Gazeta Transilvaniei, 1939 (Anul 102, nr. 1-99)

1939-01-01 / nr. 1

Anul al 102-lea Nr. 1 NUMĂRUL 2 Lei 8 pagini Braşov Duminecă 1 Ianuarie 1939 si * 100 ro !Nrn REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA BRAŞOV, Strada Lungă Nr. 5. — — Telefon 226 — Abonament anual 200 Lei Pentru streinilare 500 Lei Pentru autorităţi, instituţii şi Întreprinderi 500 Lei Anunţuri, reclame, după tarif Min ■ is line-llli iieiiiei Conduc şi îndrumez această Gazetă dela anu! 1911, aproape fără întrerupere. In vremea războiului, ca să-i salvez linia dreaptă şi demnitatea, am editat o in Celiabinsk-ul din Siberia, punând-o în slujba marei cauze, pe care o serveau acolo voluntarii ardeleni şi bucovineni. Odată cu îndrumarea ei politică, conştient de răspunderea ce aveam în faţa oamenilor ş’a istoriei, mă trudesc de atâta vreme, aproape singur, să asigur şi existenţa ei materială. Şi numai D-zeu mă ştie cu câte greutăţi şi cu câte umiliri am izbutit s’o fac până acum. Vremurile, prin care trecem azi, sunt aproape tot aşa de grele, ca şi odinioară. Vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi îşi îndreaptă privirile lacome către hotarele ţării noastre. Patrimoniul, pe care am reuşit să-l dobândim cu atâtea suferinţe şi jertfe mari de sânge, nu este ameninţat. Dacă altădată a trebuit să trudim pentru înfăptuirea unirii naţionale, nu mai puţin trebue să veghem, să muncim şi să luptăm pentru consolidarea şi pentru apărarea României întregite. Steagul, purtat altădată cu vrednicie, suntem datori să-l păstrăm şi aceiaş vigoare. „Gazeta TransilvanM* froKu-arsă~,confirm e să existe. M f*rfulp fa capital moral, strâns şi păstrat cu atâta osteneală şi gnje, trebueşte pus şi mai departe în slujba neamului ş’a patriei scumpe. Niciodată, poate, rC a fost mai multă nevoie de el ca în aceste vremuri. In repetate intervenţii, demersuri şi numeroase memorii am arătat aceasta. Cândva, ca ministru al agriculturii, am cedat «Gazetei" o casă, pentru că socoteam că are şi ea dreptul la un adăpost cu lumină. Mărunte calcule polticianiste au zădărnicit acest act de dreptate. Mă trudesc de mult să o înzestrez cu o tipografie pentru a-i asigura din veniturile ei existenţa materială. Ostenesc de atâta timp să-i dobândesc un fond de rulment pentru a o face să apară în condiţii corespunzătoare şi zilnic, aşa cum apărea altădată. Până acum rezultatele sunt puţine. Am însă nădejdea ca vom izbuti în totul Ca Gazeta să între în al doilea veac al existenţei sale complect înarmată şi capabilă de a face faţă tuturor greutăţilor. închis capitolul dureros al politicianismului searbăd şi păgubitor, dispărute fiind, sperăm pentru totdeauna, certurile dintre freri şi preocupaţi fiind astăzi cu toţii numai de marea cauză a păstrării patrimoniului nostru naţional, avem ferma nădejde că „Gazeta", susţinută de toţi Românii şi scrisă de toate condeiele cinstite şi pricepute va reuşi să-şi continue truda ei de luminare, de îndrumare şi apărare a dreptăţii neamului, menţinându-se viguros pe linia ei tradiţională. Ca în tot lungul timp, de când am luat conducerea ei, nu ne vor preocupa decât marile interese ale colectivităţii. Şi cu grija de totdeauna vom înlătura din preocupările noastre tot ce e personal, tot ce ar putea alcătui motiv de discordie. Persoana oricui şi a noastră în primul rând se va menţine în discreţia, în modestia constantă de până acum pentru a face loc afirmării problemelor mari şi folositoare naţiei şi ţării. Redactorul de scumpă amintire şi prietenul nostru drag Victor Branisce a fost pildă în această privinţă până în clina când moartea i-a răpit condeiul din mână. Solidaritatea frăţească e suprema noastră preocupare. Colaborarea tuturor bunilor Români e cu insistenţă solicitată de noi toţiDin prima