Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)

1922-01-01 / nr. 1

ANUL al LXXXV-lea n-l­­­âmamu BRAȘOV Duminecă 1 Ianuarie 1922 G AZETATRANS^VANIEIU A|JIJ «"SL JL ÆMJt%.l^hJ0^x. 4VJ^L^JIlJJi laliaifetl i®lS *a fmp Viat» UturSJŞU 31 ÜaffRfMlU, fâagiaa Matin SexjBf, Piața MoartijU 11 8 aaăwAl, T*atr«l Rugina Sfurfe Biblioteca Metearn ASTM *P1383* tel E4l»sar«SvJ poftim pep«r «ilaiDsnttU si etigM&U m­ai SA aa\ A si seat ut Blare et nuc$.&ft tiagarl statei Saiwrte rYsasMvBaieJ). &b^J­0 (III im fimam s­as «a lestn assagi* a» R«ijsai «farcis­?. ■ lORAKiSfi^ r* fE*© tac? O* s» WM HLbd sa b® las Poatm sfreuth­ets abmafluntal ladeit Taitîs*­­ BRAȘOV, 213 Adadaistiați* Ksdsițfa Un mare erudit şi un suflet ales Vorbim zilnic de oamenii răi, şi ne ostenim a li arăta toată răutatea. Unde n’ajunge, mai pu­nem şi de la noi, că este de unde. T­ar adesea m’am întrebat: cu cei voi însă ce facem? Şi trebuie să facem şi cu dânşii ceva, mai ales că ei, din partea lor, nu se îmbulzesc cât ceilalţi şi astfel lumea, a noastră şi cea­­altă, neştiindu-i, ajunge a-şi în­chipui că numai răi prăseşte po­porul românesc. Pe toţi răii Vechiului Regat îi ştie Ardealul, dar câţi vor fi ştiind ce a dat acelaşi Vechiu Regat ca profesori, ca profesor-model noii Universităţi din Cluj. Iar, dintre aceştia, câţi ştiu ce preţuieşte pro­fesorul Vasile Bogrea? Un om de o erudiţie fără pă­­rechie, nu numai în filologie, dar­­ în istoria literară. Cantitatea de informaţie de care dispune e ui­mitoare, aproape fantastică. O in­teligenţă adânc străbătătoare dă acestor materiale de o bogăţie u­­nică cea mai bună utilizare pentru a se ajunge la rezultate ştiinţifice nouă. Eruditul e însă în acelaşi timp un orator care uneşte frumuseţa poetică a expunerii cu duioşia. Şi spiritul scânteietor al satiricului adauge la vioiciunea şi culoarea lecţiilor, conferinţelor sau discur­surilor, pe care le poate face nu în singură limba noastră, ci în mai multe. Câte îndemnuri spre a fi ceia ce sunt adesea marile talente! Acei cari cunosc viaţa modestului câlugâr laic, trăind în belşugul unei biblioteci la care a mers şi ultimul ban şi luptându-se adesea cu suferinţa fizică, pe care ştie s’o înfrunte eroic, ştiu că pro­fesorul de la Cluj e şi unul din caracterele care pot creşte un ti­neret muncitor şi virtuos, N. Iorga. Partidele politice şi unificarea Bisericei D­­sbaterile din urmă ale Coad Cuantei bisericeşti au pus în fenţă atitudinea diferitelor par­ade polit­ce în chestiunea unifica­­rea bisericei ortodoxe române. Ne vom ocupa pe larg în intaerii vii­tori de discuţia nea urmată şi vom reciza părerile în special ale par­elor liberal şi avereşean în această chestiune, pentru ca sâ se v­adă cine şi cum î­nelege să apere iteresele bisericei ardelene. De­ocamdată vom remarca atitu­dinea Partidului naţional. Atunci câ­ad s’a pus chestiunea unificării bisericeşti, Partidul na­ţional a precizat prin fruntaşii lui ceea­ ce crede câ trebuie să se facă, fără ca prin reforme cu ori­ce preţ să se năruie zidirea clădită şi obc-creată de experienţa câtor­va decenii. In primul rând, Partidul naţio­nal a ridicat chestiunea păstrarei­­­spoziţiunilor statutului organic dela 1868 — convins că numai pe baza acestui statut sa poate da întregei biserici ortodoxe rolul în­semnat pe