Glasul Bucovinei, iunie 1920 (Anul 3, nr. 435-457)

1920-06-10 / nr. 441

* i lași Numărul SO bani sau 1 cor. a* Cernăuți, Joi 10 iunie 1920m 441 ucovinei ! pa rf Malul Ûs arat aalrif APARE ZiLNIC. Telafon «r. 65 Fondator: S © mi­ g ® nf`url`i Abe H Ci­tis Rfuli fi’»ï sa. 81 leit pe ,la an 40 lei, pe tarei luni 20 lei, pe an­* țfestâi Silnie­: pe an an 40 lei, pa 1­s­ac 20­ lei, pe trei lefii 10 numai nominal de Duminici pe un sa î 1 tei,* pe s­t­an 6 lei, pe trei luni 2.50 lei. Un număr costă 50 bani sau 1 cor. 38«tino­ ia și H&risaiaff? Staate Flitassio«* &e* 33 . (FOSTĂ DOM­EASCĂ) I» primesc nomfat articole iscftliffe ’ ! &is«astraf­f»»»i ,și **«i ® i8 aisxs«* §•? calcaleasă dspo tarif ți «o primesc la administrați« STRADĂ FLONDOR Ha­ S3 Pentr» înserate în interior«! siaraiai âe orca taxa ess 60*1, y Slugărnicie și demnitate Pentru prima oară în aceste alegeri politi­cianismul reacționar și despotic al vechiului Re­gat și-a­u revărsat otrăvitoarele sale valuri de samovoiab­ie și corupție asupra Bucovinei, Ba­sarabiei, Banatului și Transilvaniei. Cu lipsa de scrupule care -l caracterizează, cu brutalitatea bizantinismului deja care își are obârșia, cu al­biri, fraude, cinice sfidări a legalității și josnice adulațiuni și momeli, și*a câștigat mai întâia unelte, iar prin acestea, prin cinismul Intr’ade­­văr extraordinar al uneltelor câștigate, și*a im­pus apoi prin­ silă și înșălăciune „candidații“ celui mai detestabil reacționarism ciocotesc, nu­mit “partid al poporului. Pentru prima oară gările românești desro­­bite prin vitejia și brațul vânjos și vrednic al țăranului din vechiul Regat au trebuit să îndure toi ele umilirea cea­­ mai rușinoasă din partea a­­celeiași oligarhii celor mai liberale despotice, care la adăpostul legi de zeci de ani de zile ține țărănimea în­­ cea mai neomenoasă robie politică. Și în loc ca noi, frații desrobițî, să a­­ducem fratelui desrobitor cuvânt de mântuire, în lioc ca noi să-l izbăvim pe fratele nostru din vechiul Regat din robia politică în care zace de atâta timp, robia lui e astăzi și a noastră, du­rerea și rușinea sal­e și partea noastră. In vechiul Regat, țară oarecum obicinuită cu regimul practicat de autocrați atotputernici și lipsiți de cel mai elementar respect pentru drept să lege, lupta electorală se angajează fi­rește la conțliț­uni deosebit de prielnice pentru­­ averescanismul guvernator și deci atotputernic. De­sigur în acest colț de pământ românesc care este patria politicianismului ciocotesc, reacțiunea celor oprimați politicește e mai viguroasă, mai conștientă și mai organizată. Dar o clasă inte­­lectual destul de numeroasă, deprinsă cu „schim­bările“ de guverne și de fronturi politice, un în­treg aparat de funcționari docii și supuși celor puternici“ până în ultima­­ limită a demnității personale, bande de agenți, de bătăuși, orga­nizate dupa calapoadele timpurilor nerom­ane de plutocrați, funeș­i ai țării, tot acest material de oameni și aceste organizațiuni dau oricărui Gu­vern posibilitatea executării aproape oricărui a­­tard politic , deci și a unei campanii electorale ca și cea din urmă. Argumentul întregii acțiuni nu e altul­­ decât banul public, care doar e la dispoziția Guvernului. Astfel siluirea dreptului de vot al țărăni­mii din vechiul Regat și impunerea numărului de 130 așa numiți averescani nu ne poate sur­prinde. Ardealul și el bântuit de luptele politice, exact politicianiste, aduse acolo de ambiția ne­măsurată a