Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)

1924-08-05 / nr. 86

flaMARDL 2 Lei Anul al LXXXVil-lea n-1­86 PIAŢA LIBERTATEI BRAŞOV I Telefon 226 Abonament anual 360 leî Pentru streinătate 800 lei Anunţări, reclame, după tarif. Fondată o 1888 die George Bariţiu Apare în fie-care zi de lucru Fără o presă naţionala cinstită şi demo­cratică, un popor nu va da niciodată măsura însușirilor lui culturale și politice. E ca şi cum ar errai prin gura streinului. mni 1111111 mi — Autorităţile bb-1 tac­rajeazâ - ci­ti persecută. — Problema prăvăliilor Statului cărora le expiră contractele Abordăm astăzi un su­biect supărător Da, supă­rător, fiind­că constatările ce facem privitor la situa­ţia comerţului românesc în Braşov nu ne pot bucura ci ne ating amorul nostru propriu. Nu fiind­că negu­storii români n’ar repre­zenta cinste şi muncă în­cordată în rândul comerţu­lui din Ardeal, ci tocmai din cauza faptului că, în ţara românească, ei sunt — în Braşov ca şi în alte o­­raşe ardelene, — în nu­măr redus şi se luptă cu greutăţi ce, în mare parte, ar fi putut fi­­ înlăturate prin încurajarea organelor de guvernământ. Şi când ne gândim că acum vre­o 50 de ani, 70 de procente din negoţul Braşovului era românesc!... Statul ungar a ştiut a-l nimici. Ce facem nei pentru re­învierea lui ? Nu înţelegem să se dea o proteguire specială in a­­fară de legi, ci numai în cadrele legilor şi regula­mentelor. Negustorii români trebuie să fie preferiţi a­­tunci când se găsesc, în condiţii egale, faţă de con­curenţii lor streini. * ★ • Lucrurile se petrec însă altfel Ne vom ocupa deocam*­dată de oraşul nostru, şi nu*­mai de problema aridă a lo­calurilor de prăvălii, localuri proprietate a instituţiilor cul­turale sau a statului. De­si­gur, aceste localuri ar trebui să fie in mâna negustorilor­­ români. Ei bine, se întâmplă tocmai contrarul. Instituţii na­ţionale din Braşov au prefe­rit — cu toate ofertele româ­neşti — la chirii egale, pe vechii chiriaşi saşi. Pe de altă parte, Statul vedem azi că prelungeşte contractele vechi, înlăturând ofertele ro­mâneşti. Vom ilustra, pentru an­, ca ca­z . Prefectura judeţului posedă, în edificiu! său, lângă ca encaaa Transilvania, un local frumos de prăvălie pe str. Vămei. Con­tractul acestei prăvălii expira la 30 Septemvrie 1924 Legal era să se facă licita­ţie, mai ales că prefectura ştia cert de ofertele verbale ale u­­nor negustori rom­âni cari ce­­reau licitaţie, fiindcă aşteaptă ţi cântă de ani să obţină an local mai în vederea politicii!oL Ce a făcut însă prefectura? Intrebărei acesteia i-am af­at un singur răspuns, în urma cer­­cetăriior întreprinse de noi. Pră­vălia s’a închiriat aceluiaş ne­gustor strein, preter­gindu-i se contractul pe încă 3 ani, fără altă formalitate legală. Chiria 30.000 lei anual. Faptul este scan­dalos. Pe când negustori ro­mâni sunt siliţi, ca să ob­ţină un local dosnic, să o­­fere filodorme mari (un cen­tru nu se pot alia prăvălii, fiindcă streinii nu vor să cedeze un pas din poziţia cucerită şi pe de altă parte au efectiv sprijinul autori­­tăţei comunale) — un ne­gustor strein poate obţine, în mod ilegal, ca favoare, prelungirea de contract pe 3 ani. Nu începe îndoială că, sub regimul ilegalităţilor şi al bu­nului piac, prefecturii­ sau cu­tare funcţionar superior de la mi­nisterul de interne îşi pot per­mite ori­ce favoare, în afară de legi şi regulamente. Dar atunci trebuie demascaţi şi înfieraţi pretinşii naţionaliza­tori cari au afişat monopolul­­ dragostei de neam, ca un a­­panaj