Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)

1934-06-10 / nr. 47

Anul al XCVII-Iea Nr. 47 NUMARUL2 Lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV, STRADA LUNGA Nr 5. (Omamatograful nostra“) «TELEFON 228 AkxM­usant anual 203 lei f­eatru atrsînătata 500 i«i Asantoil, redaiaa, aap& tarif. FONDATA LA 1838 DE GHEORGHE BARIU­D. Apare de trei ori pe săptămână «3 Duminecă 10 Iunie 1934 Spunefi tuturor Romm.. jr că în sufletul Meu bate înainte de toate un suflet românesc şi că toată dragostea o închin po­­porului Meu. Din discursul SUVERANULUI rostit­ori cătră primarii întruniţi în întreaga ţară din Arenele Romane. Preoţii şi „Politica"... Asupra acestei chestiuni s’a vorbit mult şi se vorbeşte, şi foarte mulţi îndrituiţi a scrie au şi scris. O soluţie însă a aces­tei importante probleme „so­ciale" n’a dat încă nimeni. N’au dat nici Asociaţiile de preoţi şi nici conducerea Bisericii. Câţi­va P. S. S. Chiriarchi au dat înte­meiate circulare, în care invitau preoţimea să nu se lanseze în politică în mod interesat. Atat. Asupra chestiunei însă se dis­cută mereu, căci preoţii, în ma­rea lor majoritate fac şi politică. E bine sau nu ? Chestiunea merită o cât mai largă dezba­tere în scopul lămuririi. Iată o părere asupra căreia în discuţii avute cu unii preoţi s’a căzut de acord : „In temeiul misiunii sale preotul este che­mat să facă şi politică“. Impotriva acestui imperativ al profesiei sociale a preotului se ridică — de-i drept—unele ne­dumeriri : 1. Prin politică preotul şi-ar neglijea chemarea duhovni­cească. 2. Turma s’ar distrăma în ta­bere vrăşmaşe. Unii deoparte, alţii de altă parte şi păstorul su­fletesc, care trebuie să-i aibă pe toţi în jurul său, se găseşte la un moment dat în vrăşmăşie cu toată lumea . Biserica rămâ­ne goală, glasul preotului nu mai are nici o autoritate, satul, sau o parte dintre credincioşi este împotriva preotului. Ba în unele sate i se închide preotu­lui şi Biserica. ...Căci — zice-se, —­ preotul, nu şi vede de treabă , să stârn­­iască în sfânta chemare pe care o are, pentru înfrăţirea tuturor, pentru pace, pentru armonie, pentru tălmăcirea evangheliei şi pentru săvârşirea celor prescri­se în sfintele cărţi rituale.... In această situaţie, creată prin părerile de mai sus, se găseşte azi preoţimea: Să nu mai facă politică, pentru­ că sufere evan­ghelia, se îndepărtează poporul de Christos, se învrăşmăşeşte, împărechindu-se în diferite ta­bere. Iar preotul este chemat să vegheze asupra tuturor. Să stea deasupra tuturor patimilor poli­tice. Să fie al tuturor. Să facă slujbele prescrise de cărţile bi­sericeşti, dar nu cumva să aibă legături cu vreunul dintre frun­taşii parohiei, care poate fi în multe cazuri şi fruntaş al vre­unui partid politic. Desigur aceste obiecţiuni par a fi întemeiate. Pentru că poli­tica ce se face azi de mulţi nu este deloc adevărata politică. Ea se face de foarte mulţi cu calcul în vederea mulțumirii în primul rând a intereselor persona­le, se face politică de căpătuială. Și pentru satisfacerea acestui scop se trece în mod brutal peste ori­ce principii morale. Ori la baza adevăratei poli­tici trebuie să fie morala. Fără morală „Politica" nu mai este politică, ci o cloacă, în care se bălăcesc mari şi mici, cărturari şi popor. Intr’o astfel de mocirlă nu-i