Glasul Bucovinei, iunie 1920 (Anul 3, nr. 435-457)

1920-06-11 / nr. 442

• «Mac! In­V k­ „ . g0St Numărul 50 bani sau 1 cor. IMțj C­ercân­p, Vineri 11 Iunie 1920 „ BIBLIOTECA “ universității 1 IICI 1 N­r 442 U. av. e*ï' Biblioteca utiVvv «* APARE isUHIQ. A * e» a­vm « ea-i *s­t * ' ?’« stî­­»b 80 lei» pe ’­s­an 40 lei, pe trei Isin 20 lei, pentru înïwi silnic , pe »n an 49 lei, pa­­is­an 20 lei, p ® i­as ,«sii 10 numai namural de Duminica pe un an 10 lei,’ pe _­js an 5 lei, pa trei luni 2.50 lei. Uu amarar saatu 50 bani sau 1 cor. .­­ . £ S«daafm și »dsnB sais&r’sstia l$as*îsiis­i? Stendai Render Mo« SS (FOSTĂ DOMNEASCĂ) "Se primesc numai articole iscălit« ftsassiupi­ și *»®«a­1­s*m ® I sa salsaieană după tarif și *e prinsese la administrați ® STRADA FLONDOR Ho. S3 Fentrs inserate în interiorul starului Se afsă taxe «a .60*1» Tciafon fi?. si Fcrndafor: -Sexftü F^șeariS? u covinei ! pRPfldsalaf da'Hétràt ai a®!#81 Y Răzeșii Bucovinei cătră Generalul Averescu Cincizeci de răzeși din satele de peste Prut me trimit­ următoarea mișcătoare scrisoare adresată d-lui General Averescu, cu rugămintea să o publicăm din ziarul nostru. Cu Inima în­durerată am ceîlî-o și o publicăm în Întregime ca să se știe ce rezultate a dat în Bucovina în scurtul tîmp patriotica guvernare a d-lui Ave­rescu. „Noi mazilii și răzășii pe peste Prut, cari nu ne-am uitat orginea moldovenească, cu ve­chi nume istorice, cu obiceiurri și datini _ tot moldovenești, dară cu graiul înstrăinat de vitregia timpurilor și a stăpânirii d­ișmănoase austriace, ne adresăm D. Voastră, domnule Prim-Mînistru, cu aceste cuvinte : Am fost așezați în grănița Moldovei de Nord de cătră Vodă Ștefan cel Mare, ca să păzim hotarele împrotiva popoarelor, cari­­ locu­iau, dincolo de Nistru. Strămoșii noștri și-au împlinit această datorie cu sfințenie, cum măr­turie l­ce istoria. In anul 1775, am încăput sub stăpânirea Austriei. Din vremea aceea blăstă­­mană a început martiriul nostru. Ni-au copleșit pripășiții din Galiția. S’au așezat între noi mulți evrei și mai mulți Ruși. Unii ni-au luat pământul, ceilalți graiul moldovenesc. In săracia și nevoia noastră n’am avut sprijin de nicăeri, nici dela stăpânire, care căuta să desființeze elementul moldovesc de pe acest pe­­tec de pământ românesc, nici dela boerii sau mai bine zis ciocoii moldoveni din Bucovina, cari ca pretutindene s’au dat îndată­ de partea stăpânirii. Neamul nostru părea menit stângenul căci pe când de pildă Polonii din Ga­iția­ șî Var­șovia se interesau și de o singură familie polo­nezii din Botoșani sau Gaga­ 1, de noi cei de peste Prut­ nu întreba nici un Român din România liberă. Și ascund­a, când am văzut, că nu ne ajută nimene, am recurs în puterile noastre proprii. Am trimis copii noștri la­ școală. Din sărăcia noastră l-am ținut în carte ca să poată fi o­­dată folositori neamului. Putem afirma, că o trei­me dintre cărturarii noștri din Bucovina își are originea în răzeșimea noastră. Decedatul răzeș din Nepolăcăut loan Voloșenco cu averea sa de 3 făici a ținut 6 băeți la școalele din Cernăuți și­­ a înlesnit studiile superioare la toți 6. Actualul Mitropolit Repta, mulți funcțio­nari, preoți și învățători sunt de origine mazili san răzeși. ■, f Adevărat, că poate și m­ai mulți cărturari de­cât nouă a dat răzășimea noastră națiunii ru­sești din Bucovina. N’aveau încotro bieții ră­zeși ! Pe la anul 1870 era­­ partea Bucovinei de peste Prut mai’că peste tot slavizată. Răzeșii și țăranii cu nume ca : Tautu, Frunză, Ițculescu, Spânu, Codrean, Păunei, Mândrișor, Sprincenat, Cuca, Moraraș și alte sute de aceste nume nu mai cunoșteau graiul moldovenesc. Și au e mirare, daca copiii acestora născuți și crescuți in mediul slav au devenit ienicerii slavismului în noi. Am­ fost perdut ori­ce legătură­ sufletească cu frații­­ noștri Români. Stăpânirea austriacă ne trimetea profesori, preoți și înotători din Galiția, cari nu spuneau, că Ștefan cel Mare a fost Rus, pentru că vorbia și scria rusește, că Moldovenii nu sânt Români, ca’n Regatul ce se porceclește România, nu sânt Moldoveni, ci o amestecătură­­ de fel și fel de popoare scăpătate și mai ales de țigani. Atâta mi-au vorbit de aceste lucruri, că la urmă nu mai știam, ce să credem. Numai singur Dzeu au uitase de noi. Copii noștri luminați prin școale devenim­ apostoli pentru neamul nostru. Ei, cu conștiința românească de acasă redobândind graiul pierdut, au înfințat o societate numită, Societatea Mazililor și Răzeșilor bucovineni.