la „Gazeta Transilvaniei®, la banca „Cetatea® şi la chioşcurile de ziar® din Braşov. Se vor distribui şi librăriilor. Câte-un număr de exemplare s’au trimis preoţilor şi învăţătorilor pentru a li distribui ţăranilor. E de dorit ca fiecare ţăran să aibă această lucrare. Pentru a se acoperi marile cheltueli reclamate de tipar, preţul unui exemplar s-a fixat la 10 lei. Cei ce doresc să li sa trimită prin poştă să adreseze la banca „Cetatea® în Braşov costul plus taxa de poştă (50 bani). FOILETONUL LITERAR SUB TEROARE — Schiţă — De a dreapta şoselei ce intră dinspre miasănoapte în oraş, se întinde un pia- !toa puţin ridicat, mutilat de şanţuri în- j tortouhiats şi de gropi proaspete. In dimineaţa asta de toamnă târzie, ele nu se zăresc iasă de pe şosea, căci între cer şi pământ e o negură deasă, rece şi gazoasă, ce îneacă plămânii, pătrunde prin urechi, amorţind tâmplele şi învăluind creierul. Se aud numai cuvinte aspre de comandă şi siluete sare trec prin ceaţa neclintită. Apropiindu-te mai bine, distingi nenumărate grupuri de soldaţi, cari se învârt pe loc, aleargă, cad în genunchi, se târăie pe brânci, se aruncă în şanţuri, deschizând foc împotriva unui duşman închipuit. Dela cel dintâi aşrepţi, sufletele acestor oameni sunt ţinute în cleşte, simţurile şi deschid conductele numai pentru comanda pe care trupul, maşină chinuită şi dresată, îşi încordează forţele a se execute. Chiar şi comandanţii par uneltele unei puteri nevăzute, dar prezente. Pe platoul care s’a rupt de lume, umbre mohorîte de somnambuli se saltă, mânate de teroare. La şcoala de ofiţeri de rezervă se dete ordinul de repaos. Rândurile lungi de uniforme se desfăcură brusc ; icoana sufletului, scăpat din cătuşe, apăru iarăşi la feţele mute şi goale, colorând pe fiecare în felul său. Grupurile se formau şi se desfăceau, nesilite, fiecare om îndreptându-se după nevoile fiinţei sale. De sub uniformă răsărea o lume care, deşi vorbia aproape mimai ungureşte, eră nebănuit de variată, căci aparţinea mai multor rase, cu tendinţi aşa de diferite şi chiar contrarii. Soldatul cu Istrmsn redus, Aurel Popovici, se apropie, ca din întâmplare, da prietinul său Godreanu care şi freca pălmile de frig, căci mâna dreaptă, mai ales, ii amorţise pe cureaua puştii. — De ce stai mereu singur? Izolara ta „ăştia" o iau ca un dispreț. I-am auzit pe mai mulți exprimându se... De altfel — continuă el cu oarecare ezitare — mi se pare că și căpitanul te a luat la ochi. Nu te enerva! — zise el încet, văzând că Godreanu ridică nerăbdător din umeri — rămâi liniştit ca mine ! să nu afle despre ce vorbim! Ei, dă-mi o ţigară ! — Uite, voi fi calm. Te înţeleg prea bine, frate dragă! Te inţeleg, dar ce vrei să fac? S’aboit la glume neroede şi la anecdote murdare ? Sunt sătul de pornografie! — Şi mie crezi că-mi plac? Dar, ce să faci? E vorba, ca timpul să treacă repede şi să ai cât mai puţine neeszuri. Eu nu înţeleg, ta plrcă nu-i cunoşti pe oamenii ăştia! Gând or vrea ei, îţi găsesc sute de gressil pe fiece zi! Ăştia te prigonesc până’n pânzele albe! Mai ales dacă eşti şi român ! Nu I vezi pe Căpitanul Bâsga! cum se uită la noi ? — Ascultă, irite Popovici — reluă Colțeanu rar şi convingător — le văd şi le înţeleg toate. Izolarea