fraților Goga și a Excelenței sale d-lui Tăslăuanu et comp., având un prea mare număr de slujbași străini­i rămași de pe urma stăpânirii maghiare, și deci dispunând de oa­meni deprinși și ei cu ascultarea, dar desigur parte ascultători și chiar satisfăcuți văzând că li se oferă ocazia să lovească în interesele noastre românești. Ardealul și Banatul, repre­­zintat prin partidul național român, a luptat mai hotărît și mai îndârjit împotriva avereacanismu­­lui internațional, care a adus In Parlament o mulțime de Sași, Unguri, Evrei, Șvabi și socia­liști. Cele 21 balotaje și patru circumscripții în cari nu s’au putut face alegerile probează hotă­­rîrea și energia cu care Român 1 transilvănean s’a ridicat împotriva năvălirii­ ciocoismului bi­zantin. In Bucovina, țară locuită de Moldoveni domoli, blânzi ca oile și supuși și astăzi — căci doar pe vremea lui Franz Josef mereu au fost prea supuși și prea plecați, în această mică țărișoară pumnul lichidatorului, biciul electoral, cum zicea de subprefect de la Suceava, droaia de prea supuși și servili comi­sari electorali, slujbași cu spete de cauciuc, alcoolul, teroarea administrativă și celelalte minunății electorale, decire cari vom mai vorbi, au dat internaționalismului averescan rezulta­tele celor­­ cinci socialiști, doi ucraineni, un evreu și un neamț, la care se adaug atâtea mandate românești cucerite acum de oameni cari nici­odată n’au visat măcar de libertate’ și independență românească.­­ Interesant e că singură Basarabia, țara, soră pentru care mulți nu au decât gesturi de dispreț când e vorba de cultura națională, de demnitatea ei, singură Basarabia a știut și a izbutit să trântească zdravăn averescanismul. Explicația ? Virginitatea Basarabiei sub raportul politic. Pe Basarabeni, pe frații noștri moldoveni de dincolo de Prut, nu-i fericesc atâția cărturari politicianizațî, atâția slujbași gata sa comită orice infamie numai să placă stăpâ­nului. Veșnic s’a spus ! In Basarabii e lipsă de oameni. De »oameni« în sensul specific al politicianismului da. Dar mai oameni decât frații basarabeni nu s’au dovedit nici chiar Transilvănenii. Cele 25 de locuri ale partidului țărănesc sânt titlul de glorie al țăranilor basarabeni, cari fără îndru­mători, fără conducători »și„rești«, ca de pildă unii intelectuali din cir­cumscripția electorală a Storo­­jinețului b­a­c­o­v­i­n­e­a­n, au mers pe calea dreaptă a adevărului. Și atâția înfumurați și presumțioși mentori ai naționalismului de paradă ar putea să Învețe mult din această pildă de demnitate ( Dr. Aurel Moraru­), vazute prin prizma alegerilor recente Schiller, marele poet german, zice că talentele se formează la liniștea camerei de stadiu, caracterele iasă în zgomotul valorilor vieții. In schița ce vom da-o în cele ce urmează având a ne ocupa de însușirile morale care constituie per­sonalitatea distinctă și individuală, a câtorva cunos­cuți de-ai noștri, însușiri care le-au pus, vom vedea cu ce succes, în serviciu! acestei campanii electorale, să nu fie permis a împrumuta de la dl. Dragomirescu elementele principale ale definiției acelor însușiri ale voinței omenești care însamnă, în totalitatea lor, ceea ce numim caracter. In sens restrâns, zice dl Drago­mirescu, caracter însemnează numai acea calitate a voinței unui om, prin care ei se manifestă ca o ade­vărată personalitate, rezistând ademenirilor și ur­­mărindu-și principiul de conduită morală stabilit a priori ca regulator al activității