Gazeta Transilvaniei, 1929 (Anul 92, nr. 1-135)
1929-01-24 / nr. 8
isml al XCII-lea. Nr. 8. NUMĂRUL 2 Lei 6 pagini. Braşov Joi 24 Ianuarie 1929 fflZEIfl IRFHSILVflHIE islistEa şi Administraţia - IA?A UBERTATEI BRAŞOV. -TELEFON 228. Areassanaat anual 360 lei. »lr*Inătate 800 lei. Anunţuri, reclame, după tarif. Fondată la M de George Bariţiu Apara de trei ori pa gtop ràmânà dim tine însuţi, cetăţene, şi pentru tiri libertate, legalitate şi cinste. ■jtr«riiff«i7giflniTaifiimnh mmiii«arfaniîinwir iiiîitwirifWifffffWH 2 4 IANUARIE Secolul trecut a fost epoca marilor integrări naţionale. Societatea din Europa, după căderea imperiului roman din Apus, se fragmentează în nenumărate state, cari, la rândul lor, sunt lipsite de coheziune din cauza principatelor şi ducatelor, în cari se divizează. Desfăcută astfel într’o pulbere de unităţi mici — foarte slab legate între ele prin raportul de vasalitate — societatea europeană străbate întreg evul mediu, în certuri şi lupte sângeroase. Principiul, care pare să domine până la începutul erei moderne, este cel al diversităţii. Fiece ţinut, ba fiece oraş sau sat, cu portul său, cu limbajul său, cu privilegiile şi prejudecăţile sale. Pretutindeni bariere morale, politice şi economice. Aspectul e plin de varietate şi pitoresc, dar sentimentul solidarităţii lipseşte. Muntenia priveşte de atâtea ori nepăsătoare cum Moldova este cotropită de Tătari. Din cazanul marei revoluţii franceze, iese însă o nouă ideie, care devine principiu constitutiv. Este ideia naţională, care începe să construiască. Din numeroasele state ale Italiei, se naşte regatul puternic de astăzi. Ţările germane se închiagă şi ele într’o federaţie. In schimb, imperiul turcesc se desface în elementele-i componente. Principiul diferenţieriii face loc celui de integrare. Dialectele se topesc în limbi literare. Portul se unifică, rre oa? până+Smn]n forţă de, constrângere din ce în ce mai mare. Barierele vamale dintre ţinuturi şi oraşe se sfarmă şi curentul vieţii îşi lărgeşte albia şi-şi prelungeşte circuitul. Pitorescul moare desigur, dar ideia solidarităţii se fortifică şi e punct de plecare pentru o nouă morală. Unirea de la 1859, prefaţă la cea din 1918, se încadrează şi ea în această mare mişcare. Cele două principate aveau, în cursul veacurilor, mii de prilejuri să se contopească într’o singură ţară. N’au făcut-o, ci adesea sau războit între ele. Când a sosit însă plinirea vremii, unirea s’a realizat, în ciuda tuturor împotrivirilor. A fost nevoie de un moment, în care ambiţiile şi vanităţile să amuţească un moment, în care candidaţii la Domnie din cele două ţări surori să se retragă în faţa celui mai destoinic. Spre norocul nostru, al celor de azi, momentul n’a întârziat prea mult De aceea, ne plecăm cu recunoştinţă în faţa celor cari, prin lepădarea de sine, au ajutat ideia în mersul ei cuceritor. Oligarchie complotistă. Destăinuirile făcute de d-nul Flueraş, deputat socialist, dela tribuna Camerei, sunt bine venite. Despre complotul dela restaurantul Enescu, urzit în 1919 de către acea parte a oligarchiei noastre ce nu se putea înfrupta din Canaanul puterii, au transpirat şi până acum destule lucruri în presă. Dar, prin caracterul lor fragmentar, prin forma de svon sub licăre apăreau, o atmosferă de incertitudine se creiase în jurul lor. Nici un amănunt nu-și căpătase soliditatea autenticului, ci totul, în stare de fluid, se pierdea în domeniul vagului. D-l Flueraş are meritul de a fi adus preciziuni şi, în tăcerea încremenită a Camerei, de a fi contribuit la fixarea definitivă a unei pagini din istoria noastră contimporană. Masca făţărniciei a fost sfârtică şi — s-o mărturisim sincer — de hidoasa faţă a politicianismului român, ne-am îngrozit până şi noi, cari pretindeam că îl cunoaştem. A fost o revelaţie, care şi-a asigurat celebritatea. Exasperaţi de prea lunga şedere la putere a lui I. Brătianu, şefii opoziţiei din 1919 (gen. Averescu, C. Argetoianu