Glasul Bucovinei, septembrie 1919 (Anul 2, nr. 230-251)

1919-09-02 / nr. 230

4 4 *» -4 -■■■at II awmrn mue. m m st t b 1 g P* Vs *» 80 I®I (42 cor.), P* teal lira ' H % »Bn f* s» «W 85 lel (86 «•>*.), . . .. . '••fa! IS kt (SI «os,); pcnini făraș», allais s p« tua. an 30 lai |#1 e*»,), p® V*- «sa 15 M (fl cor.), p® teși Ioni 7 50 ki ílf-iS aor»)j" Kssití 3®s8fc*BÍ ás Bcslssleâ p* on an 10 lei (18 sor.) pí % a» I ki (S cos.}, p® trei ioni 2*50 Isi (A sor.). mm ««st* kaÉLI Steássisfi* și &iäminis43nefi«i s ©»smăAaLți, IB&xxoll ^Tr. lia paláiul tissai .«tasSre-ttngape) *8® . pröassse ssssäissl jsrăla#!« te©âili«a ■ Cernăuți, Marți 2 Septembrie 1919 Org«. ^.© si.oe.pa.tic mil ^sajLxif Telefet: Mr. §1 jC> * Director: Seist! 1 Pm I, &HU­ fBt«ss»i si *• © © I » m „ ...­­/ /; B se osioiileaza după tarif și se primesc la admi­nistrație : Strada Băneas nr. 1 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%.­ ­ De-o bucată de vreme, în unele cercuri politice ale vechiului Regat, se discută cu vioiciune criza noastră internă, care era în strânsă legătură cu criza mondială. Căci fără îndoială există și o criză mondială, mai acută chiar decât cea românească. Senatul american n’a ratificat încă pacea cu Germania, iar ulti­mele telegrame ne aduc știrea că iscălirea pă­cii cu Austria s’a amânat din cauza unor mo­dificări economice, politice și teritoriale, pe care Aliații, informându-se mai bine asupra si­tuației reale din Europa Centrală, doresc să le introducă în tratat. Noi credem că și resistența românească a produs această amânare. Intr’adevăr, frumoasa luptă diplomatică a d-lui I. I. C. Brătianu, la­ care s’au atașat necondiționat reprezentanții ți­nuturilor desrobite, nu poate să nu afle apro­barea fiecărui român, și numai stratageme de ordin politic intern pot explica alte declara­țiuni, decât aceea că România persistă și va persista în drepturile câștigate cu atâtea jertfe — unica potrivită cu interesele­­ noastre ca neam și ca stat. Din această cauză atât Coroana cât și provinciile liberale îi vor da actualului prim-ministru­ tot concursul, până ce, în legă­tură cu evenimentele externe, d-l I. I. C. Bră­­tianu nu va putea să rămâie, adică până la ziua iscălirii unui tratat de pace, care lovește cu iubiri de ciocan în interesele vitale ale noului stat român. Amânându-se acest fapt, și criza de la București s’a amânat. Pe câtă vreme, nu se poate ști. Și numai cercuri politice interesate sau oameni pripiți în judecata lor pot să dorească în locul actualului guvern din Bu­curești, hotărît să resiste până la ultima posi­bilitate, o formație care să iscălească tratatul cu Austria în forma, în care nu se prezintă, și nu un guvern de energie și mai hotărîtă în pretențiunile românești față de areopagul lumii. Ceea ce scriu unele gazete ale României Mari aici la Cernăuți, în altă limbă decât limba oficială a Statului, e numai un incident, de multe ori foarte caracteristic pentru mentali­tatea acestei prese. Desigur că m­inoritățile, cel puțin minoritățile din Bucovina, doresc iscă­lirea cât de grabnică a tratatului. Pe ele nu le interesează — s’o spunem lămurit — pre­stigiul Statului Român, pe care nu l-au dorit nici­odată mare, independent și suveran­, ci înaintea oricărui interes general românesc e natural chiar să puie micile lor necesități „naționale și economice“, cum