Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)

1922-06-11 / nr. 123

Fugi­ni 2 GAZETA TRAMLVAMES t^ww<KMMBflaE!ara»«aaamai^«j8oaMg» - .. a'*u&a>uir.u, w v<^ O frumoasă serbare şcolară Şcoala normală de conducătoare de gră­dini de copii din localitate a datMarţi după amiază o serbare şcolară cu producţiuni în sala Teatrului naţional „Apollo*, pus gratuit la d­epozţia şcoalei. " Stăruinţele depuse de profesoare, ca această serbare să impună în mod deo­sebit, dar mai presus de orice, contri­buţia şi talentul elevelor, au făcut ca serbarea să aibă un depl­s succes moral. Asistenta a fost în cea mai­ mare parte compusă din eleve şi elevi. Intr’un nu­măr mai restrâns — dealtmintreli ca în­totdeauna, ceea ce este dureros — au luat parte păr­iţii elevilor şi câteva persoane străine. Astfel, succesul material a fost mai puţin satisfăcător. Drăgălaşilor copilaşi — elevii şcoalei de aplicaţie — cari şi-au exteriorizat şi ei o parte a simţămintelor şi a sufletu­lui lor curat, li­ s-a făcut deosebita cinste a fi lăsaţi să se producă ei mai întâ­i. Este dovadă că au arătat destoinicie, care îndrumată de priceperea profesoa­relor, le-a dat prilejul să se arate pe scenă. La început copilaşii au executat în cadenţa muzicei mai multe marşuri. Coloana de marş desfăşurată pe scenă a făcut apoi mai multe exerciţii gimnas­tice, destul de complicate pentru a fi executate de el fără greşală şi ceva mai mult, fără şovăire­. Nici la această serbare fantezia cor­pi­lor nu a fost lipsită de îngeraşii şi florile pe cari le-au visat de-atâtea ori­ vădit emoţionaţi, cu glasurile tremu­­rânde, cu firea cuprinsă ca de-o vrajă, au cântat „Odată o copiliţâ". Un grup de fetiţe îmbrăcate în alb şi gătite cu coroniţe, cordoane şi eşarfe de fiori lucrate de elevele şcoalei normale, au cântat şi au jucat „Dansul Florilor*. Au urmat câte­va recitări, între cari „Marăstir" frumos declamata de d*ra Popăescu. După ce s’a jucat „Alunelul* și Hora, un cor alcătuit dintr'un ales ansamblu de voci și dirijat de d-1 profesor Con­­stantziu, a executat mai multe cântări. Programul, care după cum se vede a fost foarte bogat şi variat — a urmat cu alte recitări, de data aceasta distin­­gându-se în mod deosebit d-ra Stuchi­­reanu în „Viaţa la Ţară* de Topârceanu. O mică pauză anunţă spectatorilor că în spatele cortinei, pe scenă, se pregă­teşte punctul următor din program: „In Castelul Poleş*, feerie de Mugur. La ridicarea cortinei fermecătorul ta­blou ca din lumea­­ basmelor a stârnit admiraţia tuturor. Pe scenă s au perindat tot ce poţi găsi mai seducător în natură, prin gin­găşie, simplitate, nevinovăţie, drăgălă­şenie şi tot ce constitue câte un colţ binecuvântat din natură, calităţi cari îm­­pletindu-se cu „Visul* pe-o pajişte verde presărată cu „Fiori* lângă sursurul „Iz­vorului* îţi evocă imaginea „Zânei* din basmul românesc. Rolurile au fost împărţite cât se poate de potrivit; redarea a fost la înălţimea unei feerii. Interpretele au fost de o aşa perfec­ţiune, încât merită să fie menţionate: Zâna, d-ra Paula Moldovan; Izvorul, d-ra Popăescu; Visul, d-ra Tipei; Peleşul­, d-ra Vâncu; Doina, d ra Stuchireanu, Pastorul, d-ra Duşa; Florile, d-rele Grindu, Bârsan, Popişter, Căproiu, Se­­coleanu, Băncilă, Pop, Borşianu, Mo­­şc­u, Sidon, Purece şi Postăvaru. Flu­turii, d-rele Dobreanu şi Garov, în sfârşit Gândăcelul, nelipsit atotştiutor al taine­lor naturii, d­ra Catincuţa Enea. In decursul feeriei d ra Stuchireanu cu o aleasă voce de soprano a cântat Doina. Deasem­enea d-l prof. N. Baboe, un bas remarcabil, a cântat o doină. La sfârşitul feeriei lumea a răsplătit pe diletante cu ropote de aplauze. De