Gazeta Transilvaniei, 1940 (Anul 103, nr. 1-106)

1940-01-01 / nr. 1

Anul al 103-lea Nr. 1 NUMĂRUL 2 Lei 6 pagini Braşov Luni 1 Ianuarie 1940 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA. Braşov, Calea Victoriei Nr. 35 — Telefon 2226 — Abonament anual 200 lei. Pen­tru străinătate, autorităţi, insti­tuţii şi întreprinderi 500 lei Anunţuri şi reclame după tarii Tuturor prietenilor, colaboratorilor, abonaţilor şi cetiterilor le dorim un nou fericit Ce ni-a adus anul, care se duce, ara văzut. Cu el se înmormântează zeci de roli de vieţi pe atâtea fron­turi de bătaie, răsărite peste noapte la hotarele şi în spaţiul atâtor ţări. Anul nou, care se desprinde din hăul vremii, apare încins în sinistra bobotare a unui nou război mondial. El se înfăţişează ca o sângeroasă ironie la adresa atâtor credinţi, pe cari cu prodigioasă naivitate le măr­turiseam odinioară. La fiecare început de an ţineam să credem că vine ceva nou, marcam o nădejde în mai bine, socoteam că omul va deveni mai bun şi că tot mai mare va fi dis­tanţa între bipedul primitiv şi fiinţa sortită să facă prin spiritul său legătura între rânduiala pământeană şi mă­reaţa armonie cerească. Din zarea înroşită la orizonturi pare însă a se ră­sfrânge tot mai îndârjit adevărul că credinţa în visata înoire a spiritului omenesc e încă foarte departe de rea­litate. Duhul de vrăşmăşie e prea puternic, ca omul să se poată libera de el dela o zi la alta. Veacuri dupa vea­curi vor trece mereu, fără ca vremea împăcării între oamen' vină vreodată. Toate's vechi şi nouă toate. Ce a fost, continuă să fie şi azi şi va fi mereu şi în viitor. Ce e azi, a fost şi altădată, ce va fi, putem prevedea de pe acum. Totul se încăpăţinează să slujească cu îndârjită tenacitate acel duh al distrugerii, vrăşmaşul de totdeauna al acelui no­bil spirit de creaţiun­e şi de iubire, rătăcit in subcon­ştientul uman. Viaţa se susţine cu tot mai multă greutate. Omul e pus într-o perpetuă ţinută de apărare. Ţările şi neamurile iubitoare de libertate şi dori­toare de a-şi păstra independenţa sunt obligate să stea mereu cu arma la picior. Anul ce începe mâine, înlocuind pe cel ce coboară în neant, se înfăţişează sub un mare semn de întrebare. Ce ne va aduce el ? Cine ar putea să dea un răspuns precis ? Toate gândurile noastre se îndreaptă însă pline de cea mai încordată atenţiune şi grije spre ţărişoara noa­stră. Dacă înoirile visate întârzie să vină şi dacă nu cre­dem în ele, ţinem totuş cu toţii să continuăm a avea ceea ce au dobândit, au întemeiat şi au creiat strămoşii noştri, părinţii şi toţi luptătorii noştri de eri şi de azi. Se le păstreze Dumnezeu tuturor fiilor acestei ţări sfintele virtuţi moştenite de la înaintaşi, pentru ca prin ele să apere cu succes hotarele ţării dragi, în care ne vedem cu toţii chezăşuite cele mai sfinte comori : liber­tatea şi independenţa noastră. Dumnezeiasca împărăţie însăş e străjuită de spa­dele ostaşilor săi cereşti, ca să nu fie întinată de cei răi. Următori acestei pilde şi călăuziţi de neclintita cre­dinţă, sădită în fiinţa noastră de veacuri, vom face şi noi la fel. Ne vom păzi, cu trezvie de zi şi noapte, me­reu cu spada în mână, mica noastră împărăţie, patria noastră scumpă, acest binecuvântat pământ românesc, aşezat pe colţul uneia din cele mai mândre creaţii ale Dumnezeirii. Ca buni Români şi buni creştini vom străjni cu stră­moşeasca credinţă şi neînduplecare, moaştele părinţilor, ce odihnesc în brazdele mănoase ale unui pământ, ce a fost, de când se scrie istoria, al nostru. Iată răspunsul, ce-l dăm, singurul, pe care îl putem da la întrebările, ce ni se cer deslegate de anul 1940, care descinde în zorii zilei ** mâine între noi. -1209 li. Si lesele a­leM Uni mb..