Glasul Bucovinei, iunie 1919 (Anul 2, nr. 157-179)
1919-06-01 / nr. 157
Anul il. ?* no an 60 lei (84 cor.), pe 1/2 an 30 lei (42 cor.), pe trei îsan 15 lei (21 cor.), pentru țărani, zilnic : pe un an 30 lei (41 cor.), pe Vs an 15 lei (21 cor.), pe trei luni 750 lei (10-90 cor.), ssraai umărul de Duminică pe un an 10 lei (16 cor.) pe Va an 5 lei (8 cor.), pe trei luni 2.50 lei (4 cor.). Un iM«sreăr costă 40 tari» Redacția să aflSmi*ii»fi“afsa i Cernăuți, Strada, Băncei Zis nr. 1 (în sîaSatssi f © ssî:® i feănteî sau sírss Hmijjare) Se țjni*iB £ n © s © chííotríáröffiste saalsiste. ILsiin^A. gaun € upi ■ tdi «‡ e © 8ame : se calculează după tarif și se primesc la administrație . Strada Băncei Nr. 1 Pentru înserate în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%. Cernăuți, Duminică 1 Iunie 1919 Orersun, democratic al unui APARE ZIUNC, extil Fușcariu» ca«nnn«stnh Nr. 157. Cuvinte ale unui om drept De două ori și-a rădicat glasul pentru dreptul nostru fostul ministru al munițiilor în Franța și unul din șefii" cei mai autorizați ai socialismului francez,. dl. Albert Thomas. Odată pentru Bucovina, a doua oară pentru Banat. Era în primăvara anului 1917. Pe linia Siretului își făceau apariția, neliniștind mult pe Nemți, cele dinții cu regimente românești ieșite din mormântul, pe care, deoptrivă, și dușmani și prieteni îl credeau veci închis deasupra puterilor noastre. O nouă armată mai sdravănă, mai dornică de luptă ca oricând, își îngrămădia mânia, mai puțină spre Mărăști, mai multă spre Focșani. Un uriaș chiot de răzbunare aștepta biciuite de nerăbdare, tăinuit, ghemuit pe pământul Moldovei. Atmosfera, aceasta, în care se îmbrățișau nerăbdătoare zinghete de arme cu speranțele cele mai frumoase, era tulburată de unele știri ce veniau din Bucovina, la Iași. La Cernăuți era comisar al guvernului revoluționar din Petrograd, ucranianul Doroszenko. Informațiile ce sosiau de aici arătau tot mai lămurit anume intenții ale acestuia cari nu se găseau de loc în concordanța cu dreptul nostru fixat în tratatul de alianță. Pe atunci Albert Thomas era ministru al munițiilor în Franța. Vizitând în această calitate frontul rusesc din Galiția,a trecut și prin Bucovina. Dar n’a trecut numai fiindcă a trebuit să treacă, ci pentru ca, sosind la Iași, să poată răspunde poștelor ucrainene că „acolo în micul colț pe care armatele ruse l-au luat de la imperiul Austro-Ungar“ a văzut „același popor românesc, îmbrăcat la fel, cu acelaș surîs arabil ca și în câmpia Moldovei“ ; un popor care l-a surprins prin „tipul nou“, neîntâlnit de el în Galiția de unde venia. într’o situație asemănătoare se găsește azi, după doi ani, alt ținut românesc : Banatul nostru scump. Sârbii, alți aliați ai noștri ca și Rușii, au ocupat acest leagăn al românismului, ca să-l reclame apoi ca un drept al lor. Omul cu franceză inimă sensibilă la orice nedreptate, Albert Thomas, și-a rădicat a doua oară glasul pentru noi. Intr’una din ședințele „Ligei învățământului“ și în fața unui auditor de peste 2000 de persoane a examinat de curând pretențiile nejustificate ale Sârbilor asupra frumosului și bogatului ținut al Banatului nostru. Dar de astă dată fostul ministru socialist nu s’a mărginit a fi numai apărătorul convins al dreptului nostru, ci a ținut să se știe și câtă valoare morală aducem noi în sprijinul acestuia t J T î I u .rm • . . . ulcpu JLsi. jenjeit ± uuma» și-a terminat calauroasa sa pledoarie pentru cauza noastră în această perorație adresată Românilor aflători în sală : „Românilor, continuați propaganda voastră, fiindcă poporul francez, care ascultă mai repede glasul prietinilor săi decât al propriilor sale interese, nu va susține niciodată decât cauzele cari i-au fost dovedite că sânt drepte. Dacă noi vă iubim pe voi, nu este din cauza comunităței de rasă. Dacă ar fi numai aceasta cauza, n’ați câștiga poate nici o adesiune franceză. Vă iubim însă pentru spiritul vostru de dreptate și măsură care este caracteristica sângelui latin și care la voi se manifestă nu numai în pretențiile voastre, dar și în modul cum știți că, le puneți în valoare“... Reținem cuvintele aceste ca unele din cele mai prețioase ce s’au spus vreodată despre noi, nu însă fiindcă ne-a rostit un fost și viitor ministru francez, ci fiindcă ele sânt ale unui șef al socialismului francez, deci ale unui om a cărui simpatie nu o pot câștiga trecătoare considerațiuni de ordin politic, ci numai cauzele drepte, etern-drepte. Popor mic și năcăjit, ne-am bătut și am pătimit pentru un drept etern. Iar dacă dreptul acesta, pentru ziare credem că am jertfit mai mult decât am putut, nu ne va fi recunoscut în întregime, rămânând să obținem restul cu noul jertfe — în ziua aceea, când sânge românesc va picura din nou pe pământul arhisaturat de sânge omenesc, nobilele cuvinte franceze de azi se vor coborî între noi și cei ce ne vor împinge la acest prea dureros pas, pentru ca să strige în fața istoriei, cine a deslănțuit noua crimă. " G. Rotică. Maestrul silvic Arcadie Prscopovici f. L-am cunoscut când era administrator silvic în Ostra cu sediul în Stulpicani. Pe atunci era un model de