Gazeta Transilvaniei, 1944 (Anul 107, nr. 1-65)
1944-10-14 / nr. 55
CŢIUNEAJ^SlllA* BRAŞOV J ) Cb Onaâ ori pa săptămână prin tngrÿrea “ ‘ da redacţie. AteOBFBts tipografici.Astra* IE 1102. - T.Ae»3. STEAG RIDICAT LA 1838 Şl SFINŢIT DE LUPTELE PURTATE SUB CUTELE LUI Mimrcrvn _____ DE ATÂŢIA UHMAŞ1.1N FRUNTE CU nUHLSLMll REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV. B-dul REGELE FERDINAND Nr.12 Tf.1513 Abonamentul anual lei —Autorități şi Societăți tei Anunțuri si reclame după tarif. Nr. 55 Inag. Trib. Inm S. n No. 6. N. 71/049 Miercuri 11 Octomvrie 1944 .............II ........................................ ■■■ !■ Anul 107 La Cluj... de V. ISranises1 La Cluj au amuţit tunurile. Au amuţit şi vocile sfruntate ce patru ani au împănat lumea cu glasul nedreptăţii lor. Oraşul tinereţii veşnice se întoarce dintr’o grea pribegie, cu haina sfâşiată ca şi podoaba aleelor sale sdiceaţiate de vânturile toamnei Se întoarce cu răni adânci nevindecate, cu altare profanate, cu vetre pustiite de focul mistuitor al răzbunării neputincioase. Clujul, fala românismului, oraşul marilor creaţii spirituale ale neamului este cheia de boltă a întregii Transilvanii. Prin el duc toate drumurile reîntregirii totale şi definitive. De aceea, de alun desrobirii lui se cuvine să ne legăm în faţa celor vii şi a veşnicei amintiri a celor căzuţi de a ne închina gând, muncă şi strădanie pentru vindecarea rănilor trecutului Ne aşteaptă fraţi cu sufletul pe buze, istoviţi de nedreptele suferinţe. Ne aşteaptă dureri multe, desnădejdi. Mâna noastră este chemată să aline şi să răzbune. Pentru că ceasul de astăzi este ceasul unic al istoriei, ce nu poate bate pentru nimeni de două ori. Sau îi desluşim bătaia şi ne încadrăm în mersul firesc al destinului românesc, sau rămânem surzi pentru vecie la chemarea lui. Fraţilor de pretutindeni, nu vă abateţi, în cea din urmă clipă, din drumul drept al istoriei. Fiţi uniţi în cuget şi simţire. Fiţi Români înainte de toate. Este supremul dar ce-l puteţi aduce Clujului nostru eliberat. Ciufule, măi Ciufule... de Ion Colan O socoteală ne-am încheiat-o fără tocmeală. Nu ne-am vitejit la mese verzi, nu am umplut lumea de pengăi şi neveste ca bunăvoinţe să câştigăm în saloane diplomatice, cabinete ministeriale sau redacţii de gazete. N’am pândit creştin la răspântii de necazuri, n’am urmărit în noaptea dezastrelor călător fără apărare ca să-i înfigem cuţitul în ceafă. Ne-am plâns durerile când alţii jucau ciardaşul beţiei pe mormântul ce din umbră ni-l săpaseră şi din grămada loviturilor mişeleşte date a răsărit şi a crescut credinţa, fără îndoieli, că dreptatea noastră va sărbători odată o înviere. Cum va învia toată dreptatea pe care o avem, dacă lăsăm bocetul pe seama celor ce cred că neamurile îşi pot îngropa idealurile. Noi n’am îngropat nimic. Nu Clujul s’a întors acasă cu bogăţiile lui materiale, ci avutul sufletesc al capitalei Ardealului reîntregeşte astăzi capitalul sufletesc al neamului însuşi. Grofii, conţii, baronii, «vitejii» şi «sdrenţuroasele» lor «gărzi» s’au bucurat, în 1940, de înglobarea în latifundiile lor a unui pământ socotit de ei bun de exploatat. Noi plângem de bucurie la căpătâiul unui suflet chinuit patru ani şi descătuşat acum. E propriul nostru suflet. Ceea ce ei n’au vrut să înţeleagă niciodată. I-am bătut în luptă dreaptă. E cinstea actului istoric de la 11 octomvrie 1944, care lipseşte tâlhăriei de la Viena. Cu asta, primul capitol al răfuielii celei mari s’a încheiat. Tot ce va urma se încadrează în articole penale cu circumstanţe upavant? pentru ei. Nu le invidiem bilanţul bucuriilor celor patru ani. * Noi, astăzi, la 11 octomvrie 1944, când ştim că pe dealul Feleacului la vale mulţi din ai noştri au încremenit pentru totdeauna în năvala dată spre oraşul simbol al unităţii Ardealului, cu emoţia grea ce sugrumă cuvintele, repetăm — cu o continuare în noi — de drag, de dor, de bucurie, ca un chiot: Clujule, măi Clujule! Dela Napoca la Cluj ,Saboie de N. Ai ţâşnit din încleştarea de foc a vitejilor legionari ai lui Traian şi din dârzenia neînfricaţilor oşteni ai lui De-cebal, ca să străjueşti, cetatea Napoca, spre miazănoapte, zămislirea neamului daco-roman. Te-ai plecat în faţa puhoiului de năvălitori fără sfârşit, dar nu te-ai frânt, ci ca o stâncă de granit ai înfruntat valurile cotropitorilor vremelnici. Ai păstrat astfel în sânul tău dovezi nesdruncinate ale romanităţii şi permanenţii noastre de totdeauna, dându-ne temeiul preptuilor noastre istorice, pe acest pământ, cu care am sfărâmat dovezile mincinoase ale duşmanilor. După liniştirea furtunilor, în scurgerea veacurilor, ai reînviat, Ciufule, cetate a nădejdilor şi suferinţelor