­­.arjCfl»*­*• Pătruns de dragoste» şi grija ce o poartă Ţarii şi apărăto­rilor ei, Maj. Sa Regele Carol II a ţinut ca ziua de Crăciun să o petreacă în mijlocul trupelor de pe frontiera de Vest. însoţit de Măria Sa Mi­hai Mare Voevod de Alba Iulie, Mo­narhul Ţar­ii a părăsit Palatul Regal şi a plecat acolo unde ini­­ma­­ mare şi înţelegătoare îl îndemna A plecat ca sărbătoarea Naşterii Domnului sa­­ găsească pe primul Ostaş al Ţării între cei trimişi să fie de veghe la hotarele ei. LI® •* A viz­­at Oradea, unde după trecerea în revistă a trupelor şi după săvârşirea sfintei slujbe au avut loc o­ recepţie,cu care pri­lej reprezentanţii tuturor cultelor şi autorităţile civile şi militare au omagiat călduros pe Regele iubitor de Ţară. , Masa au luat-o auguştii oaspeţi în sala de mese a trupei,­­ între ostaşii plini de bucuria momentului, care aducea între ei­­ pe Regele-ostaş. In aclamaţiile trupei şi ale mulţimei din oraş, care, — sur­prinsă de vestea că Moş Crăciun prilejuise Oradiei bucuria de a primi ca oaspe pe Suveranul Ţării împreună cu regescul Sau Vlăstar, — umpluse străzile, — Majestatea Sa şi Voevodul au plecat spre gară, îndreptându-se spre Cluj. In capitala Ardealului aceeaşi veselie, aceleaşi palpitaţii au întâmpinat pe oaspeţii regeşti. Şi aici, ca şi la Oradea prezenţa Suveranului a fost salut­­ă cu aceeaşi însufleţire, pe care gestul Majestăţii Sale a coborât-o în inimile tuturor, pentru a le Înălţa. Cu ocazia acestei grăitoare pilde de a-şi petrece Crăciunul pe zona militare, Suveranul răspunzând celor­ ce L-au omagiat la reciPi *5» între ostaşii Ţarii. i-rnfNjuparpb Cuvine© ilegale La Oradea. Domnilor, Din adâncul sufletului mulţu­mesc pentru frumoasele cuvinte şi caldele urări — şi pot a­­dăuga, pentru sentimentele atât de înalte — cu care M’aţi în­tâmpinat în această creştinească sărbătoare, aci, în acest oraş de strajă graniţei noastre. Este o împreunare care poate unora să le pară curioasă: azi este proslăvirea Acelui care a predicat pe întinsul omenirii pa­cea şi buna înţelegere între oa­meni, şi în aceeaşi zi Eu să viu în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare. Însă scopul acestei oştiri a Mele nu este de a râvni la ceea­ce nu este al nostru, ci este ca, într’un gând de pace, să pă­zească hotărâtă ceeace este ro­mânesc. De aceea am ales această zi de creştinească sărbătorire ca să viu şi să aduc iubiţilor Mei os­taşi urările cele mai calde şi o rază de încredere­­din sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gânduri, tuturor ce­lor din acest frumos ţinut al Bihorului le spun, mulţumindu-le încă odată pentru cuvintele lor: să le dea Dumnezeu pace şi mulg ani­­! ... La Cluj. Domnilor, Adânc mişcat de foarte cal­dele cuvinte ce Mi-au fost ros­tite cu prilejul acestei scurte vi­zite în inima Ardealului, ţin, înainte de toate, să mulţumesc tuturor vorbitorilor, din adâncul sufletului Meu, pentru cele ce Mi s’au rostit. Am avut deosebita bucurie de a vedea în toate aceste cuvinte desprinzăndu-se un înălţător cănd, un gând care sunt convins u­i gând care isvoreşte din adân­cul sufletului d-voastră.