Glasul Bucovinei, februarie 1919 (Anul 2, nr. 62-82)

1919-02-01 / nr. 62

Anul II.Nr. 62. Cernăuți, Sâmbătă 19 Ianuarie (1 Februarie) 1919 Organ democratic al unirii Telefon Nr. 61. Jipare zilnic. Abonamentul: Pe »­ an 60 lei (84 cor), pe 1/2 an 30 lei (42 cor.), pe trei î**a 15 lei (21 cor.), pentru țărani, zilnic, pe un an 30 lei (42 cm.), pe ‘­a an 15 lei (21 cor.), pe trei luni 7-50 lei( 10-50 cor.), numai numărul de Duminică pe un an 10 Lei (16 cor.) pe un an 5 lei (8 cor.), pe trei luni 2-50 lei (4 cor.) Un număr costă 40 Bani. Redacția și administrația: Cernăuți, Piața Unirii Nr. 3 (Palatul național). Se primesc numai articole iscălite. g­ Director: Sextil PitSCariU. Anunțuri și reclame: se calculă în Petit; coloana în două, pe pag. a­­ 4-a: un șir 30 b., de două ori 60 b., de trei ori 60 b. Pentru inserare în inte­riorul ziarului se urcă taxa cu 50%. Omul politic al viitorului. Războaiele de mai înainte, chiar și cele mai mari dintre ele, erau purtate mai mult de copii încoronați și oștile lor. Iar dacă vre-o oaste din­tre acestea, a izbutit să ajungă numărul osta­șilor vârî­ți în războiul de acuma numai de unul din micile state ce au participat la el, lumea stătea înmărmurită de mărimea acelei oști. La marea bătălie de la Lipsea din anul 1813, nu­mită bătălia popoarelor, numărul unei oștiri abia a trec­ut peste trei sute de mii. Dat fiind orizontul strâmt al războaielor din trecut, și problemele ce se desfăceau de pe urma lor erau mult mai simple și abia de emoționau o mică parte din populația statului cuprins în văl­mășagul lor. Cu totul altfel a fost războiul de acuma, atât­­ de crâncen și neîntrecut în jertfele de bani, ener­gie și sânge ce le-a cerut, prin cinci ani de zile aproape, într’o progresiune geometrică. Când pri­­viai lungile șiraguri de trenuri militare româ­nești și rusești, cu obiecte și căruțe, luate de rechiziție de prin curțile oamenilor și puse în slujba războiului, lucruri, cari trădau după forma lor de construcție și împodobire regiunile pro­venienței lor, regiuni cari se întindeau din câmpiile Bărăganului până în râpile Nistru­lui și din șesurile cu pământ gras ale Po­­doliei până în câmpiile de ghiață ale Si­beriei, vedeai numai­decât că aici vlaga po­poarelor e răscolită și pusă la încercare să-și dea maximul de sforțare posibilă. Iar mări­mea oștilor a ajuns la cifre ne mai auzite. Așa fiind, problemele rezultate de pe urma ac­estui războiu, precum și de pe urma tuturor fenomenelor de l-au­­ însoțit, emoționează mulți­mile intr-o măsură neobicinuită. Mulțimea 110- rod­ului fiind pusă la cele mai grele încercări de jertfele de orice fel, cerute cu atâta nesațiu de acest războiu, a devenit conștientă pe deplin de puterea și însemnătatea sa. Și potrivit cu această putere și însemnătate își pretinde acuma cu o energică hotărîre drepturile ce crede că i se cu­vin. Nu mai vrea să fie numai partea care duce greul în susținerea vieții de stat, ci-și cere impe­rios și partea ei de bunuri materiale și sufletești. Astfel toți oamenii politici au fost nevoiți,­­ sub presiunea acestei evoluțiuni, sau mai bine zis­e revoluțiuni, să-și modifice crezurile politice. Vederi politicie pe cari înainte de războiu re­prezentanți de ai mulțimii nici n’ar fi visat că se pot realiza așa de simplu și de care cei mai mulți bărbați politicii nici n’ar fi voit să audă înainte de războiu, dar astăzi foarte firești. Programele partidelor politice au fost revă­zute, iar firmele vechi schimbate. Până și în „Steagul“, Organul partidului con­servator de sub- șefia d-lui Al. Marghiloman, nu mai citita subtitlul de mai înainte „organ conser­­­­vator“, ci „organ conservator-progresist­ ". Această împerechere de vorbe într’o anti­ i teză atât de pronunțată, conservator și pro­gresist, ne îndeamnă să facem câteva reflexii asupra felului dum trebue să fie omul politic al viitorului. împerecherea pare imposibilă, căci „conservator“ vrea să zică păstrarea în vieața politică a formelor și instituțiilor vechi, moștenite d­in trecut, iar „progresist“ în­seamnă înlocuirea lor prin altele noui, cerute de mersul vremii. . Și atunci vom spune că omul politic al viito­rului nu e acela care, silit de suflul nou al vremii, îi face unele concesiuni mai mult sau mai puțin importante. Războiul actual, prin o puternică revoluțio­nare a totul ce se părea mai înainte temelie ne­clintită, a adus la suprafață idei și vederi­ noui politice în favorul maselor populare. Noțiunea de „drept“ și „dreptate“ a fost identificată. Și e cu dreptate