încheerea programului au mai urmat câteva coruri, un marş şi s-a cântat „Ce te legeni Codrule*. In cele din urmă, producţie muzicală de instru­mente de coardă, la care au contribuit d-ra Eugenia Grebu­ş, d-l Nicolae Baboe şi Nicolae Garoi. Această serbare în modul în care a fost organizată poate fi un exemplu de serbare şcolară. Stăruinţe mari, o muncă de neînchipuit, au fost depuse de membrele corpului profesoral de la şcoala normală, d-nele Maria Tuliu, Elena Is­­trate, Zoe Merişor, Baboc, d-ra Con­stanţa Simionescu şi d-l Constantziu. Vizitaţiuni şcolare — Iunie 1972. Profesoarele şi elevele şcoalei nor­male din Sf. Gheorghe au făcut o serie de vizite în comunele româneşti din să­­cuime, unde au dat câte-o serbare na­­ţior­al-culturală. La Arcuş, 30 Aprilie, au fost primite cu bucurie de cătr­e autorităţile româ­neşti locale. Elevele au dat răspunsurile liturgice in Biserică şi după masă, care a fost luată in pădurea vecină, s’a în­ceput şezătoarea pe care o deschide dul părinte Boteiu printrio patriotică şi înăl­ţătoare cuvântare. Sala primăriei unde a avut loc şe­zătoarea era populată în majoritate de unguri cari dela început şi-au manifestat simpatie faţă de şcoala românească. S’a jucat piesa teatrală : „Iorgui dela Sadagura* cu succes deosebit, şi tot cu însufleţire artistică au fost executate recitările: „Rodica*, „Concertul în luncă* „Mioriţa* ş. a. ale poetului moldovean Alexandri. Au cântat doine şi au exe­cutat jocuri nationale cari au produs admiratia asistentei. Eleva Achim Aritia a vorbit sătenilor despre poetul Alexandri, bardul din Mirceştii Moldovei. Această excursiune a fost condusă de către d-ra Şerbănescu, profesoară. La Prejmer, 14 Maiu, au fost primite la gară de către învăţătorii români, co­piii de şcoală şi tineretul satului cu steaguri tricolore şi cântece patriotice. S-a desfăşurat acelaş program ca la Arcuş, serbarea find dată tot în loca­lul primăriei. La serbare părintele Ludu a spus o frumoasă cuvântare. Aici s’au petrecut clipa de mândrie naţională, ca şi în satul Arcuş, luând parte la această şezătoare şi corpul didactic sas îm­preună cu elevii. La Hoghig, 28 Maiu, excursionistele n’au fost aşteptate din cauza notarului comunal care nu ar fi predat învăţă­torilor şi preotului telegrama prin care se anunţa vizita La această excursie au luat parte d-l Iteanu, deputat şi d-na Eugen Popescu. Masa au luat-o la un învăţător ungur, cu cheltuiala d-lui Iteanu. Serbarea în localul primăriei s’a desfăşurat di­n acelaş program La sfârşit d­e­envăţator şi d-l părinte au cerut scuze pentru că nu s-au pre­gătit pentru aşteptarea musafirilor. Po­porul a rămas viu impresionat de ma­nifestările artistice şi naţionale a acestei echipe. După 15 iunie, elevele şcoalei vor face o excursie la Dunăre şi Mare. E de remarcat zelul şi patriotismul corpului profesoral de la această şcoală, dându-şi seama de importanţa mare ce au aceste excursiuni şi pentru eleve şi pentru popor. Organizatoare­a şezătorii a fost d-ra prof. Corodeanul cu concursul, la mu­zică, a d-rei Popescu. Munca tuturor profesoarelor a fost răsplătită cu succesul desăvârşit al ele­vilor care peste puţin vor intra în viaţa şcoalei primare şi a satelor. Ne pare rău, că încheindu-se anul şcolar, nu pot vizita şi satele de judeţ, maghiarizate. Pe unde a trecut, această şcoală a impus străinilor, le a arătat arta, poezia, poeţii, jocurile, simţimintele şi toate comorile noastre naţionale. Aşa, ne vor recunoaşte străinii­, deşi prea târziu. Laudă ieri.. C. D. T. FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI* Albert Einstein Teoria relativităţii. La 31 Martie a. c. în sala