noastre, şi te ai înălţat în mijlocul unui popor impilat şi umilit. De actădată ai fost scos la lumin de fiul Iancului din Hunedoara care strâjneşte, de pe falnicu-i piedestal, din piaţa Clujului, durerile dar şi bucuriile noastre. Zidurile tale măreţe s’au cutremurat de paşii oştilor învingătorului Mihai care purta, pe uliţele tale mohorîte şi subt ochii plecaţi ai trufaşilor nemeşi, solia profetcă a idealului nostru naţional. Iar după tragedia de peCâmpia Turzii", tot de acolo s’a revărsat urgia nemeşilor unguri uzurpători, transformând poporul nostru din stăpânitori întoleraţi pe pământul strămoşilor lui. Fiori de nădejdi ţi-au strecurat în suflet izbucnirea de revoltă a Moţului de la Albac şi zângănitul de arme al legiunilor lui Iancu. Tot ţie ţi-a fost dat să vezi mândria unor conducători care, târiţi în faţa injustiţiei maghiare, pentru că şi-au iubit şi apărat neamul, au strigat în auzul Europei întregi că „drepturile şi exstenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă*. Şi ca paharul amărăciunilor să-l sorb; până ’n fund, tot ţie ţi-a fost dat să ’nduri nelegiuirea unuidictat* ce azi se nărue subt loviturile de foc ale armatelor liberatoare. In ziua aceasta a desrobirit Clujului nostru scump, astfel de reminiscenţe ale trecutului se cer pe hârtie, in timp ce o lacrimă de bucurie se furişează în sufletele noastre înseninate. Clujul desrobit de dr. N. Căliman Este azi strigătul de bucurie al tuturor adevăraţilor Români, de la un capăt la celălalt al ţării. Clujul reprezintă Ardealul. Cu el, sau după el câteva zile, va fi desrobit întregul Ardeal. Şi aşa se va termina o luptă între noi şi Unguri pentru totdeauna. Lupta pentru Cluj a fost aprigă. Pierderile în sânge şi vieţi mari. Dar s’a dat o luptă dreaptă. Au fost măsurate puterile. Şi poate e bine că aşa s’a întâmplat. Ungurii credeau totdeauna că noi am căpătat Ardealul ca dar dela cel care s’au aşezat la masa păcii în 1919 la Trianon. Lor nu le spunea nimica războiul nostru pentru Ardeal din 1916— 1918 cu pierderile multe şi suferinţele nespuse. Noi vedeam In Ardealul robit de ei. leagănul Românismului II revendicăm pentru dreptul şi dreptatea românească. 11 revendicăm, că era al nostru cu tot trupul şi sufletul lui. Ei îi cereau fiindcă acum vreo mie de ani atârnaseră asupra lui apăsătoarea Coroană a Sfântului Ştefan. Cu această coroană iau ţinut în robie o mie de ani. Lupta trebue să se dea între noi şi el. S’a dat. Această ultimă socoteală noi am aşteptat-o. Şi de 4 ani o aşteptam şi mai mult. Noi o aşteptăm cu dorinţa de a termina odată pentru totdauna cu robia Ardealului. Ei o aşteptau cu trufia şi îngâmfarea de totdeauna a Ungurilor. Ajutaţi de armata învingătoare rusească, lupta am terminat-o cu victoria noastră. Clujul e al nostru. Şi cu el înîntregul Ardeal. In veci preamărită fie vitejia românească. Cu smerenie ne plecăm în faţa celor care şi-au vărsat sângele şi şi-au dat vieaţa pentru Clujul desrobit. Dreptatea şi-a spus cuvântul de Dr. Vaier Sfinghe Clujul simbolizează în con- ştiinţa Românilor de pretutindeni, dar mai ales a Românilor ardeleni, cele mai sfinte aspiraţii naţionale ale noastre, vieaţa spirituală românească a Ardealului, pătimirile şi bucuriile noastre, centrul rezistenţei noastre naţionale precum şi eroismul epic milenar al Românilor ardeleni. Asupritorii noştri de totdeauna au înţeles acest adevăr şi aşa se explică încăpăţânarea cu care honvezii armatei îngâmfaţilor nemeşi maghiari se opun irezistibilei înaintări de desrobire a bravilor noştri vânători de munte şi a victorioaselor armate aliate. Marile adevăruri istorice însă nu cunosc nicio piedecă, ele înaintează ca un torent năvalnic spre marile idealuri ale umanităţii, sdrobind în calea lor pe toţi netrebnicii şi distrugând microbii primejdioşi şi disolvanţi ai armoniei dintre po- I poare. Anii 1940 şi 1944, iată două date, două etape istorice, cu semnificaţii deosebite. Se spune că durerile mari morale te pot îmbătrâni şi încărunţi de timpuriu. Anul 1940, anul nedreptului şi fiorosului dictat de la Viena, a fost anul unei astfel de dureri, an de doliu. Nu-i mai puţin adevărat însă că bucuriile mari pot răsplăti sbuciumul, necazurile şi suferinţele unei vieţi întregi. Anul 1944, anul desrobirii Clujului, este anul acestei bucurii mari, an de sărbătoare. Dreptatea imanentă, nepărtinitoare, şi-a spus astăzi cuvântul. Clujul, cetatea noastră scumpă, capitala falnicei noastre Transilvanii, este iarăşi al nostru. El ne-a fost atribuit nouă, Românilor, poporul cu rădăcini adânci şi eterne în glia lui. Sperăm că în scurt timp acelaşi spirit de dragoste îşi va întinde aripile sale ocrotitoare asupra întregei Transilvanii.