Gazeta Transilvaniei, 1928 (Anul 91, nr. 1-132)

1928-07-22 / nr. 76

Anul al XCI-lea. Nr..76 NUMĂRUL 2 Lei Braşov Dumineca 21 Iulie 1928• Istria şi Administraţia - VARA LIBERTATEI BRAŞOV. TELEFON 226. Akowmant anual 160 lei. Vatra atreniâtate 800 lei Amontari, reclame, după tarif. Fondată la de George Bariţiu Apare de trei ori pe suptAmânâ Prin tine, la libertate, +Q\1 săţene, şi pentru ei cinste. In vederea nnei vizite. Congresul foştilor voluntari.Cum au trăit naufragiaţii Ni se aduce în mod oficial la cunoştinţă că „Asociaţia Internaţională a foştilor luptători cunoscută sub numele de Fidac, îşi va ţine obicinuitul congres anual de data aceasta la Bucureşti, când îşi va serba şi aniversarea de zece ani de la înfiinţare Delegaţiile diverselor organizaţii naţionale vor sosi în Bucureşti la 15 Septemvrie a. c iar la 20 Septemvrie a. c. congresiştii vor veni să viziteze şi Braşovul nostru. Credem că lumea noastră românească cunoaşte îndeajuns importanţa Organizaţiei foştilor luptători, pentru a nu mai stărui asupra ei. Discuţiile din congresele ţinute până acum în diversele ţări aliate şi hotărârile luate sunt asemenea cunoscute de toţi. Fidacul cuprinde în puternica lui formaţie pe toţi aceia, cari în războiul mondial şi-au dat pe atâtea câmpuri de bătaie contribuţia lor de trudă, de sbucium, de energie, de suferinţă şi de sânge pentru biruinţa dreptului, pentru realizarea idealului naţional al atâtor neamuri oprimate şi pentru triumful libertăţii asupra tirăniei. Foştii luptători francezi, englezi, americani, belgieni, polonezi, ceho-slovaci, iugoslavi, şi atâţia alţii vor fi oaspeţii noştri. Datori cu recunoştinţă şi dragoste faţă de aceşti desinteresaţi birnici ai marelui război, primirea ce li vom face în zilele când ei vor fi oaspeţii noştri va trebui să fie plină de grandoare. Braşovenii au dat dovadă şi până acum, în atâtea rânduri, că ei ştiu să-şi facă datoria de ospitalitate şi de recunoştinţă. Şi suntem încredinţaţi că şi de astădată toate straturile societăţii braşovene, toate societăţile culturale, toate organizaţiile şi toţi cetăţenii din oraş şi judeţ, bărbaţi şi femei, se vor ridica în masse pentru a da primirii fraţilor luptători aliaţi tot fastul şi toată grandoarea, pe care o merită. Pregătiţi-vă deci de pe acum, Braşoveni, pentru serbătoarea de la 20 Septemvrie. împrumutul. Uf !... în sfârşit, după 10 luni de diferite tratative la Paris, Londra, New York, Berlin şi Bucureşti, în care timp biata noastră fără a fost expusă în toată golăciunea ei, privirilor indiscrete şi lacome ale tuturor bancherilor şi experţilor financiari ai Europei, întocmai ca o odaliscă de pe vremuri, scoasă la mezat în târgul de la Bagdad, avem şi noi un comunicat al guvernului, asupra împrumutului şi stabilizărei leului. Iată ce ne spune în esenţă acest faimos comunicat : 1. Că împrumutul şi stabilizarea s-au amânat pentru la toamnă, deci în fond nimic precis şi real nu s-a înfăptuit. 2. Se va deschide parlamentul pentru a autoriza Banca Naţională să semneze convenţiunile de emisiune pentru stabilizarea leului, şi se va autoriza guvernul să contracteze cu grupul de bancheri un împrumut de 250 milioane dolari, din care prima tranşă de împrumut va fi de 80 milioane dolari, din cari se va acorda un avans de 20 milioane dolari. Va să zică până acum nimic altceva decât: convenţiuni, acorduri şi autorizări, toate nu nmai în scopul de a se sparge plafonul Băncii Naţionale. Şi toată această comedie financiară, — cea mai caraghioasă din câte s’au reprezentat vreodată pe scenapolitică a bătrânei Europe, — s’a jucat de către Vintilă Brătianu cu cei 3 Victori camarazi ai săi, numai şi numai pentru a-şi prelungi agonia la putere, şi procopseala partizanilor. Dar acum ne permitem câteva întrebări care vor fi puse de către ţară d-lui Sărăciţă Brătianu şi comparşilor săi, atunci când vor fi traşi la răspundere: a) Cât ne costă comisionul celor 3 Victori? b) La ce sumă se ridică cheltuelile făcute cu vizitele în streinătate ale