sale. In consecință, un om de caracter trebuie­ să fie consecvent cu el insuș în toate acțiunile sale, fie ele rele sau bune, de altfel nu e un caracter, ci „ane canaille", adăugăm noi. Orice campanie electorală e un fel de ordalie medievală pentru caracterele omenești. Puține rezistă multiplelor tentațiuni, cele ce rezistă însă, ridicându-se curate din strășnicia acestui purgatoriu, acelea rămân adevărate valori omenești, indiferent de condițiunea socială a deținătorilor lor fizici. Recenta campanie electorală a fost și pentru partidul nostru o probă destul de grea. Oferind un j­­âmp vast de experințe în domeniul caracterelor ome­­­nești, ea a fost un­ prilej de reliefare a probității ce­­­lor buni și o cursă ispititoare pentru cei slabi. Parti­­­ dui nostru, ieșind din această campanie electorală cu­­ foarte puține mandate dar, în schimb, cu foarte multe­­ și folositoare învățături, “nu are motive să fie nemul­­­­țămit. Proba de foc prin care am trecut ne-a degajat de unele elemente care atârnau cu greutatea plumbu­lui de flamura noastră, punând, pe de altă parte, în evidență valorile adevărate. Un mare proprietar, șeful uneia dintre cele mai­ vechi și mai nobile familii românești din Bucovina,­­ membru al partidului nostru, se hotărește sâ nu con­?­didteze de astă dată. Partidul însă, din motive prin­­cipiare­ și de condescendență, îi proclamă candidatura, și d-l conte George Wassilko se execută, acceptând candidatura­­ impusă de interesele partidului cu toată convingerea ce o avea ca teroarea și abuzuri­le celor chemați de dl. general Averescu să ne învețe și pe noi cum se fac alegeri „libere" nu-i vor îngădui să reușească. Ce l-a determinat pe fostul vicepreședi­nte al senatului României Mari din sesiunea 1919—1920 să se expune unei căderi sigure în circumscripția sa de baștină, unde alegătorii ii venerează nu ca pe bine­făcătorul, ci ca pe iisus părintele lor ? L-au determi­nat frumoasele însușiri de om de cinste și de caracter integru, de membru devotat al partidului pe care îl onorează nobilul și desinteresatul său gest . Desgustat de viața parlamentară din sesiunea trecută, pe care a curmat-o atât de brusc și de arbi­trar, dihonia “vechiului politicianism recalcitrant, nici gospodarul așezat și cuminte care este dl. Paul Per­­cec din Crasna n’a mai voit să candideze. „Partidul Poporalei" însă, de sub președinția d-lui General (ca G) Al. Averescu, credincios principiului de a-și întări rândurile prin­oade aruncate in dreapta și în stângă, i-a proclamat candidatura pe lista guvernamentală de­și știa bine că dl. Percec este membru devotat al partidului nostru. Dl. Percec nu s’a desmințit și a refuzat categoric. Atunci însuș prefectul județului a descrns intr’o noapte la dl. Perce­, l-a trezit din somn și a căutat prin tot felul de promisiuni să-l determine să primească numaidecât candidatura oficială, dar dl. Percec a rămas tare și neșovăitor. Primarul târgului Vama, d-l Constantin Cotlarciuc, membru al Partidului democrat al Unirii și, prieten personal al nostru, somat de cârmuire să intre fățiș în „Partidul Poporului,“ căci de altfel va fi destituit dîn funcțiunea de primar, refuză categoric. Cârmuirea, in­dignată, nu glumește­; v­a destituie fără pardon și fără­­ lege, nu numai de d-l Cotlarciuc din funcțiu­­nea de primar, ci și pe 18 din 24 consilieri comunali din funcțiunea ce o exercitau in baza legii comunale, în vigoare tacă la noi, aleși de comună și nu numi­ți

Next