mea insă, cu toate astea, e singura atitudine cuminte, pe care o pot avea. Nu uita că între noi doi este o mare deosebire , eu nu pot pune pe faţă masa indiferenţi şi nu ştiu să tac. Mi-aş descoperi numaidecât sentimentele şi credinţele. Astăzi ei presupun şi bănuesc multe, atunci însă li-aş servi date sigure. De altfel, repaosul ăsta puţin mi-i aşa de preţios ! Timp de un an — şi Ce lung e timpul aici ! — vor fi stăpâni pe trupul meu şi cât darcizi exerciţiile, vai, sunt stăpâni şi pe sufletul meu. E cea mai monstruoasă robie din toate câte au fost. îmi cade aşa de bine, când pot gândi, când sunt iarăşi al meu, cel puţin In parte. Popovici rămase pe gânduri. Când camarazii se strânseră In jurul căpitanului Bâayai, el zise, mai mult pentru sine : — Hai s’auzim ce spune căpitanul! Godreanu scoase din buzunarul mantalei puţină merinde, nu atât ca să-şi stfimpere formes, ci ca să-şi facă ds lucru. Se gândia la o problemă, care-1 preocupa de câteva zile. Dacă brațele cale mai viguroase ale ţării n’ar fi retrase dela muncă, pentru ca să păzească trândăvia celor îmbuibaţi, dacă toţi cei ce mănâncă, ar fi constrânşi să-şi producă, oare câte ceasuri de lucru s’ar veni de fiecare om? Cât lucrează muncitorii de astăzi pentru părăsiţii, pe care îi poartăîn spinare? — Şcoala de ofiţeri de rezervă! — strigă ascuţit şi tăios căpitanul, ţinând mâna dreaptă inens. Toţi încremeniră pe loc, în poziţie dreaptă şi ţeapănă. Godreanu simţi că toate ideile i se risipesc, întocmai cum sboară s toiul de vrăbii dintr’un copac, la o detunătură de puşcă. In conştiinţa lui goală se înfipse o volută streină. Vocea, în care se simţeau tăişuri de cuţit, mişca şi purta din nou corpurile. In răstimpuri glasul tăcea, iar mâna nu mai bătea taptul; totuş puşca se încărca şi se golea, fără ca ohii s’o privească, picioarele izbeau pământul deodată, şi aimoui na gribia nici na întârzia, acefenş măsură a timpului şi a pasului, acelaşi ochi aţintiţi cari nu vedeau nimica şi aceleaşi bătăi ale inimii. S’ar fi pirat oft, numai din capriciul unui zeu răutăcios, forme deosebite acopăr acelaş conţinut. Se făcea ,la umăr aras!", când omul al patrulea din rândul al doilea, tuşi, se opri un moment şi se duse mâna stângă la gură. — Sta ! strigă căpitanul. Cine-i acela care s’a mişcat? — Iar Godreanu! Spu&• mi de ce te ai mişcat?&EExEisi . — Am tuşit... fi ăsta nu-i un act voluntar. Ffcta avidi & căpitanului sa ascuţi de răutate, ochii lui galbeni clipeau des, aruao&nd fulgere, iar trupul mio tremura de Agitaţie. — Asta s’o acrii într'o revistă umoristică, să nu xni-i spui mie, obraznicuie! M’ai înţeles ?! Eu te ’nvlţ omenie, ţivil ticălos ce eşti! Ori te frângi, ori i te zdrobesc! Te urmăresc de mult, ştiu ,e eşti! Mine dimineaţă la report! Ţi pida de lucru, să nu te plictiseşti! Ochii negri şi gânditori ai lui Godreanu se aprinseră, iar muşchii feţii zvâcneau sub pielea fină şi palidă. Făcea uriaşe sforţări să sugrume un val, ce i se ridica din piept, sufocându-1. In sfârşit, când căpitanul isprăvi, nadonul i se sparse îmr’un zitabet amar. Frângerea oamenilor continuă, crudă şi neînduplecat. Ferecat în coloană, Codreanu simţea un cerc de fer în jurul său, care, da ar fi vrut să-l rupă, se strângea şi