Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)

1921-09-15 / nr. 201

JaMWL V Iart SOI i"'' ........................1 ' "T"1 ^'~T' IstiRiiiil »* 1888 «• S®eip Bălții Ad*«i»Iste|k j BedMtfe | Mem*-, Iteţ* Uhrnm s» lasaftt^g, 2s*fete Mu Malte Bmy«v, Maêsrta^à ü B»»»#, Twrtnri SefAn MMfo Cm te* iSwwite »tte*a ^ te fete crefii fi tafgarici aie M e§ tnt «•«* fi fete h nia?* A awtenS stegari statal (Maria tsmâitmM}, A iâBlfl& Jip*r* Hara­m flocar* */ m Imm BRAȘOV Joi lS Seps. 1921 amssatel si PRUfaitttte i tm tajjfitertkw^ m «P» «i qttetel feSfi&AM8K?9& .*»•* teal Saa* tete fa aaa ui m m •• fed iis State» stateaalat* afeaa«**ate,t bteeti TaluKai SBASOT, La mormântul unor martiri Un accident nenorocit a provocat moartea a 11 bravi oşteni, că­zută în slujba ţării. Cei cari mor în îndeplinirea datoriei noi îi aşezam între eroi. N’au făcut în împrejurarea de azi o faptă eroică, îndrăs­­neaţă pe câmpul de luptă dar au fost conduşi, ca şi eroii, de acel­aş­­imţimânt sacru al împlinirei datoriei cu jertfa personală, din iubire de neam şi ţară. Dacă întâmplarea oarbă le dă unora o moarte pe câmpul de luptă iar altora în timpul serviciului de pace pentru ţară,nu înseamnă că noi trebuie să­­ deosebim. Oşteanul este gata pentru fiecare din cele două împrejurări. El nu dă înapoi — nu poate ocoli primejdiile pe cari toc­­mai conștiincioasa împlinire a datoriei li le scoate în cale. Tocmai de aceia, conducătorii lui trebuie să-l apere de aceste primejdii, să­­ ocro­tească prin măsuri de prevedere, ca moartea­­ să nu fie de prisos. In cazul escadrilei de la Braşov se ilustrează, din nefericire prin jertfa celor 11 bravi oşteni, necesitatea unei prevederi şi griji mai stricte în fecare din acţiunile la cari sunt expuşi să cadă victimă oş­tenii ţării. Să nu se cruţe experienţele minuţioase făcute de specialişti în aplicarea metodelor şi sistemelor acolo unde această aplicare este însoţită de pericole. Numai când studiul unei metode noui este termi­nat şi indicaţiunile serviciului bine stabilite, să se dea urmare aplică­­rei la trupă sau în diferitele grupe ale oştirei. Nu cunoaştem încă pricina exactă a nenorocitului accident dela escadrila Braşov. Nu ne putem însă mărgini a crede că numai o sim­plă manevră nefericită l-a provocat. Trebuie să fie şi o parte de ne­­pregătire la acei cari au operat cu încărcarea bombelor sau la cei cari n’au observat defectuozitatea aparatului sau lipsurile lui organice. Dacă a fost numai o manevră nefericită, o eroare întâmplătoare, deplângem nenorocul şi trista împrejurare care a aruncat doliu în atâ­tea familii şi a lipsit ţara de priceperea, dibăcia, curajul şi dragostea de datorie împlinită a atâtor ofiţeri şi soldaţi. Dacă, însă, nenorocirea se datoreşte acelei lipse de prevedere născută din pregătire neîndestulătoare, atunci groasnicul şi mult dure­rosul accident de la escadrila Braşov sa servească de îndreptare pentru viitor ca să nu mai fie expuşi atâţi bravi oşteni primejdiilor ca se pot înlătura. Răspunderile le lăsam să fie stabilite. In ori­ce caz, la mormintele acestor nefericiţi oşteni, dar bravi slujitori ai Patriei, deplângem cu multă întristare moartea l­a năpras­nică şi, în