poate fi permis să între slujito­rului celui mai sfânt Altar. El nu poate fi făcut părtaş la mulţi­mea de imoralităţii politice. A­­ceste imoralităţi le definesc le­gile în vigoare. Deci preotului nu-i este permis să accepte ori să patroneze nici cea mai mică „fărădelege*. Dacă ar face to­tuşi acest lucru, fie din ştiinţă, fie din neştiinţă, este foarte fi­resc să provoace neapărat îm­­potrivă-i resentimentul turmei sale. • * Chemarea preotului este cea mai multilaterală. El nu este un simplu slujbaş, a cărui activitate se cântăreşte cu un număr oare­care de acte de hârtie. El este un îndrumător, ca părinte sufle­tesc al poporului său ; el nu este numai cititor de slujbe sfinte, ci este şi trebue să fie adevăratul cârmaciu al păstoriţilor pe foaie terenele vieţii, morale, religi­oase, culturale, naţionale, eco­nomice, sociale etc. Nu există teren al vieţii, dela care s’ar pu­tea eschiva preotul, în chema­rea pe care o are, pentru po­porul său. Politica adevărată este forţa de viaţă a neamurilor şi a sta­telor. Ea este mijlocul pentru cea mai bună şi mai folositoare orânduire a treburilor obşteşti în vederea realizării binelui co­mun. Preotul nu poate nesocoti a­­cest ideal pământesc. Biserica nu ţinteşte numai fericirea vii­toare, ci în scopul ajungerii a­­cestei ţinte, ea propovedueşte „desăvârşirea" adecă: „împă­răţia lui Dumnezeu", aici pe pă­mânt. Politica adevărată încă pre­#­ Articol primit din cerc preoţesc, conizează acest ideal. Păcatul este, că foarte puţini vreau să înţeleagă rosturile adevăratei politici. Adevăraţii şi în foarte multe cazuri singurii îndrumători ai po­porului satelor noastre sunt preo­ţii şi învăţătorii. Ceilalţi cărtu­rari îşi apleacă urechea la ne­voile poporului în cele mai multe cazuri, numai când au ne­voie de el. Preoţii şi dascălii sunt veşnic lângă popor şi acesta apelează cu încredere la înţelepciunea îndrumărilor lor. Fie pentru ori­ce năcazuri. Ar fi o nenorocire, ca preotul să se mărginească la rolul unui simplu executător al sfintelor sluj­be, lăsându-se a fi tot „un sim­plu spectator“ la multiplele ne­voi sociale ale turmei sale. Ne­voi de ordin cultural, econo­mic etc. Se mai poate întâmpla ca din cauza absenţei preotului de la datorie, un oare­care nădrăgar neisprăvit să învenineze sufletul cinstit al ţarănimei noastre cu tot felul de năzbâtii şi imposi­bilităţi. Individul este în propa­gandă politică. Tu, ca preot tre­buind să execuţi ordinul de a nu face politi­se, eşti absent. Po­porul se buimăceşte. Şi dacă ar apuca pe calea arătată de vre­unul din partidele politice de ordine ! Dar în cele mai multe cazuri poate apuca pe­ elături. Şi anarhia e geta. Iar aceasta nu cruţă de loc Biserica. Şi-atunci pentru­ ce să-şi lase preotul turma să fie otrăvită de ori­ce nechemat? El este dator să împiedice astfel de nenorociri. Dar pentru a fi în stare să facă acest lucru, el trebuie să ia parte activă în viaţa politică comunală, judeţeană şi de stat, pătrunsă de cel mai pronunţat sentiment moral. Cărţi interzise.... Intr’un ordin, trimis direcţiilor şcolilor secundare, Ministerul instrucţiei face lista cărţilor in­terzise, care nu pot întră în bi­blioteca şcolarului şi a şcoale­­lor. Această listă neagră a lite­raturii româneşti este reprodusă de ziare. Nu o mai repetăm şi