Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)
1926-06-11 / nr. 59
**is frust 2. O iiială lifta ifffi Cun bine privită dla punct de vedere lattanal ifultar rămăsese mișcarea pornită de căttre gnpirea politică separatistă dela Arad Inioguată și condusă la eptea de dupăfteemoraad de către arhimandritu de tristă memorie faille llangra? — Fine — Ne mărginim deocamdată de va încheia aceste rânduri cu un document viu el acelor vremuri, cu articolul de fond al „Gazetei Transilvaniei din 6 August 1899, ieşit din peana măiastră a marelui ei director de atunci Dr. Aurel Mureşianu. Soarele „Frăţietăţii* Oare aşa să fie, cum vestesc de câtteva zile foile ungureşti, că soarele „frăţietăţii dintre Români şi Meghieri a răsărit la Arad ? Muli se vor minuna Românii noştri, când vor auzi vestea aceasta neaşteptată. Tocmai acum, când acum zice poporul, cuţitul a ajuns la os, încât nu mai ştie bietul român ce e de capul lui şi cum să se mai apere inpotriva nesfârşitelor volnicii, asupriri şi nedreptăţiri, tocmai acum să fi sosit vremea de a ne îmbrăţişa cu contrarii noştri, cărora avem să le mulţămim tristele stări poplitice de azi? E un adevăr lucru de necrezut şi totuşi sa întâmplat, ca un bărboi politic den frunte din sânul acelei familii maghiare, care de aproape 25 de ani a stat mereu în fruntea trebilor ungureşti, şi-şi ridise glasul la masa, ce a dat-o episcopul Goldiş cu ocaziunea instalării sate, să şi ridice pentru înfrăţirea dintre Români şi Maghiari. Acesta a fost groful Ştefan Tisza, fiul acelui Coloman Tisza, a căruia guvernare de 15 ani a fost atât de fatală şi plină de amărăciuni pentru poporul român. Invitat find dimpreună cu mulţi egji deputaţi, fispani etc. maghiari, la masa festivi episcopească, groful numai o privire a aruncat asupra prietinului său seibHorit Goldiş, pentru ca să se aprindă de dorul de a se îmbrăţişa cu ei şi cu toţi Românii de ponura lui şi de a se însufleţi pentru «alianţa cu rassa română*, care, după ei, e destinată să ajute naţiune! maghiare, de a -şi împlini „chemarea istorică în mijlocul popoarelor din Europa răsăriteană. Şi care să fie această chemare? Groful Stefm Tieza zice, că acea misiune a naţiunei maghiare este „de-a fi cea mai înaltă păzitoare şi apărătoare a desvoltării popoarelor locuitoare în această parte a Europei*. Stăm pe loc şi ne întrebăm cu ce faţă poate să susţină aşa ceva fiiul acelui Coloman Tisza, care 15 ani de-a răndul nu s’a gândit şi n-a insuit la altceva, decât la „sdrobirea naţionalităţilor*, prin călcarea drepturilor lor, prin violenţe şi corupţiuni. Mai muit ne minunăm insă, ba stăm Înmărmuriţi, când vedem, că după pilda, ce a dat’o tatii său şi faimosul lui şcolar, Boşii?tinicul grof tot mai are obrazul de-a susţine ca un fariseu incarnat, că „Maghiarii niciodată n au asuprit pe concetăţenii de limbă străina, că „niciodată n’au privit la ei, ca la nişte duşmani, ci i-au cinstit şi i au preţuit ca amici". Dar oare cine a născocit toate proiectele mizerabile, ce li se dau Românilor, înfăţişându-i ca duşmanii statului şi ai naţiunei maghiare, dacă nu sistemul de guvernare tiszaist, care ca să poată „sfărma“ pe Români, Slavi etc., i-a Învinovăţit mai întâi, că sunt cei mai aprigi inamici ai patriei? Şi ce a făcut Banffy, cu care tânărul Tisza a mers mână in mâni, dându-i tot sprijinul pentru» ca să se poată zice, «fi a privit pe consetăţenii de altă limbă «p «rieteni şi î-a cinstit ş! preţuit? A mat zis St. Ti»ze o vorbă grea, care poate i-a eşit din gură numai «sa, ca să hntărească, cele spuse mai insiste. A zis «d«*a: „Şi dacă naţiunea maghiară vrea să esiste mai departe, atunci nici în viitor nu i - e permis să se facă asupritoarea concetăţenilor de limbă streină". Pentru noi cuvintele acestea eu au sunet, decât pentru urechile fiului răsfăţat al bărbatului de stat, care a pricinuit cea mai mare parte din relele, „ce băntue astăzi popoarele nemaghiare din această ţară. Auziji ! El se jura adineaori, ci Maghiarii nici-odată n’au asuprit pe Nemaghieri. Ce putea ai fie dar pentru ei mai uşor, decât a zice, isă nici în viitor ei nu si-i asuprească? Ștefan Tisza are o părere eiudată despre asupriri. El crede, că pe câtă vreme se vor afla Români, cari, ca la Arad, se poată bea șampanie la bancheturi, nu poate fi vorba de asuprire.