Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)

1926-01-01 / nr. 1

Anul al LXXXIX-lea n-l 3 .«sug»1., ella jgsji'jj'-g-jL .l..1." jss mam NUMĂRUL 2 Sia»straţi& PIAŢA tîBERTATE! BRASOV Telefon 225 Abonament ;nsal 360 le! Pentru streinătate 800 Set Anunţuri, redăm*. după tarii. USc ioadatâ i» till *• teorie lariţiu Apar.© d© trei ori pe săptămână Vineri 1 Ianuarie 1326-Prin intenes și pentru tine, la libert \ ^Calitate și cinste. 1113 8-15 APOJjT UM TISAKiSPOKT KINKE &UI COVOARE, PERDELE, PRESURI, SALTELE, PLAPIMII LINOLEUM, LI4 KASEi-E MAS* Zii* DE OOVOAHE TELLMftNN ŞÎSPEIL ANUL H0U ne cere tuturora obolul ide jortfâi — Să ne îitâm fraţii — la ceasurile cân în aşeptarea Crăciunului ce pregăteam să sărbătorim cu vechea bucurie sărbătoarea pâii,— iată că din văile Ardealului se ridică un cumplit strigăt de desnădejde. Murăşul, Arieşul, Târnavele, Someşul, Crişurile, Cerca, Bega, Crasna etc. îşi revarsă potopul lor de ape peste satele noastre sărace, surpă şi duce pe coama valurilor urlânde totvotul trudiţilor noştri plugari, înmormânteazăîn vârtejul lor copii şi bătrâni şi goneşte în codri şi pe coaste de dealuri pe cei scăpaţi de la înec, unde goi şi flămânzi şi cu chipurilenebunite de groază, de jale şi de desnădejde, cu sufletul încremenit pe buzele vinete şi cu lacrimile îngheţate în ochi îşi aşteaptă şi ei sorocul sfârşitului. Cronicele gazetelor şi călătorii rătăciţi în partea locului înregistrează dezastrul şi povestesc îngroziţi proporţiile cumplitei nenorociri. Niciodată Ardealul nu a însemnat o mai mare catastrofă. Noi cei la adăpost la spectacolul dezastrului nu putem înţelege uriaşele lui proporţii şi in inimile noastre parcă nu găsesc cuvenitul ecou gemetele surde ce se desprind din trupurile îngheţate ale nenorociţilor. Tragedia care se desfăşură acolo reflectată în luciul oceanului de ape, ne va lăsa oare încă multă vreme reci ? Chemarea desnădăjduită care pleacă din suflet de fraţi, ameninţaţi de prăpăd, va rămânea încă multă vreme fără răspuns ? Care Român va avea inimă să treacă liniştit pralgul Anului nou fără a da ascultare strigătului de desnădejde şi chemării îa ajutor a fratelui său ? Ne vom mulţumi cu obicinuitele osanale şi cu proslăviri reciproce în pragul anului % Profanare ! Obştea românească să-şi deschisă inima şi să ascidie gemătul adânc, chemarea surdă, desnădejduită a miilor de suflete frăţeşti rămase pe drumuri, lipite de adăposturi acum în miez de iarnă şi ameninţate să piară dintr’un moment în altul. Alături de cel îa agonie nu se petrece. Să se sune mobilizarea generală a sufletelor. toate societăţile şi Reuniunile noastre de cultură şi ajutorare, in frunte cu Astra, bisericile şi şcoalele să nu ceară imediat acţiunea. Comitete cetăţeneşti de ajutorare să se constitue ifără întârziere. Băncile şi toate instituţiile noastre economice să grăbească a fi, in fruntea tuturora, intelectuali şi plugari până la unul, bogaţi şi , săraci să-şi dea obolul de jertfă. Copilaşii şcoalelor noastre însăşi să-şi dea banul pentru frăţiorii lor ajunşi în nenorocire. Fiecare, oricât de sărac ar fi, tot are mai mult decât goii şi flămânzii din locurile bătute de potop. Pilda văduvei din biblie să însufleţească pe toţi. Dela un capăt al ţării până la celălalt să pătrunză pretutindeni spiritul şi hotărârea de jertfă. Alături de stat şi mai mult decât el, obştea românească să-şi facă întreagă datoria. Anul nou ne cere tuturora obolul de jertfă. Să-l dăm! Ni-o cere şi ni-o strigă conştiinţa noastră de neam. Şi pentru ca această chemare să nu rămână un cuvânt perdut în nepăsarea obicinuită şi egoismul care a împietrit inimile, noi vom rămânea constant de veghe şi vom cere stârnitor ca fiecare Român să-şi facă datoria. Şi până la constituirea unui mimnen, centural de colectă şi ajutorare „Grazeta“ primeşte şi administrează orice samă dăruită pentru cei sinistraţi. Votcu Niţescu, î biara lui avocaţilor Art. 120 din legea pentru organizarea şi unificarea corpului de avocaţi din 1923, a fost modificat prin următoarea lege cu articol unis (promulgată prin „Monitorul Oficial“ din 29 Decembrie 1925): In verhlui reget şi în Basarabia dupe ziurile prezentei legi, in privinţa vârstei, a stagiului şi a examenului de intrare în barou, tiu se aplică aseiora cad la promulgarea acestei iefei, vor fi licenţiaţi în drept, nici acelora cari vor fi regulat iasei, ca studenţ! în anul 1922 le vre o facultate de drept şi nici acelora ceri la Septembrie 1922 având studiile liceale complet terminate puteau fi înscrişi la acea dată la făcutare. Aceştia precum şi actualii advosaţi stagiari vor continua sa funcţioneze în condiţiunle legii pentru organizarea corpului advocaţilor din 1907. Pentru transferare însă ei vor trebui să se conformeze art. 117 din prazenta lege. Pâi» la unificarea legislaţiunii cu privire la îavâţătRâatuî