administrator, căci gospodărea revizul lui ca o gospodină harnică grădina sa. Aveai o satisfacție sufletească, când vizitai cu ocazia unei exempluri părți din frumorile său revii. Pepinierele sale îngrijite așa de bine erau admirate de toți excursioniștii și experții din alte țări, carii veniau la Ostra să studieze sistemul de plantație îngriji de el. Iubia pădurea ca pe copii săi și nicăiria nu se simțea mai bine decât între tinerile plantații răsădite pe cele coline pline de soare. Își făcea serviciul său mai mult din dragostea ce o avea față de frumuseța munților acoperiți cu brazi legendari. Personalul silvic inferior de care era înconjurat se compunea — ca nicăirea la o altă administratură — mai mult din Români pe care el singur îi cerea, fiind ca firea lui de Român sincer nu-i ierta să vadă tratați muntenii din revizul său de slujbașii străini în feliul lor brusc de mai înainte. Păscătorile și fânațele le arânda numai în Români contra uzului de mai înainte, când administratorii străini prefereau pe ai lor la aceste arânde. în primăvara anului 1914 a purces chiar radical în această privință și așa și-a atras ochiul stăpânirii, care prin organul său Fischer la începutul războiului a și pus mâna pe el, arestându-1 și suă umiâuuu-i m jcmensee. „că știi, uragă trâsănă, că pentru feliul nostru de a fi cum suntem, adecă Români sinceri, suferim toate aceste umiliri și torturi sufletești, “ îmi spunea în coridorul gimnaziului real din Humor, unde așteptam amândoi verdictul satrapului Fischer. Și-a iubit neamul mai mult decât orișice și aceasta o simțeau toți cari veniau în atingere cu el. Ca membru în comitetele comunale din Ostra și Negrileasa reprezenta numai interesele românești. Școala românească din Ostra are să i mulțumească în mare parte lui deschiderea sa. în timpul războiului, transferat fiind din Ebensee la Cârlibaba, n’a uitat de Ostrenî și le-a exoperat dela comandele militare banii pentru arenda unui munte ce-l au Ostrenii în Cârlibaba, cari bani ar fi fost perduți, dacă nu s’ar fi interesat el, fiind Ostrenii impedecați de frontul rusesc ca să-și poată îngriji singuri de arânda muntelui lor. Pentru meritele sale l-au și ales membru de onoare al comunii Ostra, în timpul din urmă a fost numit maestru silvic în Dorna, unde așișderea a devenit popular prin felul său amabil și prevenitor. Aici și-a început lucrul său sub alte auspicii și a adus mult venit fondului prin intervențiile sale la comandele militare austriace. A muncit și aici pentru unirea neamului românesc și a avut poate cea mai mare bucurie în viața lui, când și-a văzut idealul împlinit. L-a văzut și n’a avut norocul să se bucure mult de el, fiind răpit de o boală grea tocmai atunci, când a crezut că-i va fi dat să trăiască în liniște și fericire, muncind mai departe pentru neamul său și familia sa, pe care o îngrijea cu atâta delicateță. Lasă o soție adevărată și înțeleaptă, Româncă escelentă, și două fetițe drăgălașe, cari nici când nu vor uita bunătatea și gingășia tatălui lor, pentru totdeauna nemângăiate. Fondul religionar ort.român pierde pe unul dintre cei mai căutați și mai experți funcționari ai săi, neamul românesc din Bucovina un Român bun și cinstit și Domenii pe prietenul lor sincer. Să-i fie amintirea eterna. Dr., Ilie Păsăilă. Cronică economică și politică, în revista „Independența Economică“ de sub direcția d-lor V. Madgearu și I. Răducanu Nr. 9— 10 din 1 Maiu — 1 Iunie a. c. dl. Dr. I. fțăciucanu publică un interesant articol întitulat „Problema valutei în Bucovina“. Reținem câteva idei din el: Intre valuta muribundă a fostului stat austriac și leul românesc se dă în prezent o luptă, care nu va putea sfârși decât prin triumful valutei românești. Totuși până la hotărîrea finală a concurenței pe piața Bucovinei a celor două valute, se răsfață mai ales la Cernăuți o inadmisibilă speculă dăunătoare intereselor populației și intereselor financiare ale statului român. Bucovina are pe piață în prezent cam 800 milioane coroane plus cam șase milioane coroane în așa numitele bonuri de cassă (Kassenscheine) emise de cele 4 bănci austriace din Cernăuți. Astfel afluența de numerar e mai mare în Bucovina decât în vechiul regat. Aproape în toate transacțiunile comerciale , se întrebuințează în Bucovina exclusiv coroana, ea fiind moneda depreciată. Moneda sănătoasă, leul, se tezaurează, adecă se păstrează de fiecare deținător, coroana mereu se importa, iar leul românesc se exportă, aceasta în dauna valutei românești. Măsurile oficiale de până acuma de politică monetară sunt lipsite de eficacitate. Și deci dl. Dr. I. Răducanu propune: 1. A se constata exact suma de bancnote coroane cari se găsesc în circulație în Bucovina și a se stăvili în chip efectiv năvala coroanei din străinătate prin ștampilare repede și rațională. 2. A se fixa un raport de valoare legal între leu și coroană cel puțin la oficiile publice, aceasta independent de operațiunea ștampilată. 3. A se emite în Bucovina, odată cu ștampilarea, un împrumut provincial al Unirei în coroane, fără să se fixeze pentru acest împrumut cursul coroanelor față de lei, zice dl. Răducanu.