Gazeta Transilvaniei, 1925 (Anul 88, nr. 1-132)
1925-01-14 / nr. 5
! Partidul National român si Preotuu Este cunoscut de toată lumea că Partidul liberal a det un asalt continuu ca să câştige preotimea din Transilvania pentru sine. In multe locuri a reuşit, desprând astfel poporul de preot, creltad cauze diferenţiere între aceşti doui1 factori ce ni trebuie să stea nedeslipiţi. E bine s'o spunem ,aşa cum este — fiindcă ocolind chestiunea, nu aducem nici o îndreptare. Şi vom pune în lumină şi argumentele ce au adus unii preoţi ca să scuze trecerea lor în tabăra liberală. Bineînţeles, nu ni vom ocupa de aceia dintre preoţi cari au comis acte nepermise în alegeri cum a fost la Reghin de pildă sau la Dej , fiindcă aceste fapte atrag grav demnitatea de preot şi noi nu mai considerăm, pe cei cari le au făcut, ca slujitori demni ai Altarului, Furtul de urne sau abuzurile neruşinate nu puteau fi practicate nu de preot dar nici de cel din urmă agent politic. Vom considera aci numai pe acei preoţi cari au o convingere sau, în numele ei, spun că au acţionat aşa cum s-au manifestat în ultimii ani în vlaga politică. Înainte de toate, trebuie să evidenţiem că vedem în preofimea noastră un factor social de căpetenie pentru o viaţă demnă cetăţenească — ea fiind conducătoarea spirituală a poporului. Preoţimea, orice s-ar întămpla, trebuie să stea cu poporul, sfătuindu-i, îndrumându-i pe caile cinstei, legalităţei, dreptăţii şi muncii. Preoţimea nu poate fi sluitoarea conştiinţelor ci lumina lor curată, căutând să le îndrume către moralitatea perfectă. Atunci, nu poate fi preot stimat acela care uită datoria aceasta şi, din mici sau mari interese particulare, se face agentul unei dictaturi politice care impune întunerecul în locul hrminei, fiindcă numai în întunerec pot trăi dietalurile. Să fim cu luare aminte, fiindcă politica nu trebuie sâ deschidă prăpastia între preoţime şi popor — tocmai din capitalul interes naţional de-a putea avea în sate şi in oraşe factorul eminamente moral care să fie judele cel nepărtinitor, cu dreptatea lui Dumnezeu, în raporturile dintre cetăţeni, împăciuitor iar nu învrăjbitor de suflete. Rostul preoţimei noastre în viaţa socială este acesta. 11 dorm din suflet să ştie afla cât de curând şisă dea dovadă de pregătire pentru el. Bineînţeles că o astfel de viaţă este de jertfă — nu de îmbogăţire. Dar nu este drept, să i se ceară preoţimei numai jertfe. Şi aci intervine rostul adevăratei activităţi sociale a unui partid — adică să ştie să creieze factorilor de conducere în societate situaţia ce o comportă rolul ce-l au. Partidul Naţional român cunoaşte situaţia creiată preoţimei şi unde unde este pericolul cel mare al rupturei ce se va produce între popor şi preoţi de se vor continua metodele de până astăzi. Nu vrem sa vorbim şi să ne ocupăm acum de «educejiunea preoţiasrâ sau de canopne ori de confesiune , ci de rolul strict acela al preotului, cere nu Interesează. Orice cauză, cum a fost şi improprietărirea preoţilor, care ar aduce o situatie de ură între popor şi preoţi, noi sântem datori a o înlocui, a o desfiinţa. Atunci ? Ce datorie are un Partid politic in primul rând faţă de preoţime ? Una singura: da ai creia o situaţie corespunzătoare misiunei sale sociale, de a o scoate din lupta pentru existenţă, pregătită pentru rezistenţă, cu toate cele necesare indeplinirei misiune nobile, ce i se impune de la sine. Să facem preoţimei situaţia sa independentă de mizeriile zilei, să dăm ceea trebuie să dăm, fără ca să ntingem interese imediate ale poporului și atunci avem dreptul să-i cerem exacta îndeplinire a misiunei sale. Partidul, Național român se va strădui, credem, să facă această operă mare, tocmai fiindcă este pe deplin convins de primejdia naţională întrodusă prin acţiunea demagogică a partidului liberal, care a vrut şi vrea să-şi facă din preoţi agenţi —cu ori ce rizîc pentru a* ■j ceştia, fără să şi dea seama că astăzi nu mai este posibil să domini poporul impunându credinţe ce nu sânt ale lui. Dar să nu întoarcem la principalul argument adus de acei preoţi cari au bazat acţiunea lor de părăsire a Partidului Naţional pe argumentele unei convingeri. Zic aceştia