Glasul Bucovinei, mai 1919 (Anul 2, nr. 133-156)
1919-05-01 / nr. 133
Inul îl. rara A Cernăuți, Joi 1 Maia 1919 Clasul Bucovinei democratica.1 ULa^LixII« ' . IFâIE ZILNIC. Telefon Nr. 61 ILJ Director: Sextul Pușcăriii« & te « t ■ 9 Rientu I ! Ps un an 00 lei (84 cor.), pe Va an 30 lei (42 cor.), pe trei mai 15 lei (21 cor.), pentru țărani, zilnic, pe un an 30 lei (41 cor.), pe Va an 15 lei (21 cor.), pe trei luni 7'50 lei (1050 cor.), numai numărul de Duminică pe un an 10 lei (16 cor.), pe V8 an 5 lei (8 cor.), pe trei luni 2'50 lei (4 cor.). Or «Miiiai" costă 40 bani, is88 tari și reclame: se calculează după tarif și se primesc la administrație : Piața Unirii Nr. 3, etajul II. g Pentru J inserare în interiorul ziarului se urcă,taxat cu 50%. Redacția și administrați ® : Cernăuți, Piața Unirii Nr. 3 (Pararmi national). Se primesc numai articole iscălite. Nr. 133. Trupele române au ajuns la Tisa, înaintarea continuă. Liga națiunilor. Liga națiunilor e ținta ideală a conferinței de pace. Și deoarece e susținută de represintanții popoarelor celor mai înaintate în cultură în frunte cu Wilson, care cu ajutorul patriei sale a decis războiul și care depune o stăruință neobosită pentru realizarea ei, ne putem aștepta că va lua ființă. Popoarele organizate în state naționale își vor întocmi în viitor raporturile întreolaltă nu după principiul celui mai tare? Ci după dreptate, după legile morale. Nu e nevoe să insistăm, cari sânt acele legi. E învățătura lui Christos. ..iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți“, care a fost chiar înaintea lui recunoscută ca bază a moralității din partea unor gânditori profunzi precum era Pittakos din Mytilene, Aristoteles, Confucius etc. Legea aceasta exprimă mai clar și exact ideia fundamentală a moralității, care e echilibrul armonic între pornirile egoiste și altruiste ale omului. Amândouă sunt înăscute, cea dintâi fiind expresia conștiinței ca individ, a doua ca organ al unei individualități mai complexe, a societății. Egoismul cere cât mai multă libertate pentru individ, iar altruismul cere cele mai mari jertfe în favorul societății. în conflictul acestor două porniri omul caută un compromis satisfăcător pentru ambele părți, al cărui resultat e fapta bună. Compromisele ce corespundeau firii majorității au rămas ca norme morale. Precum sâmburele firii omenești e același, așa și normele morale diferă numai puțin după timp și loc, și schimbarea lor e foarte lentă, deoarece societatea întreagă colaborează sub conducerea personalităților mai puternice la formare lor. Omul făcând parte din organisme mai complexe, precum e familia, neamul, stratul social, națiunea, rasa, este nu numai reprezentantul egoismului propriu ci și al individualităților acestora, iar altruismul lui are ca țintă familia, neamul, națiunea, rasa, omenimea. Războiul mondial, care a isvorît din egoismul preponderant al unor popoare și rase, va sfârși aflând un compromis satisfăcător pentru popoare și omenime. Credința aceasta trăește în sufletul fiecărui om normal, care își dă seama, că pornirea lui spre bine e și a mulțimei. Totuși e mare numărul acelor ce cred că omul respectă legile numai de frica autorităților înarmate și întreabă sceptici, cine va scuti popoarele mai slabe de agresiunea celor mai tari. Aceștia sânt conservativii din fire, care orice progres fie moral fie în altă privință îl consideră de regres, fiindcă nu corespunde tradiției. Noi credem însă, că normele morale, născute din însăși firea omului, sunt conducătorii oamenilor și vor fi și ai popoarelor ; și precum societatea este în stare să fie în frâu pe puținii răufăcători, așa va ajunge o armată modestă internațională pentru a suprima pornirile sălbatece ale vreunui popor. Apărătorii militarismului se bazează în argumentarea lor parte pe legea universală a luptei pentru existență, parte pe credința, că oamenii s’au sfâșiat întotdeauna întreolaltă. Legea amintită e recunoscută ca motiv al selecțiunii și e cunoscut faptul că o specie nimicește pe alta. Dar ca indivizii unei specii să se sfâșie întreolaltă e lucru rar în natură chiar la cele mai sălbatece animale. Omul ar fi așadară o tristă abatere de la legile naturii. Dar nu este așa. Oamenii primitivi și cei dela începutul organizării totemistice trăiau și trăesc în pace, respectând viața și avutul aproapelui, și amintirea acestor vremi a rămas în basme și mituri ca să cităm numai pe Ovid : „Aurea prima sata est aetas, quae vindice nullo — Sponte sua sine lege fidem rectumque colebat.