numele opiniei publice pe care o reprezentăm, aducem do­liul inimelor noastre. Nu este cetăţian al ţării Bârsei care să nu re­grete această moarte prematură şi atât de năprasnică In inimele noastre stau de azi săpate şi numele celor 11 eroi-martiri ai datoriei lângă cele ale atâtor bravi fii ai neamului cari s’au jertfit pentru întregirea ţării şi pentru consolidarea ei. Fie le ţărâna uşoară şi memoria în ve­i binecuvântată. Gazeta Transilvaniei. Aceste dispoziţii ale unor suflete ti­nere erau favorizate tn acel timp ş! de alte împrejurări. D xă societatea aati­­ă procedee puţin din evul m^dte, î?i simţi puterile crescând «cei popor, care tre* ba a si proiacă renaşterea. Şi în tup^n­­siunea acestei vieţî, oraşele romane &* ■ plrau palpitând la viitor şi la acea pal­pitare şi acei suspin î­l lărgia a mersa brâu! de zidar. Bisericile romane cu care occidentul creştin se împodobise in acoolul al unsprezecilea, păreau acum înguste şi întunecoase , alt aer şi trebuia păstră rugăciune credinţă! reînvhis, alt spaţiu evlaviei, care nu mai era a unor ordine privilegiate, ci a noul popor de cetiţeni. Şi templele Sfintei Picioare şi ae Sf. Fraudau insăriau prin oraşele Italiei, înălţind spre cer arcadde, tur­nările şi clopotniţele ca nişte aspiraţii ele sufletului apre infinit­ul în biserici, şi In palatele zidite de popor în locul castelelor, şi în „rOggere deschisa unde ■e înălţau turnurile, o artă sonâ prinse a guild *, ca dragostea şi ea tinereţea, pictura. In astfel de împrejurări şi sub sstfd de influenţe, prima manifestare a geniu­lui lui Daet­s se făcu în opera .Idee-lui stil nuovo“, lirica Beatrice!. Poetul ita­lian pomsşte încă dela poesia căreia-i didu nsstars unul din apacspteie civili­­■a t lei cavalerește ca sabiautlanss fa­med. Castelana feodină, despre care deja Berasido di Ventardou căută ci prin ea D zea făcu virtute, era ridicată na ds mdî în lirica Bakmiel, ce a ira al şcoalei şi d libertăîii, k na tip supe­rior de virtute umană şi civili. Când această imagine de femes bătu la poarta in­mai lui Dante, dis durui spre idsai, care ardea in thereţa aosea cur.Ua şi puternică, ea prinse sifiet apa şi ieşi colorată de o sită viaţă, care păru şi la un miracol. Formate tradiţionale, neate dija, se destramă la atingerea acelei luirai pasionate şi austere; la acea pro­­fu­ndâ intimitate de simţământ idealitatea ind--"terminată a curţilor şi a şcolilor tikpâ­n ; şi în Vita Naoua im Oaste, la vidarea primăverii pe colinele Araulsi, a primăverii de biserici, ceri răsâriau scris pentru fecioara Maria, a primăverii da libertate. Cire de pa atunci libera ,slavii, răsări impatsibîli, aereara, ange­­beata Beatrice. Răniri şi tresa, ca un suris al b­anităţii divine pe pământ ; şi fiecare pss, fiecare act, fiecare faptă a ei era demonstraţie şi dispoziţie a divi­nităţii ; şi efectd apariţiei ei fa, că pe pământul vendetei ereditare nu mai ră­mânea nici un duşman şi că la mijîocul luptelor Intre cerber şl cartier, turn şi tara, casă ai sasă, la orice intrabare g« răspundea iubire. S’ar fi zis, că natura s Dumnezeu aa voit prin această asal­­tare a iubirei, prin un aşa d ; profund 3S5g« al păcii si consoleze şi să