mai tare. Numai pe sub dânsul putea să Scape. Ajuns în cazarmă, se trânti pe un așternut de paie M'n ea lui găsi o singură cale de mântuire: spitalul. Casias. C. F. R. In staţiunile în cari este organizat un serviciu special de încărcări şi descărcări, cereale, cereale măcinate, (făină, tărâţe, etc ) la altul, leguminoasele oleaginoasele şi derivatele lor ca: turtele de rapiţă, de in şi făină pentru turte de rapiţă şi in, cartofii şi seminţele de tot felul, dacâ sunt predate in saci, precum şi fructele, fia proaspătă, uscate, afumate sau opărite şi nucile, dacă sunt predate în saci, lăzi, coşuri sau alt ambalaj şi dacsS taxarea lor s’a făcut pentru greutatea di 10,000 kgr. se încarcă şi descarcă de Calea ferată, percepându se câte 1,50 Lei da fiecare 100 kgr. şi de fiecare ares.taţlune. Dacă articolele de mai sus, afară de turte de rapiţă şi de in, da făină pentru turte de rapiţă şi de in, se predau spre expediere in vrac (neîmbalite), ele se încarcă de calea ferată, percepându-se 2 Lei de fiecare 100 kgr. Descărcarea tuturor articolelor mai sus enumerate încărcate în vrac (neambalate) Incumbă picţior. La taxele da mai sus se va mai percepe şi taxele suplimentare de 5% şi 30'Vo Dispozițiile Intră în vigoare dela 1 Decemvrie a. c. * Cu începere dela 1 Decembrie a. c. se aplică o reducere de 25% din taxele tarifare normale pentru călătorii şi transporturile de bagaje pe C. F. R., pentru staţiunile de pa linia Câmpulung la Tisa Borşa şi înapoi. Călătorii atât civili cât şi militari, precum şi bagajele respective cari beneficiază deja da o reducere pe C. F. R., nu vor mai beneficia și de reducerea de mai sus. S ülü VaKA Mmmi Iatr’an număr recent am anunţat că la Primăria Brăila s’ar fi da acoperit fraude. Acum suntem la missră faţă de cercetările făcute, să venim ca noi amănunte. Iată cum stă cazul. — Societatea da tramvai şi iluminat electric din localitate a făcut o cerere primăriei pr'n care cersa plata iluratoatelui electric în valoare de peste 600.000 la!, plata lumbei pe tot timpul ocupaţie! inaralse, care cerere i-a fost respinsă dt către Comisiunea Interimară a eajuiei de sub harddn! national liberal. Societatea pria d-1 avocat î. Leontaacs» a mituit pirte din conailiarii comunali da sub sctualul guvern cu suma de 150.000 iei, aramă pe care a primit-o d-l I. Pretingher, consilier comuna!, care a împărţit această sumă cu îacă câţiva consilieri pentru a susţine admiterea carei de la care Sociatatea de tramvai a revenit, cu toate că după cum am arătat msi gras, cererea! fusese respinsă ca neadmisibilă. Tot d-1 Pretingher a ciuta! aă-1 mlulascS pe d l avocat, fostul j‘f al contsncrisulul G. Ioasiţiu, înmâaluda-1 ~a a a de 20 000 iei peatru a schimba referata! făcut, tu te narai şi pentru admiterea cerere! făcută de societate. D-1 avocat Ioaniţiu a făcut cunoscut d-lul procuror general Vasilradsia Curtea de Apel din Galaţi, depunând totdeodată fi suma primită drept mite. Imediat după ca a făcut reclamaţia la Parchiut, fi-a înaintat dimisia din postul de şef al contenciosului, şi din partidul Avereican. D-1 procuror general Vaalllra secondat da d-»n! p?!m-procuror I. Ivanovic! fiade inafractor Mărgărit «1 cabinetului N., in urma cercetărilor firtive a depus arestarea până în prezent a următorilor consilieri comunali: I. Pretiagher, Steriade și Bogdăneacu, vice preşedintele Comisiei întări mare, profesor la liceal din localitate şi directorul liceala particular .Renaşterea". Asemenea a mai fost arestat şi d-l avocat I. Lepate&c., care a provocat mituirea. Nu sunt excluse şi alte noai arestări.