accentua o ga­zetă din localitate. Și o astfel de necesitate li se pare acel faimos scut al minorităților, dictat din afară, dar fără putință de a se realiza în interiorul statelor decât prin buna înțelegere între cetățenii aceluiași stat. Ziarele franceze, sosite de curând, arată în chip neîndoelnic greutățile ce le întimpină Consiliul superior al păcii, când e vorba să impune statelor atitudini contrare intereselor lor. Astfel ziarul „L’Oeuvre“ scrie în unul din judicioasele sale articole : „Consiliul de cinci n’a fost în stare până acum să stabilească o politică pentru Europa centrală, să susție acolo pe prietenii săi și să oprească pe loc pe ad­versari. Cu gesturi speriate și neputincioase, el lansează de la distanță contra beligeranților „somațiuni, cari nu mai fac efect nimănui. Am­bițiunea lui se reduce în a împiedeca pe în­vingător, ori care ar fi, să se folosească de victorie. Acesta însă n’o ia în seamă, și diplo­mații se aleg numai cu rușinea. Așa s’a întâmplat cu Lembergul, ori de câte ori aliații somau pe ucrainieni să renunțe la operațiile lor ; așa s’a întâmplat cu Teschen. Maghiarii ei înșiși nu s’au lăsat intimidați de amenințările Antantei, când s’au simțit capa­bili ca să atace pe ceho-slovaci. Când Românii la rândul lor au fost atacați, multele promi­siuni ce li s’au făcut nu le-au fost de nici un­ folos“. Și dacă acuma, când la spatele acestui­­ consiliu stau încă armatele Statelor mari, în parte nedemobilizate, el nu-și poate impune voința sa acolo, unde interese vitale cer o atitudine hotărîtă, cum a fost ocuparea Bu­dapestei de cătră trupele românești, cum își poate închipui cineva că comitetul Ligei Națiunilor va fi în stare să impună mai târziu, în vremuri de pace, trî­i t­o­­ți­­ un stat împotriva progresului și suveranității acestuia? Dacă situația e aceasta, nu și-ar servi mai­ bine conducătorii minorităților pe cei ce-i reprezintă, căutând scutul necesar în cu­prinsul hotarelor statului român și sprijinindu-l pe acesta, alături de Români, să progreseze și să înflorească? D. Marmeiiuc, Mr. 230 Reflexii asupra unor date statistice, în numărul 224 al ziarului nostru am publicat datele statistice obținute in Bucovina cu prilejul anchetei statistice ce, s’a făcut de cătră stăpânirea românească în cursul acestui an» Am arătat eu fără populația orașului Cernăuți, ale cărui date preciza încă ne lipsesc, ultima anchetă a stabilit în chip absolut exact și obiectiv pentru toată Bucovina: 368.149 Români, 215.605 Ruteni, 52.914 Nemți etc.... Statistica oficială austriacă din 1910 a înregi­strat pe vremuri : 273.254 Români, 305.101 Ruteni, 168.851 Nemți etc.... Pe chestiunea marei diferențe între cifrele au­striace de la 1910 — autentice pentru reprezentanții unei anume mentalități anacrone — și cifrele anului­­ 1919 și, de altfel lucru curios și foarte caracteristic, mai ales pe chestiunea diferenței între cifrele de atunci și de astăzi ale Românilor și Rutenilor, deschid o teribilă (!!) ofensivă bunii noștri prieteni de la „Volk“, „Morgenblatt“ etc.... Din parte ne replicăm scurt și nu pentru a po­lemiza cu anonimii vrednici de anonimatul lor, ci pentru a lămuri opinia publică cinstită. Datele statistice austriace din toate timpurile au fost tendențios falsificate, mai ales iu dauna ele­mentului românesc din Bucovina. Câteva probe vor