zi a noului an toată atenţiunea noastră să se îndrepte spre hotarele ţării şi în netulburată unire să veghem asupra lor, să trudim şi să luptăm pentru salvarea patrimoniului, la temelia căruia stau oasele şi sângele fraţilor, părinţilor şi moşilor noştri, pentru ca copiii noştri să nu ne poată aduce nici o vină asupra felului de îndeplinire a datoriei noastre față de fericirea lor, Voicu Niţescu. Biruinţa Conştiinţei Naţionale MIŞCAREA de adeziune la Frontul Renaşterii Naţionale. Mişcarea de adeziune la „Frontul Renaşterii Naţionale,“ se desfăşoară în toată ţara cu entuziasm. Intelectuali de seamă, foşti demnitari cu merite recunoscute, militari glorioşi, foşti slujbaşi cari au onorat administraţia, tineri reprezentând entuziasmul nouilor generaţii, clasele producătoare de toat categoriile, au ţinut din primul ceas să răspundă la chemarea conştiinţei româneşti. „Frontul Renaşterii Naţionale“ este o uriaşă biruinţă a conştiinţei naţionale. Rândurile tuturor cetăţenilor se vor strânge, prin acest front, în jurul Suveranului şi Statului, pentru refacere ţării şi aşeza/l_a ----- . / ---/.•. ■.--- -să-i asigure fericirea şi prosperarea. Consolidarea cât mai puternică înăuntrul ţării şi prin aceasta întărirea forţei de apărare în afară — este marea chemare a „Frontului Renaşterii Naţionale“ în el să se contopească şi să se întărească conştiinţa civică a a tuturor celor încălziţi de dragostea de ţară ! ȚÂRII MELE pat mi-a fost câmpia ta, muntele : căpătîiu... când mă va chema, cu goarnele-i de foc inima-ţi grea, eu, cel dintîiu, ca un sălbatic voi pleca pe-al primejdii cal călare unde-o fi lupta mai mare.... ARON COTRUȘ Politica de pace a României România îşi împlineşte paşnicile ei îndatoriri faţă de ea însăşi, de vecinii şi de toate Statele ce o înconjoară pe temeiul unei desăvârşite neatârnări şi a deplinei ei integrităţi teritoriale. Sunt bunuri câştigate cu sânge şi pe bună dreptate. Ele constitue un patrimoniu sfânt. Nici un român nu va îngădui ştirbirea lor... închinăm gândurile noastre în preziua Anului Nou, dragostei de ţară, dragoste care cuprinde Rege, Stat, oaste şi popor şi în care se întâlnesc împăcate între ele, năzuinţele unor generaţii deosebite, generaţia care a făurit România de azi, generaţia, care a luptat în marele război şi tineretul, care trebue pregătit prin muncă şi disciplină, să ne ia locul. (Din expozeul d-lui Ministru al Afacerilor Streine.) Nouri pe VVul păcii Acum la început de an, cel dintâiu gând care ne vine în minte la scrierea acestor rânduri, e acela că, în sfârşit cu greutăţi mari şi mai ales cu considerabile sacrificii, pacea aceasta permanent ameninţată, a mai putut să-şi ducă greul şi de-a lungul celui de-al 1938-lea an. Intr’adevăr, socotiţi toţi ceilalţi ani dela războiu încoace, cu toate frământările lor la un loc, nu au ameninţat par’că atât de grav şi atât de des, respiraţia acestei pururea binefăcătoare, care e pacea. In ultima vreme mai ales, relaţiile dintre anumite ţări ale continentului nostru, au cunoscut — şi realitatea aceasta continuă să existe încă — tensiuni, a căror sfârşit poate cu uşurinţă coincide cu un atac armat. E vorba aici de pretenţiunile italiene privind Tunisul şi portul Djibuti — toate în paguba Franţei. Tunisul, care este o colonie franceză în nordul Africei şi care are o serie de bogăţii într’adevăr remarcabile italieni, încadraţi de'à'hîé'P 'in viaţa statală franceză. Nu de mult, li s’au acordat drepturi civice cari au însemnat suficientă mulţumire pentru aceşti colonişti cari nu erau întru nimic periculoşi conducerii franceze, până mai dăunăzi când au început sgomotoasele manifestaţii pentru anumite revendicări. De altfel, aceste chestiuni , privind poziţia italienilor din Tunis, au fost tranşate în 1635 