că au părăsit Partidul Naţional fiindcă ar fi al uniaţilor. Acest argument este atât de puţin serios, încât poţi să-i întorci celor ce se folosesc de el astfel: „dacă de dragul unei conştiinţe ortodoxe ai făcut-o, de ce, preoţi ai ortodoxismului, părăsiţi un partid care are majoritatea aderenţilor botezaţi în ortodoxie — pretextând că sânt şi uniţi în conducerea acestui partid ? De ce nu rămânefi la postul de datorie al ortodoxismului şi în acest partid ? Oare părăsind terenul unei activităţi comune, îndepliniţio datorie de conştiinţă, ori facefi un act de laşitate, slujind uneltirilor subversive cari caută să aprindă lupta confesională între fraţii de acelaş neam, în loc să lumineze conştiinţele*. Şi tot astfel pentru pretinsul bolşevism al Partidului sau pentru regionalismul său. Am pus în lumină acest singur dar principal argument, pentru ca să arătăm zădărnicia lui şi să afirmăm că altele au fost interesele ce au prezidat la trecerea în tabăra liberală a unora dintre preoţi ş f fiind că şi dintre uniţi sânt azi în acea tabără şi deci se găsesc şi acum la un loc. Ceea ce credem noi că a hotărit pe unii dintre preoţi să facă politică liberală este,interesul personal şi promisiunile făcute de guvern. Din punct de vedere politic, nu i regretăm pe aceştia , dar din punct de vedere social vedem primejdia care-i paşte în primul rând pe ei, grîmlăduindu se armonia absolut necesară între preoţime şi popor. Poporul are credinţă fermă în Partidul Naţional român, care de peste 70 de ani stă în fruntea lui. O ştiu preoţii mai bine ca oricine. Cine se opune aşadar acestui credinţe — îi este duşman poporului. De ce atunci neapărat să facă politică contrară poporului, când se pot naşte conflicte nenumărate — cum s’au şi întâmplat — între preoţi şi popor ? Preoţimea trebuie pusă în afară de partide. Ea are rostul de-a impactul nuA de-a învrăjbi şi o singură politică de realizat : politica naţională. Pentru neam şi Patrie prin Biserică, da. Pentru partid şi pentru sine, prin Biserică nu, hotărât nu. Partidul Naţional român a mărturisit nu odată această credinţă şi va proceda, desigur, la guvern, conform ei. f. St. I. Aiul al LTXXVmte H-15 f*4a«tk §î Administraţia WTA LIBERTATEI BRAŞOV Telefon 226 lUbsnament anuai 360 le!*«ntru streinătate 800 lei Anunţări, reclame, după tarif. V . Fondată * 1138 »*« George Bariţiu Apare de trei ori p© săptă&mânâ Prin line însuţi, cetăţene, şi pentru tine, la libertate, legalitate și cinste. . TIHMĂRUL 2 Lei %/cur? Braşov Miercuri 14 Ianuarie 1925 4S . ——"— --------------i t »»Conferinţele” dela Cluj. Părerea din Dr. Valeria Branisce. Se ştie, că la „conferinţele" politice dela Cluj ţinute sub eg.da revistei „Societatea de mâne“ la iniţiatia d-lor Goja şi Bogdan Duicu a fost Invitat sâ participe şi d-l Dr. Valeria Branisce membru în comitetul central executiv al PNR. D-l Dr. V. Branisce n-a luat parte la conferinţă, in schimb a adresat comitetului o scrisoare, care a fost cetită In conferinţă de d-l prof. Dr. Ghibu. Sincer şi consecvent ca întotdeauna fruntaşul nostru lugojan a declarat neted, că consfătuirile concepute in senzul în care au fost, n’au nici un rost practic. „întrunirile de felul celor organizate de către d-voastră — zice d-l Branisce — creiază numai confuzia în capete e oamenilor. Când era mai mare nevoie de unitate, noi ne-am resfirat ca potârnichile, neputând salva unitatea ardelenească. Din cauza aceasta azi nu avem piață socială românească in tot cuprinsul Ardealului... Nu pot participa la o întrunire la masă albă au participanţi doritori de picanterii politice". Scurt dar cuprinzător ! Alegerea de la Reslţn-Bocşa. Rezultatul alegerei, deşi trebuie sâ fie cunoscut !