tetă­­rească acei aafiet mare in vedarea da­­îarilor, aeaoroshrilor, ciocnirilor de eve­nimente, ftazboîahii contra tituror, cari ti aşkptsa. Şi acostă eish­ara tipare şi mai adâace, şi mai atrăgătoare, şi mai înduioşătoare prin faptul, că e însoţită de presenti­mentul, mai mult, de santimeatul con­tinuu al morţii. Cu viciua ei morţii apro­piata face pe Vita Nuova gi isbirsa şi poasta lui Diste, o viziune a morţii pre­zente dă, În mijloc, prilejul uneii iabaco­niri şi sunt fantastic pasionate, o viziune de după moarte termină iubirea sa pă­­mânte­ască şi cartea lui din tinereţe, pentru a deschidă alta, miraculoasă şi eternă. Dej­a în aceai emoţiune severă a tinereţii lui, din a­s­eaşi motive cari produseră acea caoţinae, moartea de I­van pentru Dante, na idea fixi desigur, dar idee­a scumpă : Mode, astai doles­ti regno­ (Moarte, cât de dulce îe cred!) Moartea in chipul fecioarei iubite e pa­cea: moartea e chemaraa Domnului în­gerilor la mărirea sa: moa­lea e tre­cerea adevărată la gloria eternă. Moartea (dacă mi-e permis să mă folosesc de o imagina ca a poetului divin) e servitoa­­­­rea, e sola­ pe care D­eea îl trimite­­ eroilor pe pământ. Ea vine la timp pem­­tru a-i îmbărbăta, pentru a-i indrepta, pentru a-i readuse pe calea de an­saiai lor. Astfel, înalţindu-se pitetre vaporii şi parfumul iun^i lui Mila, invdiiă in văi»! alb al passiei mistice, tînâ»a fio* rentină, moartea păru a-i da un ordin ia! Ailighish­. — Destulă pace», destule «stasurile și visurile, o poete 1 Vkt* pentru cei tari e Sncercars, e luptă- Sas, ia veghia cugetări), la lupta cu oamenii şi cu împrejurările, la binuiaţa asupra lucrărilor lumeşti. Şi aşa, cu Beatrics se sfârşeşte fo­­aifeildiimai lui Dante. Diferent de ro­mantism al veac­ului al XIX îi aceea că, aceste, pornind de la consideraţia vieţii ia aspectul ei cel mai trist, adecă dda scepticismul moral, lu sfârşitul unei epoce si inceputul usoî arte nouă, la slăbirea şi evaporarea sufletelor în egoism; in schimb acria al lui Dante, foodat pa credinţă adevărată şi pa sin­ceritate de sentiment se ridică la un concept nai înalt despre folosul şi se­­ripeul vieţii, despre­ datoria şi missioasa om­ului pe pâmânt. (Va urma). LITERATURĂ. Opera lui Dante De G. Carducci. La Alba-Iulia se întruneşte Duminecă în 18­8­9, prima adunare poporală în stil mai mare a Partidului Naţional Român, la care va lua cuvântul între alţi trântişi ai vieţii noastre publice ardelene, d-l Iuliu Manu­­. Reîntors dintr’o lungă călătorie de studii în interiorul ţării, cuvân­tul şefului partidului naţional are de astădată o deosebită importanţă. Evenimentele de ordin intern şi extern, care s-au desfăşurat de la părăsirea şedinţelor parlamentului de către partidele opoziţiei până astăzi, impun cu necesitate de fel o lămurire a situaţiei dezastruoase în care am ajuns, graţie regimului actual. Poporul românesc din Ardeal aş­teaptă cu drept cuvânt această lă­murire de la conducerea Partidului Naţional, singurul partid de la care nădâjdueşte schimbarea situaţiei actuale insuportabile. Adunarea de la Alba-Iulia ca şi cele cari vor urma în cursul lunei acesteia în celelalte centre ale Ar­dealului şi Bănatului, constitue