festivă a renumitu­ui institut „Collège de France*, doi savanţi: Painleve şi E­istein şi-au încrucişat din nou spada. Din ciocnurile lor ţâşniau măreţe scântei, menite să aprindă vechea lume a concepţiilor noastre fizice şi astronomice. Primul apăra spledidele perle cristalizate în cre­­erii lui Copernic, Keppler, Galilei şi New­ton, cari oglindiau întreg cuprinsul ne­ţărmurit al spaţiului, timpului şi univer­sului. Al doilea,­ cu spada-i revoluţio­nară, izbia păgâneşte în vechile mărgele,­­ lăsând însă ca un creator, că la lumina scăpărată să se întrezărească conturele formelor nouă, pe cari le îmbracă uni­versul cu urzeala sa de forţe. Nu cunoaştem raportul lui Painleve asupra acestei lupte, dar revistele fran­ceze ne aduc vestea biruinţei învăţăturei nouă a lui Einstein. Bănuelile, nedume­ririle, cari adumbnau aceste învăţături s’au risipit. Critica pornită de inerţia psihică a unor temperamente neelastice s’a redus la unele observări răsleţite, cărora le lipseşte forţa sugestivă şi co­lectivă a legiunilor de savanţi. S’a scris, şi se scrie mult pentru po­pularizarea teoriei relativităţii; fiecare cetitor şi scriitor însă, întâmpină greu­­­tăţi de neînvins în truda sa de a înţe­lege şi lămuri rezultatele acestei teorii. La temelia concepţiei relativiste stau cele mai grele noţiuni, metafizice, în cari se tipăresc toate datele experienţei noastre. E vorba de spaţiu şi timp, cari izbutiră odinioară să se înstăpânească absolut în cunoştinţa noastră. De altă parte teoria relativităţii destramă, ca fiind iluzii, ideile fundamentale, fizice. Massa, energia, forţa gravitaţională, despre care aveam cunoştinţa intuiţiei, sunt transfor­mate, contopită, frământate, şi modelate în forme nouă. Mijloacele de convin­gere ale relativităţii sunt speciale, mate­matice, grele şi neîndrăgite de mulţime. Se vede, prin urmare, că o serie de greutăţi, se împotrivesc popularizării şi înţelegerii teoriei relativiste. Vrem să expunem, scurt şi dogmatic, fără să demonstrăm, legile principale ale acestei teorii. In fizica veche, clasică a lui Newton, timpul şi spaţiul erau absolute. Durata dintre două clipe rămânea neschimbată ori unde ar fi măsurată aceasta, fie pe un corp în repaos, fie pe altul în miş­­­­care cu o iuţeală vertginoasă. Bună­oară durata de la momentul aprinderii unu­ihilogram de cărbuni până la stin­gerea firească a focului, este aceeaş, în condiţii fizice şi chimice identice, atât pe pământ cât şi pe oricare alt corp ce­resc, care pluteşte în spaţiu cu iuţeală diferită de a carului nostru pământesc. Durata să se măsoare cu două ceasor­nice, cari merg exact la fel. Lung mea, distanţa dintre două puncte — aşa învaţă fizica clasică — e invaria­bilă, adecă nu depinde de mişcarea cor­pului, pe care fixasem punctele. Basto­nul are aceeaş lungime, fie purtat de un filfison la promenadă, fie răpit, cu o iuţeală neînchipuită, de un avion. Măsu­rarea se face cu acelaş metru. Spaţiul şi timpul sunt infinite şi omo­gene; toate punctele şi direcţiunile lor sunt identice sub toate raporturile. Massa corpurilor, — rezistenţa opusă tendinţei de a le urni — rămâne pretu­tindeni şi totdeauna nestrămutată, or este corpul în repaos, ori în mişcare repede. In fizica clasică lumina se propagă în linie dreaptă. Dintr’un sâmbure de lumină, razele ţâşnesc şi se împrăştie în toate direcţiunile, străbătând spaţiul interstelar până la frontierele sale mis­tice, aşezate la infinit. Universul — bietul — a fost frămân­tat în mai multe rânduri, ca să se poată modela nouelor observaţiuni vrăşmaşe, astronomice. In sfârşit, Seeliger s-a oprit la forma de linie uriaşă, care pluteşte în oceanul