­­ Societatea această a început lupta în contra totalei slavizări a răzășimii. La îndemnul ei s’au înființat școli particulare prin cele sate răzășești, unde se afla încă conștiința și tradiția românească. Și a venit anul mântuirii 1918 ! Negrăită bu­curie am simțit noi cel din satele de peste Prut, când am văzut pe dorobanțul român, mântuirea noastră după 150 de ani de robie și ..rușine națională. Iară când în vara anului 1919 s’a fost răspân­dit zvonul, că comisia teritorială a Conferenței de pace din Paris voește să fae 60 de sate de pe valea Ceremușului și la nordul Bucovinei și că între acele sate se află maică ,toate sa­tele răzășești, noi m­-am­ înfiorat la gândul, că s’ar putea întâmpla așa ceva, și am protestat în­potriva acestui atentat prin telegrame și scri­sori cătră Malestatea Sa, Regele nostru și mi­nistrul de atunci, dr. I. Brătianu. Membrii so­cietăți Răzeșilor părintele Țopa, prof. Vicencu, funcționarul Păunel și alții au cutrl­erat toate satele în pricinate și ne-au pus la cale ce să fa­cem., Credem, că lucrul acesta n’a fost ză­­darnic. A venit toamna anului 1919 cu alegerile în Corpurile Leguitoare. Țară­l, conducea dl. Nistor, fost ministru delegat pentru Bucovina. Au fost aleși pentru ținuturile de peste Prut pentru cameră , domnii Vihovici, Țopa, Dr. Lu­pu, Bîoșca și Sniatindiuc, iară pentru Senat domnii Dr. Kwiatkowski și păr. Racoce. După naționalitate , 4 Români, 2 Ruși și 1 Polon, intre Români au fost 2 de origine răzeșească (Racoce, și Țopa.) Dară și cei 2 Ruși au fost românofili, căci Sniatindiuc povestește, că după mamă e și el Român și tot așa­ și Bloșca. Noi răzeșii am fost mulțămiți cu aceste alegeri, nu însă și nedoriții noștri musafiri ucraineni cari și astăzi țipă In gura mare că lor nu și trebae România, că cea mai mare parte din Bucovina (începând dela Siret) trebue să treacă la Ucraina. Au venit și alegerile recente din Mai 1920 Cărmuitorul țării pus de D-Voastră, domnule General, voind să se răzbune asupra dușmanu­lui său politic, domnul Dr. Nistor, n’a răzbunat mai mult asupra noastră, a celor nevinovați și neinteresați în luptele partidelor. Pe când fostul ministru Nistor ne a pus candidați bucovineni, oameni cu pricepere­­ pentru nevoile poporului și cu tragere de Inimă pentru interesele Statului Român, ne-am trezit în rândul acesta cu candi­dați din Regatul vechia pe cari ni­mane nu i- a văzut. Pe aceștia avea să-i scoată cărmuitorul țării la alegeri. Noi mazilii și răzășii am tăcut și eram gata să dăm glasul ori­cărui Român dași mai bucuroși am fi votat pentru deputații, pe cari l-am avut. Altfel a fost privit lucrat acasta de către conlocuitorii noștri ucraineni, veci­nie porniți împotriva noastră. Ucrainenii, aflând dela Cârmuitorul țării că candidaturele bărbaților din vechiu­l regat sânt numai niște comedii înscenate la adresa partidului liberal de acolo, s-au îndârjit și au ales pentru Cameră pe cei­ mai înverșunați dușmani ai nea­mului și statului nostru, pe socialiștii ucraineni Heșco, și Crăcaiîa, iară pentru Senat, pe panslavis­­tul Eugen Kozak.­­­­ " Ceea ce am combătut din răsputeri pe tim­pul Austriei, adecă totala slavizare a acestei părți din Bucovina găsește acuma sprijin chiar în bărbații de stat­ ai României ! Ați putea obi­ecta, că alegerile sânt libere. Ele sânt libere pe hârtie ca și ordinul D-Voastre, domnule ge­neral, care l-au­ dat prefecturelor cu privire la neamestecarea prefecților și a funcționarilor în treburile alegerilor. Teroarea care s’a întrebu­ințat acuma la alegeri, nu numai că a întrecut cu mult, dari nici nu poate fi măcar comparată cu ceea ce știm în privința asta din­ timpurile austriace. " Dar ca să nu spuneți d­ie Generale, că vorbim lucruri neîntemeiate, vă aducem ca pildă urmă­torul fapt întâmplat în alegerile din satul To­­porăuți de peste Prut. Acolo sânt sute de fa­milii țărănești slavizate cu nume ca: Carp, So­roceanu Morar, Lupu, Cozub, Cârnaț ș. a. Acești țărani cu conștiință moldovenească au cerut să se învețe în școala satului limba românească. , * Iată, însă că­nainte de alegeri a venit funcțio­narul Pratter cu agenți electorali trimiși de admi­nistrație pentru a face cu alții propagandă pen­tru candidatul guvernului și aflând că țăranii cari cer școală românească nu vor să voteze pentru acesta a pus pe învățătorul Starciuc să zică în față alegătorilor adunați aceste criminale cu­vinte. " »Oameni luni nu vă lăsați înșelați de cu­tare și altare țărani, aceștia­^ trădătorii voștri, și voesc să vă introducă­­ limba românească și să Vă deznaționalizeze .« Nu credeți d­­e General? Porunciți comandantului de jandarmi de acolo să vă trimită de urgență un raport, iar după ce veți ceti acest raport veți înțelege, domnule General, ce mare păcat este pentru laudatele d-voastră Isprăvi ostășești, că rezultatele lor au le-ați lăsat d-voastră“. fost lăsate pe mâna cui , c­itiți « „GLASUL BUCOVINEI" ■

Next