Glasul Bucovinei, aprilie 1921 (Anul 4, nr. 670-694)

1921-04-22 / nr. 687

£a&_2 GLASUL BUCOVINEI Primejdia baserichizilor Din bob apare pe arena politică ,abilul diplo­mat“ dorist-trondoriac Aurel Țurcan, acționar al mi multor aocietici de exploatare a pădurilor, și priekd intim al galițiananul Adlersberg. De câteva zile Încoace lumea bucovineană se agită la motivul că bunurile fondului bisericesc au trecut la seama Casei Bisericei, pendinte de Ministe­rul de Culte, fapt care remâne să fie discutat din mai multe puncte de vedere. Ceea ce ne interesează pentru moment este: a se da un vileag fetei, cum acest multiacționar averescan înțelege să se folosească de toate mijloacele ca să ajungă cu orice preț de cârma fondului bisericesc. Este revoltător cinismul, cu care d. Aurel Tur­can urmărește realizarea acestui scop, și ceea ce ne doare și mai mult este faptul, că această ranchina­­țiune lugubră se bucură de tot sprijinul actualului Guvern. Fondul nostru bisericesc a ajuns a fi si obiect de exploatare pentru politicianismul averescan. Nu credem că greșim comparând polîttea egre s’a Introdus in gospodăria silvică ca flagel al gândaci­lor care amenință existența pădurilor noastre atât de frumoase, deosebirea dintre ambele primejdii, de o potrivă de mari, fiind numai că gândacii atacă de o­­bicei arborii de sus in jos, pe când politicianismul calcă arborii la pământ de jos in sus. D. Aurel Turcan, din momentul alegerii sale în parlamentul din București, n’a desvoltat altă activitate decât goana după postul de director general al fon­datei bisericesc, la acțiunea sa nebună, lovindu-și de retrasigențe d lui Cadîilis, a Ministrului de Agricul­tură și Domenii, el a recurs, șiret cum e, la un trac, care pentru moment pare că l­a succes. După ce și-a vândut și ultima rămășiță de con­știință prin participarea ca acționar la atâtea societăți evreești, și-a pregătit terenul, pentru a pune mâna pe cârma toricului bisericesc, prin moțienaa cunoscută ce s’a ticluit în faimoasa adunare a preoților din palatul național. Această moțiune a fost semnalul care s’a dat pentru a pune în discuție problema fondatei bi­sericesc, întreaga clică avere scans-bucovineană a reușit să stoarcă actuarele! Gavern, care până in prezent a dat numai probe de incapacitate și necinste, hotărirea da a se trece averea fondatei bisericesc pe sama Ca­sei Bisericii din București, după cum am amintit mai sns, pentru simplul motiv ca d. Aurel Turcan să poată ajunge director general al acestui fond. Vor­bește faptul de la sine ce roade va aduce această po­litică nefastă, te mijloci și acestei atmosfere primejdioase, me­nită a paraliza ori­ce muncă cinstită, se impune cu tot dinadinsul o acțiune de purificare care să stâr­pească puhoiul de imoralitate și corupție ce s’a nă­pustit cu atâta furie asupra oamenilor de bine. Conduși de aceste principii și găsind u­na în fața spectacolul ce ne arată că însuși guvernul într’o to­tală eclipsă de morală, patronează această afacere meschină, recurgem la ultimul sprijin ce ne mai stă la dispoziție, la sprijinul atotputernic al opiniei publice, fiind ferm convinși că dreptatea trebuie si triumfe. Protestăm cu Indignare contra tentativei de a pune in frântea adției fondului bisericesc pe an om care este îndeajuns compromis prin afacerile sale as­cunsa cu diverse societăți evreești cari exploatează pădurile foanteinl b­ sericesc, pe an om care a nesoco­­tit apărarea intereselor legitime ale colegilor săi de­­ specialitate prin desis­teresul J ce s’a manifestat ca ocazia discuției in Cameră a proiectului de lege relativ la organizarea corpului silvic, o lege prin care se vio­lează prestigiul acestei clase de funcționari publici, pe an om care, in calitate de președinte al Camerii in­ginerilor, a’a afiliat la protestul elicei averescano — bucovinene contra numirii d-lui inginer, A. Râșcanu in fancțiunea de secretar general la resort al Lucrărilor Publice și a d lui inginer Traian Procopovici în func­țiunea de Director al Școalei de meserii din Cernăuți. Lăsăra deci că epinte pib­ica sä aprecieze dacă după ce îe ce preced, acest d. Aurel Țurcan mai oferă acea garanție morală care se impusa pentru ocupirea anul post de o importanță și răspundere atât de mare. Antibostrictid. No. 687 american va restinge orice măsuri violente, care provoacă ura de rassă și noi conflicte interna­ționale. * In Ungaria s'a alcătuit un nou cabinet cu contele Bethlen președinte, Ban­t la externe, Raday la interne și Hegedűs la finanțe. * In Asia Mică Turcii au reluat iarăși ofensiva. Grecii au proclamat blocada Dardane­­lelor după legile internaționale. Bekir­ Sami-Bey, delegatul guvernului din Angoia la Conferința de la Londra va fi numit mare Vizir în locul lui Tev­fie Pașa. Situația externă la greva minerilor din Anglia s-a produs o sciziune. Hodges, secretarul federației miniere, a făcut în comitetul executiv al minerilor propune­rea, ca minierii să discute cu proprietarii de căr­buni numai chestiunea salariilor, rezervând pentru altă conferință chestiunea unei case naționale pentru salarii. Comitetul executiv a respins această­­ propunere și a făcut imposibilă sforțarea de pace.