al partidului azi la gu­vern. Să nu mai îndrăsnească să spună conducătorii acestui partid că fac operă româneas­că in Ardeal, când aproape tofi negustorii români dela noi s’au instalat cu jertfe mari, ne­fiind ocrotiți de nici una din autori­­tâlile românești. Mai de grabă, găsim că se fac greutăţi inutile dar adânc vexatorii negustorilor români din partea autorităţilor noastre. Nu vrem, ca să nu dăm spec­tacolul trist al acestui adevăr, să intrăm în detalii — fiind că s’ar bucura al fii cari știu să fie solidari și să opună maximu­mul de rezistentă arbitrariului. 9 • • Desvâluind cazul extrem de scandalos al prelungirei contractului prăvăliei pro­prietate a Prefecturei de judeţ — vrem să dăm a­­larma şi să facem apel la solidaritatea tuturor româ­nilor pentru a impune res­pectul legilor. Cazul, în sine, are şi o parte care aduce perderi însemnate statului. Intr’adevăr, chiria de 30.000 lei ce s’a fixat pen­tru zisa prăvălie este abia jumătate din ceea­ ce ar tre­bui să rămână Prefecturei de judeţ. Ori când — la o licitaţie cu oferte închise sau verbale — se poate obţine 60.000 lei pentru chiria acestei prăvălii. De ce dar s’a dat nu­mai cu 30.000 lei ? Răspunsul îl poate şti ori­cine cunoscând proce­deul cu care se dau în a­­rendă, azi, bunurile statu­lui. Cine riscă a oferi pe altarul zeilor mici — ob­ţine­m binecuvântarea zeului celui mare!... Dacă ministerul de in­terne nu va reveni şi ea va da ordin să se facă o anchetă serioasă, pentru ca să se ordone o licitaţie pu­blică — avem motive să credem că şi aci s’a jertfit pe altăraşele unor zei mici şi mari, după obiceiul înce­tăţenit azi. Aşteptăm cuvântul unuia dintre cei trei conducători ai ministerului de interne!.. Duminică s’a făcut alegerea Epitropiei, Comitetului şi Dele­­gefiunilor şcolare dela biserica sf. Nicolae din Braşov-Scheiu pe trieniul 1924—1926. A fost proclamată aleasă, în urma votului exprimat de paro­hienii bisericei, lista următoare: Epitropia : Bărdiţoiu loan-Ciu­­ciu comerciant; Furnică G Ni­colae măcelar; Median Ștefan, proprietar; Negus George, co­merciant. Comitetul: Alixe loan, pos­­tover; Bobbie G. Nicolae, tipo­­graf; Baboie V. Nicolae, profe­sor; Băditoiu Nicolae, funcțio­nar; Bunghez Nicolae, mecanic; Curcă George, contabil; Enea Constantin, librar; Furnică loan, măcelar; Furnică Nicolae Cos­­tinu, preot-profesor; Gămulia Traian, contabil; Leucă Ioan, antreprenor; Lupşan loan, bri­­gadier­ silvic; Mareea Dumitru, învățător; Micu Vasi­ie, econom; Moga Constantin dr. avocat; Muntean Petru, prim-noter jude­­ţian; Morăroiu loan, contabil; Orghidan Constantin, jun-măce­­lar; Orghidan Dumitru, conver­sant; Pitiş Vestie, maestru zu­grav; Popovici Ştefan, director şcolar; Ploscă Constantin, mă­­estru zugrav; Preşmerean Ioan, măcelar; Prişcu Tarquin dr. me­dic; Purcărea Traian, tipograf; Sbarcea Teodor dr. medic; Spu­­derca Nicolae, comersant; Slini­she George-Lanţ comersant; Stinghe Nicolae dr. paroch; Stinghe Sterie dr. profesor; Ur­zică Ioan functionar-comercial. Membrii supleenți : Bucă Du­mitru, măestru- vopsitor; Cajanaș Dumitru, econom; Colacea Ra­du, măestru văpsitor; Coliban Niculae, compactor; Cojocti George, măestru zidar; Fulga Vasile, maestru-lemnar; Gumu­­lea Fiorea, contabil; Muntean George, tipograf; Musică Geor­ge, proprietar; Pestrea Constan­tin, blănar. Oeligaţiunile şcolare : Baboie George­, procurist; Bădijoi Ioan­ Ciuciu, comersant; Furnică Ni­­colae-Costinu, preot-profesor; Mareea Dumitru, învăţător; Moga Constantin dr., advocat; Mun­tean