* — Primar ajutor de primar, dl Vasile Dramba şi-a dat dimisia pentru a facilita — aşa sa zice — mersul instrucţiei. — Parchstul a făcut cunoscut primăriei că, găsind cas da urmărire în contra d-lui N. Maşal, directorul Serviciului tehnic comunal, a deschis acţiune pubică pentru abuz dezacredara, cerând revocarea lui până la lichidarea atacase! penale, care îi împovărează. — Domnișoara Paflopi Potamian în etate de 25 de ani a răpit acum 2 acri pe tânărul (amorezal ei) Socrate A. Pardito de 17 ani, fugind, încotro nu ■e știu. Poliția castă pe eroina acestei noui aventuri. — Până acum la jad. Brăila s-au semănat aprox'mativ 12 400 hr. de grâu. — Aîtâ noapte dela orele 4—8 a. m. la casisouii și hotelul Unirea din central orașului a izbucnit un incendiu, care a fost provocat ceia un coș smolit. Pagube aproximative sunt 200.000 lei. 1. P. CORESPONDENTA BtrAILA Fraude la primărie. — Consilieri comunali arestaţi. — Dimisia Primului ajutor de primar. — O altă afacere. — O d-şoară îşi răpeşte iubitul. — Cazul inginerului Muşat. — Sămânăturile de grâu. — Incendiu. Una pe săptămână anâ. ^ Dumineca Pocăitului 3 Dela Avezescu celize: Fraţilor, apropie-se vremea când întunerec se va face şi durere va fi pentru noi. Luaţi deci dintru acesta şi vă înfruptaţi pe cât puteţi, căci acesta este avutul ţării, care pentru voi, dela mulţi sa adunat, pentru îngrăşarea pungilor voastre. De aceea şic vouă: Luaţi şi vă săturaţi, căci cine adună la tinereţe n-are griji la bătrâneţe. Astăzi e vremea şi ziua noastră, să ne bucurăm de ea, căci nu se ştie ziua şi ceasul în care bătut va fi păstorul iar oile lui se vor împrăştia. Şi va fi vai atunci şi amar de cel ce a luat vorbele mele in deşert. Sărac am fost dar m-am aranjat. Uitaţi-vă la mine şi vă aduceţi aminte că fapta stăpânului îndeamnă sluga la muncă. Tot cel ce lucră în ogorul meu se va sătura de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciunile duşmanilormei, lipsit este de minte. Mă întorc deci iarăşi către voi şi vă zic vouă: Toţi cei chemaţi şi nechemaţi veniţi pentru ca să golim şi să treacă la noi şi ultimul păhar de miere din vistieria ţării. .. tier jk EU Zipada căzută în ultimele zile în mai toată ţara a degenerat pe câmpia Bărăganului într’un viscol violent, care a rupt firele telegrafica şi telefonice, zmulgând stâlpii şi arnacându-i până la distanţe de 300—400 m. Din această cazză, orice comunicaţie prin această parte a ţării au foit îatrarupia. Trenările însă circulă la toata ţara. * In 4 Dec. se va ţinea în Făgăraş na mare târg da vite, iar în 6 Dec, va fi târg da mărfuri. III: 163-1981* Constatarea anei nedreptăţi! Thipul şi imprijaririle pe da opstte, Iar ps de-alti prr.e urmirire crincinalul ctticMam mondial care a trecut, sta ades cu sine, ca si se facă dreptate şi ţăranului romi®, care formează partea covârşitoare a mamului nostru şi care tn timpul trecut, după