şi Takelonescu) pun la cale un complot împotriva dinastiei. Pentru ca lovitura să nu eşueze, fac apel şi la muncitorime. Se pune fireşte, problema formei de guvernământ, după alungarea dinastiei. Şi —iarăşi lucru firesc— elementele muncitoreşti mai moderate cer o republică socialdemocrată, iar cele extremiste o republică sovietică. Urechile patrioţilor nu se simt ultragiate la rostirea formulelor subversive şi tovărăşia cu comuniştii n-o găseşte nimeni compromiţătoare. Conspiraţia eşuează, fiindcă social-democraţii preferă monarchie, unei republici burgheze sau sovietice. Un an mai târziu însă, acelaş domn Argetoianu — cel mai bătăios dintre conspiatori — în numele ideii de ordine, umple ocnele şi puşcăriile cu muncitorii. Sub guvernarea aceluiaş general Averescu, calificativul de bolşevic devine o justificare suficientă pentru orice crimă, chiar şi pentru împuşcarea de sub escortă. Scurt : muncitorimea este asvârlită la fperiferia cercului de legi. Când e vorba de datorii, raza de acţiune a legii o loveşte şi pe ea; când e vorba de drepturi, muncitorimea e socotită ca fiind înafară de cerc. Ion Brătianu cunoaşte toate iţele complotului şi totuşi face ca, în două rânduri, puterea să-i fie încredinţată generalului Averescu. Dacă pentru întâia recomandajie putea să invoace drept scuză presiunea strivitoare a popularităţii generalului — cum se explică cea de-a doua recomandajie? Fostul complotist a fost doar impus, împotriva expresei voinţe a ţării. Recunoştea oare Ion Brătianu că, în împrejurări asemănătoare celor din 1919, şi dânsul ar fi procedat la fel ? Se pare că da, de vreme ce din d-l Argetoianu a făcut un important colaborator al său. Dar mai este un fapt, care pune într-o lumină şi mai stranie patriotismul oligarchiei noastre. Nimeni din partidul naţional şi nici un membru al partidului ţărănesc, n-a participat la complot. Totuşi, înainte ca şi după fuziune, timp de zece ani, d-nii Maniu şi Mihalache au fost ostracizaţi, învinuiţi de antidinasticism şi înlăturaţi de la guvernarea ţării. Complotiştii refuzau — era şi logic ! — să-i recunoască de oameni ai ordinei. Opinia publică trebue să-şi pună întrebarea, dacă în sufletul acestor oameni au vibrat vreodată şi alte sentimente decât cele egoiste, dacă există în trecutul lor vreun moment, când n-au fost mânaţi de lăcomie sau vulgare ambiţii, dacă pudoarea i-a putut opri vreodată de la un gest ruşinos. Şi opinia publică, după ce şi-a dobândit atribuţiile ce i-au fost răpite, va trebui să aplice sancţiuni. Stârvurile să fie îngropate cât mai curând ! I, Cristea. Consiliile din comunele rurale din jud. Covurlui fiind dizolvate, în zilele de 8, 10, 11 12 şi 14 Ianuarie au avut loc nouile alegeri. Afară de două comune, in care s’au înregistrat balotaje şi o comună, în care a eşit o listă din mai mute nuanţe politice, în toate celelale comune au reuşit listele naţional-ţărăniste cu majorităţi însemnate, întreagă lupta dusă de liberali s’a bazat pe atâjarea locuitorilor contra noilor impozite. Şi totuşi această campanie n’a avut nici un rezultat. Biroul electoral central a declarat aleasă lista partidului naţional-ţărănesc pentru consiliul județului Ilfov, Intrucâ nu s’a prezentat o altă listă. imniu din Minier Reorganizarea „Gazetei Transilvaniei" a devenit o necesitate adânc simţită. Timp de 90 de ani, ea fiind factorul cel mai important în luptele naţionale ca şi în mişcările de organizare economică şi culturală ale ardelenilor, nu e mirare dacă i se pretinde să rămâie şi pe mai departe organ de sănătoasă îndrumare politică, culturală și economică a maselor populare din Ardeal. Necesitatea reorganizării „Gazetei" nimenea n’o simte însă mai mult ca noi cei ce de un lung șir de ani stăm la conducerea ei. Am fi făcut-o cu un an, cu doi, cu mulți ani înainte — dacă n’aveam de luptat cu greutăţi pe cari numai pu|ini le cunosc. Am face o acum, transformând-o radical dintr’odată, dând