Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)
1933-01-01 / nr. 1
Nr. 1 1933 Situaţia generala a jud. Braşov aici din raportul prefecturei jud. Braşov asupra situaţiei generale a judeţului pe anul 1932 până la 22 Nov. 1932, apărut în broşură Situata financiară a comunelor rurale. Faţă de anul trecut, criza financiară în acest an, s’a atins culmea, contribuind la această Tiză și recolta sub mediocră a '.ului curent, atât în cereale cât în fructe și în tot soiul de dase agricole. dintre cele 47 comune rurale, n cu bugete sub 200.000 lei imune, cu bugete între .O—500.000 lei 7 comune, •j 500.000—1.000.000 lei 11 nune, iar cu bugete peste '(0.000 lei 22 comune. H otelul bugetelor comunale pe a..ul 1932. a) V«lifturi ordinare ’Lei 58.82.293 Cleltueli „ „ 58.812.293 b) Vnituri extraordinare .... „ 1.790.795 Cheltueli „ „ 1.790 795 c) Venituri de destinație specială . n 13.794.697 Cheltueli cu destinație specială . „ 13.781.747 Bugetele tot sunt aprobate. Ce priveşte încasările, adică ecutarea igetelor comunelor ■u de la venituri, cu regret, nu putem aţista un rezultat destul sub îmbucurător. Din veniturile comunelor — daişi bugetele din 1931, au fost scriuse cu 30% — până la 22 reoembrie 1932, abia s’a încasat o cotă, care variază între 30— 60'/« și cele mai multe comune nu vor realiza până la finea anului, decât coti de 60—70/,, astfel că se imane a se reduce sL comprima bugetele depe anul 4.933,ie8ăî cu cel, puțin 30—4#V ; n Acest ret.uny altcum trebue ‘.ibiîiFr* /inluf rând lipsei de imei-'.şi, primarilor - preşedinţilor comisiilor interimare, a casierilor şi notarilor, cari nu depun destul nteres şi energie în cauză, apoi propagandei nepermisa şi nepatriotică a diferiţilor interesaţi, în legătură cu conversiunea, că se convertesc şi impozitele restante, aceea ce a dat administraţiei noastre o sarcină destul de grea şi dificilă, să pornească o contra-propagandă de lămurire a populaţiei, îndemnându i ca să-şi achite impozitele către Stat, judeţ şi comună, întrucât acestea nu se convertesc şi debitorii agricoli nu se pot bucura de favorurile legii conversiunii, dacă nu dovedesc achitarea impozitelor. Această contra-propagandă însă, a avut puţin rezultat. O sarcină grea, care apasă comunele pe lângă susţinerea şcoalelor, instituţiunilor culturale şi alte instituţiuni de Stat, apoi chestiunile sanitare etc. sunt şi taxele prea mari, pentru paza şi administrarea pădurilor sub for-me, ceri din sursele de venit creiate prin legi comunale, nu le pot suporta. . Pentru a suporta comunele a- aceste sarcini, au nevoe de a-şi creia şi venituri, afară de cotele adiţionale şi taxele statorile în baza legii maximului. Sistemul taxelor comunale, nu a dat rezultat dorit, populaţia este nemulţumită şi doreşte revenirea la vechiul impozit comunal, ce se stabilea în raport cu impozitul ce plătea către Stat, suportând astfel sarcinele comunale proportional le și locuitorii, atât cei instării, cât şi cei săraci. Situaţia conturilor de gestiune a celor 47 comune, până la 20 Noembrie a. c. este următoarea: Conturi neaprobate pe anul 1926 Aprobarea potrivit art. 500 din legea pentru organizarea adm. locale, se dă de către Comitetul Local de Revizuire. Majoritatea conturilor neaprobate sunt înaintate. De către Serviciul Financiar al județului pe anul 1931, sunt neverificate numai conturile comunei Satulung și Feldioara, din motiv, că acestea n’au fost votate încă de consiliile comunale respective, comisiile interimare respective. 