faimoşilor noştri Victori ? c) Cât ne costă vizitele atâtor experţi şi bancheri? d) Cât pierde ţara prin semnarea convenţiunilor pentru regularea datoriilor de război cu Franţa şi revalorizarearentelor de la purtători şi ale lui Stok- Exchange din Londra? e) Scăzute toate aceste cheltueli din avansul de 20 milioane dolari, mai rămâne ceva ? Sora savantului cehoslovac dr. Behounek, care a participat în expediţia nefericită a generalului Nobile, plecată în căutarea fratelui ei la Spitzberg, a trimis la Praga următoarea radiogramă de pe vasul „Citta di Milano: „Mulţumesc fierbinte salvatorilor fratelui meu, care se află în prezent pe bordul lui „Krassin“. După salvare am avut cu el câteva convorbiri radiotelegrafice. E sănătos, îşi aminteşte de casa, patria şi prietenii săi. Sunt oaspetele vaporului „Citta de Milano“ unde mă bucur de prietenia generalului Nobile, pe care l-am cunoscut ca un om demn de stimă şi simpatie. Se însănătoşeşte treptat, deşi frânturile sale sunt serioase şi vor lăsa urmări pentru totdeauna. Mi-a povestit despre fratele meu şi despre suferinţele de pe sloiul de ghiaţă. După catastrofa dirijabilului „Italia“ dr. Behounek a fost primul care s’a desmeticit şi a ajuns la liniştea necesară. A consolat pe toţi ceilalţi fascinându-i prin purtarea lui. Caccioni a suferit o frântură la partea de sus a piciorului iar Nobile şi-a fracturat mâna dreaptă şi piciorul drept. In afără de aceasta a mai fost rănit şi la cap. După 5 zile de tăbărâre pe banchiză, când aparatul radiotelegrafic avariat n’a putut fi readus în funcţiune, savantul suedez, prof. dr. Malmgreen a hotărât să plece în căutarea ţărmului. Toţi naufragiaţii pe cât le-a permis starea sănătăţii au voit să plece cu Malmgreen, numaij dr. Behounek s’a hotărât să rămână lângă răniţii Ceccioni şi Nobile. Prin stăruinţe energice dr. Behounek a silit pe Biaggi să nu plece, ci să repare aparatul radiotelegrafic. S’a încercat a se împiedeca plecarea lui Malmgreen, însă zadarnic, deoarece dânsul era ferm hotărât că va descoperi pământ. După plecarea grupului Malmgreen au rămas în tabără Nobile, Ceccion, Behounek, Biaggi, Viglieri şi Troiani. Toţi aceştia au predat lui Malgreen scrisori prin cari şi-au luat rămas bun de la scumpii lor de acasă. Dr. Behounek a scris două scrisori, una pentru sora lui şi una pentru logodnica. La scrierea acestor scrisori Nobile l-a văzut pe dr. Behounek plângând. Aceasta a fost însă pentru prima şi ultima oară. A doua zi după plecarea grupului Malgreen a domnit în tabără complectă dezolare şi iarăşi prin linişteasa dr. Behounek a stăpânit situaţia. A început să se îngrijească de toţi ceilalţi şi în special de stomacurile lor. Din cutiile de tinichea a făcut un fel de improvizaţie pentru gătit, întrebuinţând la materie de combustibil întâi benzină, apoi sfărâmăturile gondolei dirijabilului şi în sfârşit aparatul fotografic. Dr. Behounek a devenit şi bucătarul naufragiaţilor. A gătit excelent iar naufragiaţii au avut prilejul să admire bucătăria cehă. Lista de bucate a fost foarte simplă: în fiecare zi carne de urs. Ursul a fost împuşcat de prof. Malgreen cu un pistol înainte de plecare. Timp de trei săptămâni s’a mâncat din această carne de care toţî s’au desgustat. La împărţirea alimentelor dr. Behounek a fost foarte sgârcit, căutând ca proviziile să dureze cât mai mult. Numai rigurozităţii d-rului Behounek se poate datora faptul că naufragiaţii n’au murit de foame până în momentul când aviatorul Maddalena a aruncat merinde. Mai amabil a fost însă dr. Behounek cu radiotelegrafistul Biaggi, căruia i-a promis un prânz strălucit dacă va reuși să se pună în legătură cu lumea. Biaggi a lucrat într’adevăr cu febrilitate și munca sa a fost încoronată cu succes. Generalul Nobile s’a referit apoi la împrejurările în cari a fost salvat cel dintâi. Când aviatorul suedez a aterizat lângă tabăra naufragiaţilor s’a hotărât ca în primul rând să fie salvaţi răniţii şi apoi dr. Behounek ca străin. Ceilalţi trebuiau să fie salvaţi la