• Dacă românul se duse cu jetris la deregătorie, dacă are să-şi apere un drept la judecătorie, dacă este acuzat pentru vreuia delict sau crimă, dacă în fine are vre-o durere sau trebuinţă, fie ea de orice soia, el întâlneşte aproape pretutindeni urechi surde, cari nu-i înţeleg limba, şi oameni, pe cari puţin ii doare de drepturile lui, ba chiar se despreţuesc. Acest român după Ştefan Tisza nu e asuprit, căci „din punctul de vedere al interesului patriei* e tot atâta pentru el, dacă fortsţionarii din ţara aceasta ştiu numai ungureşte ori ci mai rup şi câte-o vorbi românească, ce eu învăţat-o dela servitorii de pe la oficii şi tribunale. Ajunge pentru fericirea acestui mbădăran* de Român, dacă fruntaşii lui cu carte, în frunte cu vlădicii, pot bea şampanie la masa albă cu domnii maghiari şi se pot îmbrăţişa cu ei. E uşor grofului Tieza să vorbească de iubire frăţească, era soiţie şi frateroisare, dar ia-n poftească puţin nu la masa viadicului din Arad, ci la mesa unui ţăran român, care îşi mănâncă cu destui amar mimăriguţa lui şi fără saisptie, ce domn şi deputat mare e, să-l asculte odată părerea despre cura sunt trataţi cetăţenii de liribi streină şi despre frăţietatea cu domnii de la stăpânire. Atunci fie sigur, va căpăta alt răspuns, decât cumai primit la banchetul din Arad, şi atunci va vedea şi va cunoaşte ce trebue să facă naţiunea maghiară, ca să-şi poată asigura şi mai departe esistenţa ei. Atunci poate se va convinge şi de aceea, ci era mai bine şi mai cu sfat a nu zice, că istoria şi geografia ne învaţă „vă russa română se poate ferici numai in frăţietate cu Usgurile, ci nu întoarse vorbi şi a zise din contră, că aceşti Usguri, puţini şi ameninţaţi cum sunt ei din toate părţile, ameninţaţi mai cu seamă înliuntrul ior de veninul şovinismului şi al Jidovi «« muluî, ce roade la tulpina vieţii maghiare, eu pot să scape de peirea sigură ce-i aşteaptă, decât numai împăcându-se sincer şi pe dreptate cu rassa română muit mai numeroasă şî mai trainică decât a lor. Nu era aşadară de lipsă să vină chiar o foaie tiszaistâ, si ne spună ci contele Ştefan Tisza în tot discursul său n-a spus nimica alts, decât că a apelat la Români, ca să se încheie pace cu Ungurii, să uite tot şi si se împace cu toate, ca de aci încolo si fie cu Ungurii fraţi de cruce. Cei cari la banchet covârşiţi de cinstea cea mare, ce le-n fl aut’e trufaşul grof unguresc, «ipeaind paharul cu ei, au ascultat cu gurile căscate vorbirea lui, au înghiţit fiecare cuvânt al lui, şi au crezut peste că ele vestesc începutul unui timp fericit de bună înţelegere pentru popoarele ţării, de dragoste şi frăţietate neprefăturii, au trecut cu vederea sub impresiunea momentului sărbătoresc şi neobicinuit, că alianţele nu se încheie la mese întinse, că împăciuirea între doua popoare, cari de veacuri trăesc în continuă luptă, nu se poate face, decât pe câmpul activităţii şi al luptelor publice naţionale, pe temeiul recunoaştere! reciproce a Intereselor şi a drepturilor fiecăruia. Nu ! Ceea ce e’a petrecut la masa episcopească din Arad şi’a fost şi n-a putut să fie nimic serios, ce poţi să vezi cu ochii şi să prinzi cu mâna ! Vorbe umflate, fală goală, şi viclenie ungurească, atâta a fost totul şi efectul na avut mai multă