Gazeta Transilvaniei, 1929 (Anul 92, nr. 1-135)

1929-01-24 / nr. 8

isml al XCII-lea. Nr. 8. NUMĂRUL 2 Lei 6 pagini. Braşov Joi 24 Ianuarie 1929 fflZEIfl IRFHSILVflHIE islistEa şi Administraţia - IA?A UBERTATEI BRAŞOV. -TELEFON 228. Areassanaat anual 360 lei. »lr*Inătate 800 lei. Anunţuri, reclame, după tarif. Fondată la M de George Bariţiu Apara de trei ori pa gtop ràmânà dim tine însuţi, cetăţene, şi pentru tir­­­i libertate, legalitate şi cinste. ■jtr«riiff«i7giflniTaifiimnh mmiii«arfaniîinwir iiiîitwirifWifffffWH 2 4 IANUARIE Secolul trecut a fost epoca marilor integrări naţio­nale. Societatea din Europa, după căderea imperiului ro­man din Apus, se fragmentează în nenumărate state, cari, la rândul lor, sunt lipsite de coheziune din cauza principatelor şi ducatelor, în cari se divizează. Desfăcută astfel într’o pulbere de unităţi mici — foarte slab legate între ele prin raportul de vasalitate — societatea euro­peană străbate întreg evul mediu, în certuri şi lupte sângeroase. Principiul, care pare să domine până la începutul erei moderne, este cel al diversităţii. Fiece ţinut, ba fiece oraş sau sat, cu portul său, cu limbajul său, cu privile­giile şi prejudecăţile sale. Pretutindeni bariere morale, politice şi economice. Aspectul e plin de varietate şi pi­toresc, dar sentimentul solidarităţii lipseşte. Muntenia priveşte de atâtea ori nepăsătoare cum Moldova este cotropită de Tătari. Din cazanul marei revoluţii franceze, iese însă o nouă ideie, care devine principiu constitutiv. Este ideia naţională, care începe să construiască. Din numeroasele state ale Italiei, se naşte regatul puternic de astăzi. Ţă­rile germane se închiagă şi ele într’o federaţie. In schimb, imperiul turcesc se desface în elementele-i componente. Principiul diferenţieriii face loc celui de integrare. Dialectele se topesc în limbi literare. Portul se unifică, rre oa? până+Smn]­n forţă de, constrângere din ce în ce mai mare. Barierele vamale dintre ţinuturi şi oraşe se sfarmă şi curentul vieţii îşi lărgeşte albia şi-şi prelungeşte cir­cuitul. Pitorescul moare de­sigur, dar ideia solidarităţii se fortifică şi e punct de plecare pentru o nouă morală. Unirea de la 1859, prefaţă la cea din 1918, se înca­drează şi ea în această mare mişcare. Cele două princi­pate aveau, în cursul veacurilor, mii de prilejuri să se contopească într’o singură ţară. N’au făcut-o, ci adesea sau războit între ele. Când a sosit însă plinirea vremii, unirea s’a realizat, în ciuda tuturor împotrivirilor. A fost nevoie de un moment, în care ambiţiile şi vanităţile să amuţească­ un moment, în care candidaţii la Domnie din cele două ţări surori să se retragă în faţa celui mai destoinic. Spre norocul nostru, al celor de azi, momentul n’a întârziat prea mult De aceea, ne plecăm cu recunoştinţă în faţa celor cari, prin lepădarea de sine, au ajutat ideia în mersul ei cuceritor. Oligarchie complotistă. Destăinuirile făcute de d-nul Flueraş, deputat socialist, dela tribuna Camerei, sunt bine ve­nite. Despre complotul dela res­taurantul Enescu, urzit în 1919 de către acea parte a oligar­­chiei noastre ce nu se putea înfrupta din Canaanul puterii, au transpirat şi până acum destule lucruri în presă. Dar, prin ca­racterul lor fragmentar, prin for­ma de svon sub licăre apăreau, o atmosferă de incertitudine se creiase în jurul lor. Nici un amă­nunt nu-și căpătase soliditatea autenticului, ci totul, în stare de fluid, se pierdea în domeniul vagului. D-l Flueraş are meritul de a fi adus preciziuni şi, în tăcerea încremenită a Camerei, de a fi contribuit la fixarea definitivă a unei pagini din istoria noastră contimporană. Masca făţărniciei a fost sfârtică şi — s-o mărtu­risim sincer — de hidoasa faţă a politicianismului român, ne-am îngrozit până şi noi, cari pre­tindeam că îl cunoaştem. A fost­­ o revelaţie, care şi-a asigurat celebritatea. Exasperaţi de prea lunga şe­dere la putere a lui I. Brătianu, şefii opoziţiei din 1919 (gen. Averescu, C. Argetoianu şi