Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)

1933-01-01 / nr. 1

Nr. 1 1933 Situaţia generala a jud. Braşov aici din raportul prefecturei jud. Braşov asupra situa­ţiei generale a judeţului pe anul 1932 până la 22 Nov. 1932, apărut în broşură Situata financiară a comu­nelor rurale. Faţă de anul trecut, criza fi­nanciară în acest an, s’a atins culmea, contribuind la această Tiză și recolta sub mediocră a '.ului curent, atât în cereale cât în fructe și în tot soiul de dase agricole. dintre cele 47 comune rurale, n cu bugete sub 200.000 lei imune, cu bugete între .O—500.000 lei 7 comune, •j 500.000—1.000.000 lei 11 nune, iar cu bugete peste '(0.000 lei 22 comune. H otelul bugetelor comunale pe a..ul 1932. a) V«lifturi ordinare ’Lei 58.8­2.293 Cleltueli „ „ 58.812.293 b) V­nituri extraor­dinare .... „ 1.790.795 Cheltueli „ „ 1.790 795 c) Venituri de desti­nație specială . n 13.794.697 Cheltueli cu desti­­nație specială . „ 13.781.747 Bugetele tot sunt aprobate. Ce priveşte încasările, adică ecutarea igetelor comunelor ■u de la venituri, cu regret, nu putem aţ­ista un rezultat destul sub îmbu­curător. Din veniturile comunelor — daişi bugetele din 1931, au fost scriuse cu 30% — până la 22 reoembrie 1932, abia s’a încasat o cotă, care variază între 30— 60'/« și cele mai multe comune nu vor realiza până la finea a­­nului, decât coti de 60—70/,, astfel că se im­­ane a se redu­ce sL comprima bugetele depe anul 4.933,­ie8ăî cu cel, puțin 30—4#V ; n Acest ret.uny altcum tre­­bue ‘.ibiîiFr* /inluf rând lip­sei de imei-'.ş­i, primarilor - preşedinţilor comisiilor interima­re, a casierilor şi notarilor, cari nu depun destul nteres şi ener­gie în cauză, apoi propagandei ne­permisa şi nepatriotică a di­feriţilor interesaţi, în legătură cu conversiunea, că se convertesc şi impozitele restante, aceea ce a dat administraţiei noastre o sarcină destul de grea şi difici­lă, să pornească o contra-pro­pagandă de lămurire a popula­ţiei, îndemnându i ca să-şi achi­te impozitele către Stat, judeţ şi comună, întrucât acestea nu se convertesc şi debitorii agricoli nu se pot bucura de favorurile legii conversiunii, dacă nu do­vedesc achitarea impozitelor. A­­ceastă contra-propagandă însă, a avut puţin rezultat. O sarcină grea, care apasă comunele pe lângă susţinerea şcoalelor, instituţiunilor culturale şi alte instituţiuni de Stat, apoi chestiunile sanitare etc. sunt şi taxele prea mari, pentru paza şi administrarea pădurilor sub for-­­­me, ceri din sursele de venit­­ creiate prin legi comunale, nu­­ le pot suporta. . Pentru a suporta comunele a- a­ceste sarcini, au nevoe de a-şi­­ creia şi venituri, afară de cote­le adiţionale şi taxele statorile în baza legii maximului. Sistemul taxelor comunale, nu a dat rezultat dorit, populaţia este nemulţumită şi doreşte re­venirea la vechiul impozit co­munal, ce se stabilea în raport cu impozitul ce­­ plătea către Stat, suportând astfel sarcinele comunale proportional le și lo­cuitorii, atât cei instări­i, cât şi cei săraci. Situaţia conturilor de gestiune a celor 47 comune, până la 20 Noembrie a. c. este următoarea: Conturi neaprobate pe anul 1926­­ Aprobarea potrivit art. 500 din legea pentru organizarea adm. locale, se dă de către Comite­tul Local de Revizuire. Majoritatea conturilor neapro­­bate sunt înaintate. De către Serviciul Financiar al județului pe anul 1931, sunt neverificate numai conturile co­munei Satulung și Feldioara, din motiv, că acestea n’au fost vo­tate încă de consiliile comunale respective, comisiile interimare respective. 