printr’un acord încheiat între guvernele francez şi italian şi semnat de d-nii Mussolini şi Laval. Italia a denunţat zilele trecute acest acord, fapt care a înăsprit şi mai mult mai porturile între cele două ţări şi a făcut şi mai grea posibilitatea ajungerii la o înţelegere pe cale paşnică. Cealaltă chestiune, tot atât de încurcată şi cu aceeaş tenacitate agitată, este problema portului Djibuti, care este punctul terminus al liniei care leagă Abisinia cu marea şi care de asemenea este în posesiunea Francezilor. Fără a avea mână liberă în acest punct de o considerabilă importanţă economică, toată strădania italiană în Abisinia este mult îngreunată. De asemenea nu trebue uitat faptul că navigaţia pe canalul Suez — care in ultima analiză aparţine Francezilor şi Englezilor — se face cu suportarea unor mari taxe de tranzit şi cari pentru traficul italian — care a sporit mult în urma nouilor cuceriri — însemnează considerabile sume. Acestea ar fi „punctele" asupra cărora va trebui să se cadă la înţelegere pentru a se evita o eventuală forţare a lucrurilor Se speră că punerea lor la punct se va face cu mai multă uşurinţă în urma vizitei, pe care primul ministru al Angle d-1 Chamberlain, o va face la Roma în curând. In orice caz, raporturile franco-italiene, astfel privite, nu sunt nicidecum de natură să dea nădejdea unor prea repezi şi uşoare reconcilieri. O altă tensiunee curios şi neîmbucurător ca de la o vreme încoace nu putem semnala decât ameninţări şi înăspriri de raporturi între ţări şi prea arareori apropieri) este aceea germano-americană. Fără a părea să aibă vreun caracter de imediată ameninţare, ea constitue totuş un fenomen politic care nu poate sluji întru nimic securităţii internaţionale şi care va avea mai ales grave repercusiuni de natură economică. Intr-adevăr, starea de spirit care se manifestă cotidian, atât prin presă cât şi prin glasurile autorizate ale conducătorilor politici americani, arată o profundă şi intolerabilă ostilitate Germaniei hitleriste. Ministrul Externelor, Huli, nu mai mult decât zilele trecute, a ţinut un discurs împotriva conducerii Germaniei de azi, care poate fi socotit punctul mort al relaţiilor diplomatice americano-germane, sa nu iaranei vorci vânt. Statele Unite ale Americei vor purcede de urgenţă la creiarea unei puternice flote de războiu în apele Atlanticului. Nu putem trece sub tăcere încă un aspect al vieţii Internaţionale şi anume acela al războiului chino-japonez. început de atâta vreme şi continuat succesiv cu victorii japoneze, actualmente a ajuns într’o fază staţionară, care ar putea însemna o revanşare chineză cu puternice ajutoare ruseşti şi nord-americane. Se ştie de altfel că in Mandoiuria s’au ivit fel de fel de răscoale, cari nu erau deloc potrivite actualelor stări. Adăugaţi la acestea, interesele cari se văd ameninţate ale statelor europene şi vom putea înţelege imediat, de ce Japonia nu este dorită învingătoare. Veleităţile ei imperialiste vor lovi mai ales în interesele Statelor Unite, cari vor reacţiona fără Îndoială. Dorul şi interesele Germaniei de a smulge Memel-ul şi a anexa acest important port şi centru economic al Lituaniei, aruncă de asemenea umbriri, cari tulbură seninătatea păcii. La fel mişcarea, nu de mult începută, pentru o „Ucraina Mare", stârneşte nouri pe cerul păcii. In primul rând sunt interesate în cauză şi periclitate Uniunea Sovietică şi Polonia, din ale căror teritorii s’ar rupe mari bucăţi, pentru închegarea Ucrainei Mari, care ar ajunge un puternic punct de sprijin şi ajutorare al intereselor Reichului. Aşa după cum se arată actuala configuraţie internaţională — într'un cuvânt — putem spune că nu ne dă în nici un caz dreptul, deși în zodia unei aproximative păci, să avem prea mult optimism.