astăzi singurul punct luminos în haosul politic intern şi extern, în care am ajuns. Suntem informaţi, că faţă de aceste adunări se arată un deose­bit interes în păturile poporului nostru doritor după dreptate, or­dine și legalitate Inifâseeaia fiajaditdîir Ziarele sun! bogat*, ds­­­âtva timp, î ! rei*tkal despre tâ'hiril la drumri mare. Bandrie devin tot mai îadfă*n«te Chiar pe şoselele pr­adilpirie bandele dan Invi­ter’. Astfel pe şosetua Ploeşti—Bsca­­rest?, în­tre Otopeni şi Ţigăneşti, un au­tomobil, in care se &!iau do­i directori de baocă din Bucmeft­ şi un inginer, « foit sta »­ noaptea cu îndrăsneală mare. Bandiţii au tras focuri de revolver mai întâiu dini spate, apoi d­e flanc şi la un podeţ defect aşteptat­ şi au deschis un foc concentrat estupra antomobillui. Q­aţle dibăciei lofeoruhri, fete oorni, o nenorocire sigură, deoarece bandiţii ur­­mâreau să provoace răatenuare» vehicu­­lulşii în şanţ şi jefuirea victimelor. Şo­­feurol a observat bars, care era des­­ibisă numai o perle a podeţului şi a reuşit, înfruntând gloanţile ,a harnior, să treacă ca viteză mare, aproape neatra­­gând nodt,­ întâmplarea a fărst să nu reuşească pis­cul bandiţilor. Dacă pe foteana principală fi cu multă croulsţie Ploeşti—Bucureşti în­­drămtSc tâlharii să ne arate, ce trebue să fie în alte părţi, de unde vin tot mai deos­lu­jiri despre tâlhării cutezatoare ? Nu fi’a sspus, ca un g­nsrai a lori în­sărcinat, ca ajutoru! trupelor, să distrugă bandele. Şi iată, că pe speciua p­inci­­pală, care leagă Capitala cu Ploeşti, la 5 Sept. noaptea buin­ţii operează ca în cedru. U­nde sunt măsurile de siguranţă ? • Pentru alegerea de Epissop­ort. ro sin de la Clej, care se va face în ziua de 28 Sept. sunt doi candidati­: arhiman­dritul Vasile Ivan şi profesorul Pavel Roşea.* Ex-regele Carol — scrie Bosseler Nachrichten — a dispărut din El­veţia şi nu se ştie unde. finTffinytpm umpiinci uuriuifi­jmuLia jununiinuirii ci elemente sănătoase ardelene Primim următoarea scrisoare, asupra căreia atragem deosebita atenţiune a fruntaşilor şi poporului nostru dela sate : Domnule Director ! S.îblimuatul fiiad advocat din Arderi stabilit In Bancarile de la începatul anului 1918 mă adressz cătră D vofiltra în următo»T«a eh­,stinse naţ­oa#IS: (taverneîe ţariste din Ris­a d­upă ră­­pirea Btsar­biei acum o sută de ani su­pt;?iîecat®t elementul românesc din Basarabia căutând a-l indeplica de pe «ceste locuri şi au adus din alte ţâri colonişti, cărora le-au dat pământuri şi l-au află­rt mai ales în sudul Basara­biei, ca judeţele Cetatea A­bă, Ismail etc. Domnul Consilier Agricol Berahlanu din Cetatea Albi rossie să înfiinţeze mai multe colonii româneşti , am gândit, că ar fi foarte bine să aduc ţăran­ ar­­deleal din josul Braşovului, nade ste­­meatul românesc este haraie şi viguros. Cred, să pe la Braşov e piţla pă­mânt şi sşa ţăranii rom­âni ar fi epoleaţi si se In Bisarabi.fi, ier pe ale!