“ Acestea dovedesc, că luptele sângeroase nu sunt inerente firii omenești, ci numai efectul unor împrejurări anumite. Deocamdată nu putem vedea destul de bine, cari sânt acele împrejurări, care pe la sfârșitul organizării totemistice și în tot veacul eroilor au produs războaele, căci trăim încă sub influența lor și ne lipsește claritatea și obiectivitatea retrospectivă. E probabil însă că tocmai închegarea popoarelor ca organisme, adecă ca state, a produs aceste lupte fratricide. Căci un organism complex precum e națiunea avea nevoe pentru a se forma de conștiința și egoismul național al membrilor săi, iar altruismul lor trebuia să rămână în limitele națiunii, fiind de altcum periclitată închegarea ei. Din pricina aceasta s’au desconsiderat pretențiunile cele mai juste ale multor popoare dându-se cauză pentru războae. După crâncenul războiu mondial, din care a ieșit triumfătoare ideia statului național și » • 5 ] a alianței celor de o rasă, ne putem gândi la organizarea omeniriei. Liga națiunilor, care va cuprinde deocamdată majoritatea popoarelor civilizate, se va întinde în curând peste tot rotogolul pământului. Dr. N. Dracinschi. Reforma administrativă. Reforma agrară ca și cea electorală fiind ca și înfăptuite, reforma administrativă, a treia din seria reformelor de importanță capitală, menite a forma baza de granit a edificiului național al României Mari, e problema în jurul căreia se concentrează în săptămânile din urmă discuțiile cercurilor interesate la rezolvarea ei temeinică. Centralizarea, care a stăpânit aproape întreaga viață publică din regat s-a dovedit nepotrivită pentru ocrotirea intereselor largi ale cetățenilor. Ea a omorît inițiativa și putința de desvoltare a energiilor locale. Descentralizarea dă putința de desvoltare inițiativei locale, care folosind-se de organele elective, pe cari le creiază, asigură administrarea intereselor proprii. Deși descentralizarea este înscrisă în principiu în pactul nostru fundamental, ea n’a putut fi aplicată până azi în viața practică, în toată curățenia principiilor ei salutare, încercările ce s’au făcut cu descentralizarea administrației județene și comunale n’au reușit tocmai din pricina că descentralizarea nu s’a aplicat în toate principiile ei. Necontenit puterea centrală, căreia trebuia să-i rămâne rezervat numai controlul a comis inmixtiuni și încălcări în atribuțiile puterilor locale. Vremea nouă a pus din nou la ordinea zilei problema descentralizării în întregime și ea nu va fi scoasă decât după ce i se va da o soluțiune conformă cu interesele largi ale cetățenilor, a căror inițiativă trebuie să aibă putința desvoltării libere până ln înfăptuirea unei reforme administrative perfecte. Importanța acestei reforme, menită să schimbe din fundament fizionomia vieții noastre publice, se vede și din interesul din ce în ce crescând cu care este cercetată. In timpul din urmă s’a scris de cunoscători ai chestiunii o serie de articole, în care se arătau soluțiunile, ce se credeau mai nimerite pentru înfăptuirea acestei reforme, în conferințele, ce se țin la cercurile de studii ale partidelor politice din București și Iași și la birourile avocaților, conferințiari de seamă au tratat chestiunea, din toate punctele de vedere. In ultima ședință a Cercului de studii al Partidului național-liberal din București a vorbit asupra acestei chestiuni, dl. N. N. Săveanu. Dl. N. N. Săveanu fiind o personalitate marcantă a partidului liberal și un bărbat cu competență în chestiunile de ordin administrativ părerile lui interesează cu atâta mai mult, cu cât ele reflectează în parte principiile de care se va călăuzi partidul în realizarea acestei reforme. Dăm dară și noi un scurt rezumat al principiilor și ideilor cuprinse în acea conferință. După ce fixează cadrul noțiunilor centralizare și descentralizare, insistă mai pe larg asupra avantajelor ce vor izvorî pentru țară din înfăptuirea descentralizării, încheind cu stabilirea recunoașterii necesității unei vieți locale, care trebuie armonizată cu interesele generale ale statului.