care sâ-l aibă în noul Stat român. Partidul naţional nu putea ad­mite ca* sâ se experimenteze cu sisteme noui, inventate indiferent cu ce Intenţiuni, dar în detrimen­tul unor instituţiuni religioase cari au dat roade palpabile şi au făcut d­e biserica ortodoxă din Ardeal, Banat şi Maramureş un factor de progres şi cultură naţională. Partidul naţional, hotărât pentru enţinerea tuturor dispoziţiunilor aliate ale acestui statut organic, i -a pregetat a-şi afirma neted­unctul său de vedere şi în con­s­tanţă cu congresele naţionale • Aceşti el a făcut din apărarea tod­ cei ardelene nu o chestiune de provincialism şi da confesiona­­lism regional, ci una de Interes ge­­nral pentru a se putea infiuinţa 'ua organizaţie a bisericei orto­­ixe de principiile salutara ale sta­­riicului organic. Fruntaşii Partidu­­l naţional în Constituanta biseri­­cască dela Bucureşti au aparat cest punct de vedere şi s’au îm­­potrivit tuturor tendinţelor central­iizatoare şi restrâns gândite, cari dacă urmăresc anumite, interese personale, nu pot să imprime un caracter dominant în noua reformă D­eli Vaier Branisce şi V. Goldiş, fruntaşi ai Palidului naţional, au fost totdeauna în ajutorul acestei opere vaste de interes general, lângă înţeleaptă şi adânc pătrunsa de bine apărare pe care arhiereii din Ardeal au făcut o în jurul sta­tutului organic,­­ în deosebire de ardeleanul Oct. Goga din Mitropo­litul Primat care a uitat la Bucu­reşti trecutul mare de luptă şi roa­dele binecuvântate pe care orga­nizarea bisericei noastre ortodoxe a dtat-o pentru neamul românesc de pretutindeni. Sa poate oste afirma că în România Mare această or­ganizare n’ar mai putea fi de acelaș folos? Oare extinderea principiilor sănătoasa democratice ale acestui statut, apuicându-se numai gradat cu modificările pe care Constituanta le va găsi necesare și pentru Ar­deal, pot fi sacrificate de dragul ambiţiunilor anumitor feţe bise­riceşti şi ale partidelor politice­ cari din centralizarea bisericească vor să făurească o arară de constrân-­­ gere politică pentru întreg clerul românesc ? Nu este oare simptomatic faptul că lângă noi, rasrsa preoţimei din vechiul regat şi clerul din celelalte­­ provincii urmăresc cu simpatie st­ă- j duinţele fruntaşilor bisericei noastre­­ pentru democratizarea şi regene­rarea bisericei ortodoxe? Nu există dar un exclusivism ar­delenesc care ar fi refractat chiar unei reforme cumpănate şi studiată în deajuns. Nu, dar există acel spirit de ordine şi de răbdătoare judecată care cerne refor­mele noui şi le compară cu experienţele tre­cutului. Pe acest teren sănătos au pus chestiunea Partidul naţional şi ar­hiereii noştri, găsind împotrivire, în afară de unii arhierei, tocmai la acei oameni politici cari au afişat la programul lor (cum fau liberalii) reorganizarea bisericei ortodoxe pe temeiul statutului organic ca, apoi, în Constituantă, prin d-nii Diaescu şi G to cratică pe care acest statut o oferă astăzi prin fruntaşii Ardealului. Trebuia să fixăm acest lucru şi prom.. .n sâ o complectam cu toate amănuntele dezbaterilor din Consti­tuantă, pentru ca să se sfârşească odată cu pretenţiunea unora de a face reforme cu ori­ce preţ şi fără consideraţiune de interesele speciale ale bisericei noastre ortodoxe şi să fixăm şi atitudinea partidelor