în locul modestului ziar de azi un ziar zilnic, de proporțiile celor din capitală — dacă am dispune de mijloace materiale suficiente. Cum acestea ne lipsesc şi astăzi — o spunem categoric — reorganizarea „Gazetei" nu se va putea face decât treptat, în proporţie cu sporirea formelor de colaborare intelectuală şi a suportului material pe care-l aşteptăm de la aceiaşi oameni şi prieteni, cari şi până astăzi au adus însemnate jertfe, numai ca „Gazeta Transilvaniei" să-şi poată îndeplini, fără întrerupere, marea şi frumoasa sa misiune. înainte, guvernele împărţiau ajutoare fantastice ziarelor lor de partid şi când veneau la putere şi când plecau. Dar vremile s’au schimbat. Şi cu ele s’au schimbat şi oamenii şi moravurile. Suntem nevoiji deci ca reorganizarea „Gazetei" să o facem prin propriile noastre puteri. Deocamdată ea va apare tot numai de trei ori la săptămână, cu deosebirea, că numărul de Joia va fi o „Gazetă" pentru popor, tratând chestiuni cari îl interesează de aproape, scrisă pe înţelesul lui, în limba lui frumoasă, uşoară şi simplă. Credem necesar acest număr poporal, fiindcă a ajuns şi ţăranul nostru la acel grad de cultură, când nu se mai simte bine fără un ziar în casă. Nu-i mai convine să prindă învăţătură şi să asculte ce se petrece în lume şi în ţară din gura altora. Vrea să citească el, să se informeze el, de la sursă, din carte şi din ziar. Intelectualii noştrii nu pierd nimic prin aceasta. „Gazeta pentru popor" va fi scrisă cu atâta grijă şi suflet încât poate întră şi în casa intelectualilor. Ziarele poporale sunt dispreţuite numai de acei burghezi cari nu mai au nici un contact cu masele, iar de aceştia noi nu avem. O gazetă poporală are tocmai menirea să cimenteze aceea intimă legătură sufletească care a existat în toate timpurile între pătura noastră intelectuală şi clasa ţărănească. Timp de o lună ne vom concentra forțele noastre pentru a întroduce „Gazeta" în păturile largi ale ţărănimei din Ţara Bârsei şi județele din inmediata vecinătate a judeţului nostru — inundate astăzi de foi poporale cari vin din cele mai îndepărtate centre. Curând după ajungerea acestui scop „Gazeta Transilvaniei" va putea apoi să apară cel puţin de patru ori la săptămână — dacă nu zilnic — în condiţii cari îi vor justifica dreptul de a se socoti printre cele mai bune ziare din țară. Indrăznim să facem această promisiune deoarece în afară de concursul plin de jertfă a vechilor elemente sperăm să obţinem şi colaborarea unor noi forţe. Şi avem nevoie bineînţeles de sprijinul cetitorilor vechi şi noui ai „Gazetei Transilvaniei". Redacţia şi administraţia „Gazetei Transilvaniei" Note. Nici acum lumea nu vrea să priceapă de ce dl Goga e deputat de Ialomită și nu de Sibiu. Dar d sa, încă înainte de război, ceruse Oltului să mute din Ardeal în altă parte. Partidul doctorului Lupu fine să aibă și el un zar oficios. In curând, se asigură, va apare „Aurora". Ni-s ar părea mai potrivit un titlu, care să indice şi originea partidului. De ex. „Confundarea Semnelor D-l Argetoianu, care a cutreerat toate partidele, a complotat în 1919 cu socialiştii împotriva dinastiei. Asta nu l-a împiedecat ca, peste un an, să salveze ordinea, trimiţând la puşcărie pe aceiaşi socialişti. Totuşi dl Argetoianu este consecventă în cinism. Politicianii, cari au participat la complotul din 1919, spun că nu stau de vorbă cu deputatul Flueraş. Iată un moment de sinceritate la politicianii noştri. Mephisto et Comp. Disolvarea societăţilor culturale şi a cooperativelor în Iugoslavia. Fostul deputat Kraft, conducătorul minorităţii germane din Iugoslavia, a solicitat primului ministru Jukovici să intervină contra intenţiei autorităţilor poliţieneşti, cami după dizolvarea organizaţiilor politice ale partidului german, voesc să dizolve şi asociaţiile culturale şi cooperative ale acestei minorităţi. Dl Kraft a susţinut că aceste din urma organizaţii n’au nicidecum caracter politic.