noi, pentru a nu cădea în greşala de-a face reclamă unor cărţi, pe care Ministerul le crede ne­demne de bibliotecile şcolare. Lista cărţilor, cari trebuesc evacuate din bibliotecile şcola­rilor şi şcoalelor, e o chestie, care, adusă la cunoştinţa direc­torilor şi profesorilor, poate fi numai pe sama acestora o în­drumare în luarea de măsuri pentru ajungerea scopului­­ ur­mărit de minister. Socotim însă inoportună aplicarea proce­deului fiscului, de a bate toba la poarta literaturii. Căci, — şi experienţa ne-o dovedeşte, — măsuri, chiar bune, dacă sunt rău aplicate, pot duce la rezultate contrare celor do­rite. I­ se dau elevului posibili­tăţi cât de multe, de a-şi pro­cura orice carte, fie ea oprită sau nu. Iar prin publicarea in­dexului de mai sus i se mai oferă şi posibilitatea unei mai uşoare alegeri a fructului oprit, care ştie-se, că pentru copii e atât de ademenitor. Pe timpuri „haiducii", opriţi de direcţiunea liceelor, — erau cea mai mult gustată pe furiş lectură a elevilor de liceu. Se,ştie apoi, că anumite cărţi instructive nu şi-au putut face intrarea în cercul cetitorilor, decât după schimbarea titlului lor serios, într’unul mai picant şi garnisit cu anumite notiţe sau tablouri sugestionante. Acelaş efect îl va avea şi publicarea opritelor cărţi de mai sus. Vor ajunge cea mai căutată lectură ca şi cărţile, ceri pe vremuri erau înfierate cu opreliştea index­ului papal. Nu ne este scopul să adu­cem soluţiile pentru reformarea problemei­­educaţiei tineretului. Ne facem însă o datorie, în a­­celaşi sens, când arătăm greşeli, cari pot fi dăunătoare efectului. Prin indexul de mai sus se face reclamă a cărţilor cuprinse în el. Şi credem că nu aceasta a fost scopul Ministerului Instruc­ției. l­i­ii­rii ii iiiilui Scrofiţe, pomi şi lucrări edilitare — electorale. Nu putem decât să aprobăm acţiuni şi lucrări edilitare, cari se fac în interesul populaţiei şi comunelor judeţului nostru, căci înfăptuiri de aceste trebuie să preocupe în primul rând pe cei din fruntea judeţului. Sub ultima guvernare a Par­tidului Naţional Ţărănesc fostul prefect G. Cuteanu în legătură cu Camera de agricultură a e­­laborat un mare plan de refa­cere gospodărească procedând imediat şi la punerea lui în a­plicare. Sau înfiinţat aşanumi­tele nuclee gospodăreşti, înzes­­trându-se în primul rând comu­nele cu populaţie românească cu lauri, vieri şi berbeci de rasă, iar gospodarilor români, cari a­veau curţi, grădini, grajduri şi cocine corespunzătoare li s’au distribuit vitele, parcele şi pasări de rasă precum şi pomi rodi­tori etc. La distribuire nu s’a făcut politică de partid, el s’a avut în vedere esclusiv interesul economic, de-a înzestra cu ani­male de rasă pe ce­i ce dădeau garanţia, cu ic pi yu­ w. , îngriji şi înmulţi. Au beneficiat prin urmare de aceste daruri gospodari mai înstăriţi aparţină­tori tuturor partidelor politice româneşti. Era şi firesc ca să se procedeze astfel. In acelaş timp s’a pus în a­­plicare şi un plan bine studiat pentru refacerea drumurilor, procedându-se la refacerea dru­murilor din ţinutul Branului şi al Săcelelor, urmând ca această acţiune să se extindă treptat a­­supra tuturor ţinuturilor acestui judeţ. Cu venirea la cârma ţării a actualului guvern s-a reluat a­­ceastă acţiune de cătră actualul prefect tocmai în ajunul alege­rilor consiliilor comunale. Dis­punând de banii rămaşi dela guvernarea trecută a P. N.