Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)

1924-04-20 / nr. 43

111.1L­ei iXXXYII-les n-l 43 HOMARUL 2 Lei Braşov, Duminecă SO Aprilie 1924 ţi Administ**ţi& PIAŢA LIBERTATEI CRAŞOV Telefon 276 Abonament anual 360 lei Pentru streinătate SCO lei Anunţuri, reclame, după tarif. Fon­datâ la 1188 de Iko ge lariţiu Apare de trei ori pe săptămână . ms ***** U|? SEESa Fără o presă naţională cinstită şi demo­cratică, un popor nu va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi politice. E ca şi cum ar grăi prin gura streinului. SCRISORI DIN BUCUREŞTI Călătoria primului ministru în Orient. — Starea de asediu la Bucureşti. — Bucureşti, 18 Aprilie. — Sta­rea de s­ediu in Csp!tala ţărei împiedică orice manifestaţie po­litică publică. Iacă de la geră simţi că trăieşti ;enb regim ex­cepţional, agenţi speciali cerce­­tează pe că­storii cari vin din streinătate. Cu acest regim, guvernul poate fi liniştit, deocamdată. Miniştrii se pregătesc de plecare în va­canţă. Primul ministru va face o călătorie de agrement la Coa­­stanticopol, poate până la Cairo, însoţit de d-l dr. C. Angheescu, ministrul instrucţiunei, d­l Bră­­tianus se va răzbuna de situaţ!a în care a fost pus de a nu fi putut însoţi pe Suverani în că­lătoria lor în Occident. Se vorbeşte exprimat minis­­tra vrea să aducă na succes diplomatic din Orient, după a­tâtea eşecuri în Occident. D-l Brătianu ar fi pus la caie o lo­vitură diplomatică, de care se se vorbească tocmai acolo unde d-sa nu mai poate pătrunde. Şi propagandiştii liberali expun la Cap??, cui vrea să i asculte, a­­lianţa orientală care va rupe Turcia de la influenţa sovietelor ruseşti. Cei bice iniţiaţi afirmă, însă, că totul se reduce ist o călătorie de plăcere. D-l Brătianu are ne­­voie de recreaţie, de distracţie şi.. călătoreşte în Orient, în vre­mea când Suveranii petrec la ţările occidentale. După atâtea­­ sforţări de-a guverna, prin ex­perienţă, ţara, după ce-a instituit regim­a­ stărei de asediu, d-sa vrea să-şi permită fexul unei călătorii de şeitan. D l Brătianu ar dori să mai demonst­eze că, la noi, nu e­­xistă vre-o agitaţie de roassă — că, deci, d-sale îi poate fi îngă­duit să plece în streinătate. • * * In vreme ce primul ministru se pregăteşte de călătorie la Constantinopol, generalul Ave­­rescu vrea să-și facă un nou partid. Simte că pe acela ca­re-l are nu-l poate conta, ne­re­prezentând nimic serios. De­altfel, cealaltă grupare a par­tidului poporului e gata să facă fuziune cu partidul nationalist­­democrat. Dl Argetoianu iși dă seama că situa­ția nu poate fi­­salvată pentru partea din partidul Poporului care i-a ră­mas, decât ataşându-se altui partid. Procesul averescanis­­mului se încheie clar. D-l general Averescu a fă­cut o propunere partidului ţără­nesc. Cele ce s’au scris in zia­rele bucureștene ,nu corespund întocmai realitatei. D­l Averescu ar vrea nu colaborări ci un partid nou, ori cum­­ ar zice, cu d-sa şef. Bine-inţeles că tatonarea ce-a făcut n’a găsit ecou la ţărănişti. Informaţiile luate de d-l dr. N. Lupu, in în­trevederea cu ge­neralul, au pus punct tratativelor. Deocamdată aci au rămas lucrurile.*­­ * Oficiosul guvernului se simte îndatorat de­ a bate toba pe tema campaniei defăimătoare împotriva ţă­rei, în streinătate. El acuză partidul naţional şi pe cel ţărănesc că vor să răspân­dească în streinătate decla­­raţiile făcute în Cameră privitor la legea comercia­­lizării. Tema este răsuflată: pa­triotismul de paradă al a­­celora cari aleargă după consolidări cu bancheri ca Zaharof, nu dă drept să facă altora imputări. In cercurile politice liberale ca şi In jurul băncilor lor se discută viu situaţia grea creiată lor de declaraţiile celor două partide. Acesta este adevărul. Se constată mai ales­­ că nu vin capitaluri stre­ine — așa cum se aș­teptau — să ofere