spaţiului infinit. Faţă de concepţiile aceste ale fizicei newtloniene, teoria relativităţii a lui A. Einstein ajunge la următoarele rezultate. Timpul şi spaţiul sunt relative şi nu absolute. Durata arderii chilogramului de cărbune atârnă de iuţeala corpului, pe care se petrece fenomenul. Ceasor­nicele potrivite la fel într’o cupă, vor arăta diferenţă de secunde, când sunt în mişcare unul faţă de altul. Bunăoară, ceasornicul întocmit exact ca al meu, pe aceeaş oră, minută şi secundă, în caz că s’ar depărta de mine cu o iuţeală de 250.000 km. pe secundă, va merge în urmă arătând totdeauna jumătatea duratei cetite pe ceasornicul meu. O oră arătată de ceasornicul prim e echi­valentă cu două ore ale ceasornicului al doilea. Cetirea, la ambele ceasornice, ar trebui s’o fac eu însumi! Prin urmare, durata arderii chilogramului de cărbune, petrecută în prezenţa mea şi măsurată cu ceasornicul meu, va fi de două ori mai lungă decât durata aceluiaş feno­men măsurată cu ceasornicul ce se de­părtează de mine cu iuţeala de 250.000 km. pe secundă. Acelaş lucru se petrece cu lungimea. Bastonul în avion nu va avea aceeaş lungime, ca la promenadă.­ Dacă atri­buim avionului iuţeala de 250000 km. pe secundă, faţă de noi, lungimea bastonu­lui se reduce la jumătate. Lungimea se scurtează cu iuţeala, după cum du­rata se lungeşte. Dacă avionul ar avea maxima iuţeală posibilă, 300.000 km. pe secundă, durata s’ar înt­ide la infinit, iar lungimea s’ar reduce la zero. în­târzierea ceasornicului şi scurtarea bas­tonului din avion o observ numai eu, ca faţă de care se mişcă avionul cu 250.000 km. pe secundă. Pasagerii nu constată aceasta la metrul şi ceasorni­cul lor, dimpotrivă privind din nacelă la instrumentele noastre, vor afirma că aceste­ din urmă s-au schimbat. Fiecare corp are timpul şi metrul său propriu, care diferă de timpul şi metrul altui corp, în mişcare faţă de primul. Timpul şi metrul variază la fiecare corp astfel, că iuţeala de propagare a luminei să rămână '^constantă pentru fie­care sistem de măsurare, adecă egală la 300 000 km. pe secundă.­­Relativita­tea nu admite iuţeală mai mare decât a luminei, care e de 300­ 000 km., pe se­cundă-Massa corpurilor este identică cu energia lor. Materia şi forţa sunt iden­tice, prima este o formă de manifes­tare a forţei. Să ne gândim la urmă­torul fapt. Un cerc de lamelă să-l în­vârtim repede în jurul unui diametru. Senzaţia va fi, că avem în faţa noas­tră o sferă plină, de oţel, care va re­flecta lumina, va avea culoarea, şi va stârni senzaţia pipăitului întocmai ca o sferă plină. Aşadară prin învârtirea cercului, adecă prin sporirea energiei lor cinetice (datorită mişcării), acestuia îi hărăzim proprietăţi, pe cari numai materia le are. Aşa se petrece lucrul la toate corpurile. Se ştie, că molecu­lele — cele mai mici părţi mecanice ale corpurilor -­ sunt mici sisteme solare de electroni, purtători de ener­gie electrică. Electroni sunt în mişcare neodihnită în jurul unui centru. Este imaginea Soarelui şi a planetelor. Miş­carea electronilor ne impresionează şi trezeşte toate senzaţiile materiale, culoarea, duritatea s­a. La corpul în mişcare repede, e firesc, ca şi mişca­rea electronilor să fie influenţată. Ori această influenţă provoacă în mod fi­resc schimbarea senzaţiilor materiale, pe cari le avusesem mai înainte des­pre corp. Materia este strâns legată de energie, este identică cu ea. Lumina se propagă în linie curbă; ea este îndoită de gravitaţiunea mas­­selor presărate în univers. Raza ce trece pe lângă Soare este puţin în­doită de massa acestuia. Universul — lintea lui Seeliger este sferic, închis cu lumile lui. Materia