1927 1 6 1928 4 1929 17 1930 33 1931 45 Cunoscutul ziar „Narodni Listy“ din Prta a consacrat în unul din ultimele sale numere un lungrticol României, în care vorbeşte despre istoria poporului român, despre lupta pentru unirea tuturor Românilor, despre situaţia României după război şi despre situaţia actuală rv/iM.yâ vi penummiiră fi ţării iyZiarul acordă în primul rând atenţia sa minorităţilor şi arată diferenţa ce există între regimul de care se bucură actualmente aceste minorităţi în România şi , regimul de asuprire la care au fost supuşi Românii sub regimurile apuse. Ziarul observă că în multe cazuri vecinii folosesc minorităţile din celelalte țări pentru propaganda lor politică în străinătate. De ex. minortatea ungară din Transilvania este folosită de propaganda maghiară în America împotriva României. Noi cunoscem pe intenţiile ungare. Este necesar a se explica cetăţeanului american în mod amănunţit cum stau lucrurile. Se ştie, spune ziarul „Narodni Listy" mai departe, că în România drepturile minorităţilor sunt garantate în mod solemn pe deoparte de conferinţa de pace şi apoi prin Constituţia de la 1923. Dealtfel România nu are multe minorităţi, în special puternice. Cea mai mare minoritate este cea ungară, care însă a scăzut în ultimii 10 ani de la 9,3 proc. la 7,67 proc. In special aceşti unguri provoacă României cele mai mari neplăceri, mai ales în chestiunea agrară, căci reforma agrară a atins pe magnaţi, din pricina cărora statul ungar a făcut intervenţii în câteva rânduri împotriva României. La fel scad şi alte minorităţi. Minoritatea germană a scăzut în ultimii 10 ani (1920—1930) dela 4,3 proc. la 4 proc., Ucraineni dela 4,7 proc. la 3,5 proc., Evreii dela 5,3 la 5,2 proc. Dintre Slavi, cei mai numeroşi sunt Ucrainienii. Urmează Bulgarii, apoi Ruşii, Cehoslovacii (cca 50.000) şi Polonezii. După ce vorbeşte despre regimul de desnaţionalizare, la care erau supuşi în trecut Românii din Transilvania şi despre situaţia culturală prosperă a minorităţilor din România în prezent, când minoritatea germană are 90 şcoli, iar cea ungară 600 şcoli întreţinute de stat, precum şi despre libertatea religioasă ce domneşte în România pentru cele 9 confesiuni, ziarul trece la situaţia economică a României, pe care o analizează în mod amănunţit. România se interesează cu mare grijă nu numai de desvoltarea ei politică, dar şi de desvoltarea ei economică. De asemenea şi Mica Antanta, în care participă şi România formează o organizaţie care are nu numai o mare importanţă politică dar şi economică. România este şi iniţiatoarea unei mari conferinţe agrare, care este convocată în fiecare doi ani şi la care participă toate statele Europei Orientale, i-yu.aind s-a străduit 91 IMSUNU cauiîco utituimlcanice. România face mari eforturi în toate direcţiile şi roadele nu vor întârzia. Din presa streină, din mare ziar cehoslovac despre situația generală din România. care se desprinde în mod logic este Sovietismul ? Rusia aceasta cu o populaţie de 90 de ţărani „conservatori", şi „incapabili de a concepe şi realiza o revoluţie socială", cu o gospodărie aproape patriarhală, în care proletariatul industrial (fără de care „revoluţia colectivistă este imposibilă)", era în ajunul revoluţiei zero pen- tru ca industria Rusiei era de a- semenea zero, această Rusie , care se prezenta astfel după însăşi expunerea dlui prof. Cristea, să fi parcurs deodată drumul până la ultima treaptă de evoluţie economică a omenirei? Nu cumva e vorba de un regim politic şi nu unul economic? Nu cumva „suprastructura", politică, adică dictatura sovietică, este cheea sistemului ? Cum rămâne atunci cu evoluţia „infrastructurii" (economice), fundamentală pentru stat? Este elementar, nu ? A conchide alături de evoluţionism la sovietism, este ilogic, este o evidentă sofismă. Dar concluzia d-lui conferenţiar ne relatează fapte care par a nu fi pe deplin, sau deloc de crezut, — în orice caz eu nu sunt aşa de categoric ca d-sa, care ne înfățişa o stare de fapte din Rusia Sovietică, demnă de toată invidia. D-sa nu ne spunea de unde s’a informat ? Poate însă, că informaţia d-sale era incomplectă, îmi permit să dau mai jos unele date culese întâmplător (eu nu sunt specialist în cunoaşterea sovietismului), din relatările unui fost ambasador al Franței la Petersburg, Maurice Paléologue, membru al academiei franceze (c. f „Conferencia", din 5 Aprilie 1932). Şi fiindcă ţărănimea, clasa cea mai numeroasă şi cea mai puţin înzestrată cu libertăji în vremea ţarismului, apărea dela început ca beneficiara revolujiei, iată mai întâi ceva despre dânsa : „ÎSt’aţi uitat desigur răsboiul încăpăţînat şi sângeros pe care massele rurale l-au declarat acum unsprezece ani potentaţilor bolşevici. Şi fără ’ndoială eu n’am decât să vă amintesc că acest duel a adus pentru ţărănime o lungă serie de nenorociri, de persecuţii, de înfometări, o sărăcire iremediabilă a întregii economii agrare şi moartea mai multor milioane de oameni.... In 1929 anunţătorii evangheliei comuniste, voind să şteargă chiar ultimele urme ale proprietăţii individuale, au întreprins colectivizarea generală a agriculturii. Pentru început, dictatorii moscoviţi au suprimat radical, prin mijloacele cele mai expeditive, o clasă numeroasă de ţărani, care, mai muncitori, mai abili, mai economi decât ceilalţi, reuşiseră de bine de rău să-şi constitue un domeniu de oarecare importanţă şi care se numeau Kulaci. De data aceasta terorismul bolşevic şi-a dat de asemenea curs liber"... Iată şi atitudinea de azi a ţăranului, faţă de noul regim : „In trenuri, pe străzi, în pieţe, în birourile sovietice, peste tot am auzit pe ţăran vociferând şi tunând împotriva stăpânilor săi actuali cu o violenţă nemaiauzită" .. Sau poate interesează relatările acestui autor despre soarta intelectualilor sub noul regim : „Această class, care a avut naivitatea de a contribui la pregătirea revoluţiei, a văzut îndată ncepând pentru ea „era persecuţiilor. Cu o rară cruzime, Lelin şi acoliții săi s’au înverşunat la distrugerea clasei inteectualilor. N’au avut decât de euşit. N’am timp să vă povesesc acest lung martiraj, asupra căruia am primit multe confirenţe directe, care v’ar mişca profund. Sosesc la situaţia de faţă a intelectualilor în sistemul sovietic. Ea este deplorabilă. Profesori, medici, savanți, istorici, critici arheologi, umanişti, viața tuturor nu este decât mortificare şi mizerie. Iată-i trăsăturile obişnuite: Pecuniar: salarii de mizerie, tratamente de foamete..., nici o siguranţă în prezent, nici o perspectivă în viitor. Din punct de vedere politic intelectualul este un pariu. Nu este consultat niciodată , nu în-,tâlneşte peste tot decât dispreț, obrăznicie şi vexaţie. Căci ordinea de idei în care spiritul său se plasează în mod necesar, ordinea de valori pe care educația şi activitatea sa îl fac s o pună mai presus de orice, nu interesează întru nimic noua societate. De altfel, prin forţa lucrurilor, prin mentalitatea sa, prin toate mobilele chemării sale, el este şi va fi un individualist. Ori pentru pedanţii şi fanaticii devotaţi ai religiei comuniste, individualismul nu este mai puţin decât un sacrilegiu, o erezie de neertat, o crimă pe care nimic n’o absolvă... Cât este de departe timpul când protagoniştii intelectualităţii, blestemând zilnic severităţile bonome ale cenzurei imperiale, se puteau numi şi crede floarea strălucită a civilizaţiei ruse"... Cred că n’ar mai fi nevoe să continuu, încă un fapt însă demn de relevat: mi se pare există la noi o grupare, sau așa ceva, cu scopul definit de a propaga ideea păcii cu Sovietele, la care dl prof. Cristea a aderat îndată. Admirabilă idee, aceea a păcii universale ! Dar pace cu Sovietele în vreme ce acolo ideea răsboiului „sfânt", împotriva statelor burgheze a înlocuit în capetele comuniste fanatismul panslavismului, născut „a doua zi după răsboaele napoleoniene şi exprimat în modul cel mai strălucit de profeţii spiritualităţii ruse vreme de un veac? Unde este pacea şi frăţia universală inerente colectivismului , unde este societatea în care nimeni n’are nevoe să despoie pe alţii pentru a trăi, unde nu e nevoe de justiţie nici de armată? In Rusia Sovietică, în această imensă experienţă comunistă falită, mai puţin decât oriunde. Decât aşa evoluţie, mai bine încremenim