spri­jinul lor nici chiar societa­te­ liberalizate pentru fa­bricarea explozibilelor. Po­litica de bruscare a aces­tor capitaluri, urmată de d-l V. Brătianu, este con­damnată viu, acum, în cercurile finanţei liberale care se teme de conse­cinţele prea marei extin­deri ce s’au dat întreprin­derilor tor, cari cer ca­pitaluri mari. Dacă n’ar fi avut enorma datorie în streinătate — de sigur Că Banca Naţională ar fi tipărit bilete cât cer in­teresele lor interne. Se zbat dar între Scyla şi Caribda. * * * In legătură cu plecarea unor fruntaşi ai opoziţiei în streinătate, s’a anunţat şi plecarea d-lui Alex. Vaida Voevod. Ori, din cercuri bine informate ale partidu­lui naţional se desminte şti­rea lansată de „ Viitorul*. Campania împotriva le­gei comercializărei va con­tinua, în interior şi în a­­fară, fără abatere dela de­­claraţiunea cetită în Came­ră. O lege de aşa natură, nu poate trăi şi nici nu va realiza vre-un contract se­rios. Dealt­fel, fără capita­lul strein, finanţa liberală nu poate face nici o nouă creaţiune pe baza acestei legi. Şi capital strein serios nu se angajează astăzi la noi, atâta vreme cât nu se poate da garanţia de con­tinuitate a afacerei. Această garanţie n’o mai poate da nici guvernul Bră­tianu, nici finanţa liberală. • * Dintre frunta ai Partidulel na­ţional român nu sunt la Bucu­reşti decât d-nii St. C. Pop, V. Goldiş şi Mihai Popovici. După serbători vom avea o nouă esmapadie de îotrantrî, de rândul acesta în Ardeal. O mare adonare publică se va ţine şi la Braşov. Cores­c. Partidul nou al domnului Averescu. — Tratativele cu ţărăniştii. — Campania împotriva legei comercializărei. Vizita Suveraniior în streinătate In pregătirea vizitei Suverani*­lor în streinătate, guvernul a dat dovadă, că nu posedă m­ijloa­­cele cerute de actualele împre­jurări. Programul vizitei regale a trebuit să sufere modificări în ultimul moment, rămânând un Interval de timp între vizitele re­gale la Paris şi Londra pe care Suveranii îl petrec incognito. De la Paris, Suveranii urmau să facă vizita la Roma, Madrid şi Bru­xelles ca să treacă la 12 Mai la Londra. Ori, prin contramanda­rea vizitei la Roma şi Madrid, nu s'a putut schimba Itinerariul călătoriei la Londra. La Bruxelles abia acum se aranjează vizita. O telegramă anunţă apoi vizita în Elveţia. Condiţiunile în cari aceste vi­zite se fac nu pot împlini toate dorinţele poporului român. Vizita Suveranilor în streină­tate trebuia să fie un prilej de continue serbători, exprimând punctul de vedere dorit de ţara intreagă, ca fiind o consacrare glorioasă a consolidăr ei ei pe toate terenurile vieţei noastre. Primirea ce s’a făcut Suvera­nilor la Paris ni*a arătat aceeaş caldă pr­etenie a Franţei pentru sora sa latină dela gurile Du­nărei. Dar am fi dorit ca suro­rile latine din occident să înfră­ţească această prietenie. Amânarea vizitei la Roma, în special, a fost un neplăcut inci­dent datorit numai guvernului Brătianu, care s’a lăsat surprins de gestul d-luî Mussolini. Ţara nu poate ierta şi uita că, pe urma politicei externe a guvernului Brătianu, s’a împie­dicat realizarea unui program de călătorie a Suveranilor noş­tri, care ar fi fost — în alte îm­prejurări — nu cu tendinţa de-a reface din prestigiul compromis al ţărei pe urma acestei politici, ci o operă de consolidare a legăturilor prieteneşti cu foştii aliaţi şi de grandioasă manifes­­taţie a prestigiului nostru mărit, in afară. POLITICA IN BISERICA Recentele alegeri de deputaţi pentru sinodul arhidiecezan şi celelalte sinoade diecezane do­vedesc îndeajuns, că regimul de azi vrea cu orice preţ să întro­ducă politica şi în biserica noas- tră ortodoxa pe care ori-ce bun român şi creştin doreşte s’o vadă ferită de influinţa politică, care a dus la anarhizarea Je­di şi la acapararea tuturor institu­ţiilor ei de către