ca mulțimea ce poartă greul, să-și pri­mească și partea ei cuvenită din bunurile mate­riale și sufletești; și cei ce le rețineau, e cu drep­tate să renunțe de bună -voie în măsura cea mai largă la „dreptul“ lor, care nu mai poate rămâne în opoziție cu „dreptatea“. Dar nu e de ajuns numai să vezi și să recu­noști aceasta, ci să ai și curajul ca în orice ac­țiune politică, și cu atât mai mult în reformele principale, să fii absolut în conformitate cu aceste noui vederi politice, și să nu le faci numai conce­siuni precupețite Aceasta se va cere în cea mai mare măsură de la omul politic al viitorului, Vasile Gr­ecu. Zorile. Ai nopți, cari ți se așează grele ca de plumb Pe suflet și pe gânduri și pe visuri și pe vreri, — Nopți negre’n care pieptul îț­ tresare de furtuni, Ce nu le spui Și’n cari întreg trecutul ți se pare în zădar Și orice căpă, ce mai vine — de prisos. . . Ai nopți, Ai nopți, frumoase, după cari Dintre pleoape-ți isvoresc Așa de reci și mute — lacrimi mari, Bobi de lumină plângi atunci — Plângi—și’nvins eu cad, genunchii să-ți cuprind, Căci înțeleg solia firei: Când pic­urii de rouă Răsar pe trandafiri — sunt zorile aproape . .. Lucian Blaga, Generalul Stan Poetuțu. A căzut apărându-ne țara de jaful bandelor pornite asupra noastră cu gând de pradă și omor, căci asupra avutului și familiilor noastre erau pornite bandele prădalnice de peste Nistru Românii bucovineni vor păstra cu sfințenie amintirea generalului care a căzut alături de ostașii săi, oprind puhoiul care amenința cu o nouă nenorocire pământul frământat de lupte sângeroase al Bucovinei, iar neamul românesc îi va așeza numele în panteonul eroilor nea­mului. Cine va scrie cronica acestui mare răz­boiu de întregire naționala va avea datoria să înalțe sufletele generațiilor viitoare cu atâtea mărețe pilde de clasic eroism al soldatului-țăran și alături de el al atâtor nobile exemple ale ofițerilor, cari cu atâta abnegație au luptat pen­tru întregirea neamului.­­ Generalul Poetașu împreună cu camarazii săi căzuți în luptele cu bolșevicii din Basa­rabia au deschis lupta pentru păstrarea teri­toriilor întregite ale neamului românesc. La această luptă de apărare a dreptului câștigat ne îndeamnă moartea ostașilor căzuți în atacul mișelesc din nordul Basarabiei. Prin una din acele porți spre răsărit, prin care în tot trecutul nostru de lupte pentru con­servare, au încercat hordele stepelor sălbatece să ne încalce gospodăriile de stat cu trudă înj­ghebate, astăzi năvălesc hoțește bande de jaf și prădăciune alcătuite din oameni cart­ieri încă dădeau prin delegații lor cele mai formale asi­gurări de prietenie și intenții pacinice. Iată felul lor de luptă și valoarea cuvântului lor! In aceste lupte boțești­ a trebuit să cadă unul dintre cei mai distinși generali ai armatei române, omorît mișelește de acea populație pe care el a cruțat-o și cu care s’a purtat priete­nește, având credința că binele nu poate fi răs­plătit cu atâta ticăloșie. Astfel viteazul militar, deprins la luptă cavalerească să-și privească dușmanul în față, cade în lupta cu hoții, după ce a luptat vitejește în crâncenele­­ lupte din Dobrogea la Arabagi și Tropaissar în prima pe­­riodă a campaniei conducând o brigadă, și în luptele pentru apărarea Bucureștilor la Mihaileni în Vlașca. A condus mai târziu o divizie în legendarele lupte de la Mărășești, câștigându-și un renume meritat în lumea militară. Și scris i-a fost acestui fiu al neamului ridicat numai prin propria lui muncă și capa­citate din pătura țărănească la înaltul grad de generali să cadă la hotarul vechii Moldove în fața cetății Hotinului, pe acele locuri unde me­reu s’au întâlnit Moldovenii cu năvălitorii ste­pelor cari râvniau, la pământurile lor, aceeași năvălitori împotriva căror înțelepciunea Marelui Voevod a ridicat un lanț de cetăți pentru apă­rarea Nistrului, în apărarea acestui vechiu hotar a căzut generalul Stan Poetașu care împreună cu ostașii săi a salvat Bucovina de o primejdie catilinară. GR. NANDRIȘ. Diferendul româno-sârb. Una dintre chestiunile care preocupă de prezent opinia publică românească e, în legătură cu mersul lucrărilor conferinței de pace, diferendul româno-sârb, născut din formularea unor pretenții ale Sârbilor asupra unuia din cele trei județe din Banat, asupra Torontalului. Să urmărim puțin desfășurarea chestiunii acesteia, sa analizăm argumentele aduse de unii și de alții pentru sprijinirea revendicărilor lor și apoi să facem conclu­­ziunile Logice, stabilind proporțiile dreptului fiecăruia.

Next