­ar tetări neamul rouiaetc, dâad toto­dată exemplu ds agriculturâ petrifa cei­lalţi ţărani. F­ecare ţăran ar primi căle 8 hectare pământ. Vi rog deci sâ faceţi canoscut preoţilor din coms­­fercte Jadsţului Braşov, ca să trimită din fiecare comună câta 10—15 ţărani, cari sunt harnic* şi săraci. Ca to|H să s e anunţe d-lul Consilier agricol Berghianu din Cetatea-Albă (Bssmrab­a). Aştept răspaasui ri­ vossită. Cu deosebită u­rmă, Dr. Gheorghie­­Negoescu, advocat, Chișinău (Basarabia), str. Feodorova No. 31. S'a hotărît in consiliul de ministrii de ieri ca încorporarea contingentului 1922, care urma să se faca la 1 Novambrie, să se amâne pentru Ianuarie 1922. Legea repezitaial pe lux și pe cifra afacerilor — Comunicat oficial — Scutiri Sânt scutita de pista impozitelor res­pective de 1% : a) Af.ch­iie consistând In vânzarea de pâ­n * (brutstii aaa ca zertaiala) ; b) Vânzările efectuate îa piețe și târ­gurile de alimente, de produse pe cari le aduc nici­ agricultori ţirani sau de cei ce aduc şi vând fără să aibă prăvă­lie, în mici cantităţi produs­e de ale acestora ca : brânzeturi, mălai, finete, etc.­­ De această s­cutire se bucură şi vân­zările obişnuite şi ocazionale de o­te de muncă, sau animale de hrană ce apar­ţin ţăranilor ca mici agricultori, numit dacă vinzarea se face de ei în anși în câtimi mici și dacă numărul de capete nu trece da 4 pe an ; c) Afacerile având ca obiect vânzarea obiectelor monopolizate de Stat sau timbre ; d) Afacerile făcute de cei cărora 11 a'au dat la concesiune exploatări de sarvicii publice ca tarif f mai iau con­simţit ulterior de către autoritatea con­­cedentă ; e) Afacerile făcute da agenţii de schimb in editatea lor oficială şi in lo­calurile de bursă ; f) Alcerile privitoare la vânzarea obiectelor şi biletelor de spectacole care fac obiectul impozitului de subsecţiila I şi II a capitolului 1 din lege. g) Exporturile de mărfuri făcuta di­rect de către exportatori sau pria co­­msioari. Ia scaeafl situaţie sunt o­me­rite şi vânzările pentru export flicis de către producătorii agricoli la ex­portatori cu condiţia Să producă dovezi detaliate din partea acestora că au cum­părat marfa pent» export. Exportatorul rămâne la acest caz obligat să justifice snual odată cu im­punerea la cedula D exportarea , dacă va justifici va plăti taxele cari erau de altfel îa.sarc­sia aa. Toate scutirile de mai sus se referi numa’ la vânzării® expuse paatra fle­care caa In parte. Ele na se raportă la comard­asti, iloatrlafl aaa producătorii cari fsc aceats vânzări. Astfel brutarul care vinde făină, porumb îa boab.*, paste alimentare, covrigi, plăcintă, nu este acutit pentru aces­ea. Tot astfel nu este scutit dabitsm­ul de tatua pentr­u articolele nemonopoliztte, ca port ţîgsî»* te, cărţi poştale ilustrate sau alte anicole de papetăris. Vâazările de vite făcute de către eco­nomii de vite. Sau vâdzîrile de animale de hrană făcute de acei cari se ocupi cu astfel de afaceri nu sunt scutite. ^Va urma). | Liviu lancu | Zi­lei a trecute a încetat din viaţă sep­tuagenarul preot român gr. cat, Li viu lancu, eu nepot al eroului nostru na­ţional, îa comuna Zibraa, dupi o păsto­rire rodnică închinată binelui comunei şi a neamului romănesc. Din acest pri­lej anul dla iubiţii săi elevi, care dela răposatul a revăţat să şi iubească legea şi limba, d-l Jb.In Berariu şef de secţie la Direcţiunea financiară la Braşov ne trimite spre publicare următorul necro­log adresat rudeniilor