cum ne ştim, a foit cel raai propat şi nedreptăţit îa casa lui proprie, zidtă ca moite veacuri înainte de aceasta de străbunul nostru împărat Trsiin. Dtşi nu in mod complet, barem In parte, dreptate i s’a făcut atunci, când, cârmuirea ţîrii noastre, cum am zis măi sus, constrâtă de glasul marilor vremuri cari străbatem, au infpiuit psntru intreega ţără noua lege agrari, pe care minorităţ i® noastre ttalce, o socotesc de nedrraptă pentru poporul lor, şi contra căreia, mal alei conducătorii acestor minorităţi atră şi protestează in lungul şbrg al lamei. Cunoaştem noi însă prea bine aceste văicărări şi glasuri de strese — ştim foarte bine durerii» lor, un asmai în ce priveşte legua agrara, care şi aşa cum s’a făcut, dacă vorbim în general, nu e ciel mai mult nici mal puţin decât o dreptate şi omenealci şi demnezeeaaci, pentru-I luând dela cel ca prea mult, şi dând celsl cu (.rea puţin sau chiar de ioc, numai săvârşirea dreptiţii să încearcă — şi nu să ia In considerări, n!ci cu privire la Iaat, nici Ia dat, că cutare, sau cutare poartă numele loan, Jahiua sau lăaos. Nu sunt! mulţumiţi cu nici o ispravă românească, dacă or fi oricât de bună şi dreaptă, numai din simplul motiv, că cu seau la aullet. N’au foit mulţumijlţi nu ne-au putut suferi atunci când ne-au anpâulit, prin urmare, cum au să fie mulţumili acum, când roata sorţii a’a mor», ajungând ei în poziţia în care am fost noi, în daursa multor veacuri de urgie? , Bună, sau defectuoasă, această lege o numai opera dreptăţii. Va lucra singur am să constat, care după părerea itea, e o mare nedreptate, car® s’a săvârşit atunci, când o mare stmdenie de oşteni şi cetăţeni, cari şi au vărsat aâogels pentru înfăptuirea visului nostru, şi cari anat inima şi aafletul ţăranului, prin munca lor de mare valoare, şi nici odată retribuiţi cum s’ar cuvei, au fost treceţi cu vederea. Es te pleiada dascălilor noştri dels sst», cari a’au fost scatiii 9' daţi îndârăpt dda frontari, iar scum saut arnnsaji afară cu totul dia îegou d-lul 0*rofl!d. Nu putem pricepe, şi nu stă m iat^a p® loc, cum raţionează oamenii de biat U alcătuirea legilor de asemenea natura. Sau doară dascălii noştri au îoat, anat şi vor fi şi fe viitor ailî de iuabdbal, ca să au io prindă blue an ioefor da casă, «’au citva pogoane di pământ, când după noua lige agrară, marii proprietari in prima linie vor câştiga? In aseat raspsot, dacă limta noastră ar trebui să fiu solidară şi să-şi ridice glasul, cerând ca tărie, ca nedreptatea aceasta să fie delăturată, acum când să psune îa lucrare împărţirea pământului. Sau doar viaţa lor e mai ieftină ca a altor muritori, pentru ca să nu să răsplătească dela egal ia egal? Leafa ce-o primesc pentru manca din vremuri de pace, iar pământul pe care l’au apărat, răsplata, bine meritaţi pentru angele vărsat pe coapsire de luptă. Sau doară au s ca drept? loma Simu înv. pena. In noaptea de Marți spre Miercuri a căzut pradă Incendiului fabrica de mobile Ștefan Czailer din Arad, care a ars complect. Pagubele se urcă la peste un milion lei.* S’a dat ordin staţiunilor de cale ferată a nu se mai primi spre expediere coletele poştala mai mari de 20 kgr, în conformitate cu disposiţia one i«ats în acessă pivinţâ de direcţia P. T. T.