Gazeta Transilvaniei, 1930 (Anul 93, nr. 1-134)

1930-01-01 / nr. 1

Hr 1 -1530. Obiceiuri de serbători în Ardeal — La Crăciun şi Anul nou — de dr. Eugeniu I. Munte­anu. Multele obiceiuri şi datini re­­ligioase sau naţionale ale Ro­mânilor, sunt rămase şi trecute din generaţie în generaţie, prin strămoşii noştri, de la popoarele de obârşie, Romani şi Daci, sau slave, cu cari a venit în contact, ier altele, sunt luate, sau chiar impuse de stăpâni* torii de odinioară ceri însă s’eu stins și au pierit, dar cari to­tuși eu irflu înfet într’o măsură oarecare asupra unor obiceiuri. Aceste însușiri sau obiceiuri ori dela care popor ar fi ră­mas ele sau chiar impuse, ele au fost adecvate spiritului vioiu, simţului religios şi creşti*­nesc umanitar, cari ne ceracte­­rizează pe noi Românii. Intre acestea de natură reli­gioasă sunt şi datinile de Cră­ciun şi Anul nou. Voi descrie aici, o frumoasă „datină*, din satul meu natal Cureriului de lângă Sibiu şi Selişte, care este o comună mare şi curat românească. Este „băgatul cu Junii*. A­­ceastă petrecere şi veselie, pentru întreg satuMinea întruna într’o comună veselie dela Cră­ciun până în Bobotează. Ea constă din următoarele. Feciorii satului, dela 18 ani în sus, se impărtiau, în trei raioane, numite „ferdele”, cu numirea, mijloceni, gălişeni şi lătureni. In scopul acesta cereau con­cesiune dela preoţi, comitetul parohiei şi diregătoria com­u­nală, făcută cu oare­care emo­ţie şi solemnitate, cărora le du­ceau drept cinste câte un cap de vin în schimbul unor sfaturi bune şi povere morale de con­duită Fie­cere ferdelă era orga­nizată deosebit, după tipul dire­­gătoriilor comunale, cu jude (primar), 3 pârgari, 1 vornic (oratorul festiv), 1 vătav şi 1 Cârcimer, care ingrija de butea Cu vin şi de mâncările adunate, ce se procura şi cheltuia în to­vărăşie, şi deveneau ospătaţi şi oaspeţii. Judele avea şi rudeieasă, şi pârgerii pârgărese, alese mai dintre rudenii, cari se întreceau, împreună­­cu celelalte invitate, la împodobirea junelui lor. In ziua de Cră­ciun mergeau toate ferdelile la Sfta biserică, fără clopoţeii de la picioare pe cari îi împodobisu în jurul flue­­rului piciorului, de unde, după terminarea serviciului, o por­neau la colindat prin sat, cu cântece de Crăciun, fâcându-se începutul la preotul cel mai bătrân, apoi la primar, notar şi ceialalfi intelectuali şi fruntaşi ai satului, unde erau primiţi şi cinstiţi cu daruri, în bani, ali­mente de tot soiul, din cari a* duceau a 2*a zi jertfă la Sfta biserică, după zisele Scripture!: „ale tale dintru ele tale* şi „în dar aji luat în dar daţi*! A 2*a zi se invitau şi fetele la jocul de seara, când începea veselia. Fetele aduceau cu ele pe ma­mele lor cu „plocon*, ca po* găcele, uscă tele, b­oscătele şi aite prăjituri. Din 8­3 a zi înce*­pând mergeau pe la fruntaşii satului „cu jocul*, unde fiind pofriji în case, erau omeniţi cu mâncări şi beuturi sau chiar cu bani, pentru cari cinsturi se „vornicea* prin un discurs. In ziua de Anul nou apoi se făceau „Căluşeri* împodobiţi cu tot feliul de pand­ici in colorile nationale, având la pălării (nu purtau căciuli!) „pene* anume cumpărate, din pene de curcan, cocoş ş*. a, pe cari şi le pro­curau din Sibiu cu mare vâlvă şi oşor, iar la picioare purtau ciucuri, bumbureze (clopoţei) şi şireturi colorate construite de fete, cari se făceau foarte bine la joc. Adeseori, poate şi în ziua de azi, se produceau cu jocul lor fecioresc şi înfăţişarea lor voi­nică şi disciplinată pe la diferi­tele autorităţi mai marcante din Sibiu, ca Mitropolitul, Coman­dantul armatei, Prefect şi frun­taşii români mai ales, de pe a­­cele vremuri.. Mulţi bătrâni vorbiau cu drag şi cu picături de lacrimi în ochi de acel timp, cel mai fericit al fecioriei lor, „căci bogatul cu junii* — era o fată și o neștearsă amintire nevinovată și dulce... întocmai ca prima dragoste sau primul .bai* al intelectualilor.... Orăștie, Dec. s-a dus gazda în