* ora aceasta când punem ziarul sub presă, nu-l avem încă. Am Încercat să obţinem informaţi de la Bucureşti şi Cluj. Nu se ştia încă nimic. Pani liniei la emilia de arici decorativi Apelul Principelui Moştenitor Carol Franţa cheamă toate naţiunile civilizate ale lumii să ia parte la marea expoziţie Internaţională de arte decorative ce va avea loc în vara viitoare la Paris. Cu toţii ne-am dat seama că ţara noastră nu trebuie să rămână in afară de această manifestare mondială. Deşi desvoltarea statului nostru, unitatea şi consolidarea naţionala au impus cu tărie în primul plan alte probleme decât acelea a artelor decorative, totuşi avem datoria de a arăta lumii că alături de operele măreţe sau realizările puternice ale altor naţiuni, prezentăm şi noi o latură interesantă a sensibilităţei omeneşti şidacă nu chiar opere definitive, în orice caz posibilităţi şi mari speranţe pentru viitor. Greutăţile financiare prin care trecem, nevoia covârşitoare de economie, ne-a făcut să credem până în ultimul moment că cu toată imperioasa necesitate de a eşi la lumina concursului internaţional ar fi poate mai bine să ne abţinem deocamdată, având convingerea fermă că va veni în curând şi ceasul manifestărilor şi victoriei noastre. Străinătatea lasă şi în special Franţa, unde se cunoaşte mult din creaţiile noastre, mai ales pe terenul broderiei, nu înţelege gestul nostru care riscă să fie interpretat ca un act lipsit de obişnuita curtoazie internaţională. In asemenea condiţii, deşi cu touit prea târziu, suntem datori să părăsim rezerva ce ne-am impus şi să căutăm a câştiga vremea pierdută. Evident timpul e scurt şi nu de acum în colo se pot începe lucrări originale în vederea expoziţiei. Fiecare însă, ştim personal sau din auzite, unde se afla lucrări de valoare care pot fi împrumutate cu toată garanţia şi asigurarea formată că se vor păstra şi restitui în perfectă stare. Fac apel la toţi posesorii unor asemenea obiecte, — broderii, ţesături, ceramică, feronerie, obiecte şi mobile uzuale, pictura, sculptură, etc. ■— fac apel la loji artiştii şi artistele târki, înţelegând i ră prin aceasta pe toţi cari, profesionişti sau nu, au simţit nevoia de a creia ceva frumos, au adăogat schimbat sau creiat un lucru de artă. Tuturor m? r.dfişez, tuturor din toate provinciile ţării, din toate satele, din toate oraşele, orice meserie ar avea, căci în oricare se poate ogândi un suflet ales şi omul de gust. Pe toţi îi rog să unească sforţarea lor cu sforţările noastre şi Împreună să căutăm a menţine ridicat numele nostru, prestigiul sensibilitiţei noastre. CAROL Principe al României P.S Un juriu sub preşidenţia A. S. a. Principele Carol va face alegerea lucrărilor de expus. Ele se vor trimite la Fundaţia Culturală Principele Carol (str. Latină No. 10) de unde se obţin şi informaţii asupra expoziţiei internaţionale de arte decorative din Paris. Raporturile partidelor din opoziţie Două ziare se ocupă azi de ele. Primul. Cuvântul scrie : D. lorga despre raportările opoziţiei. In drum spre Paris, în gara Craiova, d. lorga s’a exprimat prietenilor sale despre situaţia politică şi reporturile partidelor, de opoziţie, în modul următor: „Relaţiile noastre cu Partidul naţional sunt dintre cele mai bune. „Personal sunt pentru fuziune, nu însă renunţând la principiile de care am fost călăuzit în toată viaţa mea. „Condiţiunile esenţiale ale fuziune! sunt: Ordinea morală şi idea naţională*. „Aceste condiţiuni sunt însăşi baza partidului nostru şi a întregei mele vieţi. „Am impresia că după atâtea experienţeera se va fi hotărât asupra guvernării pe care o merita şi de care are atâta nevoie. „In tot timpul absenţei mele din trei prietenul şi colaboratorul meu d. Argetoiau are deplină libertate de acţiune*. Ziarul „Dimineaţa* — totdea-iuna bine informat din tabăra ‘ ţărăniştilor — scrie.D. dr. N. Lupu s’a reîntors ori dimineaţă dela Topoloveni. Din câte au transpirat, de pe urma acestei călătorii n’a decurs nici o modificare — după cum de altfel noi ara şi prevăzut la timp — în raporturile dintre Partidul naţional şi cel ţărănist. Raporturile sunt aceleiaşi, sau, mai bine zis, nici nu exista. Misiunea d-lui Inculeţ D-I Inculeţ a lansat singur din Chişneu, ştirea, că plecarea sa în streinătate este în legătură cu reluarea legăturilor cu sovietele. „Viitorul“ se strâdueşte acum in trei desminţiri ce plasează în paginele sale ca să arate că este o prostie pretenţia d-nului Inculeţ. Deşi minitsrul basarabean a dat chiar un interview — „Viitorul* desminte și declară nu-i și neavenit. D-l Daca a spus despre misiunea d-lui Inculeț că este o operat iurte !... Sub bune auspicii pleacă la Paris d-l Inculețl...