Glasul Bucovinei, martie 1919 (Anul 2, nr. 84-109)

1919-03-01 / nr. 84

Anul IL B*" Număr pentru țărani. Cernăuți, Sâmbătă 16 Februarie (1 Martie) 1919 Nr. 84. democratic al an Telefon Nr. 61. Apare zilnic Director: Sextul PliȘCarîU Abonamentul: Pe un an 60 lei (84 cor), pe 7* an 30 lei (42 cor.), pe trei luni 15 lei (21 cor.), pentru țărani, zilnic, pe un an 30 lei (42 cor.), pe Vn an 15 lei (21 cor.), pe trei luni 7-50 lei( 10-50 cor.), numai numărul de Duminică pe un an 10 Lei (16 cor.) pe Vs an 6 lei (8 cor.), pe trei luni 2-50 lei (4 cor.) Un număr costă 40 Bani. Redacția și administrația: Cernăuți, Piața Unirii nr. 3 (Palatul national) Se primesc numai articole iscălite. Anunțuri și reclame: se calculă în Petit; coloana în două, pe pag. a­­ 4-a: un șir 30 b., de două ori 50 b., de trei ori 60 b. Pentru inserare în inte­riorul ziarului se urcă taxa cu 50%­ Țăranul și pământul. Prietenul nostru, harnicul învățător din Cupca T. Zegrea, ne trimite zilele acestea un articol, în care vorbește despre ceea ce am tre­bui să facem cu toții mai înainte de orice îm­părțire de pământuri între țărani. Fratele Zegrea zice cam așa... Cât s’a vorbit până acuma despre reforma (agrară adecă a pământurilor) s’a tot înțeles numai împroprietărirea, țăranilor cu pa­rnául­uri. Dar aceasta nu va însemna nici o reformă, dacă lucrurile vor dăinui mai departe cum au fost până astăzi. Adevărata reformă agrară cere înainte de toate o temeinică pre­gătire a țăranului în lucrarea pământului. Numai astfel țăranul nostru se va putea folosi în mă­sura cuvenită de petecul de pământ pe care-l are. Poporul nostru are nevoe în prim­­ul rând — pe lângă școli primare bune — de școli agro­nomice (adecă școli în care se învață despre lucrarea pământului, creșterea vitelor și altele de ale gospodăriei). Apoi d. Zegrea arată cam ce învățătură ar trebui să dea profesorii din acele școli de agricultură, câți ani să fie acea școală — patru zice d-sa — și închee arătând­ că, în alte țări, țăranii sânt foarte înaintați, toți aproape fiind cărturari și muncind pământul cu multă­ chibzuială și după știința câștigată prin școală. D. Zegrea, fiind un bun prieten al sătenilor noștri, dorește ca și țăranul român să ajungă la treapta de bunăstare și cinste, la care a ajuns țăranul din Franță, Anglia, Ame­rica și din alte țări înaintate. Gândul domnului Zegrea este bun și folo­sitor și de aceea îl și dăm la gazetă; dar noi rămânem la ceea ce am spus din capul locului în treaba pământurilor. Noi credem că e cu cale ca pământul să fie stăpânit de acela care îl muncește. Așa e firesc, așa e drept și deci așa e trebue să fie. Cărturarul c­re cetește, scrie și muncește cu capul este stăpân al uneltelor cu cari muncește și al rodului muncii sale; la fel meseriașul și negustorul. Și atunci de ce numai țăranul muncitor de pământ să nu fie stăpân pe moșia pe care lucră? Și de ce roadele mun­cii sale amare să nu fie ale sale, ci ale altuia? Astfel mai înainte de orice altă măsură de îmbunătățire a soartei țăranului nostru noi am cerut și cerem cu toată hotărârea ca­­ țăranului care muncește pământul să i se dea pământ îndeajuns! Să i se dea atât cât îi trebue ca să trăiască în ticnă și cinstit cu familia sa. Numai după ce i se va fi dat pământul trebuitor și după ce i se va fi dat putința să trăiască ome­nește, va veni și timpul ca să ne gândim și la înființarea de școli agricole (școli de lucrare a pământului), și la alte îmbunătățiri pentru ță­rani. Deocamdată chemarea noastră este: Dați pământul acelora cari îl munces­c! A. M. Vitejii Români ardeleni. Mult a mai pătimit Românul nostru sub stăpâniri străine! Mult sânge scump românesc s’a mai vărsat din pricina acestor stăpâniri, cari l-au răsplătit pe Român dându-i pietre în l­oc,de pâne, și plumbi în loc de drep­turi. Și doamne, amărât a mai fost sufletul nostru, când am­ fost siliți să ne batem alături de călăii noștri contra fraților Români și Aliați, cari voiau să ne scape de spân­­zurătorile acelora pentru cari ne pierdeam viața și să­nătatea în zădar. Și a dat D-zeu că frații și prietenii noștri tot ne-au scăpat de sub stăpânirea străină. Și acuma nu ne miram, dacă Cetim în gazete că în Ardeal gem căzărmile­r de Români tineri de acolo. Ei s'au dus de bună voie să apere țara lor de Unguri. Că Ungurii, după ce au trăit peste o mie de ani pe spinarea Româ­nilor, nu se astâmpără nici acuma și, în loc să-și ispășească păcatele lor, ei tot mereu năvălesc peste pământul ro­mânesc. Românii ardeleni au făc­ut regimente întregi româ­nești pentru apărarea drepturilor lor și tare ne pare bine când auzim vești așa de bune despre frații noștri ardeleni. Scria dăunăzi un gospodar de la munte că și Românii buc­ovineni nu vor rămânea mai pe jos. Socotesc că a­șa va fi și dacă vom­ fi chemați în ajutorul țării, vom sări și noi cu dragă inimă —­ că doară pentru asupritorii noștri austriaci ne-am adus, cum dară nu ne-am duce­ pentru țara­ noastră românească. Oastea românească care se încheagă în Ardeal, are să arate la toată lumea ce poate Românul când e ame­nințat în drepturile sale cele mai sfinte. I. Brădățan. Nu vindeți pânea gheșeftarilor! Cereți bani românești ! Un prieten din județul Rădăuțului ne scrie: „Ma­gaziile gheșeftarilor din Rădăuți gem de pâne. Oameni buni nu vin­deți ,pânea pe bani austriac!! Gheșeftarii străini vă plătesc pentru grâu câte 8 coroane și 40 bani chilogramul și pentru săcară 7 până la 8 coroane chi­­logramul. Dar aceasta înseamnă că ei vă dau numai ju­mătate prețul, căci coroana austriacă are astăzi preț de numai 50 bani. Gheșeftarii cumpără­­ de la voi pânea Ca sa scape de coroanele austriace. Ei știu că banul au­striac e stricat și nu mai are astăzi prețul­ pe c­are îl avuse odinioară. Iau încercați să cumpărați până de la ei și veți vedea că ei vor cere bani­i românești ! — Vă sfătuim cu tot dinadinsul să nu vindeți pânea,­căci pânea rămâne la prețul ei. Iar dacă vă e numai decât să o vindeți, cereți în schimb numai bani românești.!" — Așa îi sfătuește pe săteni prietenul nostru F. Rusu. Sfatul­ d-lui Rusu este foarte întemeiat și ho­tărit că e dat cu cel mai bun gând. Noi am mai vorbit în gazeta noastră despre târgul banilor și despre ceea ce credem că e mai bine să facă sătenii noștri cu Coroanele au­striace. Cele scrise despre aceste lucruri se găsesc în n­nul 63 al gazetei „Glasul Bucovinei". La cele spuse jde d. Rusu noi doar mai adaogem pentru lămurirea oamenilor, că goana străinilor după franci românești e atât de mare încât stăpânirea din Cernăuți s’a văzut silită să dea o ordonanță (poruncă) prin care a­ oprit cu pedepse foarte aspre ca să se ducă francii în țări străine, peste granițele României Mari. Nu­­ de mult au fost prinși mai mulți gheșeftari cari adunaseră o sumă de peste două sute de mii de franci