în tradiţia patriarhala, sau în vreo „dictatură fascistă". La câteva zile după conferinţa dlui prof. Cristea cineva spunea —jumătate în glumă—, că pentru lepădarea de sovietism, toţi aderenţii lui ar trebui să facă o călătorie în Rusia. Mă abţin de a regreta că statul român nu poate administra deocamdată suferinzilor de dragoste pentru sovietism, asemenea autovaccin. Mă abţin de a regreta pentru că d-l prof. Ilie Cristea este prea mândru spre a nu se simţi jignit de regretele cuiva în legătură cu încurcăturile d-sale ideologice şi eu sunt cel puţin atât de modest încât să doresc a nu jigni pe nimeni. E, mi se pare, la d-l prof. Cristea o mândrie burgheză ; d-sa mai păstrează unele reminiscenţe burgheze, pentru care, — nu mă ’ndoesc —, e prea puţin vesel... V. Bogza. P. S. In oraş s’a vorbit despre „un grup de profesori" dela liceul „Şaguna", care s’ar fi „entusiasmat" pentru conferinţa d-lui prof. Cristea. Este simplă eroare. Din faptul că o persoană (pe care n’o cunosc) a fost învitată să nu întrerupă pe conferenţiar, (indiferent de tonul acestei invitaţii deoarece întrerupea în mod repetat), nu se poate deduce solidaritatea de idei cu d-l comferenţiar. Pe de altă parte cred că boicotarea d-lui conferenţiar nu era de natură să caracterizeze o asistenţă intelectuală sau aspirând la acest titlu. V. B. GAZETA TRANSILVANIE... Pagina 3. „Le Temps" despre situaţia României. Ziarul „Le Temps* studiind în articolul său de Crăciun situaţia internă a ţărilor balcanice, relativ la România scrie următoarele: In România se constată o clarificare de la venirea la putere a guvernului prezidat de d-I Maniu. După toate crizele de guvern, prin care a trecut această ţară, acum domneşte sentimentul unei întăriri a puterii constituţionale în manile unui şef de guvern hotărât. Rămâne să se dovedească că d-l Maniu este capabil să susţină această sforţare, cu toată activitatea pe care o desfăşoară adversarii săi. Prezenţa d-lui Titulescu la ministerul de externe contribue mult la renaşterea încrederii, întrucât este sigur că soluţionând toate chestiunile rămase în suspensie între România şi Iugoslavia şi strângând şi mai mult legăturile dintre Bucureşti şi Belgrad, d-l ministru Titulescu a precizat în mod fericit situaţia care părea adesea destul de tulbure. Solidaritatea româno-iugoslavă aşa acum se afirmă în urma conferinţei Micii înţelegeri, este un fapt de o însemnătate considerabilă nu numai pentru evoluţia politică balcanică, dar şi pentru viitorul Europei centrale. Valiabilitatea bonurilor de tezaur. Bonurile de tezaur emise în baza jurnalului consiliului de miniștri — din 29 Iulie 1932 — ce urmau să fie achitate sau preschimbate până la 31 Decemvrie 1932, rămân valabile și vor fi primite la compensare, până la 31 Martie 1933, în limita dispozițiunilor ministerului de finanțe. Abonaţii cari ne fac relamaţiuni şi comunicări în IV I»* V1IVWV1U — ----— rugaţi a ne indica întotdeauna şi noul de pe adresă , sub care li se trimite ziarul. U Togal, un adevărat amic al casei! Cu multă plăcere vă certific, că în farmacia mea de casă nu-mi lipseşte niciodată Togal-ul. Eu însumi întrebuinţez Togal-ul la migrenă, soţul meu contra durerilor reumatice, şi de când cunoaştem Togal-ul nu mai întrebuinţăm alt medicament. Togal-ul ne-a devenit un sincer prieten de casă, care ar trebui să nu lipsească din nici o gospodărie. G. Borgidai, Timişoara. Togal-ul este un medicament cu efect imediat şi sigur la reumatism, nevralgii, lumbago, gută, junghiuri, insomnie, gripă şi toate bolile provenite din răceli. Togalul elimină acidul uric, este în mare grad bactericid, acţionează deci direct, suprimând, din rădăcini, cauza boalei. Peste 6000 de atestate medicale!O încercare vă va convinge ! La toate farmaciile. Lei 52-—. Abonaţii noştri, cari au rămas în restanţă cu plata abonamentului, sunt rugaţi a ne achita de urgenţă restanţa pentru a nu li se întrerupe trimiterea ziarului.