Take­­­lonescu) pun la cale un com­plot împotriva dinastiei. Pentru ca lovitura să nu eşueze, fac apel şi la muncitorime. Se pune fireşte, problema formei de gu­vernământ, după alungarea di­nastiei. Şi —iarăşi lucru firesc— elementele muncitoreşti mai mo­derate cer o republică social­­democrată, iar cele extremiste o republică sovietică. Urechile patrioţilor nu se simt ultragiate la rostirea formulelor subversive şi tovărăşia cu comuniştii n-o găseşte nimeni compromiţătoare. Conspiraţia eşuează, fiindcă so­cial-democraţii preferă monar­chie, unei republici burgheze sau sovietice. Un an mai târziu însă, acelaş domn Argetoianu — cel mai bătăios dintre conspiatori — în numele ideii de ordine, umple ocnele şi puşcăriile cu munci­­torii. Sub guvernarea aceluiaş general Averescu, calificativul de bolşevic devine o justificare suficientă pentru orice crimă, chiar şi pentru împuşcarea de sub escortă. Scurt : muncitori­mea este asvârlită la fperiferia cercului de legi. Când e vorba de datorii, raza de acţiune a legii o loveşte şi pe ea; când e vorba de drepturi, muncitori­mea e socotită ca fiind înafară de cerc. Ion Brătianu cunoaşte toate iţele complotului şi totuşi face ca, în două rânduri, puterea să-i fie încredinţată generalului Ave­rescu. Dacă pentru întâia reco­­mandajie putea să invoace drept scuză presiunea strivitoare a po­­pularităţii generalului — cum se explică cea de-a doua recoman­­dajie? Fostul complotist a fost doar impus, împotriva expresei voinţe a ţării. Recunoştea oare Ion Brătianu că, în împrejurări asemănătoare celor din 1919, şi dânsul ar fi procedat la fel ? Se pare că da, de vreme­ ce din d-l Argetoianu a făcut un im­portant colaborator al său. Dar mai este un fapt, care pune într-o lumină şi mai stra­nie patriotismul oligarchiei noa­stre. Nimeni din partidul naţio­nal şi nici un membru al parti­dului ţărănesc, n-a participat la complot. Totuşi, înainte ca şi după fuziune, timp de zece ani, d-nii Maniu şi Mihalache au fost ostracizaţi, învinuiţi de antidi­­nasticism şi înlăturaţi de la gu­vernarea ţării. Complotiştii re­fuzau — era şi logic ! — să-i recunoască de oameni ai or­­dinei. Opinia publică trebue să-şi pună întrebarea, dacă în sufle­tul acestor oameni au vibrat vreodată şi alte sentimente de­cât cele egoiste, dacă există în trecutul lor vre­un moment, când n-au fost mânaţi de lăcomie sau vulgare ambiţii, dacă pudoarea i-a putut opri vreodată de la un gest ruşinos. Şi opinia publică, după ce şi-a dobândit atribuţiile ce i-au fost răpite, va trebui să aplice sancţiuni. Stârvurile să fie îngropate cât mai curând ! I, Cristea. Consiliile din comunele rurale din jud. Covurlui fiind dizolvate, în zilele de 8, 10, 11 12 şi 14 Ianuarie au avut loc nouile alegeri. Afară de două comune, in care s’au înregistrat balotaje şi o comună, în care a eşit o listă din mai mu­te nuanţe politice, în toate celelale comune au reuşit listele naţio­­nal-ţărăniste cu majorităţi în­semnate, întreagă lupta dusă de libe­rali s’a bazat pe atâjarea locui­torilor contra noilor impozite. Şi totuşi această campanie n’a a­­vut nici un rezultat. Biroul electoral central a de­clarat aleasă lista partidului na­­ţional-ţărănesc pentru consiliul județului Ilfov, Intrucâ nu s’a prezentat o altă listă. imniu din Minier Reorganizarea „Gazetei Tran­silvaniei" a devenit o necesitate adânc simţită. Timp de 90 de ani, ea fiind factorul cel mai important în luptele naţionale ca şi în miş­cările de organizare economică şi culturală ale ardelenilor, nu e mirare dacă i se pretinde să rămâie şi pe mai departe organ de sănătoasă îndrumare poli­tică, culturală și economică a maselor populare din Ardeal. Necesitatea reorganizării „Ga­zetei" nimenea n’o simte însă mai mult ca noi cei ce de un lung șir de ani stăm la condu­cerea ei. Am fi făcut-o cu un an, cu doi, cu mulți ani înainte — da­că n’aveam de luptat cu greu­tăţi pe cari numai pu|ini le cu­nosc. Am face o acum, transformân­d-o radical dintr’odată, dând în