Gazeta Transilvaniei, 1940 (Anul 103, nr. 1-106)
1940-01-01 / nr. 1
Anul al 103-lea Nr. 1 NUMĂRUL 2 Lei 6 pagini Braşov Luni 1 Ianuarie 1940 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA. Braşov, Calea Victoriei Nr. 35 — Telefon 2226 — Abonament anual 200 lei. Pentru străinătate, autorităţi, instituţii şi întreprinderi 500 lei Anunţuri şi reclame după tarii Tuturor prietenilor, colaboratorilor, abonaţilor şi cetiterilor le dorim un nou fericit Ce ni-a adus anul, care se duce, ara văzut. Cu el se înmormântează zeci de roli de vieţi pe atâtea fronturi de bătaie, răsărite peste noapte la hotarele şi în spaţiul atâtor ţări. Anul nou, care se desprinde din hăul vremii, apare încins în sinistra bobotare a unui nou război mondial. El se înfăţişează ca o sângeroasă ironie la adresa atâtor credinţi, pe cari cu prodigioasă naivitate le mărturiseam odinioară. La fiecare început de an ţineam să credem că vine ceva nou, marcam o nădejde în mai bine, socoteam că omul va deveni mai bun şi că tot mai mare va fi distanţa între bipedul primitiv şi fiinţa sortită să facă prin spiritul său legătura între rânduiala pământeană şi măreaţa armonie cerească. Din zarea înroşită la orizonturi pare însă a se răsfrânge tot mai îndârjit adevărul că credinţa în visata înoire a spiritului omenesc e încă foarte departe de realitate. Duhul de vrăşmăşie e prea puternic, ca omul să se poată libera de el dela o zi la alta. Veacuri dupa veacuri vor trece mereu, fără ca vremea împăcării între oamen' vină vreodată. Toate's vechi şi nouă toate. Ce a fost, continuă să fie şi azi şi va fi mereu şi în viitor. Ce e azi, a fost şi altădată, ce va fi, putem prevedea de pe acum. Totul se încăpăţinează să slujească cu îndârjită tenacitate acel duh al distrugerii, vrăşmaşul de totdeauna al acelui nobil spirit de creaţiune şi de iubire, rătăcit in subconştientul uman. Viaţa se susţine cu tot mai multă greutate. Omul e pus într-o perpetuă ţinută de apărare. Ţările şi neamurile iubitoare de libertate şi doritoare de a-şi păstra independenţa sunt obligate să stea mereu cu arma la picior. Anul ce începe mâine, înlocuind pe cel ce coboară în neant, se înfăţişează sub un mare semn de întrebare. Ce ne va aduce el ? Cine ar putea să dea un răspuns precis ? Toate gândurile noastre se îndreaptă însă pline de cea mai încordată atenţiune şi grije spre ţărişoara noastră. Dacă înoirile visate întârzie să vină şi dacă nu credem în ele, ţinem totuş cu toţii să continuăm a avea ceea ce au dobândit, au întemeiat şi au creiat strămoşii noştri, părinţii şi toţi luptătorii noştri de eri şi de azi. Se le păstreze Dumnezeu tuturor fiilor acestei ţări sfintele virtuţi moştenite de la înaintaşi, pentru ca prin ele să apere cu succes hotarele ţării dragi, în care ne vedem cu toţii chezăşuite cele mai sfinte comori : libertatea şi independenţa noastră. Dumnezeiasca împărăţie însăş e străjuită de spadele ostaşilor săi cereşti, ca să nu fie întinată de cei răi. Următori acestei pilde şi călăuziţi de neclintita credinţă, sădită în fiinţa noastră de veacuri, vom face şi noi la fel. Ne vom păzi, cu trezvie de zi şi noapte, mereu cu spada în mână, mica noastră împărăţie, patria noastră scumpă, acest binecuvântat pământ românesc, aşezat pe colţul uneia din cele mai mândre creaţii ale Dumnezeirii. Ca buni Români şi buni creştini vom străjni cu strămoşeasca credinţă şi neînduplecare, moaştele părinţilor, ce odihnesc în brazdele mănoase ale unui pământ, ce a fost, de când se scrie istoria, al nostru. Iată răspunsul, ce-l dăm, singurul, pe care îl putem da la întrebările, ce