românești și porniseră cu banii spire Galilea. Dar ghe­­­­șef­tarii aceștia au fost prinși­ de soldați români și apoi dați în judecată, iar banii li s’au luat. Deci, oameni buni, mu vindeți pânea­ gheșeftarilor. Cari mai târziu vor lua pe ea prețuri înzecite, și nu pri­miți plăți decât în franci românești, căci numai aceștia sunt bani buni! Pentru cei cari vreți să fie prăvălii, în ultimul număr pentru țărani noi am scris un articol cu îndemnuri spre negustorie. Acum primim mai multe scrisori și întrebări din toate părțile Bucovinei, și ne întreabă gospodarii noștri ce forme trebuie să în­deplinească pentru deschiderea de prăvălii (dugheni) prin cele sate. Răspundem: Pentru deschiderea de prăvălii, cu vânzare de mărfuri obicinuite, nu­ se cere, decât ca gos­podarul ,care vrea să fie prăvălie să facă, o scrisoare cătră prefectura (căpitănia) județului. în scrisoarea aceea omul va arăta numele său, comuna în care loc­uește­ nu­mărul casei,­­de când deschide prăvălia și ce marfă va vinde în ea. Această scrisoare îl va duce sau trimite prin poștă la prefectură. Răspuns sau îngăduire în scris dată de prefectură nu trebuie să aștepte. Numai pentru vân­zare de tutun, sare, chibrituri, mărci (timbre), apoi pen­tru băuturi spirtuoase (rachiu, vin, bere ș. a.) se cere învoire (concesie). Serbarea Unirii in ziua de 24 ianuarie 1919 în satul Pruti pe Suceava.*) Să vedeți, oameni buni, ce sărbătoare mândră a fost Joi în ziua de 24 ianuarie 1919 la noi în sat, în Pătrăuți pe Suceavă. Ne-am mirat noi ce sărbătoare să fie, da băieții cei ce îmblă la școală ne-a spus că-i sărbătoarea sfintei Uniri și că ei merg la biserică, iar noi să venim cu ei și pe urmă vom merge cu toții la școală. Și­ apoi au mers cu toată­ școala la biserică, și cu steagul nostru cel mândru înainte. Când ne-am întors noi și­ am intrat în școală, ne-am minunat. Era împodobită așa de mândru cu­ brad și cu stegușoare în trei coîuri și cu scorțare pe pare­tele dinainte, și cu icoane de-a lui Ștefan-Vodă și Mihai Viteazul și Cuza-Voda și drept la mijloc Regele nostru și­­ Regina. Da copilele noastre ne-a spus că domnișoara învățătoare Aspasia Țurcan a împodobit­­ școala așa de minunat. Și-apoi ne-a spus domnul învă­țător superior Buliga cine suntem noi Românii și cum a fost mai de mult și cum îi amu și cum a fi de-amu înainte; și-apoi am înțeles noi ce-i sfânta Unire.­­Și băieții erau îmbrăcați mândru și-au cântat și mai mândru : Trăească Regele, Hai să dăm mână cu mână, Trei colori și Steagul nostru, iar o samă au spus : Rugăciune pentru ziua Unirii, Sus inima Români, iar doi băieți au spus despre Românul macedonean. Apoi domnul învățător Boia ne-a­­ îndemnat să ne grijim de Copii și să-i dăm, la școală, că de-acolo vine lumina și puterea; și părintele. Fărtăiș ne-a spus cât de mândru-i acum dă suntem ai­ României. La urmă ne-au făgăduit domnii învățători că ne-or chema de-amu mai, des la școală la­ sărbători ca aslta. Da eu zic să trăească învățătorii noștri, ferice de copii noștri că are cine-i învăța și­­ mai ferice de tot ,neamul nostru că a scăpat de stăpânire străină și ne-o­ fost­­ dat nouă să vedem la un loc toată legea noastră,­ la sărbători așa mândre și curat românești. Saveta Horia, gospodină în Pătrăuți ■ pe Suceava. *) Tiju­im această prea frumoasă scrisoare întocmai cum fost scrisă de harnica g­spodmîi din Pătrăuți pe Suceava și rugăm că ne mai scrie.

Next