politice ca şi a fruntaşilor lor în această chestiune de ord­i atât de superior. Ia această privinţă, atitud­iea Partidului naţional a fost de la în­ceput clară şi mărturisită în între­gime tocmai ca să se ştie că ve­­ghiază cu grija la înfăptuirea nu a unei reforme efemere, ci pentru o sănătoasă şi înțeleaptă unificare bi­sericească. Regionalism! nostru In câteva cuvinte o exp­irare : suntem şi vom fi apărători ai unui regionalism, ardelenesc atâta vreme cât se consideră Ardealul ci o co­lonie cucerită şi câtă vreme ex­stă un regionalism al vechiului regat. Atunci când­ din vechiul regat se ridică pretenţ­inea gu­vernărei unui singur partid /ărci colaborarea partidului n­u oual indicată de întreg Ardealul-- șa această colabo­rare este cond­iionată de accepta­re­a programului, de la Aba-Iulia — există, un regionalism al vachiu­­lui regat. Excluderea sistematică a adevăraților conducători ai po­porului român din Ardeii şi sub­jugarea noastră econom c­ă este obiectul acestui regionalism. Răspundem, deci, acestui regio­­nalism prin concentrarea tuturor ardelenilor de bine In rândurile partidului naţional şi vom duce lupt­a pentru obânda ţelurilor acestui pu­rcid cuprinsa in programul de la Alba Iulia care — a fost recunoscut — aduce cel mai sănătos oport înc mso­id­i­rect noului Stat român. Regionalismul nostru nu urmă­reşte scoieri de partid ci impune­rea unei sănătoase îndrumări de­mocratice în viaţa Statului — pe când regionalismul vechiului regat (reprezentat de partidul liberal și peluveresmn) urmăreste scopuri de pariul și anihilarea Influenței sa­nitare a Arde­liului. Evoluţia partidelor S’a spus adesea că, în viaţa politică a României, programul şi conduita politică a unui partid, o fixează şefii, conducă­torii şi nici­decum voinţa aderenţilor. Lucru­ a putut fi posibil in mica Ro­mânie, dar ei nu se mai poate astăzi. Atunci programul conservatorilor nu di­ferea de cel al liberalilor şi alegătorul — care era numai moşier sau capitalist în ori­care din aceste două partide s’ar fi înscris, îşi ştia ocrotite interesele sale de clasă. Prin votul universal, au intrat în viaţa politică massele adânci ale poporului, pe cari fiind prea numeroase nu le mai poţi mulţămi prin sistemul favoritismu­lui. Ele vrând nevrând trebue să se orien­teze după interesele mai generale,­ pe cari le creiază condiţiile de trai, iar par­tidul e nevoit să ţină seamă de aceste interese. Mai deunăzi dl V. Sassu, liberal ge­neros, îşi exprima dorinţa că partidul liberal, în spaţiul politic, să se aşeze de-a dreapta socialiştilor, cam în locul pe care îl ocupă astăzi ţărăniştii. Să presupunem —prin imposibil — că într’o bună zi, de fapt liberalii şi-ar în­suşi programul dlui Stere. Şi atunci în­trebăm : finnre oamenii de astăzi ai partidului, căii l-ar urma oare pe dl Brătianiu în senzaţionala-i întreprindere ? Nu, partidul liberal trebuie să rămână ceea ce în realitate este: citadela capita­lismului. Oligarhia, îngrozită de forţa elementară a partidelor democratice, şi-a strâns rândurile, organizându­-se în jurul finanței liberale, Cu o armată care, bă­tută în câmp desch­is,­ se refugiază intre -un’rhirilfi­an/).’ Ziarele oficioase ale unui partid, care aşteaptă sa ia în mâna con­ducerea ţării, au pus în discuţie legea electoral din vechiul regat pe care o găsesc cu mult prea largă pentru reprezentarea minori­tăţilor şi de aceia predică re­strângerea acestui drept care ar fi o piedică pentru guvernarea rod­nică, cu rezultate pozitive, a aces­tei ţări. Nu ne-am mirat, fireşte. Când reminiscenţele guvernărei cu majorităţi compacte sunt aşa de înrădăcinate şi de puternice şi când dorui de a vedea vremurile de altădată reînviate este aşa de impulsiv, nu e de mirare să în­tâlneşti aceiaşi concepţie pe care unele partide se deprinsaserâ s’o practice. Recunoaştem că dintr’un anumit punct de vedere, pen­tru partidul de la guvern, e mai co­mod şi r­bă în Parlament o opo­ziţie cât mai redusă, ca să în­tâmpine, şi în guvernare şi în le­giferare, cât mai mică rezistenţă, căci idealul unei guvernări co­mode, într’un stat cu regim par­lamentar, este ca opoziţ­i­a să nu fie, dacă este cu­ putinţă, de loc reprezentată. Iar aceasta numai din punct de vedere al partidu­lui guvernamental, fiind­că din punct de vedere al nevoilor gene­rale reprazentenrea curentelor co-, ioc mai VâriatO cale năuiuAita ju&s ■ cele cetăţeneşti este o necesitate imperioasă. Curentele politice care adită opinia publică, într-o ţară costitu­­ţională şi cu regim parlamentar, trebuiesc canalizate spre regulato­rul comun şi unic al vieţii unui stat . Parlamentul. Aici trebuie să răsune ecourile îndepărtate ale ne­voilor şi dorinţelor, pe care le are nu numai majoritatea dinn cuprin­sul unei ţări, ci şi grupările mai mici, cici nu trebuiesc ignorate. In aceasta privinţă fagea electorală a vechiului regat, pe care vor s’o pună în discuţie unele partide, sa­tisface aşteptările cele mai justifi­cate, mai fireşti şi mai democra­tice şi ea ar putea fi numită în nnrtide conservatoare sunt, în mod ire­vocabil, condamnate petrei. Dictatura d-lui Brătianu este o iluzie optică numai. D-sa ia hotărîrile întot­deauna cu o condiţie : să apere intere­sele capitalismului. In România votului universal, parti­dele personale nu mai pot trăi­ încă doi-trei ani şi vom avea numai partide, cari reprezintă programe şi tendinţi so­ciale bine precizate, incă doi-trei ani de desorientare şi elementele se vor aduna la matca lor, adevar, fără nici o exagerare, o lege ideală. Căci ea îngăduie re­­prezentarea în parlament a tuturor curentelor politice şi sociale care frământa ţara şi este în acela? timp suportul temeinic pe care so poace bizui, fără teamă da primej­die, democraţia noastră tânără. Dând putinţa de a fi reprezentate în Parlament toate tendinţele şi d ie a-şi afirma aici drepturile râvnite de ele, se înlătură astfel agitaţiile extraparlamentare şi sa exercita în afară de asta un control nm se­rios asupra guvernului şi asupra operei lui legislative. A pune în discuţie legea electo­rală, aşa cum o are vechiul regat şi care, aşa cum este ea alcătuită, constitue ţinta supremă pe care urmăreşte s’o cucerească democra­ţia în celelalte ţări care n’o au, înseamnă cea mai gravă lovitură dată une­a din victoriile cele mai strălucite câştigate de democraţia românească. Un sacrificiu aşa de mare cum e acela pe care vor să-l impue anumite partide prin redu­cerea reprezentării minorităţi­or, de dragul unui interes aşa de mic cum e guvernarea comodă a unui singur partid, nu poate fi făcut­­ fără a da mai întâi o grea luptă. 