ni se cer deslegate de anul 1940, care descinde în zorii zilei ** mâine între noi. -1209 li. Si lesele aleM Uni mb...arjCfl»**• Pătruns de dragoste» şi grija ce o poartă Ţarii şi apărătorilor ei, Maj. Sa Regele Carol II a ţinut ca ziua de Crăciun să o petreacă în mijlocul trupelor de pe frontiera de Vest. însoţit de Măria Sa Mihai Mare Voevod de Alba Iulie, Monarhul Ţarii a părăsit Palatul Regal şi a plecat acolo unde inima mare şi înţelegătoare îl îndemna A plecat ca sărbătoarea Naşterii Domnului sa găsească pe primul Ostaş al Ţării între cei trimişi să fie de veghe la hotarele ei. LI® •* A vizat Oradea, unde după trecerea în revistă a trupelor şi după săvârşirea sfintei slujbe au avut loc o recepţie,cu care prilej reprezentanţii tuturor cultelor şi autorităţile civile şi militare au omagiat călduros pe Regele iubitor de Ţară. , Masa au luat-o auguştii oaspeţi în sala de mese a trupei, între ostaşii plini de bucuria momentului, care aducea între ei pe Regele-ostaş. In aclamaţiile trupei şi ale mulţimei din oraş, care, — surprinsă de vestea că Moş Crăciun prilejuise Oradiei bucuria de a primi ca oaspe pe Suveranul Ţării împreună cu regescul Sau Vlăstar, — umpluse străzile, — Majestatea Sa şi Voevodul au plecat spre gară, îndreptându-se spre Cluj. In capitala Ardealului aceeaşi veselie, aceleaşi palpitaţii au întâmpinat pe oaspeţii regeşti. Şi aici, ca şi la Oradea prezenţa Suveranului a fost salută cu aceeaşi însufleţire, pe care gestul Majestăţii Sale a coborât-o în inimile tuturor, pentru a le Înălţa. Cu ocazia acestei grăitoare pilde de a-şi petrece Crăciunul pe zona militare, Suveranul răspunzând celor ce L-au omagiat la reciPi *5» între ostaşii Ţarii. i-rnfNjuparpb Cuvine© ilegale La Oradea. Domnilor, Din adâncul sufletului mulţumesc pentru frumoasele cuvinte şi caldele urări — şi pot adăuga, pentru sentimentele atât de înalte — cu care M’aţi întâmpinat în această creştinească sărbătoare, aci, în acest oraş de strajă graniţei noastre. Este o împreunare care poate unora să le pară curioasă: azi este proslăvirea Acelui care a predicat pe întinsul omenirii pacea şi buna înţelegere între oameni, şi în aceeaşi zi Eu să viu în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare. Însă scopul acestei oştiri a Mele nu este de a râvni la ceeace nu este al nostru, ci este ca, într’un gând de pace, să păzească hotărâtă ceeace este românesc. De aceea am ales această zi de creştinească sărbătorire ca să viu şi să aduc iubiţilor Mei ostaşi urările cele mai calde şi o rază de încrederedin sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gânduri, tuturor celor din acest frumos ţinut al Bihorului le spun, mulţumindu-le încă odată pentru cuvintele lor: să le dea Dumnezeu pace şi mulg ani! ... La Cluj. Domnilor, Adânc mişcat de foarte caldele cuvinte ce Mi-au fost rostite cu prilejul acestei scurte vizite în inima Ardealului, ţin, înainte de toate, să mulţumesc tuturor vorbitorilor, din adâncul sufletului Meu, pentru cele ce Mi s’au rostit. Am avut deosebita bucurie de a vedea în toate aceste cuvinte desprinzăndu-se un înălţător cănd, un gând care sunt convins ui gând care isvoreşte din adâncul sufletului d-voastră.