Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)
1934-06-10 / nr. 47
Anul al XCVII-Iea Nr. 47 NUMARUL2 Lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV, STRADA LUNGA Nr 5. (Omamatograful nostra“) «TELEFON 228 AkxMusant anual 203 lei featru atrsînătata 500 i«i Asantoil, redaiaa, aap& tarif. FONDATA LA 1838 DE GHEORGHE BARIUD. Apare de trei ori pe săptămână «3 Duminecă 10 Iunie 1934 Spunefi tuturor Romm.. jr că în sufletul Meu bate înainte de toate un suflet românesc şi că toată dragostea o închin poporului Meu. Din discursul SUVERANULUI rostitori cătră primarii întruniţi în întreaga ţară din Arenele Romane. Preoţii şi „Politica"... Asupra acestei chestiuni s’a vorbit mult şi se vorbeşte, şi foarte mulţi îndrituiţi a scrie au şi scris. O soluţie însă a acestei importante probleme „sociale" n’a dat încă nimeni. N’au dat nici Asociaţiile de preoţi şi nici conducerea Bisericii. Câţiva P. S. S. Chiriarchi au dat întemeiate circulare, în care invitau preoţimea să nu se lanseze în politică în mod interesat. Atat. Asupra chestiunei însă se discută mereu, căci preoţii, în marea lor majoritate fac şi politică. E bine sau nu ? Chestiunea merită o cât mai largă dezbatere în scopul lămuririi. Iată o părere asupra căreia în discuţii avute cu unii preoţi s’a căzut de acord : „In temeiul misiunii sale preotul este chemat să facă şi politică“. Impotriva acestui imperativ al profesiei sociale a preotului se ridică — de-i drept—unele nedumeriri : 1. Prin politică preotul şi-ar neglijea chemarea duhovnicească. 2. Turma s’ar distrăma în tabere vrăşmaşe. Unii deoparte, alţii de altă parte şi păstorul sufletesc, care trebuie să-i aibă pe toţi în jurul său, se găseşte la un moment dat în vrăşmăşie cu toată lumea . Biserica rămâne goală, glasul preotului nu mai are nici o autoritate, satul, sau o parte dintre credincioşi este împotriva preotului. Ba în unele sate i se închide preotului şi Biserica. ...Căci — zice-se, — preotul, nu şi vede de treabă , să stârniască în sfânta chemare pe care o are, pentru înfrăţirea tuturor, pentru pace, pentru armonie, pentru tălmăcirea evangheliei şi pentru săvârşirea celor prescrise în sfintele cărţi rituale.... In această situaţie, creată prin părerile de mai sus, se găseşte azi preoţimea: Să nu mai facă politică, pentru că sufere evanghelia, se îndepărtează poporul de Christos, se învrăşmăşeşte, împărechindu-se în diferite tabere. Iar preotul este chemat să vegheze asupra tuturor. Să stea deasupra tuturor patimilor politice. Să fie al tuturor. Să facă slujbele prescrise de cărţile bisericeşti, dar nu cumva să aibă legături cu vreunul dintre fruntaşii parohiei, care poate fi în multe cazuri şi fruntaş al vreunui partid politic. Desigur aceste obiecţiuni par a fi întemeiate. Pentru că politica ce se face azi de mulţi nu este deloc adevărata politică. Ea se face de foarte mulţi cu calcul în vederea mulțumirii în primul rând a intereselor personale, se face politică de căpătuială. Și pentru satisfacerea acestui scop se trece în mod brutal peste orice principii morale. Ori la baza adevăratei politici trebuie să fie morala. Fără morală „Politica" nu mai este politică, ci o cloacă, în care se bălăcesc mari şi mici, cărturari şi popor. Intr’o astfel de mocirlă nu-i poate fi permis să între slujitorului celui mai sfânt Altar. El nu poate fi făcut părtaş la mulţimea de imoralităţii politice. Aceste imoralităţi le definesc legile în vigoare. Deci preotului nu-i este permis să accepte ori să patroneze nici cea mai mică „fărădelege*. Dacă ar face totuşi acest lucru, fie din ştiinţă, fie din neştiinţă, este foarte firesc să provoace neapărat împotrivă-i resentimentul turmei sale. • * Chemarea preotului este cea mai multilaterală. El nu este un simplu slujbaş, a cărui activitate se cântăreşte cu un număr oarecare de acte de hârtie. El este un îndrumător, ca părinte sufletesc al poporului său ; el nu este numai cititor de slujbe sfinte, ci este şi trebue să fie adevăratul cârmaciu al păstoriţilor pe foaie terenele vieţii, morale, religioase, culturale, naţionale, economice, sociale etc. Nu există teren al vieţii, dela care s’ar putea eschiva preotul, în chemarea pe care o are, pentru poporul său. Politica adevărată este forţa de viaţă a neamurilor şi a statelor. Ea este mijlocul pentru cea mai bună şi mai folositoare