urmă. Generalul Nobile a avut două fracturaţii, dar a dorit ca mai întâi să fie salvat mecanicul Ceccioni. Aviatorul Lundborg a declarat însă că pe Ceccioni nu-l poate transportat deoarece J e prea greu. Ceccionii a cântărit 110 kg. In urma stăruinţelor d-rului Behounek şi ale aviatorului Lundborg, Nobile s’a lăsat convins şi s’a suit în aeroplan. Lundborg a promis că se întoarce imediat fără mecanic şi va putea salva doi naufragiaţi deodată. La al doilea zbor, când Lundborg s’a întors într’adevăr singur, aeroplanul a suferit un accident şi însuşi Lundborg a rămas între naufragiaţi. In prezent Nobile regretă adânc că s’a lăsat convins şi s’ar fi dat totul dacă s’ar fi putut reîntoarce la tovarăşii săi şi împărţi cu ei soarta lor. Generalul Nobile a adus cu sine pe aeroplanul lui Lundborg înregistrările ştiinţifice ale d-rului Behounek şi însemnările profesorului Malmgreen. Ambii savanţi au cules un material foarte bogat asupra regiunilor polului nord. In clipele celei mai mari ale desperări cea mai mare grije a naufragiaţilor a fost ca acest preţios material să fie salvat El este singurul câştig al nefericitei expediţiuni. După ştirile primite pe „Citta di Milano, situaţia cea mai desperată a naufragiaţilor a fost Luni în 9 Iulie. S’a făcut mai cald, ceaţa a devenit tot mai compactă iar ghiaţa s’a rupt în diferite locuri. Aviatorii n’au putut ateriza şi au declarat că salvarea prin aeroplane e imposibilă. In lagăr forţele s-au extenuat, scoarţa de ghiaţă a început să se topească cu repeziciune şi în fiece oră ameninţă pericolul că ghiaţa se va sparge şi toţi vor fi înghiţiţi de apele oceanului. Biaggi a transmis chemări desperate de ajutor. In acest timp critic singura speranţă a fost „Krassin“, care însă după părerea specialiştilor a fost încă la o depărtare de 3 săptămâni de mers. De aceea s’a cerut naufragiaţilor ca să nu se aştepte nici la salvarea aeroplanelor nici la cea a spărgătorului de ghiaţă, ci să se salveze prin forţele lor proprii pe vasele de cauciuc ce li s’au aruncat de cătră aviatorul Medelena. PeCitta de Milano* s’a crezut că nenorociţii sunt complect pierduţi. Generalul Noble desperat şi aproape să intruneas*că. A intervenit însă întorsătura fericită iar generalul Nobile cu un zâmbet de uşurare m’a asigurat că numai venirea mea la Spitzberg a adus norocul. „Krissma, care mai întâi s’a oprt în faţa stâncilor de ghiaţă a reuşit să găsească un nou drum spre lagărul naufragiaţilor. Aceasta nouă navigaţie pe ghiaţă a fost favorabilă şi astfel spărgătorul rus de ghaţă a putut descoperi şi să ia pe bord pe Zappi şi pe Mariano din grupul nefericitului Malmgreen. Cu 15 ore mai târziu, în aceiaşi zi fericită, vaporul a ajuns la lagărul, unde se afla fratele meu. Întreg grupul Viglieri a fost salvat joi în 12 iulie ora 23 şi 30 minute. Salvarea naufragiaţilor a fost sărbătorită cu mare bucurie pe vasul „Città di Milano*. Se speră aci că va fi salvat şi grupul Alessandri lângă care s’ar afla Amundsen şi Guilbaud. La încheere , soara Behounek anunţă că fratele ei va da publicităţii numeroase articole de mare importanţă şi mulţumeşte tuturor prietenilor săi şi în special lui Bata, care a contribuit la plecarea ei spre Spitzberg şi la oganizarea expediţiuniior de salvare. In treacăt, la Polul Kurd Roiul savantului cehoslovac Behounek. — O convorbire cu generalul Nobile pe „Citta di Milano”. Cine e !n tovărăşia lui Rothermere ? Oficiosul guvernului spune că: Partidul Naţional-Ţărănesc! Prea obicinuit a acuza pe nedrept şi a calomnia ziarul amintit scrie: „naţional-ţărăniştii merg mână în mână cu lordul Rothermere* şi „stau astfel pe* aceeaşi poziţiune contra României cu acela care urmăreşte desfiinţarea tratatelor de pace şi trunchierea României de azi*». A sta de vorbă cu fiinţe cari în loc de inimă poartă pungi de venin, însemnează a pierde vremea în zadar. Nu polemizăm deci cu „Viitorul* In faţa afirmaţiei lui de mai sus, dăm următorul fapt: Congresul de la Alba-Iulia al Partidului naţional-ţărănesc s’a