moichul ne­­scţios liberal. Intr’o comunicare făcută în­truna din şedinţele trecute aie Camerei s’a arătat cu dovezi şi acte ingerinţa nemaipomenită, care s’a făcut la alegerile de debutaţi pentru sinodul diecezei Aradului. Bisericile, în cari a­­veau loc alegerile, erau înţesate de funcţionarii administraţiei cari ajutaţi de jandarmi faces­u cea mai scârboasă propagandă pen­tru candidaţii liberali. Jandarmi cu arma în locaşul Domnului s’au mai pomenit numai pe vre­mea alegerii faimosului mitro­polit Mangra sub regimul ma­ghiar, iar dlui Brătianu i-a fost dat sa reînvie acele timpuri de o atât de tristă și rosinodeă po­menire. Banca ministerială, căreia s’a adresat comunicarea făcută, a rămas ca de obiceiu — mută, deși era o datorie elementară a ministrului visat să răspundă protestând la pângărirea sfinţe­niei locaşului dumnezeesc. La alegerile pentru sinodul arhidiecezen din Sibiiu au mers lucrurile cern tot aşa, căci alt­fel cum s’ar putea explica că în aproape toate protopopiatele au fost scoşi aleşi deputaţi si­nodali prefecţii judeţului şi de­putaţii liberali, cunoscuţii eroi de urne. In cercul Braşovului ştim cum s’a ales. Acum aflăm că în cercurile Zârneşti şi Fă­găraş au fost „aleşi" deputaţi sinodali prefectul Radovici şi câţiva deputaţi liberali. Ne întrebăm acum ce vor fa­ce aceşti „deputaţi" în sinoa­dele bisericeşti când ştiut este că oameni, ca de pildă prefec­tul Radovici, nici habar n-au de Ste­tutul organic şi cu atât mai puţin de rostul Sinoadelor die­cezane. Ca să ilustrăm igno­ranţa acestor noi legislatori ai afacerilor noastre bisericeşti şi şcolare n-avem decât sa cităm ceea­ ce a scris zilele trecute fiţuica liberală locală, care vor­bind de alegerile în curs a a­­firmat că s-au făcut alegeri de deputaţi pentru „consistorul mi­tropolitan", fapt pe care l-a re­levat cu stupefacţie îndreptăţită şi „Telegraful Român", organul Mitropoliei". Sinoadele, care se vor întru­ni în Dumineca Tomii, promit prin urmare a deveni foarte in­teresante prin achiziţiile noi ale aparatului administrativ liberal. Sperăm insă că cu toata majo­ritatea liberală a acestor sinoa­de se va găsi câte o faţă bi­sericeasca sau câte un deputat mirean care să protesteze în contra pângăriii actului elec­toral bisericesc, care a adus la suprafaţă atâţi nechemaţi şi ignoranţi. Prestigiul bisericii pre­tinde aceasta. Acort­ul franco-roman Ziarul „Le Temps", ale cărui relaţiuni cu ministerul de ex­terne francez sunt cunoscute, comentează astfel scopurile po­litice ale vizitei Suveranilor Ro­mâniei la Paris: „Ziua în care pacea Europei ar fi pusă în primejdie — ceea­­ce ar putea deveni în curând primejdios­­pentru Europa în­treaga — acţiune a puterilor cari voiesc să împiedice o con­flagraţie n’ar putea să se exer­cite decât prin teritoriul român. Dacă Polonia n’ar avea altă comunicaţie cu m­asiunile occi­­dente decât prin drumul stran­gulat al Dantzigului şi prin cel obstruat al Memeiului, la ce surprize n’ar fi expus continen­tul european de la Kovno până la Strasbur­g ? Independenţa, integritatea, si­guranţa complectă a României sunt indispensabile, ca inamicii păcei să renunţe la relele lor intenţii. Aşa, credem noi, tre­buiesc privite relaţiile franco­­române şi datoriile reciproce ale celor două naţiuni. Ietărindu-şi amiciţia, dându-i o formă mai precisă şi mai du­rabilă, Franţa şi România nu vor adăuga nici un risc acelora pe cari trebuiesc să le înfrunte şi aşa. Ele nu vor nelinişti nici un popor în interesele sale le­gitime. Dimpotrivă, ele vor reduce riscurile lor unindu-şi eforturile. Şi acordul lor, adăugându-se la acele pe cari regele Ferdinand şi preşedintele republicei le-au menţionat va fi binefăcător pentru toată lumea; căci lumea întreagă are nevoie de a şti că pacea e solid garantată şi că războiul nu va „renta".

Next