­Ţ. în suma de peste 3 milioane lei , notăm că la preluarea fai­moasei guvernări lorga­ Argeto­­ismi de cătră P. N.-Ț. nu s’a găsit nici un ban în rada jude­țului — actualul prefect s’a pus pe lucru, dar în loc să urmeze planul trecutei guvernări, a tran­sformat aceste binefaceri gos­podărești în daruri electorate de partid. Avem la îndemână numeroase plângeri şi scrisori pline de re­voltă, în cari satele ne semna­lează acest mod de procedare. Cităm pentru astăzi numai două cazuri. In ajunul alegerii ,­consiliului comunal din comuna Jânțari prefectul judeţului a dat una, sută mii lei pentru refacerea drumului la pădure. In ziua de 3 iunie s’a adus la cunoştinţa locuitorilor că cei cari doresc să lucre cu mâna să se înscrie la vicepreşedintele comisiei inte­rimare, iar acesta le spunea oamenilor ce se prezentau şi despre cari ştia că nu sunt mem­brii ai partidului liberal, să se prezinte directorului şcolar Taus, preşedintele org. partidului libe­ral, aducând avizul acestuia Ur­marea a fost, că toţi cei bănuiţi că nu fac parte din partidul dela conducere,­­ au fost pri­miţi la lucru. Tot astfel s’a în­tâmplat şi cu pomii roditori so­siţi în comună. Au fost distribuiţi numai partizanilor liberali. Ua alt caz. Intr’o comună a Branului au sosit parcele şi vi­ţele, cari au fost distribuite es­clusiv membrilor comisiei inte­rimare şi rudelor acestora. Şi tot astfel şi în celelalte comune ale judeţului. Sub guvernarea trecută a P. N. Ţ. s’a stabilit următorul prin­cipiu : în serviciul primăriei să se primească cu precădere mun­citori şi ca mici funcţionari oa­meni din oraş unde avem des­tui şomeri şi oameni năcăjiţi, iar în serviciile judeţului cu pre­cădere oameni din judeţ. Dintr’o plângere pe care o primim rezultă, că numeroşi bra­şoveni, chiar cu o vechime mai mare în serviciul Municipiului, au fost scoşi din slujbe, iar în locul lor ca şi în alte locuri va­cante au fost plasaţi oameni din judeţ, de ex. unul din Făgăraş—o rudă a preşed. comisiei interi­mare — apoi oameni de-ai pre­fectului din Săcele, Râşnov, Bod etc. Doi din camerienii mai vechi ai prefecturei judeţului au fost licenţiaţi din serviciu iar în lo­cul unuia a fost plasat un chioş­­car de ziare din Braşov. Plângerea ce ni se trimite se încheie astfel : „Pe noi Braşovenii ne cunosc numai când ne somează să plă­tim dările iar în caz de neplata d-nii dela primărie şi prefectură nu se gândesc : de unde să plă­tim, când locurile noastre le o­­cupă streini de oraşul nostru, cari n’au plătit şi nu plătesc dă­rile orăşaneşti". Plângeri juste, peste cari cei chemaţi ar trebui să le ia în considerare.! Către alegătorii P. N.­Ţ. din jud. Braşov Pe Vineri, 15 iunie a. c. ora 11 a. m. este convocat comi­tetul judeţean al org. P. N. Ţ. din judeţul Braşov ca să desig­­neze pe cei 24 candidaţi în viitorul consiliu judeţean, a căror a­­legere va­­ avea loc în ziua de 1 Iulie a. c. conform publicaţiei oficiale apărute în n­rul trecut al ziarului. Şi până la depunerea listei de candidaţi şefii şi comitetele judeţului — alegătorii din oraşul Braşov nu votează — snt invitaţi să pregătiască pe alegătorii noştri în vederea acestor alegeri. Să nu lipsească nimeni de la vot.

Next