orânduire a treburilor obşteşti în vederea realizării binelui comun. Preotul nu poate nesocoti acest ideal pământesc. Biserica nu ţinteşte numai fericirea viitoare, ci în scopul ajungerii acestei ţinte, ea propovedueşte „desăvârşirea" adecă: „împărăţia lui Dumnezeu", aici pe pământ. Politica adevărată încă pre# Articol primit din cerc preoţesc, conizează acest ideal. Păcatul este, că foarte puţini vreau să înţeleagă rosturile adevăratei politici. Adevăraţii şi în foarte multe cazuri singurii îndrumători ai poporului satelor noastre sunt preoţii şi învăţătorii. Ceilalţi cărturari îşi apleacă urechea la nevoile poporului în cele mai multe cazuri, numai când au nevoie de el. Preoţii şi dascălii sunt veşnic lângă popor şi acesta apelează cu încredere la înţelepciunea îndrumărilor lor. Fie pentru orice năcazuri. Ar fi o nenorocire, ca preotul să se mărginească la rolul unui simplu executător al sfintelor slujbe, lăsându-se a fi tot „un simplu spectator“ la multiplele nevoi sociale ale turmei sale. Nevoi de ordin cultural, economic etc. Se mai poate întâmpla ca din cauza absenţei preotului de la datorie, un oarecare nădrăgar neisprăvit să învenineze sufletul cinstit al ţarănimei noastre cu tot felul de năzbâtii şi imposibilităţi. Individul este în propagandă politică. Tu, ca preot trebuind să execuţi ordinul de a nu face politise, eşti absent. Poporul se buimăceşte. Şi dacă ar apuca pe calea arătată de vreunul din partidele politice de ordine ! Dar în cele mai multe cazuri poate apuca pe elături. Şi anarhia e geta. Iar aceasta nu cruţă de loc Biserica. Şi-atunci pentru ce să-şi lase preotul turma să fie otrăvită de orice nechemat? El este dator să împiedice astfel de nenorociri. Dar pentru a fi în stare să facă acest lucru, el trebuie să ia parte activă în viaţa politică comunală, judeţeană şi de stat, pătrunsă de cel mai pronunţat sentiment moral. Cărţi interzise.... Intr’un ordin, trimis direcţiilor şcolilor secundare, Ministerul instrucţiei face lista cărţilor interzise, care nu pot întră în biblioteca şcolarului şi a şcoalelor. Această listă neagră a literaturii româneşti este reprodusă de ziare. Nu o mai repetăm şi noi, pentru a nu cădea în greşala de-a face reclamă unor cărţi, pe care Ministerul le crede nedemne de bibliotecile şcolare. Lista cărţilor, cari trebuesc evacuate din bibliotecile şcolarilor şi şcoalelor, e o chestie, care, adusă la cunoştinţa directorilor şi profesorilor, poate fi numai pe sama acestora o îndrumare în luarea de măsuri pentru ajungerea scopului urmărit de minister. Socotim însă inoportună aplicarea procedeului fiscului, de a bate toba la poarta literaturii. Căci, — şi experienţa ne-o dovedeşte, — măsuri, chiar bune, dacă sunt rău aplicate, pot duce la rezultate contrare celor dorite. I se dau elevului posibilităţi cât de multe, de a-şi procura orice carte, fie ea oprită sau nu. Iar prin publicarea indexului de mai sus i se mai oferă şi posibilitatea unei mai uşoare alegeri a fructului oprit, care ştie-se, că pentru copii e atât de ademenitor. Pe timpuri „haiducii", opriţi de direcţiunea liceelor, — erau cea mai mult gustată pe furiş lectură a elevilor de liceu. Se,ştie apoi, că anumite cărţi instructive nu şi-au putut face intrarea în cercul cetitorilor, decât după schimbarea titlului lor serios, într’unul mai picant şi garnisit cu anumite notiţe sau tablouri sugestionante. Acelaş efect îl va avea şi publicarea opritelor cărţi de mai sus. Vor ajunge cea mai căutată lectură ca şi cărţile, ceri pe vremuri erau înfierate cu opreliştea indexului papal. Nu ne este scopul să aducem soluţiile pentru reformarea problemeieducaţiei tineretului. Ne facem însă o datorie, în acelaşi sens, când arătăm greşeli, cari pot fi dăunătoare efectului. Prin indexul de mai sus se face reclamă a cărţilor cuprinse în el. Şi credem că nu aceasta a fost scopul Ministerului Instrucției. liiirii ii iiiilui Scrofiţe, pomi şi lucrări edilitare — electorale. Nu putem decât să aprobăm acţiuni şi lucrări edilitare, cari se fac în interesul populaţiei şi comunelor judeţului nostru, căci înfăptuiri de aceste trebuie să preocupe în primul rând pe cei din fruntea judeţului. Sub ultima guvernare a Partidului Naţional Ţărănesc fostul prefect G. Cuteanu în legătură cu Camera de agricultură a elaborat un mare plan de refacere gospodărească