durată, decât până ce au spumegat paharele de şampanie. Dacă e vorba să răsară vreodată soarele adevăratei frăţietăţi şi ea să nu se arate numai la ospeţe şi la banchete, ci să se dovedească prin fapte şi în viaţa publică de stat, atunci trebue să domnească cu totul alt spirit, să se manisfesteze cu totul altă pricepere, alt taxi şi iubire dedreptate, iar mai întâi de toate o putere cu totul alta de cbnegare, decât or fi în stere s’o dovedeee ei prietenii şi ortacii din dietă ai episcopului Goldiş. Din îmbrăţişările de la masa acestuia nu se va naşte niciodată frăţietatea între Maghisir şi Români. •Gazeta Transilvaniei. OBETA TRANSILVA WEB FOILETONUL „GAZETE! TRANSILVANIEI* Scrisori din Franţa. — la milsais de frantiîn curtea noei ieri Când privim aglomeraţia de vehicule de pe străzi, simtem departe de»e bănui bogăţiile imense ce se etalează înaintea ochilor noştri. O simplă statistici ne poate duce la «oacuziuni, pe cari suntem departe de-a ni te închipui. Mi se întâmplă adesea, pe la apusul soarelui, când mă întorc spre casă, să mă opresc în câte-o răspântie, din cele ce, din pricina afluenţei de tot felul de mijloace de locomoţiune, şi pericolului ce prezintă pentru pietoni, sânt desemnate sub numele de „carrefours des carasés*. Spectacolul este încântător şi viaţa incomparabilă a neîntrecutului Paris apare în toată splendoarea ei. Agitată fără a fi asurzitoare, autoareră a fi deplasată. Inteligentă şi veselă, spirituală chiar, îţi dă impresie şi te găseşti în faţa unul celei de scop monstru, de care cu greu te desparţi. Cită simpatie se degajă din acest mediu special sere este apanajul Parisului ! Nisteri mişcările mulţime! nu cu naturaleţa şi voioşia îaleeute a mulţime! din Paris. De aceea, pentru trecătorul observator, privirea cu atenţie a oamenilor «sus se perindă pe dinaintea lui şi se strecoară cu dibăcie printre automobilele, trăsurile cu cai, tran-.wyeie şi bicicletele cari se încâlcesc, la anumiţi ore, in unele părţi ale marei Capitale, prezintă un câmp de experimentare din cele mai fericite. Intr’una din diminețele trecute, m'am dus la Ga-ra de Lyon, unde trebuia să întâlnesc un prietin care venia din provincie. In așteptarea trenului, înainte de-a pâtrunde pe peronul de sosire, ra'ara oprit câteva minute în «turtea giiei, înspre bulevardul Diderot Cei cari au fost In Paris, cunosc grandiosul aspect al tirlreL Ei cunosc de asemenea şi mai eu seamS, monumentala pendulă din turla din dreapta a clidirei gliei. Cadranul acestei pendule este de 6 metri diametru, netfel ei, dupl afirmaţie unui gazetar de pe vremuri, pe eeeet cadrsn ar taefipea, ilrfi greutate, şase mari automobile. Dar «eea ce,m’a Impresionat, a fost marele număr de automobile ce etaţionau In curtea gărel, la aşteptarea trenurilor. Le-am numărat şi am ajuns la frumoasa cifră de 65. Ştsezeei şi cinci ! Frumos ea număr, dar şi mai impresionant, daci ne gândim, ca valoare pecuniare, ţări fiecare din aceste automobila reprezinţi o mică avere. Socotind, unul peste altul, ea valorând treizeci de mii de franci, automobilele cari, în dimineaţa acelei zile, staţionau In curtea gărei de Lyon, reprezintau o sumă globali de 1 mii Hon opt sute treizeci de mii de franci. Am evaluat-o la două milioane, fiind să printre automobilele acestea, multe purtau mărcile unor uzine de laxele altor preţuri sfiet cu mult superioare sumei de treizeci de mii de franci Nu am socotit ■ist automobilele luxoase ale bogătaşilor cari veniau la gară. Ori, aceste automobile sânt, mai toate, Rollsuri, Hiapano- Luiza, Buickuri, sau cel puţin Cadillac. Fiii ei ne dim seama, ne plimbara fapte-pe moment printre avuţii considerabile, pe cari activitatea vieţei moderne ne obligai ci le risipim, de ele atârnând izbânda la Întreprinderile noastre. Vechile