şi energia circulă în interiorul acestei sfere şi nu poate scăpa din ea. Razele împrăştiate de izvorul de lumină nu trec spre frontierele infinit de departe ale spaţiului —­ căci acesta este finit— ci se îndoaie şi se întâlnesc iar unde­va rămânând vecinie în sfera univer­sului. Concepţia cosmică a trecut, prin ur­mare, prin fazele aceste. La început Pământul era fix şi în jurul lui se în­­vârtia sfera de cristal a cerului cu ne­număratele ei ţinte de aur. Copernic, Keppler mută centrul sferei în Soare. Newton sfărâmă sfera stelelor fixe, ră­măşiţa concepţiei vechi, şi împinge fron­tierele universului până la infinit. Her­­schel şi Seeliger dau universului forma de linte, dar spaţiul rămâne tot infinit. Einstein trage graniţă spaţiului şi-l ro­­tunzeşte în forma sferică. Spaţiul şi timpul sunt nedespărţite de materie. Rezultatele teoriei relativiste revolu­ţionează întreaga filozofie, astronomie şi teologie. La lumina adevărurilor acestei teorii în cele mai multe ştiinţe se luminează regiuni nouă, iar din cele vechi o parte dispare în umbra, iar­­ cealaltă parte apare mai limpede sub noul unghiu de vedere al relativităţii. T. Nes. N. B. Revistele franceze recente aduc biruinţa şi primire generală a teoriei relativităţii. Liberalii şi preoţimea Oficiosul guvernului se ocupă la „ul­tima oră” de politica ce ar trebui să facă clerul nostru. Articolul ne dă pu­tinţa să­­întrevedem planurile liberale, în ce priveşte unificarea Bisericei ort­ todoxe şi stabilirea raportului dintre cler şi Stat. Se constată mai întâi că „sunt preoţi cari, înregimentându-se îrn anumite par­tide, nu-şi dau seama ca, luptând pentru impunerea unor programe şi ridicarea câtorva oameni cari vor să parvie, nu fac altceva decât să încurajeze lupta de clasă, pe care o condamnă legile bise­riceşti“. Nu cunoaştem nici un text în Evan­ghelie, care să se ridice împotriva luptei de clasă. După cât ştim, învăţătura creş­tină urmăreşte idealul, ca dreptatea pă­mântească să fie cel puţin o copie a eternei şi perfectei dreptăţi cereşti. Ast­fel, orice preot care înţelege să fie şi apostolul credinţei pe care o reprezintă, s’ar putea înscrie mai curând în oricare alt partid existent, de­cât în cel liberal. Cât priveşte lupta de clasa, până la un punct oarecare, ea este o necesi­tate a vieţii sociale. Până şi elevii de liceu cunosc legea fizica, în sensul că­reia echilibrul unui corp sau al unui organism se menţine tocmai prin acţiu­nea tendinţelor contrarii. Nu cerem „Viitorului*, de­sigur, să recunoască păcatele partidului liberal— ar fi o imposibilitate ! — nici să judece obiectiv activitatea şi intenţiile altora, gSiïi=iiÿiSi==B=itm ' iinî^ijiss; şi este foarte explicabil că vrea să a­tragă preoţimea înspre apele liberale. Fiecare cu părerile sale, cu argumen­tele pe cari i-Ie poate da inteligenţa şi cu mijloacele pe cari i­ le îngăduie prin­cipiile morale. Este treaba preoţimei apoi — şi poate şi a credincioşilor­­ — cum şi pe cine să creadă. Ceea ce nu se poate însă admite, este ca să se întrebuinţeze mijloacele puterii pentru a determina o categorie socială sau alta să se înscrie în parti­dul liberal, ori să atârne veşnic de pul­pana guvernului. Şi sunt, in articolul menţionat, unele fraze cari nu prevestesc bine. Ce în­­seam­nă, bunăoară, cuvintele „chestiunea Bisericei unitară de Stat, care va tre­bui să fie rezolvată odată cu întocmirea nouii Constituţii?