­­* Mi s’a vorbit de ideea de pace; şi când s’a spus vorba de „pace“, am dorit să văd în ea o idee de burtă înţelegere, de bună con­vieţuire a tuturor locuitorilor a­­cestui pământ. In ideea de pace am dorit şi doresc să văd ideea formării, din ce în ce mai puternic în a­­cest popor, a unui singur mă­­nunchiu, în care să fie o singură gândire, o singură credinţă. Dacă, astăzi, ostaşii cu arma în mână păzesc graniţele noas­­tre, să aibe ei totdeauna această credinţă — şi să poată să o vadă vie — că în spatele lor este un singur popor, o singură credinţă, o singură dorinţă. Şi ca aceste cuvinte, în a­­ceastă sală istorică, să răsune şi mai profund pentru inimile tuturor, facă-se ca această săr­bătoare creştinească să reverse şi mai mult, şi mai puternic a­­supra poporului Meu, acest gând salvator, această voinţă şi cre­dinţă că numai prin unire şi dragoste între fraţi se poate nă­­zui la mai bine, la mai mult şi la veşnicie. Aşa să fie ! La mulţi ani, tuturor! Vizita Papei la Suveranii Italiei Joi înainte de amiazi e avut loc vizita, pe cere Papa Pius XII a făcut o Suveranilor italiei. Era natural ca drumul între Cetatea Vaticanului și Quirinai sa fie plină de hm- --—^.are a aclamat trecerea cortegiului '(lUi" cGiT-' ducea pe Sf. Părinte. întâlnirea dintre Papa Pius XII și Regele-Impărat al Italiei a fost plină de respectuoasă cor­dialitate. In timpul vizitei, care­­ cam o jumătate de oră. Eege I-împărat a­­răspuns mul­ţumind. S­u­bliniînd sensul manifesta­ţiei de Joi dea R­ma, Agenţia Havas tran­smite: Alocaţiunea Papei, rostită în cursul vizitei sate la Quirinal, şi enunţarea şt­­ii că d-l Mus­solini va fi primit în curând de înaltul Pontif, precizează sensul manifestaţiei de joi de la Roma. Este vorba nu numai de o strângere a legăturilor ce există între Sf. Scaun şi Casa de Sa­voie, ci şi de afirmarea unei co­m­unităţi oarecare de vederi în domeniul internaţional între Vatican şi guvernul italian.!?^ Poziţia adoptată de Italie,faţă de conflictul actual, adică nebe­­ligeranta ei, primeşte un fel de consacrare în cuvintele rostite de şeful bisericii catolice. • Pe de altă parte, se ia act cu satisfacţie de apropierea dintre cele doaâj£Rome în mo­mentul în care, ţin cuvântarea sa de Crăciun şi în alocuţiu­nea sa de Joi, Papa dă e pâcii şi ordinei lacui o dublă defi­niție, conformă cu principiile pentru care aliații au luat parte. XT'** * Sfinţirea Bisericii din Turcheş-Săcele Comuna Turcheş din judeţul nostru a avut a doua zi de Cră­ciun o sărbătoare de duplă semnificaţie creştinească. Pe lângă rostul tradiţional creşti­nesc al acestei zile, a avut loc la Turcheş în această zi înălţă­­toarea solemnitate a sfinţirei vechei biserici şi a clădirii ca­selor parohiale. O veche şi frumoasă pictură bisericească împodobia pereţii sfântului locaş din Turcheş. Vremea însă îngropase această podoabă, peste care se lăsaseră urmele trecutului. Datorită stă­ruinţelor harnicului preot local, D. Percăroiu, podoaba artistică a putut­­ desgropată şi redată iarăşi ochilor dornici de a ad­mira şi a se închina în faţa simbolicelor înfăţişări ale celor ce prin cuvântul şi fapta lor au întărit temelia bisericii lui Christos. Sfinţia Sa părintele Purcăroiu, intervenind pe la comisia mo­numentelor istorice, pe la rezi­­denţia regală a ţinutului Bucegi şi alte autorităţi şi oameni de bine ca fraţii Bunescu şi dr. Voicu Niţescu, fii vrednici şi în­ţelegători ai Turcheşului, a reu­şit să adune suma necesar pentru înfăptuirea planului să frumos şi să dea locaşului dum nezeesc înfăţişarea ce i­ se cu­vine, desmormântând comoar artistică a vechei picturi bisen­­ceşti. Resian'-srof. ro!­'*niei s-a făcut de pictorul I. Mihail deiu, comisia monumentelor istorice. Serbătoarea sfinţirii bisericii a fost cu atât mai înălţătoare, cu cât în aceeaşi zi s’a putut sâfâfşl SÎ arkijfrea^nQuej parohiale din acea corhafă$. Fapta părintelui Purcăr©,* înălţătoare şi pilduitoare f licităm pentru frumoasa-i opera, iar jpe parohienii­­ sale pentr­u cinsîea de a-1 avea părinte s­­fi Alaep.

Next