1. Convingerile democratice nu pot re­­î­nintă, fără luptă, luptă rrăm­­ă şi neobosită, la nişte principii care, în domeniul democraţiei, sânt sin­­gur de complect câştigate în ţara noastră. Tentativa trebuie energie parată din vreme. Pentru aceasta nu e nevoe de discuţii şi de înţelegeri, căci între grupările democratice înţele­­gerea există. Ele nu pot da, în a­­ceastă privinţă, un pas îndărat. Guvernarea liniştită şi comodă o fi ea bună, dar pentru ea nu pu­tem sacrifica curentele sociale care sunt reale, fiindcă există şi care trebuesc reprezentate. Căci un lu­­cru nu trebuie să se uite: vremea ma­jorităţilor compacte ale unui singur partid a trecut şi trăim în spiritul care impune colaborări de partide la guvern. Iar colaborările vor fi cu putinţă când partidele vor arăta sincer ce vor şi se vor sili să-şi realizeze programele în spiritul şi în litera lor, conduse în activitatea lor de binele comun pa care sunt datoare să-l aducă ţării. Condiţia supremă însă pentru guvernele de colaborare este binele general şi când el este în adevăr urmărit de partide, nu se poate ca acordurile să nu fie cu putinţă. Şi aceasta-i piatra de încercare a sincerităţii fiecărui partid. S­Z. Legea electorală Situaţia actuală politică sau Ca la noi—la nimenea Putem respira mai uşor ! Din CRIZA, în care a fost lăfăită ţara prin conducerea cazonă a guver­nului trecut, ne-a scăpat CRIZA poli­tică, care a urmat de­odată cu căderea acestui guvern-Iar acestei crize i-a pus capăt venirea la cârmă a d-lui Take Ionescu, care prin guvernul său, însuşi suferind de criză de partizani, a prelungit criza cu încă o lună de zile. Vorba Românului: cui cu cui se scoate! Pentru ce n’am accepta atunci formula politică : criza prin criză se rezolvă ? ! Nu suntem profeţi■ Nu ştim care­va f sfârşitul provizoratului de azi al d lui Take Ionescu. Se pare insă că-l mun­ceşte un gând : dacă dânsul se va simţi prea slab ca să rămână şi pe mai departe la putere, împotriva voin­ţei ţării,­­ va lăsa pe liberali să zdro­­forţă, care e numai o ţară ca CONSTITUŢIE JIONALA. asuprei palatului Hotărît, organismul social creşte, ce des­­voltă, viaţa se complică din ţesetui­ile ei.. Noui trebuinţi, noui funcţii şi deci noui organe. Ori­cine a urmărit felul cum se nasc la noi guvernele şi mai ales combinaţiile de guvern — pentru fiecare zi două ! — va fi dezacord cu mine, că ne trebue o nouă tagmă socială. Ne trebue nişte auguri, nişte magi sau aşa ceva, cari să pătrundă voinţa şi capriciile sfe­relor din jurul palatului. Strămoşii noştri erau mai bine organizaţi Orduri preoţeşti Întregi n’aveau altă ocupaţie decât să scruteze voinţa zeilor, contemplând ceriul, sborul păsărilor şi măruntaiele victi­melor. Acum puterile, cari hotărăsc de soarta po­poarelor, s’au deplasat, s’au mutat pe pământ din corturi. Augurii noştri se vor deosebi de sigur de cei vechi, prin metode, mijloace şi pregătiri. Folosul unei atari instituţii e la mintea fie­căruia. Dacă s’ar fi ştiut, cu două luni mai înainte numai că, după Averescu vine Take, câţi­ oameni nu şi-ar fi atadjat altfel lucrurile. Avere­scan­ii ardeleni bunăoară — să cităm un caz numai — aveau timp suficient să găsească platforma de trecere, de strecurare spre alte ape... Ne trebuesc auguri și cât mai grabnic ! MEPHISTO.

Next