Glasul Bucovinei, septembrie 1920 (Anul 3, nr. 506-527)

1920-09-15 / nr. 517

Par. 2 GLASUL BUCOVINEI Ratificarea tratatului cu Germania Discursul d-lui Dr. I. I. Nistor rostit în ședința Senatului din 14 August a. c. D. I. Nistor . D-le președinte, d-lor senatori, ni se prezintă iarăș ocaziunea de a ratifica un tractat de mare importanță, un tractat de neîntrecută însemnă­tate istorică, căci este vorba să ratificăm­­"tractatul de pace cu Germania. Eu constat că este nițică nerăbdare la unii domni colegi, rog binevoitoarea d-voastră atențiune pentru câteva clipe, fiindcă actul ce suntem chemați a-l con­sfinți este așa mare și important, încât nu putem trece pe lângă el fără ca să nu facem câteva reflexiuni, pen­tru ca să rămână în analele Senatului părerile și apre­cierile noastre asupra lui. D-lor senatori, Germania ajunsese un Stat mare și puternic în temeiul ideei naționale. Aceasta era ideea pe care se rezema puterea morală și legitimitatea fiin­țării Germaniei moderne. Germania fusese un produs al acestei idei și câtă vreme ea rămăsese pe această bază firească s-a bucurat de simpatia, încrederea și am putea zice chiar admirația lumii întregi. Din acea epocă se­nină, ideală, datează acea frumoasă și luminoasă lite­ratură germană, produsul neîntrecut al unor genii cari au luminat și luminează și astăzi omenirea, ca : Schiller, Goethe, Kant ș. a. Dară în măsura în care Germania se ridica mereu din începuturi modeste la treapta unei puteri mondiale, ea începu să se abată de la măreața ideie care-i dădu ființă: îndată ce Germania s’a îndepărtat de la această ideie ea pierde puterea morală care garantase izbânzile ei pe toate tărâmurile ca și Fecioara de Orleans din opera nemuritoare a lui Schiller, care pierdu încrederea in misiunea ei divină în momentul în care ea simțise dragoste pentru inamicul învins. Îndată ce Germania a depășit deja baza reală a ideei naționale și găsi în Wilhelm al II-lea un bărbat care crezu că prin forță brută a pumnului poate sfida desvoltarea evolutivă și firească a lucrurilor din lume și că bizuindu-se pe o armată bine disciplinată poate risca un salt în necunoscut spre a schimba fața politică a lumii, atunci s-a produs catastrofa cea mare. D. D. Hengsen : Aceasta este adevărata Cauză a răsboiului. D. I. Nistor: Așa este. Din vechime și până în pragul zilelor noastre, Germania se compunea din o su­medenie de­ state — numai la 1804 s’au desființat prin secularizare și mediatizare 102 State germane—fiecare cu fruntariile sale, cu regentul său, cu organele sale administrative, cu vămile sale, cu moneta sa și cu po­litica sa proprie internă și externă. Pentru a pune ca­păt acestui lux de state în hotarele etnice ale unei na­țiuni bine închegate, scriitorii și cugetătorii germani tindeau să unească statele și stătulețele acestea diferite într’o unitate națională, într’un stat național german, pentru că Imperiul german, de înainte de 1874 era o continuare a vechiului imperiu roman de naționalitate germană. Năzuința germanilor era să prefacă acest imperiu îmbătrânit într-un adevărat imperiu german și după mari lupte pe cari le au avut în cursul veacurilor, după mari sforțări și străduințe, au reușit să făurească statul unitar german și să-l proclame chiar la Versailles. Ce mare deosebire este între mentalitatea germană, care trebuie să o mărturisim, nu este lipsită de o nu­anță de brutalitate. Aliații zdrobind rezistența germană și ajungând la Rhin au dictat de acolo condițiunile de pace fără să umilească Germania, fără să intre în Ber­lin cu topot de cai, în sunete de trâmbițe și de famfare. Germanii la 1871, au proclamat chiar în saloa­nele somptuoase de la Versailles pe Wilhelm I împărat al Germaniei naționale, în beția triumfului lor de la 1871, Germania a umilit din cale afară pe Francezi jignind adânc mândria lor națională, și au prins în zidul noului lor imperiu o piatră fatală care trebuia să aducă mai târziu prăbușirea întregii clădiri : Alsacia și Lorena franceze. Anexarea acestor provincii nu era compatibilă cu ideia națională care­ trebuia să rămână temelia Statului german și a trezit în sufletele franceze ideia revanșei care a chinuit și frământat necontenit mințile oameni­lor de Stat și militarilor francezi până la isbucnirea răs­­boiului mondial. Germania a provocat acest răsboi cre­zând că este destul de puternică pentru a-și asigura prin militarismul ei excesiv dominațiunea lumii întregi, considerând tractatele drept petice de hârtie și călcând în picioare drepturile sfinte și imprescriptibile ale națiu­nilor mari și mici de a duce o vieațâ proprie națională și a se desvolta liber, potrivit