1927 1­ 6 1928 4 1929 17 1930 33 1931 45 Cunoscutul ziar „Narodni Lis­­ty“ din Prt­a a consacrat în unul din ultimele sale numere un lung­rticol României, în care vor­beşte despre istoria po­­porului român, despre lupta pen­tru unirea tuturor Românilor, de­spre situaţia României după răz­boi şi despre situaţia actuală rv/iM.y­â vi penummiiră fi ţării iyZiarul acordă în primul rând atenţi­a sa minorităţilor şi arată diferenţa ce există între regimul de care se bucură actualmente aceste minorităţi în România şi , regimul de asuprire la care au­­ fost supuşi Românii sub regi­murile apuse. Ziarul observă că în multe cazuri vecinii folosesc minorităţile din celelalte țări pen­tru propaganda lor politică în străinătate. De ex. minor­tatea ungară din Transilvania este fo­losită de propaganda maghiară în America împotriva României. Noi cuno­sc­e­m pe intenţiile ungare. Este necesar a se ex­plica cetăţeanului american în mod amănunţit cum stau lucru­rile. Se ştie, spune ziarul „Na­rodni Listy" mai departe, că în România drepturile minorităţilor sunt garantate în mod solemn pe deoparte de conferinţa de pace şi apoi prin Constituţia de la 1923. Dealtfel România nu are multe minorităţi, în special puternice. Cea mai mare mino­ritate este cea ungară, care însă a scăzut în ultimii 10 ani de la 9,3 proc. la 7,67 proc. In special aceşti unguri provoacă Româ­niei cele mai mari neplăceri, mai ales în chestiunea agrară, căci reforma agrară a atins pe magnaţi, din pricina cărora sta­tul ungar a făcut intervenţii în câteva rânduri împotriva Româ­niei. La fel scad şi alte minori­tăţi. Minoritatea germană a scă­zut în ultimii 10 ani (1920—1930) dela 4,3 proc. la 4 proc., Ucra­­ineni dela 4,7 proc. la 3,5 proc., Evreii dela 5,3 la 5,2 proc. Din­tre Slavi, cei mai numeroşi sunt Ucrainienii. Urmează Bulgarii, apoi Ruşii, Cehoslovacii (cca 50.000) şi Polonezii. După ce vorbeşte despre re­gimul de desnaţionalizare, la care erau supuşi în trecut Românii din Transilvania şi despre situa­ţia culturală prosperă a minori­tăţilor din România în prezent, când minoritatea germană are 90 şcoli, iar cea ungară 600 şcoli întreţinute de stat, precum şi despre libertatea religioasă ce domneşte în România pentru cele 9 confesiuni, ziarul trece la situaţia economică a Româ­niei, pe care o analizează în mod amănunţit. România se interesează cu mare grijă nu numai de desvol­­tarea ei politică, dar şi de des­­voltarea ei economică. De ase­­menea şi Mica Antanta, în care participă şi România formează o organizaţie care are nu nu­mai o mare importanţă politică dar şi economică. România este şi iniţiatoarea unei mari confe­rinţe agrare, care este convo­cată în fiecare doi ani şi la care participă toate statele Europei Orientale, i-yu.ain­d s-a străduit 91 IMSUN­­U c­auiîco utituim­­l­canice. România face mari efor­turi în toate direcţiile şi roadele nu vor întârzia. Din presa streină, din mare ziar cehoslovac despre situația generală din România. care se desprinde în mod logic este Sovietismul ? Rusia aceasta cu o populaţie de 90 de ţărani „conservatori", şi „incapabili de a concepe şi realiza o revoluţie socială", cu o gospodărie aproape patriar­hală, în care proletariatul indus­trial (fără de care „revoluţia co­lectivistă este imposibilă)", era în ajunul revoluţiei zero pen-­­ tru ca industria Rusiei era de a-­­ semenea zero, această Rusie , care se prezenta astfel după în­săşi expunerea d­lui prof. Cris­­tea, să fi parcurs deodată dru­mul până la ultima treaptă de evoluţie economică a omenirei? Nu cumva e vorba de un re­gim politic şi nu unul economic? Nu cumva „supra­structura", po­litică, adică dictatura sovietică, este cheea sistemului ? Cum rămâne atunci cu evolu­ţia „infrastructurii" (economice), fundamentală pentru stat? Este elementar, nu ? A conchide ală­turi de evoluţionism la sovietism, este ilogic, este o evidentă so­­fismă. Dar concluzia d-lui conferen­ţiar ne relatează fapte care par a nu fi pe deplin, sau deloc de crezut, — în orice caz eu nu sunt aşa de categoric ca d-sa, care ne înfățişa o stare de fapte din Rusia Sovietică, demnă de toată invidia. D-sa nu ne spu­nea de unde s’a informat ? Poate însă, că informaţia d-sale era in­­complectă, îmi permit să dau mai jos unele date culese în­tâmplător (eu nu sunt specialist în cunoaşterea sovietismului), din relatările unui fost ambasa­dor al Franței la Petersburg, Maurice Paléologue, membru al academiei franceze (c. f „Con­ferencia", din 5 Aprilie 1932). Şi fiindcă ţărănimea, clasa cea mai numeroasă şi cea mai pu­ţin înzestrată cu libertăji în vre­mea ţarismului, apărea dela în­ceput ca beneficiara revolujiei, iată mai întâi ceva despre dânsa : „ÎSt’aţi uitat desigur răsboiul încăpă­ţînat şi sângeros pe care massele ru­rale l-au declarat acum unsprezece ani potentaţilor bolşevici. Şi fără ’n­­doială eu n’am decât să vă amintesc că acest duel a adus pentru ţărănime o lungă serie de nenorociri, de perse­cuţii, de înfometări, o sărăcire ireme­diabilă a întregii economii agrare şi moartea mai multor milioane de oa­meni.... In 1929 anunţătorii evanghe­liei comuniste, voind să şteargă chiar ultimele urme ale proprietăţii indivi­duale, au întreprins colectivizarea ge­nerală a agriculturii. Pentru început, dictatorii moscoviţi au suprimat radi­cal, prin mijloacele cele mai expedi­tive, o clasă numeroasă de ţărani, care, mai muncitori, mai abili, mai economi decât ceilalţi, reuşiseră de bine de rău să-şi constitue un dome­niu de oarecare importanţă şi care se numeau Kulaci. De data aceasta tero­rismul bolşevic şi-a dat de asemenea curs liber"... Iată şi atitudinea de azi a ţă­ranului, faţă de noul regim : „In trenuri, pe străzi, în pieţe, în birourile sovietice, peste tot am auzit pe ţăran vociferând şi tunând împotri­va stăpânilor săi actuali cu o violen­ţă nemaiauzită" .. Sau poate interesează relată­rile acestui autor despre soarta intelectualilor sub noul regim : „Această class, care a avut naivitatea de a contribui la pre­gătirea revoluţiei, a văzut îndată ncepând pentru ea „era perse­­cuţiilor. Cu o rară cruzime, Le­­lin şi acoliții săi s’au înverşu­­nat la distrugerea clasei inte­­ectualilor. N’au avut decât de euşit. N’am timp să vă poves­­esc acest lung martiraj, asupra căruia am primit multe confi­­renţe directe, care v’ar mişca profund. Sosesc la situaţia de faţă a intelectualilor în sistemul sovietic. Ea este deplorabilă. Profesori, medici, savanți, istori­ci, critici arheologi, umanişti, viața tuturor nu este decât mor­tificare şi mizerie. Iată-i trăsătu­rile obişnuite: Pecuniar: salarii de mizerie, tratamente de foa­mete..., nici o siguranţă în pre­zent, nici o perspectivă în viitor. Din punct de vedere politic in­telectualul este un pariu. Nu este consultat niciodată , nu în-,­tâlneşte peste tot decât dispreț, obrăznicie şi vexaţie. Căci or­dinea de idei în care spiritul său se plasează în mod nece­sar, ordinea de valori pe care educația şi activitatea sa îl fac s o pună mai presus de orice, nu interesează întru nimic noua societate. De altfel, prin forţa lucrurilor, prin mentalitatea sa, prin toate mobilele chemării sa­le, el este şi va fi un indivi­dualist. Ori pentru pedanţii şi fanaticii devotaţi ai religiei co­muniste, individualismul nu este mai puţin decât un sacrilegiu, o erezie de neertat, o crimă pe care nimic n’o absolvă... Cât este de departe timpul când pro­tagoniştii intelectualităţii, bleste­mând zilnic severităţile bonome ale cenzurei imperiale, se pu­teau numi şi crede floarea stră­lucită a civilizaţiei ruse"... Cred că n’ar mai fi nevoe să continuu, încă un fapt însă demn de relevat: mi se pare există la noi o grupare, sau așa ceva, cu sco­pul definit de a propaga ideea păcii cu Sovietele, la care dl prof. Cristea a aderat îndată. Admirabilă idee, aceea a păcii universale ! Dar pace cu Sovie­tele în vreme ce acolo ideea răsboiului „sfânt", împotriva sta­telor burgheze a înlocuit în ca­petele comuniste fanatismul pans­lavismului, născut „a doua zi după răsboaele napoleoniene şi exprimat în modul cel mai stră­­lucit de profeţii spiritualităţii ruse vreme de un veac? Unde este pacea şi frăţia universală ine­­­­rente colectivismului , unde este societatea în care nimeni n’are nevoe să despoie pe alţii pen­tru a trăi, unde nu e nevoe de justiţie nici de armată? In Rusia Sovietică, în această imensă ex­perienţă comunistă falită, mai­­ puţin decât oriunde. Decât aşa­­ evoluţie, mai bine