universitar» vor putea fi înscrişi sa stagiad şi acei cari vor fi trecut examenul de Stat juridic în Transilvenia, Banat, Cuşana şi Maramureş sau cele trei examene destat diasa .ovina. lâmtari la sfârşitul anul an Cuprinsul reed şi frumostăfitor vieţii naţionale a anului sfârşit, nu ne poate mulţumi. Salutăm eu de an eurisia începuturilor, clădind speranţe întemeiate pe fondul prefos al comoarei sufleteşti şi materiale a neamui nostru. Crepusculul fiecărui an ce trece, ne spulberă, cu ultima zi, speranţa în faptele ce trebuiau să se întâmple. Momentele istorice particulare prin ceri trecem, impun economia extrema a timpului şi a forţelor în realizările obşteşti, însemnate probleme ce: consolidarea puterilor statului, refacerea economică şi atâtea înfăptuiri în domeniul dreptăţii sociale, in care suntem încă citat de înapoiaţi faţă cu edelaiie ţări culturale, bat la poarta conştiinţei celor chemaţi să conducă şi să îndrumeze torturile de viaţa de acestui neam. Goana după superlativul ameliorârilor da orice fel aparţine firei omeneşti de pretutindeni; omul de azi, copleşit de maşinismul mediului nuledar şi de pripa concepţiei, adauga cu viteză crescândă nouaveii patrimoniului personal şi social. Orice realizare e pieseiă într’o unitate de timp determinată ,• priviţi ciclul unor evenimente de orice dimensiune şi veţi desprinde cadrul precis de existenţă al fiecăruia. Dâra de lumină lăsată de o idee seu fapta mare su adaugă la vâltoarea zbuciumului de viaţi ce urmeeză şi es?, ca un bulgăre pornit dintr'o culme ’nvdiîă 'a albuî ierni!, se măreşte cuprinsul aceluia ce noi îi numim progres. E oste societatea româneasca ps drunsul temeinic el creaţiufui multiple. In întreagai expansiune a puterilor ei de orice fel, aşa după cum s’ar cuvenit puterii ei mărite înăuntru şi în afară, transformator radicale din viaţa ei economică şi cetăţenească ? Lăsăm la o parte aprecierile asupra factorilor «imponderabili», cari prilejuesc în toate vremurile creştiuniie artistice, literare şi de cugetare ştiinţifică şi apreciind ritmul vieţii politice, economice şi sociale, suntem doctori să revendicăm altă orientare, altă îndrumare şi nouă forţe de organizare şi de conducere a societăţii româneşti. Dacă se sufere mai mult decât ar implica posibilitlie economice şi sociale, e din cauza dezorientării in multe domenii ale preocupărilor de după război. Neavând cu ce înlocui puterea spusă a marelui ideel naţional implicit — năzuinţele de azi fragmentând*!'se în ideeluri de forţă minoră — tendinţelor ide?.!?, li v'a Substituit pe-\ «roza preocupărilor egoiete ridteetâ la rangul de îndreptar al unei îrttrvgi nefturii : egoism de indivizi, de partide, de clici, de pături godate. La sfârşit de an bilanţurile muncii acestora, pot alcătui îcoana reprezentetîvâ a producţiei complete a ace'îîui ..neam, putem găsi în calculele iir de viitor chintezai?* năzuinţelor întregului popor? Ni. Isprava da toate zilele a unora pu poste constitui idealul celor mulţi şi sufletul unei naţiuni nu se mulţumeşte* cu dânsa. Energia şi puterea de caracoter a idealistului v.r. putea determina acui îndrum ni mulţimii, unei mulţimi care e cum dibueşte, unei mulţimi căreia trebue să recunoaştem — îi revin, mare partie din vina de a no^cvea încă în fruntea Rsjlusii. pe cei mal thpmaî*. F.u. f * eii!***-■ ?, nfc.» mârisl diferitelor panitie dela o legislatură la alta, — când dela 7 bunăoară ejung a eves aproape 300 și viceversa — la intervale numai de câteva sezoane, denotă nu puma! fanariotismul și plutocrafismul baisante al claselor, sau mai bine zis eiî* celor ceri stirnesc încă şi se perindă în fruntea unei societăţi prea răbdătoare dar şi golurile mari îa educaţia cetăţenea...ca a ţăranimii şi muncitorimii româneşti. Suntem îndreptăţiţi să credem că în urma marilor reforme, România de mâine, şi acest mâine nu va fi prea departe, luând încă ce e bun din progresul general al ideilor, rezimată pe însuşirile specifice ale neamului, valorificând tezaurul moral şi material, va apuca pe adevărata sa cale; atunci majoritatea va înceta de a fi o tiranie ier spirita publică o ficţiune. Tot ceia ce se aude, se vede, se simte şi nu ne place, toată înfăţişarea vieţii de mizerie vine din această pricină gravă : viaţa noastră, viaţa miilor de oameni nare temeiuri de cultură. Viaţa imensei mulţimi nu curge din limpezimea izvoarelor de lumină ci gilg de turbure din izvoare de întunerec şi de neştiinţă. Sâ ne gândim la forţele ascunse cari stea in sânul poporului nostru şi să ne însufleţim nu atât pentru ceia ce am realizat ci pentru ceiace suntem în stare sâ realizăm mâine. Sâcele, 29 Dec. 1925. Dr. V. Jingo. Incorporarea recruților. Marele Stat Major face cunoscut ca incorporarea recruților contingentului 1926 are loc pe ziua de 5 Februarie 1925, iar a călărașilor cu schimbat pe ziua de 15 Martie 1926.