cu aptitudinile și însuși­rile lor particulare. Prin apucăturile acestea, Germania a­ apucat pe calea greșită care ducea fatal la prăbușirea ei. Și a­­ceasta a venit în urma războiul mondial deslănțuit de ea. Pe noi românii nu poate decât să ne bucure catas­trofa Germaniei, care prin căderea ei a făcut posibil ca ideia națională să învingă din nou și să desăvârșească unirea noastră. (Aplause). Ce ne va aduce viitorul nu putem ști. Fapt este că secolul nostru este stăpânit și condus în toate ac­țiunile lui de această idee. Poate să vină vremea când și această idee devenind un bun comun al omenirii în­tregi , ca și toleranța religioasă, să facă loc altor pro­­bleme sociale și economice. Până atunci însă, să stoar­­cem din această ideie tot ce­ ea ne poate da și să lu­crăm cu toate puterile, la consolidarea noastră politică și la înfrățirea sufletească deplină. Și acest lucru se im­pune astăzi mai mult ca oricând, căci odată întruchi­pată ideea unității noastre naționale, această operă tre­buie să fie desăvârșită prin aducerea la unison a în­tregii suflări românești. (Aplause). Iată dar, d-lor senatori, de ce trebuie să salutăm cu bucurie că s’a prăbușit o putere militară care zădăr­nicea realizarea mărețului nostru ideal politic, pe care l-am nutrit în sufletele noastre de veacuri. Pentru noi, bucovinenii, care am gemut m­ultă vreme sub jugul austro-ungar, prăbușirea Germaniei, care amenința lumea cu pumnul ei, este o satisfacțiune și mai deplină, pentru că spiritul acela teuton, de dis­preț, îngâmfare și de asuprire, față de națiunea noastră era împărtășit și de germanii­ austriaci, cari contribui­seră și ei la realizarea semețelor planuri de cuceriri mondiale. Am scăpat, d-lor senatori, de apăsarea acestui spi­rit. Și astăzi când vedem visul nostru măreț realizat, când vedem că România­ Mare este o realitate, socotesc că este de datoria noastră să cultivăm ideia națională și, în entuziasmul nostru să ne ferim de a ne abate de la această idee, să ne ferim de a trece peste dreptu­rile și sentimentele naționale ale altora și să ne ferim a aluneca în prăpastia în care a căzut Germania. Acestea sunt, d-lar senatori, micile observațiuni ce aveam de făcut cu ocazia ratificării tractatului de pace cu Germania. In ceea ce privește Liga Națiunilor, sunt și eu de părerea d-lui Bujor că trebuie să luptăm cu toată căl­dura și să avem nădejdea că, mai curând sau mai târ­ziu, această Ligă va aduce roadele mult așteptate de către toată lumea. Până atunci însă, trebuie după cum a zis și d. general Popovici, să întărim și să încurajăm armata. Sunt încredințat că are să sosească timpul când mărețul așezământ al Ligii Națiunilor va asigura ome­nirii pacea și liniștea mult dorită. Și noi nu putem dori nimic mai mult decât ca a­­cest așezământ să se erije într’un areopag al păcii și al bunii învoiri între patrieni. (Aplauze prelungite). De la Congresul studenților din Cluj . Studenți­mea românească întrunită la Congresul general din Cluj l-a trimes d-lul Rector al Universi­tății noastre următoarea telegramă : , Studențimea română de pretutindeni strânsă în cel dintâiu al ei Congres trimite omagiul său de respect părintelui Rector­ al Universității ca aceluia care reprezintă Universitatea cu ener­gie și chezășuește încrederea în realizarea idea­lurilor sale de mâne. Pentru studențimea română Oct. Pușcariu. La această telegramă domnul Rector a răs­puns ! Către Congresul studențimei române din Cluj Mulțumind din adâncul inimei pentru­ expre­­siunea încrederii Domniei­ Voastre doresc Con­gresului succes strălucit la realizarea idealurilor studențimei noastre. Rectorul Universității din Cernăuți Nr. 517 tari generali de sub președinția, primo loco a d-nil Dori Popovici, secundo et ultimo loco a d-lui general Averescu, nu dovedește că lucrul acesta nu e clar de loc pentru unii dintre actualii secretari generali, din rândul cărora nu lipsește nici secretarul general de la interne. Și iată de ce. Publicațiunile, deciziunile și ordonanțele lor date In numele guvernului regal român, când se bazează pe legi și ordonanțe anterioare austriace, le citează pur și simplu pe acestea, fără mențiune sau măcar aluzie la Decretul-lege din Decembrie 1918 numai în baza câruia acele legi și ordonanțe mai pot să rămâ­nă in vigoare, să fie citate și aplicate chiar și in Bu­covina averescanilor de astăzi. Dovadă : publicațiunile, decizinnile și ordonanțele diferitelor resorturi ale ad­ministrației Bucovinei, apărute în „Monitorul Bucovinei“ fasciculele 31, 34, 36, 38 42, 47,­50, și cele ce vor mai urmă, care au Indignat ca drept cuvânt lumea ce sa s’a desobișnuit Încă să