încremenim în­­ tradiţia patriarhala, sau în vreo „dictatură fascistă". La câteva zile după confe­rinţa d­lui prof. Cristea cineva spunea —jumătate în glumă—, că pentru lepădarea de sovie­tism, toţi aderenţii lui ar trebui să facă o călătorie în Rusia. Mă abţin de a regreta că statul român nu poate administra deo­camdată suferinzilor de dragoste pentru sovietism, asemenea au­tovaccin. Mă abţin de a regreta pentru că d-l prof. Ilie Cristea este prea mândru spre a nu se simţi jignit de regretele cuiva în legătură cu încurcăturile d-sale ideologice şi eu sunt cel puţin atât de modest încât să doresc a nu jigni pe nimeni. E, mi se pare, la d-l prof. Cristea o mân­drie burgheză ; d-sa mai păstrea­ză unele reminiscenţe burgheze, pentru care, — nu mă ’ndoesc —, e prea puţin vesel... V. Bogza. P. S. In oraş s’a vorbit despre „un­­ grup de profesori" dela liceul „Şagu­na", care s’ar fi „entusiasmat" pentr­u conferinţa d-lui prof. Cristea. Este simplă eroare. Din faptul că o per­soană (pe care n’o cunosc) a fost în­vitată să nu întrerupă pe conferen­ţiar, (indiferent de tonul acestei invi­taţii deoarece întrerupea în mod re­petat), nu se poate deduce solidarita­tea de idei cu d-l comferenţiar. Pe de altă parte cred că boicotarea d-lui conferenţiar nu era de natură să ca­racterizeze o asistenţă intelectuală sau aspirând la acest titlu. V. B. GAZETA TRANSILVANIE... Pagina 3. „Le Temps" despre situaţia României. Ziarul „Le Temps* studiind în arti­colul său de Crăciun situaţia internă a ţărilor balcanice, relativ la România scrie următoarele: In România se constată o clarificare de la venirea la pu­tere a guvernului prezidat de d-­I Maniu. După toate crizele de guvern, prin care a trecut acea­stă ţară, acum domneşte senti­mentul unei întăriri a puterii constituţionale în manile unui şef de guvern hotărât. Rămâne să se dovedească că d-l Maniu este capabil să susţină această sforţare, cu toată activitatea pe care o desfăşoară adversarii săi. Prezenţa d-lui Titulescu la mi­nisterul de externe contribue mult la renaşterea încrederii, în­tru­cât este sigur că soluţionând toate chestiunile rămase în sus­pensie între România şi Iugo­slavia şi strângând şi mai mult legăturile dintre Bucureşti şi Bel­grad, d-l ministru Titulescu a precizat în mod fericit situaţia care părea adesea destul de tulbure. Solidaritatea româno-iugoslavă aşa acum se afirmă în urma conferinţei Micii înţelegeri, este un fapt de o însemnătate con­siderabilă nu numai pentru evo­luţia politică balcanică, dar şi pentru viitorul Europei centrale. Valiabilitatea bonuri­lor de tezaur. Bonurile de tezaur emise în baza jurnalului consiliului de miniștri — din 29 Iulie 1932 — ce urmau să fie achitate sau preschimbate până la 31 Decemvrie 1932, rămân valabile și vor fi primite la com­pensare, până la 31 Martie 1933, în limita dispozițiunilor ministe­rului de finanțe. Abonaţii cari ne fac re­­l­amaţiuni şi comunicări în IV I»* V1IVWV1U — ----— rugaţi a ne indica întotdea­una şi n­oul de pe adresă , sub care li se trimite ziarul. U Togal, un adevărat amic al casei! Cu multă plăcere vă certific, că în far­macia mea de casă nu-mi lipseşte nici­odată Togal-ul. Eu însumi întrebuinţez Togal-ul la migrenă, soţul meu contra du­rerilor reumatice, şi de când cunoaştem Togal-ul nu mai întrebuinţăm alt medi­cament. Togal-ul ne-a devenit un sincer­­ prieten de casă, care ar trebui să nu lipsească din nici o gospodărie. G. Borgidai, Timişoara. Togal-ul este un medicament cu efect imediat şi sigur la reumatism, nevralgii, lumbago, gută, junghiuri, insomnie, gripă şi toate bolile provenite din răceli. To­gal­ul elimină acidul uric, este în mare grad bactericid, acţionează deci direct, suprimând, din rădăcini, cauza boalei. Peste 6000 de atestate medicale!­O încercare vă va convinge ! La toate far­maciile. Lei 52-—. Abonaţii noştri, cari au rămas în restanţă cu plata abonamentului, sunt rugaţi a ne achita de urgenţă res­tanţa pentru a nu li se în­trerupe trimiterea ziarului.

Next