* Mi s’a vorbit de ideea de pace; şi când s’a spus vorba de „pace“, am dorit să văd în ea o idee de burtă înţelegere, de bună convieţuire a tuturor locuitorilor acestui pământ. In ideea de pace am dorit şi doresc să văd ideea formării, din ce în ce mai puternic în acest popor, a unui singur mănunchiu, în care să fie o singură gândire, o singură credinţă. Dacă, astăzi, ostaşii cu arma în mână păzesc graniţele noastre, să aibe ei totdeauna această credinţă — şi să poată să o vadă vie — că în spatele lor este un singur popor, o singură credinţă, o singură dorinţă. Şi ca aceste cuvinte, în această sală istorică, să răsune şi mai profund pentru inimile tuturor, facă-se ca această sărbătoare creştinească să reverse şi mai mult, şi mai puternic asupra poporului Meu, acest gând salvator, această voinţă şi credinţă că numai prin unire şi dragoste între fraţi se poate năzui la mai bine, la mai mult şi la veşnicie. Aşa să fie ! La mulţi ani, tuturor! Vizita Papei la Suveranii Italiei Joi înainte de amiazi e avut loc vizita, pe cere Papa Pius XII a făcut o Suveranilor italiei. Era natural ca drumul între Cetatea Vaticanului și Quirinai sa fie plină de hm- --—^.are a aclamat trecerea cortegiului '(lUi" cGiT-' ducea pe Sf. Părinte. întâlnirea dintre Papa Pius XII și Regele-Impărat al Italiei a fost plină de respectuoasă cordialitate. In timpul vizitei, care cam o jumătate de oră. Eege I-împărat arăspuns mulţumind. Subliniînd sensul manifestaţiei de Joi dea Rma, Agenţia Havas transmite: Alocaţiunea Papei, rostită în cursul vizitei sate la Quirinal, şi enunţarea ştii că d-l Mussolini va fi primit în curând de înaltul Pontif, precizează sensul manifestaţiei de joi de la Roma. Este vorba nu numai de o strângere a legăturilor ce există între Sf. Scaun şi Casa de Savoie, ci şi de afirmarea unei comunităţi oarecare de vederi în domeniul internaţional între Vatican şi guvernul italian.!?^ Poziţia adoptată de Italie,faţă de conflictul actual, adică nebeligeranta ei, primeşte un fel de consacrare în cuvintele rostite de şeful bisericii catolice. • Pe de altă parte, se ia act cu satisfacţie de apropierea dintre cele doaâj£Rome în momentul în care, ţin cuvântarea sa de Crăciun şi în alocuţiunea sa de Joi, Papa dă e pâcii şi ordinei lacui o dublă definiție, conformă cu principiile pentru care aliații au luat parte. XT'** * Sfinţirea Bisericii din Turcheş-Săcele Comuna Turcheş din judeţul nostru a avut a doua zi de Crăciun o sărbătoare de duplă semnificaţie creştinească. Pe lângă rostul tradiţional creştinesc al acestei zile, a avut loc la Turcheş în această zi înălţătoarea solemnitate a sfinţirei vechei biserici şi a clădirii caselor parohiale. O veche şi frumoasă pictură bisericească împodobia pereţii sfântului locaş din Turcheş. Vremea însă îngropase această podoabă, peste care se lăsaseră urmele trecutului. Datorită stăruinţelor harnicului preot local, D. Percăroiu, podoaba artistică a putut desgropată şi redată iarăşi ochilor dornici de a admira şi a se închina în faţa simbolicelor înfăţişări ale celor ce prin cuvântul şi fapta lor au întărit temelia bisericii lui Christos. Sfinţia Sa părintele Purcăroiu, intervenind pe la comisia monumentelor istorice, pe la rezidenţia regală a ţinutului Bucegi şi alte autorităţi şi oameni de bine ca fraţii Bunescu şi dr. Voicu Niţescu, fii vrednici şi înţelegători ai Turcheşului, a reuşit să adune suma necesar pentru înfăptuirea planului să frumos şi să dea locaşului dum nezeesc înfăţişarea ce i se cuvine, desmormântând comoar artistică a vechei picturi bisenceşti. Resian'-srof. ro!'*niei s-a făcut de pictorul I. Mihail deiu, comisia monumentelor istorice. Serbătoarea sfinţirii bisericii a fost cu atât mai înălţătoare, cu cât în aceeaşi zi s’a putut sâfâfşl SÎ arkijfrea^nQuej parohiale din acea corhafă$. Fapta părintelui Purcăr©,* înălţătoare şi pilduitoare f licităm pentru frumoasa-i opera, iar jpe parohienii sale pentru cinsîea de a-1 avea părinte sfi Alaep.