simțească românește. Dacă Domnii aceștia și-ar cunoaște mai bine datoria, dacă ar iubi mai sincer noua lor patrie și dacă nu ne-ar uni pe noi cu atâta înv­erșunare, ar fi consultat colecția aceluiaș „Monitor“ dela 1 Mai 1920 In urmă și ar fi găsit In ea modele de-ale vechei administrații c­are, firește, nefiind com­i­siune de unificare nu putea si manifeste atâta respectuoasă pietate față de moaștele legislatorice ale Austriei defuncte. Denunțăm cazul acesta, nu opiniei publice dela noi, care il cunoaște și în parte îl aprobă ca tot ce vine de la oblăduirea actuală, ci Președinției consiliului de miniștri, pe care ne­­ permitem să o Întrebăm cum­ cadrează această procedură ca următorul pasaj din „Regulamentul“ dela 8 Aprilie 1920 No. 1.537 : «Cu data decretelor-legi care desființează Consiliul dirigent din­ Cluj, Directoratele din Chișinău și Secretariatele din Cernăuți toate ser­viciile publice din tonturîile alipite se declară trecute sub conducerea directă a puterilor pre­văzute la art. 32 și 33 din constituțiune, adecă a departamentelor corespunzătoare ale guvernului regal din București?* E dispus guvernul regal român din Bucu­rești să tolereze și mai departe această batjocură această revoltătoare sfidare a sentimentelor pa­triotice, această încurajare­­ a tendințelor subver­sive ale atâtor elemente ostile stăpănirei româ­nești de la noi ? ---------------------------it----------­Iorgu G. Tomat. Adunarea plenară a funcționarilor publici din Bucovina . In adunarea funcționarilor publici din 12 I. c. n’a­m fost referent d. dr. Fischer, după cum am scris In 1 numărul nostru de *r­, ci d. dr. Friedrich Flinker. Fa­cem deci cuvenita rectificare. Asupra referatului la care d. dr. Fischer a des­cris nespusa mizerie In care au atras funcțonarii pu­blici în urma retragerii coroanelor în relația 1 : 2, vom reveni cu aîta ocazie. Deocamdată constatăm nu­mai că ziarul nostru, singurul in localitate, a fost din­tru întâia pentru o schimbare a coroanelor într’o relație potrivită cu cursul de pe piața mondială, susținând că în caz contrar vom avea de suferit cele mai mari greutăți, ceea ce și astă­zi te adeverește. D. dr. F­inker care a împărtășit acest punct de vedere și care n’a găsit ospitalitate pentru expunerile sale de­cât la zia­rul nostru, a fost viu aplaudat de adunarea de Dumi­nică. Cine nu-și amintește acum adunarea din 28 Iunie a. c., făcută „spre salvarea Intereselor poporului“ în care samsarii și capitaliștii au terorizat pe cel de altă părere, nevoind să cunoască o altă relație de­cât cea de 1 : 1. N. R. — Intrebăm ce s’ar fi întâmplat dacă s’ar fi făcut schimbul In relația 1:1. ----------------------------------------­ Unificare iu glumă! D. Dr. Ion Suciu, fost președinte al Comisiunii de unificare din Cluj, a demisionat din postul său, neințelegând să facă transficare „cu furca"' In schimb, d-nni secretari generali din Comisia de unificare de la Cernăuți se mențin, făcând unificare cu „gants glaces“ adecă cu toată respectuoasa considerație a legilor și ordonanțelor austriace, care li-o impune trecutul și mentalitatea lor in așa măsură, încât se țin de ele ca orbul de gard. Dar să ne explicăm. Decretul-lege fundamental pentru administrația Bucovinei din 18 Decembrie 1918 No. 3­745 Art. 1 zice: „In Bucovina rămân in vigoare legile și ordonanțele de până acum“. Ori, dacă ele rămân in vigoare, aceasta el Întâmplă tocmai in vir­tutea acestui Decret-lege. Credem că lucrul e clar pentru toată lumea. El, binel Colecția „Monitorul Bucovinei“ dela 1 Mai 1920 Încoace, raman de când a trecut cârma țării asupra Comisiunii de unificare cu sumedenia de secre­ O importantă serbare militară Duminică, la 12 Septembrie, in ziua de Sf. Ale­xandru, Regimentul 13 și-a serbat, pe platoul de lângă cazarma sa, patronal, într’un mod care va rămâne ca figuranți adânc Întipărit nu numai in sufletele solda­ților, pentru cari această festivitate a fost o zi de adevărată educație, ci și In sufletul publicului care a asistat. După serviciul divin, celebrat de părintele G. Ciuperci, preotul regimentului 13, și după frumoasa cuvântare a comandantului regimentului, pe care am publicat-o în Întregime în numărul precedent al ziaru­lui nostru, și in decursul căruia comandanții de bata­lioane au cetit lista eroilor acestui regiment, căzuți pen­tru întregirea Patrie), a urmat jurământul celor dintâi recruți bucovineni. Intrați în acest glorios regiment. Serbarea s-a desfășurat apoi cu producțiuni muzicale, artistice și gimnastice, care de care mai frumoase. Cântece. Intonate de un cor, bine dirijat și destul de bine organizat din puterile muzicale ce se poate da

Next