* Dacă nu ne înşelăm, după proiectul guvernului, Biserica ortodoxă va fi de­cretată Biserica Statului, iar preoţii a­­cesteia vor ajunge în aceeaş depen­denţă de guvern, ca şi toţi ceilalţi func­ţionari. , Se vorbeşte — cu aceste ocazii s’ar putea altfel? — şi de îmbunătăţirea si­tuatei materiale a clerului. Şi ne îm­chi­puim, ceea ce de altfel o ştie toată lumea, că se vor răsplăti nu meritele pe terenul propagandei religioase, ci acelea câşti­gate în propagandă electorală şi, mai­­ ales, curajul civic de-a falsifica urnele. Dar, mai sunt în această ţară şi alţi factori cari au să se rostească, g . . Aviz Rugăm pe toţi cei cari au primit liste de colectă pentru monumentul V. Onidiu să binevoiască a ni te retrimite în timpul cel mai scurt*) Direcţiunea liceului „Andrei Şaguna". •) Zi­are­­a româneşti sunt rugate să repro­duci aceasta cerere. Bibliografie. A apărut „Viaţa Românească11 revistă lite­rară şi ştiinţifică, Anul XLV, April No. 4, cu un bogat şi ales sumar. Sio 123-1921 Un apel* Ne chiamâ datoria Ne cheamă datoria la postul de onoare, la munca intensă pe care s’o punem în câmpul desvoltării noastre naţionale. Vrajba pe care străinii au semânat-o între fraţi s’o isgonim cu bi­ciul credibiţii în cuminţenia strămoş­­ şească a poporului nostru. Ne chiamă grabnic datoria să sfin­ţim mormintele celor cari şi-au depus viaţa pe altarul Patriei, cu truda şi jertfa noastră desinteresată. Biserica şi-a spus cuvântul: Păstorii ei cei mai înalţi răscolesc satele cele mai ascunse, unde duc mângâierea, nă­dejdea şi pacea. Şcoala, fiica Ei, a pornit pe urmă. Profesori şi elevi umblă prin ţară, să cunoasă fraţii, pământul, bogăţiile, co­morile noastre naţionale. Ei duc lumină, duc artă românească şi patriotism. Poporul îi primeşte pe toţi cu sufle­tul plin de bucurie, îi îndrăgeşte şi apoi iubeşte instituţiile în numele că­rora vin. Poporul nu mai voieşte vizitatori elec­torali, împrăştietori de vorbe şi rachiu; el vrea lumină, conducători. Unificarea cu furca nu se va face; fraţii nu se cunosc încă, ea va veni dacă vom aduce în casa noastră cartea românească, dacă ne vom duce să cu­noaştem fraţii, şi ei vor veni la noi, uni­ficarea sufletească se va face numai atunci când toţi cei ce au o misiune in ţara­ asta, vor sta la postul de onoare, jertfind muncă intensă pe altarul Pa­triei sfinţită cu sângele eroilor din zilele mari ale neamului.­­se ch­emă datoria la postul de onoare! Belini, Iunie. C. D. Jăranu. Cercetaşii şi Cercetaşele din Orăştie au depus legământul în ziua întâi de Rusalii, în Piaţa „Regina Maria". Slujba, sfinţirea apei a fost făcută de protopopii V. Dorrişa şi I­­lenea. Cu această ocazie au depus legământul­­ şi cercetaşii de la şcoala de meserii din loc, cât şi d-ra prof. Roza Lupan, Comand. Cerceta­­şelor, d-ra prof. Bera şi dl prof. F. Dionne care — ni se pare, este întâiul frate­­profesor din Franţa care depune legă­mântul la noi, ca instructor al Cerceta­­şilor — spre binele­ poporului românesc. Laudă şi mulţumită i­ se cuvine şi pe această cale — iar nouă să ne fie spre pildă. A vorbit cu această ocazie prof. V. Bora, Comand. Cercetaşilor din Orăştie şi judeţul Hunedoara, ca delegat al Marei Legiuni — spre a lua legământul noilor cercetaşi. Mai vorbesc d-nii I.­lenea protopop şi A. Demian, direc­torul liceului. După o frumoasă defilare, în frunte cu muzica Reg. 92 — se sfâr­şeşte aceasta prea însemnată zi din viaţa tinerilor şcolari-cercetaşi. Seara a fost plăcută producţie cu fe­lurite arătări de isteţime şi pricepere. Resultatul incasserilor — destul de bun, se va publica în aoul viitor al ziarulu nostru. ­ Domnii Abonaţi | ai ziarului care sunt în | restanţă cu plata abo­­­­namentului, sunt rugaţi | ca de urgenţă să trimită | costul abonamentului | prin mandat poştal, con­trar vom fi siliţi a sista trimiterea ziarului. Administraţia. & 9 S­ i I 9 9 | I I » I i 0 I

Next