oraş şi a cum­părat doisprezece juncani . Negri ca corbul, iufi ca focul, unde călca, balta seca, broasca striga : oaceca ! oacace ! fugi, moşule, că te a mânca. A făcut arătura, a sămânat : grâu de vară cu secară, să răsară până ’n sară, s’alunge foamea din ţară care s-a copt şi s-a făcut : în pei ca trestie, în spic ca vrabia, în grăunţ ca mazărea şi l-a secerat cu­­ secerele măruntele cu zimţii de viorele pentru fete frumuşele şi neveste tinerele, cu mănunchiuri de căpşuna, cu-adevăr, că nu-i minciună. Apoi a treerat grâul cu­­ nouă epe strepe, cu copilele de-argint ce prind bine la pământ, şi a dus grâul la moară, unde morarul era : cu luleaua ’n dinţi, cu dinţii rânjiţi, cu ochii boldiţi, cu ochii de sfeclă, cu dinţii de greblă. Cere, când te uitai la dânsul te şi umfla şi râsul. Când a ajuns cu grâul acasă, jupâneasa d-sale s-a sculat de pe pat , din papuci plioscăind din rochiță vânt trăgând, c’un tulpan cărămiziu, cu fes negru, naramziu, c-aşa-i lucru cilibru, cu mâni mândre, soponite, ca garoafele ’nflorite. Jupâneasa a făcut un colace­, de-a dragul să ceti la el, colac mândru şi frumos ca şi fata lui Hristos, pentru plugari cu folos. Şi în adevăr, plugarilor, adică celor cari umblă cu pluguşorul, li se dau colaci, pe care, fie­care gospodină îi pregăteşte a­­nume pentru această zi. In zilele de astăzi urâturile acestea se cunosc cam prin puţine locuri, şi mulţi urători improvizează lucruri cari nu se potrivesc cu caracterul tradiţio­nal al pluguşorului; alţii, intere­sat­ mai mult de un câştig ma­terial mai îmbelşugat, îndrugă şi ei ce îi trece prin minte, re­miniscenţe din vechile urături, pentru ca în timp cât mai scurt, să ureze la cât mai multe case. Prin unele sate se umblă cu Vasilca, adică se împodobeşte un cap de porc cu flori, cu panglice, cu verdeţuri, te pune capul împodobit pe o tavă şi ceata umblă din casă în casă cântând colindul Vasilcăî, în care se arată pentru ce a fost tăiat porcul şi cum i­ se face judecata in cer. Acesta este mai mult un obi­cei­ al ţiganilor, de aceea Va­silca nu este pretutindeni cu­noscută. După ce s’a liniştit satul de­­h’d­ere plugarilor, lumea se statorniceşte în case, unde se începe altă serie de petreceri. Cei bătrâni fac calendarul anu­lui ce vine, ca să ştie cum va fi vremea, în fiecare lună, şi dacă anul va fi roditor sau nu. Calendarul se face cu ceapă, după cum se ştie în toate părţile. Fetele se vrăjesc, ca să-şi cunoască viitorul, să ştie ce fel de bărbat vor avea: tânăr ori bătrân, bogat ori sărac din sa­tul acela ori din altă parte, ba uneori chiar poate să i­ se a­­rate aevea, în vis. Şi câte nu fac fetele în vraja aceasta ? Numără parii din gard, cercetează porcii din cote­, toarnă plumb topit în apă şi câte nu mai ştiu ele. Dar o petrecere frumoasă, care in acelaş timp este şi o vrajă mai subţire, este Verge­lul, la care se adună toată lu­mea: babe, moşnegi, neveste, bărbaţi, fete şi flăcăi. Vergelul se face cam aşa: toată lumea care-î adunată, in acest scop, la o casă, pune în­­tr’un vas, de pildă un ciubăraş, o colă, ori altceva, câte un lu­ci­uşor: un inel, o chelţă, un cunitaş, o pungă, un copil, de obicei băiat, este rânduit să scoată lucrurile din vas,­­dar în aşa chip ca să nu se ştie ce are el în mână. Un om bun de gură, numit Vergelator sau Ves­titor de anul nou, face mai în­tâi un fel de urătură a vergelu­lui şi apoi pentru fiecare lucru scos din vas, face o profeţie des­pre cele ce se vor întâmpla, în cursul anului, stăpânului acelui lucru, şi când copilul arată lu­crul, ştie toată lumea al cui este, şi dacă vergetatorul a fă­cut o profeţie mai cu haz, toţi râd pe socoteala celui cu pri­cina. Şi aşa se face pentru toate lucrurile,­,şi petrecerea ţine până cătră ziuă. Se înţelege că lăutarii nu lipsesc, după cum nu lipseşte cheful şi voia bună. Vergelul se face şi în alte chipuri, dar pretutindeni este o vrajă, o profeţie a norocului şi a întâmplărilor ce­­ aşteaptă