procedând imediat şi la punerea lui în aplicare. Sau înfiinţat aşanumitele nuclee gospodăreşti, înzestrându-se în primul rând comunele cu populaţie românească cu lauri, vieri şi berbeci de rasă, iar gospodarilor români, cari aveau curţi, grădini, grajduri şi cocine corespunzătoare li s’au distribuit vitele, parcele şi pasări de rasă precum şi pomi roditori etc. La distribuire nu s’a făcut politică de partid, el s’a avut în vedere esclusiv interesul economic, de-a înzestra cu animale de rasă pe cei ce dădeau garanţia, cu ic pi yu w. , îngriji şi înmulţi. Au beneficiat prin urmare de aceste daruri gospodari mai înstăriţi aparţinători tuturor partidelor politice româneşti. Era şi firesc ca să se procedeze astfel. In acelaş timp s’a pus în aplicare şi un plan bine studiat pentru refacerea drumurilor, procedându-se la refacerea drumurilor din ţinutul Branului şi al Săcelelor, urmând ca această acţiune să se extindă treptat asupra tuturor ţinuturilor acestui judeţ. Cu venirea la cârma ţării a actualului guvern s-a reluat această acţiune de cătră actualul prefect tocmai în ajunul alegerilor consiliilor comunale. Dispunând de banii rămaşi dela guvernarea trecută a P. N.Ţ. în suma de peste 3 milioane lei , notăm că la preluarea faimoasei guvernări lorga Argetoismi de cătră P. N.-Ț. nu s’a găsit nici un ban în rada județului — actualul prefect s’a pus pe lucru, dar în loc să urmeze planul trecutei guvernări, a transformat aceste binefaceri gospodărești în daruri electorate de partid. Avem la îndemână numeroase plângeri şi scrisori pline de revoltă, în cari satele ne semnalează acest mod de procedare. Cităm pentru astăzi numai două cazuri. In ajunul alegerii ,consiliului comunal din comuna Jânțari prefectul judeţului a dat una, sută mii lei pentru refacerea drumului la pădure. In ziua de 3 iunie s’a adus la cunoştinţa locuitorilor că cei cari doresc să lucre cu mâna să se înscrie la vicepreşedintele comisiei interimare, iar acesta le spunea oamenilor ce se prezentau şi despre cari ştia că nu sunt membrii ai partidului liberal, să se prezinte directorului şcolar Taus, preşedintele org. partidului liberal, aducând avizul acestuia Urmarea a fost, că toţi cei bănuiţi că nu fac parte din partidul dela conducere, au fost primiţi la lucru. Tot astfel s’a întâmplat şi cu pomii roditori sosiţi în comună. Au fost distribuiţi numai partizanilor liberali. Ua alt caz. Intr’o comună a Branului au sosit parcele şi viţele, cari au fost distribuite esclusiv membrilor comisiei interimare şi rudelor acestora. Şi tot astfel şi în celelalte comune ale judeţului. Sub guvernarea trecută a P. N. Ţ. s’a stabilit următorul principiu : în serviciul primăriei să se primească cu precădere muncitori şi ca mici funcţionari oameni din oraş unde avem destui şomeri şi oameni năcăjiţi, iar în serviciile judeţului cu precădere oameni din judeţ. Dintr’o plângere pe care o primim rezultă, că numeroşi braşoveni, chiar cu o vechime mai mare în serviciul Municipiului, au fost scoşi din slujbe, iar în locul lor ca şi în alte locuri vacante au fost plasaţi oameni din judeţ, de ex. unul din Făgăraş—o rudă a preşed. comisiei interimare — apoi oameni de-ai prefectului din Săcele, Râşnov, Bod etc. Doi din camerienii mai vechi ai prefecturei judeţului au fost licenţiaţi din serviciu iar în locul unuia a fost plasat un chioşcar de ziare din Braşov. Plângerea ce ni se trimite se încheie astfel : „Pe noi Braşovenii ne cunosc numai când ne somează să plătim dările iar în caz de neplata d-nii dela primărie şi prefectură nu se gândesc : de unde să plătim, când locurile noastre le ocupă streini de oraşul nostru, cari n’au plătit şi nu plătesc dările orăşaneşti". Plângeri juste, peste cari cei chemaţi ar trebui să le ia în considerare.! Către alegătorii P. N.Ţ. din jud. Braşov Pe Vineri, 15 iunie a. c. ora 11 a. m. este convocat comitetul judeţean al org. P. N. Ţ. din judeţul Braşov ca să designeze pe cei 24 candidaţi în viitorul consiliu judeţean, a căror alegere va avea loc în ziua de 1 Iulie a. c. conform publicaţiei oficiale apărute în nrul trecut al ziarului. Şi până la depunerea listei de candidaţi şefii şi comitetele judeţului — alegătorii din oraşul Braşov nu votează — snt invitaţi să pregătiască pe alegătorii noştri în vederea acestor alegeri. Să nu lipsească nimeni de la vot.