evidenția afirmațiunea noastră : Până la 1875 numărul Românilor din Bucovina sporește la 221.726. La 1880 se aplică prima dată ordonanța lui Taaffe, făcându-se numărarea populației nu după naționalitate, ci după limba de conversație. Rezultatul e că statistica austriacă din 1880 reduce numărul Românilor la 190 005, deci cu 36.990 su­flete, sporind în acelaș timp pe cel al Rutenilor în num­ai cinci ani cu 35.990 suflete. Nedreptatea ,evidentă ce ni s’a făcut atunci n’a îndreptat-o ul­terior nici­­ una din statisticele austria­ce. Ea s’a transmis mereu și consecutiv în toate statisticele obiectivilor stăpâni uzurpatori de până mai ieri ai acestei țări și iată până­ unde a ajuns : In comuna Camena din jud. Cernăuți stati­stica oficială din 1910 constată: 109 Nemți, 2161 Ruteni, 11 Români, total 2281 locuitori. Cadastrul național, alcătuit și el cam in același timp de foasta stăpânire austriacă în vederea alegerilor die­tale, stabilește în aceeaș comună : 20 alegători Nemți, 127 alegători Ruteni și 600 Români. In comuna Cuciurmare statistica din 1910 constată : 58 Nemți, 68 Poloni, 5339 Ruteni, 3.781 Români, total 9.768. Cadastrul național : 133 alegători Nemți, 2 Poloni, 565 Ruteni și 2511 alegători Români. In județul Sirete și anume în orașul Sirete­leî 2070 Ruteni ai statisticei din 1910 dau cadastrului național numai 68 alegători Ruteni, iar cei 715 Români­­ dau 485 alegători de aceeaș naționalitate. In comuna Broscăuții-Noi din jud. Storojineț cei 914 Ruteni ai statisticei din 1910 dau cadastrului 86 alegători Ruteni, iar cei 547 Români ai statisticei dau cadastrului 305 alegători Români. Io. comuna. CUineștii lui Cuparencu din jud. Suceava cei 1.040 Ruteni ai statisticei oficiale din 1910 nu au nici un alegător în cadastrul național, iar cei 244 Români dau cada­strului 255 alegători de naționalitate română. Am putea continua in felul acesta cu datele din co­munele : Chicera, Cotul Bainschi, Horecea, Lucavița, Mihalcea, Molodia (Cozminul), Rarancea, Botușănița, Volcineți, Banila Moldovenească, Cireș, Davideni, Huta-Nouă, Cabești, Costești, Berhomet pe Sirete, Grăureni, Calinești-Ienachi, Slobozia, Hatnn, Ipotești, Fundul - Moldovei, Rușii - Moldoviței, Stulpicani, Frasin, Ostra etc. etc. etc. ... Pentru și mai exacta apreciere a clasicei des­­mințiri pe care o dă cadastrul național cifrelor sta­tistice din 1910 punem față în față partea ce ne interesează a rezultatelor finale ale ambelor an­chete : cei 305.101 locuitori Ruteni au 64.673 ale­gători, iar cei 273.254 Români 66.569 ale­gători Români! Fără a exagera deci valoarea cifrelor cadastrului sub raportul restabilirii adevărului românesc în această țară — căci și asupra alcătuirii acestuia a veghiat ochiul austriac ! — dăm această cuvenită satisfacție adevărului jignit. Saxa loquuntur. Pentru­­ noi chestiunea e bine lămurită și, ca chestie de discuțiune publică, închisă ! * Dr. Aurel M­­orariu. Tratatul cu Austria. Lyon, 31. August. Consiliul suprem a terminat redactarea tratatului cu Austria și scrisoarea de tri­mitere. Marți se vor înmâna lui Renner, dându-i-se acestuia cinci zile pentru a răspunde. Chestiunea Fiume nu e cuprinsă în tratat. Joncțiune între Denikin și Kolceag? Paris, 31 August. Din Geneva se anunță că armata lui Denikin s-ar unit cu armata Kolceag prin armata generalului Wrangel.

Next