trăsuri cu cai nu au astăzi, decât meritul de-a ne aminti timpurile trecute; ne mai aduc, iată, aminte ci, neevoluând, în raport cu cerinţele vieţei, pierdem trenul, cum s’ar zice, şi rămânem în urma progresului. Cele două milioane de franci din curtea gărei de Lyon sânt emblema desvoltirei vieței pariziene. Paris, Main 1926. Nicky. Moartea talmul acii? Cornelia Iliea. Colegi, prieteni şi cunoscuţi vor afle ca nespusă durere dispariţie prea de timpurie a iubitului nostru locat, C. Iliescu. Din frageda copilărie a fost crescut cu mari greutăţi materiale de o mamă văduvă — cotie energica lui preot Eremia Ilescu din comuna Strămţiu — şi a frecventat gimnaziul catolic şi şcoala sap. română de comerţ din Braşov.Colegul nostru prea isbit poseda calităţi sufleteşti sobrie, inteligenţă mare şi pricepere acuacă. Studiile la-a terminat cu deplin succes, iar die lecţiile particulare date împreună cu eminentul său frate Ionel. Întreţineau o familie numeroasă. In timpul neutralităţei a trecut in Vechiul regat, lascrlieda-se ca voluntar în Regimentul de Infanterie din R.Vâlcea, devenind un bun ofiţer. Ia ofensiva dala Mirăşefti a luat paita activă şi a Îmbărbătat prin statul înţelept şi vorba cumpătată camarazi, in majoritate refugiaţi din Ardeal. Sosit acasă la Ardeel intr’o bună zi a plecat dela Cluj în satul său natal, Stremţla, spre a se tachina ca evlavie la mortaratul părintelui-preot mulţumind proaiei divise că a ajuns ziua să poată săruta pământul satului natal. Dormi un pace micit şi sincer amic. Datoria naţională ţi-ai inplinit-o cu absegaţie. Noi colegii ne vom reaminti sufletul tău nobil, adevăraţii caracteriatogia şi inteligenţa ta scăpărătoare. Baciu, la 1 lanie 1926., Vasile Ghiriase, fost coleg de şcoală. ______________Nr. 59 1976 Cătră alegătorii din jur Târnava-mare Frafilor Târnăveni Adisc mişcat da increderea şi dragostea nemărginită pe care aţi srătat-o partidului naţional şi persoanei mele cei ocazianea tuturor alegerilor. Vâ trimit deosamdată pe acsasti cale mulţumirile partidului naţional şi alarele şl Vă asigur, că noi întotdeauna vom fi alătur! da D-vosstră, alături de durerile şl răiezariie D-voastră, pe cari vom încerca din toate puterile noastre să Vf'l« alinăm şi să luptăm pe de-o parte pentru înlăturarea tuturor fărădelegilor şl nedreptăţilor şi pe de altă pine pentru ratrasarea dreptăţii, legalităţii, libertăţii, cinstei şi bunăstarea poporului român din scumpa şi mult iubire noastră Rotaâala-mare. Mediaş, 3 iuaie 1926. Dr. Dionisie Romai, preşedintale organizaţiei P. N. din judeţul Târnava-mare. Deputat. Turneul maestrului Nottara la Braşov Reprezentaţia plesit: lata muzicantunil. Mai zilele trecute afişe şi Informaţiual de ,ziare au înviorat sufletele cetitorilor, anunţlnl evenimentul artistic, că marstral Nottara va juca la Braşov. Cura era de prevârstaaeară s’au adusat o lume (manşă, ticsind faia teatralul „Apollo“, pentru ca să-l asculte, să-l admire şi să-l acopere cu aplauzele recunoşttaţei şi dragostei. Prettaţiustea maestraiul, la rolul lui Jaques,bătrânul muzicant, a fost oreaţiune perfectă, covârşitoare, ca efect real şi artistic, ce pluteşte deasupra oricărui criteriu obişnuit de artă. Dl T. Protopopescu este un actor talentat, de salon, posede vervă şi nu foarte bun şi Inteligent joc scenic. D-na M. Niculescu a crăpit de asemenea prin inteligenţa şi căldurea sufletească cu care a conceput şi redat rolul Ameliei. D-l Zâban în rolul poetului a fost discret, naiv, cald şi timid, aşa precum i-o cerea rolul. D-l Barcaroiu (\ataa\o) a complectet seccasul serii. La sfârşitul reprezentaţiei, maestrul Nottara, ne-a mai delectat cu două poezii, admirabil declamate. Drapi reprezentaţie distinşii artişti au fost sărbătoriţi la restaurantul „Maioral Mara.” l.