Petru, prim notar judeţean; Neguş George, comersant; Ne­gul Vesnie, profesor; Orghidan Radu, comersant; Popovici Şte­fan, director şcolar; Preşmerean George, profesor; Stinghe Ni­­colae, dr. paroh; Stinghe Sterie dr., profesor. • • Trebue să menţionăm şi cu acest prilej opera de învrăjbire pe care trădătorul Vlaicu a fă­cut-o — cu toate mijloacele — între parohienii Bisericei sf. Ni­colae. Prin agenţii săi a căutat să inducă în eroare pe oameni de omenie şi a încercat să a­­runce mărul discordiei împotri­va dorinţei exprimate de I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului. Din cauza aceasta şi a atitudinei provocătoare in biserică a fost nevoie, cu re­gret o constatăm de intervenţia organelor poliţieneşti pentru a face ordine. Bine­înţeles, că nu s’a putut înfrânge nici de astă dată buna judecată manifestată cu ori­ce prilej în alegerile din Şcheiu dovedindu se solidaritatea cetă­ţeneasca şi în acest moment când nu era vorba de deose­biri de credinţe ci numai de reabilitarea unui trădător, cere uneltise şi înşelase buna cre­dinţă a unora dintre parohie­nii bisericei sf. Nicolae. Alegerea de Dorainecă să fie o invâţâtură şi anume că nu trebuie să ne lăsăm seduşi de de vorbe şi promisiuni ce nu se pot înfăptui niciodată — ci numai de dreapta judecată, de iubirea curată de neam şi bi­serică ceea­ ce nu se poate găsi sub conducerea unui tră­dător de neam. Poporul din Şcheiu a dovedit nu odită simţiriimeie sale ca­rat naţionale şi iubirea de bise­rică. El este, în această privinţă mai presus de ori­ce îndoială. Cu atât mai mult, nu se putea af lase învingător un trădător de neam. Duminecă nu s’a re­tras nici în faţa ameninţărilor unora, după cum n-a ascultat nici de propaganda demagogică a t­ădatorului. De­sigur, numai spre binele şcoalelor noastre ţi al Bisericei istorice în care ni păstrăm cre­dinţa strămoşească ,­ datinele, aşa cum se cuvine onor cetăţeni înţelepţi şi iubitori de lege ţi neam ! .. Alegerea de Duminica — Sont comitet parohial al Bi­sericei Sf. Nicolae — Exportul de grâu din Ungaria în Elveţia a fost de 10.000 va­goane. Grâul unguresc a fost preferat celui românesc fiind­că semânţa a fost mai curată, a­­leasă cu maşini. Ministerul nostru de domenii a comandat acum­­maşini pen­tru alegerea şi curăţirea semin­ţelor. Ele vor fi instalate la fer­mele Statului unde se vor se­lecţiona seminţele pentru săteni. Plaga beţiei — Un tablou întristător In cen­trul oraşului. — In faţa localului redacţiei noastre sunt două debite de al­cool. Se vând tot felul de ra­chiuri [«fabricate — dintre cele mei otrăvitoare. Zilnic avem, înnainte-ne, scandaluri provo­cate de cei cari se îmbată în aceste localuri de perzanie. Am­bele localuri sunt vechi, de zeci de ani — şi în ele cea mai mare parte a clienţilor sunt muncitori. Săptămâna trecută, într’o seară pela 7, un tablou desgustător şi adânc întristător ni s’a des­făşurat, mâhnind pe ori cine Ta văzut, pe orice om care are încă dragoste de poporul nostru. Un băeţan de vre­ o 17 ani era scos de subţiori de la câr­ciuma La Rac, în nesimţire com­­­plectâ, cu picioarele măturând pământul. A fost pus în stradă şi de-aci Tau luat aşezându-l sub o poartă de lângă cârciumi, pe pavele. Părea mart. Cauza: un pariu, un rămăşag prost, ca va bea o cantitate în­semnată de rachiu (spirt). A băut şi era cât pe vaci să-şi gă­sească moartea. Faptul acesta, ca şi atâtea altele, cam­ zilnic se petrec în aceste cârciumi, în centrul ora­şului, nu mai pt fi tolerate. Continuare pe pagina 2.

Next