pe fiecare în anul care vine, şi pa trecerea este cu atâta mai fru­moasă, cu cât vergelatorul este mai deştept şi mai bun de gură. Aşa se petrece la sate, în seara Sfântului Vasile şi aces­­tea sunt obiceiuri din vechime. Dela o vreme încoace s’au născocit, prin unele sate, nişte obiceiuri care nici nu-s fru­moase şi nici nu sunt în legă­tură cu vreo tradiţie de ale noastre. Singura lor explicare este câ aduc câştig ceior cad numai atâta au în gând. Vezi pe unii umblând cu ba­lonul, adică, un fel de balon de hârtie, cu mâzgăiituri pe dânsul, şi înăuntru cu o lumânare ca­re-1 luminează. De-a fi însem­nând balonul acesta, nu ştie nici aceia care­­ poarta. ŞiMai umblă cu damele, adică o ceată de băetani se îmbracă femeeşte — iar când se ames­tecă şi o femee adevărată prin­tre ei — şi merg pe la casele oamenilor cu lăutari, şi fac ghi­duşii ca să iasă bani. Ce-or fi însemnând şi damele ! Mai sunt şi alte fleacuri de acestea, pe care nici nu trebue să le băgăm în seamă, şi ar fi bine ca fiecare dintre noi să îndemnăm tineretul din sate să păstreze numai datinele noastre cele vechi, şi să se ferească de acestea, care nu ne fac cinste Casa Noastr­­a * _____ - pazsî. Pagins S Cele mai frumoase jucării şi articole de voiaj 1347 5—6 Cadouri de Anul­ nou se pot cumpără IEFTIN numai la K. WEISZFEILER Strada Porţii 61 (lângă hotel „Coroana") Cea mai ieftină şi bine asortată prăvălie din Braşov. ■M Jîn flou fericit doresc tuturor clienţilor me ii prietinilor şi cunoscuţilor Firma Martin Bruss Fabricant de merleuri Braşov. 8 1­1 Şerpui portăreîlor îm­bunalslui __________,Braşov.__________ Wo. 8459—1929. Fu­blicaţiune de licitaţie Subsemnatul portărel prin aceasta publică că în baza deci­­siunei No. G. 15780/1929 a judecătoriei de ocol Braşov în favorul reclamantului Anton Zorn repr. prin advocatul dr­ I. Gergely din Braşov pentru în­casarea creanţei de 980 Lei şi acc* se fixează termen de lici­tatie pe ziua de 2 Ianuarie 1930, orele 11 a. m-i la fata locului în Braşov, Str- Arginta­­i­lor No- 3, unde se vor vinde prin licitaţiune publică judiciară mobile de casă,­­în valoare de 11.000 Lei. In caz de nevoie şi sub pre­­tul de­­estimare. Braşov, la 3 Decembrie 1929. 3 1—1 F. Crişan, portărel Di închiriat ?„1Soc“ tai. Information! la Dr. Springer, Str. Porţii No. 64. 5 i—1 A An Nou fericit onoratei mele clientele Zevedei Crişan m. frizer. Braşov• De închiriat de confort modern. Adresativă la Ioan Beş­chea Str. Neagră No. 33. 1­2 Cetiţi şi răspândiţi •Gazeta Transilvaniei* Fisblicaţ­ine Se încunoştiinţează că în ziua de 19 Ianuarie 1930, ora 3 p. m. se va ţine licitaţie publică pentru confecţionarea a 10 (zece) ferestre la şcoala primară din Măeruş, jud. Braşov. Condiţiunîle se pot vedea zil­nic la Direcţiunea şcoalei. Comitetul şcolar de stat. 4 1—1 vtvMU----------------------------------- m m­inim i—n■■■—i——— de închiriat tărie. Informațiuni strada Podul lui Grid 12. + Mult întristaţii: Aurelia sofie; Victor fiu; frate şi surorile Gheorghe Cioflec, Maria Ştefan şi Elena Stoi­ca; cumnata Gheorghe Ştefan Nicolas Stoica şi Sabina Cioflec; Virgil Cioflec fost deputat şi fost Secretar graf la Ministerul Artelor şi George Cioflec, Director de Bancă, Dr. Constantin Moga adv., Dr. C­rin Cioflec adv. Silvestru Cioflec prof. veri. A­lex. Bodeanu, unchiu, precum şi toate celelalte rude, aduc la cunoştinţa celor ce i-au cunoscut, marea durere ce au simţit prin moar­tea iubitului lor. NICOLAE CIOFLEC Comersant în vârstă de 51 ani, şi decedat în noaptea de 29 spre 30. Înmormântarea va avea loc Miercuri ora 3 după amiază. 6­­—1 Petrecere în comuna Sân­­petru. In seara de 6 Ianuarie roata voinicilor din comuna Sân­­petru jud. Brașov, aranjează o petrecere cu dans în sala ho­telului „Pomul verde*. Toți prie­tenii tineretului din loc și jur sunt rugați să ia parte la această petrecere. ck Plane și Pianine _4fpfp\ de valoare și bune | | } || chiar și în rate la | TRISKA

Next