locul modestului ziar de azi un ziar zilnic, de proporțiile celor din capitală — dacă am dis­pune de mijloace materiale su­ficiente. Cum acestea ne lipsesc şi astăzi — o spunem categoric — reorganizarea „Gazetei" nu se va putea face decât treptat, în proporţie cu sporirea formelor de colaborare intelectuală şi a suportului material pe care-l aş­teptăm de la aceiaşi oameni şi prieteni, cari şi până astăzi au adus însemnate jertfe, numai ca „Gazeta Transilvaniei" să-şi poa­tă îndeplini, fără întrerupere, marea şi frumoasa sa misiune. înainte, guvernele împărţiau ajutoare fantastice ziarelor lor de partid şi când veneau la pu­tere şi când plecau. Dar vremile s’au schimbat. Şi cu ele s’au schimbat şi oamenii şi moravurile. Suntem nevoiji deci ca reor­ganizarea „Gazetei" să o facem prin propriile noastre puteri. Deocamdată ea va apare tot numai de trei ori la săptămână, cu deosebirea, că numărul de Joia va fi o „Gazetă" pentru po­por, tratând chestiuni cari îl in­teresează de aproape, scrisă pe înţelesul lui, în limba lui fru­moasă, uşoară şi simplă. Credem necesar acest nu­măr poporal, fiindcă a ajuns şi ţăranul nostru la acel grad de cultură, când nu se mai simte bine fără un ziar în casă. Nu-i mai convine să prindă învăţă­tură şi să asculte ce se petre­ce în lume şi în ţară din gura altora. Vrea să citească el, să se informeze el, de la sursă, din carte şi din ziar. Intelectualii noştrii nu pierd nimic prin aceasta. „Gazeta pen­tru popor" va fi scrisă cu atâta grijă şi suflet încât poate întră şi în casa intelectualilor. Ziarele poporale sunt dispreţuite numai de acei burghezi cari nu mai au nici un contact cu masele, iar de aceştia noi nu avem. O gazetă poporală are tocmai me­nirea să cimenteze aceea inti­mă legătură sufletească care a existat în toate timpurile între pătura­­ noastră intelectuală şi clasa ţărănească. Timp de o lună ne vom con­centra forțele noastre pentru a întroduce „Gazeta" în păturile largi ale ţărănimei din Ţara Bâr­­sei şi județele din inmediata ve­cinătate a judeţului nostru — inundate astăzi de foi poporale cari vin din cele mai îndepăr­tate centre. Curând după ajungerea aces­tui scop „Gazeta Transilvaniei" va putea apoi să apară cel pu­ţin de patru ori la săptămână — dacă nu zilnic — în condi­ţii cari îi vor justifica dreptul de a se socoti printre cele mai bune ziare din țară. Indrăznim să facem această promisiune deoarece în afară de concursul plin de jertfă a vechilor elemente sperăm să ob­ţinem şi colaborarea unor noi forţe. Şi avem nevoie bineînţeles de sprijinul cetitorilor vechi şi noui ai „Gazetei Transilvaniei". Redacţia şi administraţia „Gazetei Transilvaniei" Note. Nici acum lumea nu vrea să priceapă de ce d­l Goga e de­putat de Ialo­mită și nu de Si­biu. Dar d sa, încă înainte de răz­boi, ceruse Oltului să­­ mute din Ardeal în altă parte. Partidul doctorului Lupu fine să aibă și el un z­ar oficios. In curând, se asigură, va apare „Aurora". Ni-s ar părea mai potrivit un titlu, care să indice şi originea partidului. De ex. „Confundarea Semnelor D-l Argetoianu, care a cutree­­rat toate partidele, a complotat în 1919 cu socialiştii împotriva dinastiei. Asta nu l-a împiedecat ca, peste un an, să salveze or­dinea, trimiţând la puşcărie pe aceiaşi socialişti. Totuşi d­l Argetoianu este con­secvent­ă în cinism. Politicianii, cari au participat la complotul din 1919, spun că nu stau de vorbă cu deputatul Flueraş. Iată un moment de sinceritate la politicianii noştri. Mephisto et Comp. Disolvarea societăţilor cul­turale şi a cooperativelor în Iugoslavia. Fostul deputat Kraft, conducătorul minorităţii germane din Iugoslavia, a soli­citat primului ministru Ju­kovici să intervină contra intenţiei autorităţilor poliţieneşti, cami după dizolvarea organizaţiilor politice ale partidului german, voesc să dizolve şi asociaţiile culturale şi cooperative ale a­­cestei minorităţi. Dl Kraft a susţinut că aceste din urma organizaţii n’au nicidecum ca­racter politic.

Next