şi parohienilor răposatului păstor sufletesc : Preotul Liviu Iancu născut la anul 1846 în fruntaşa comună Bobâlna (jud. Hunedoara), fost preot român unit în oraşul Baia-de-Criş şi în comunele Vişag şi Zăbran, care în etatea înaintată la 75 ani, slujind înaintea altarului timp de 48 ani, cu demnitate şi multă iubire de neam, în ziua de 11 August 1921, în casele parohiale din comuna Zăbran a adormit în Domnul pentru odihna de veci, unde s’a şi A ___SM ___ _i­­n n V» î r. na! «ni oolit jlimui ninutai iu uuibca uioouw* UU*UII Prin încetarea din viaţă şi trecerea la cele eterne, toate rudeniile au pierdut un mare şi bun sprijinitor, poporenii un bun păstor su­fletesc, iar eu pe lângă toate acestea am pier­dut pe marele şi bunul meu învăţător şi În­drumător numai întru cele bune, frumoase şi plăcute lui Dumnezeu şi oamenilor de bine, pentru că acest păstor bun, după ce la anul 1873 a luat sub conducere şi păstorire sufle­tească poporul român din Baia-de-Criş, pe noi copii nevinovaţi cari rătăciţi cercetam şcoala ungurească, lăsând turma sa cuvântătoare ur­­mărindu-ne ne-a întors şi ne-a împărtăşit în lumina introdusă de Sfinţia­ sa în şcoala ro­mânească, pe care pentru prima dată o înfiin­ţează în casele parohiale cumpărate la stă­ruinţa sa, cam­ astăzi durere, nu mai sunt pro­prietatea bisericei, ci a preotului pe a căruia mână a ajuns acea comună. Repausatul în tot timpul păstorire! _ sale rodnice, nu numai pentru biserică şi naţiunea română a lucrat, ci mult s’a întrepus şi a in­tervenit pentru Înaintarea şi ajutorarea copiilor sărmani, cari învăţau bine, ca să-şi poată con­tinua studiile, apoi ajungându-şi aceştia scopul dorit de Sfinţia-sa întru asigurarea viito­rului lor, punându-se în corespondenţă parti­culară, totdeauna şi la fiecare ocazie, numai îndrumări bune au primit aşa cum şi cu mine din anul 1879 începând de 42 ani, de când am eşit din căminul părintesc şi de sub păstorirea sa sufletească, până la 14 iulie 1921, adecă d­i 1 lună înainte de încetarea sa din viaţă, a bi­nevoit a sta cu mine în corespondenţă nu nu­mai intimă, dar totdeauna instructivă atât par­ticulară cât şi oficială. Drept aceia ca fiu sufletesc credincios şi fost elev, mă simt îndemnat din inima-mi în­durerată ca pe lângă prinosul de recunoştinţă publicat în preţuita „Gaz. Transilvaniei11 Nr. 151 din anul 1920, când era încă în viaţă şi acum şi totdeauna cât voi fi în viaţă, la toate oca­­ziunile să-i fiu cu recunoştinţă şi să-i păstrez memoria cu binecuvântare şi dragoste, chiar şi dincolo de mormânt, cu rugarea către Tatăl Ceresc ca să-l aşeze deadreapta Sa în sînurile lui Avram, în loc luminos şi cu verdeaţă în conformitate cu faptele sale bune şi frumoase din viaţă, ca şi acolo să se poată ruga pentru noi precum s’a rugat în tot timpul cât ne-a păstorit pe noi. . . Dormi în pace Prea Onorat şi Iubite Pă­rinte sufletesc, pe care şi dincolo de mor­mânt te iubesc cu iubirea de fost elev şi fiu sufletesc credincios. Ioan Berariu, şef de secţia la Direcţiunea financiară în Braşov. Consiliul de miniștri a hotărît să a­­corde 50 la sută reducere pe C. F. R. pentru mărfurile trimise la Târgul de mettre din București.N ■«.«te

Next