­­ S-a decis convocarea unei conferințe a reprezentanților minieri de pe toate terenurile carbonifere. Lucrătorii de cale ferată și transport, cari susțineau propunerea lui Hodges, au părăsit ideia de a începe greva de simpatie.­­ La Paris, comisiunea reparațiunilor lu­crează cu mare febrilitate, pentru a prezenta su­ma ce Germania va trebui s-o plătească. Pare că noile sancțiuni, ce decurg din tratatul de la Versailles, nu vor putea fi evitate, de aceaa­ se pre­gătesc ultimele măsuri tehnice și militare pentru aplicarea sancțiunilor militare și financiare. Franța e dispusă­­ sâ nu renunțe nici într'un chip la hotărîrile conferinței din Paris, ba unele cer­curi franceze ar dori să nu se accepte noi contra propuneri germane corespunzătoare acestor hotă­­rîri. Atitudinea Statelor Unite în chestia repa­­rațiunilor și sancțiunilor se va îndrepta după următoarele linii directive. Guvernul american va uza de toată influența sa Pentru a determina Germania să facă plăți în limitele capacității sale, pentru a repara pagubele de război ș­, cred­e insă că Germania nu trebuie exploatată de Franța ci mai mult trebuie ajutată, ca să-și desvoalte toate resursele industriale. De aceia guvernul­ ­ 3&­POLITICE Ridicarea imunității parlamentare a depu­tatului averescan Candrea. Știri telegrafice so­site din București anunță că s-a hotărît ridicarea imunității parlamentare a deputatului averescan Candrea. Măsura aceasta excepțională s’a aplicat alesului județului Câmpulung. Pentru a da ins­tanțelor judecătorești posibilitatea de a cerceta unele afaceri ale ilustrului deputat. Vom mai reveeni Țara ministerelor. — Deși santara țara ca cele mai mari sarcini avem totuși cele mai multe minis­tere. Iată camele miniștrilor și numărul ministerelor pe care le avem până azi : D-nii C. Argetoianu, internele ; Rîșcanu, război ; Văiegna-Slatinei, corasnicații ; Cudalbi, domeniile; Petrovici, lucrări publice : Negalescu, instracțiii ; Oct. Gogi, către ; Tache lonescu, externe; Trancu-Iași dela Galați, manca ; N. Trîs’escu­, finanțe; M. Anto­­nescu-Tișița, justiție ; Ai, Averescu, industria ; Garo­­flid, improprieta­rea, Grosea ministrul Transilvaniei ; Niță Serghe, ministrul Basarabiei ; Dori Popovici, ministrul Bucovinei ; Popovici, subsecretar de stat al minorităților și I. Angeleaca, subsecretar de stat al tezaurului. In afară de aceste optsprezece ministere mai este preșidenția consiliatei­ ca tot atâtea servicii noni ca cel mai vast minister. „Gazeta Transilvaniei“ și nouăi miniștri.­­ Cei dosi miniștri (Groza și Dori Popovici) au depus Sâmbătă jurământul la Palat In prezența d-Ior Ave­­rescu, Take Ionescu și Oct. Goga și Mișu Anto­­nescu. Era nevoie pe semne de prezența celorlalți mi­niștri ca sa adaoge la greutatea morală a celor dosi coși miniștri !... STUDENȚEȘTI Mu­lțămita publică. — Societatea acad. rom. „Dac­a" aduce și pe culea aceasta cele mai căldu­roase mulțumite d­lar Dr. Teofil Lips, directorul spi­talului din Suceava, pentru suma de 200 lei, dintre cari 100 tei cu m­ori eternă pentru răposata Marița Rem Sbiera, trimiși societății cu destinația de a spri­jini pe studenții români transnistrieni refugiați in România. „Un punct de razim al Franței“ Sub titlul acesta eminent și primar al Liovului, marele prieten al României, Edouard Herriot, care a vi­zitat acum o lună țara noat­ră și a ținut la București câteva conferințe admirabile, publică la mLe Courrier Pranco-Roumaine excelentul organ de propagandă românească la Paris al poetului nostru Cincinat Pave­­lescu, in No. 17 An­ il pe ziua de 4 Aprilie cor., nu extrem de interesant și pentru noi și țara noastră foarte elogios articol, din care nu facem plăcerea a comunica niste părți și cetitorilor noștri, regretând că din lipsă de spațiu, nu-i putem da pe întregime. Autora­ articolului, mai iuții făcând României cinstea a o numi sentinela avansată spre Orient a aceleași civilizație in care o apără Franța de Occident și pledând pentru o politică deschisă și loială, dela popor la popor, intre aceste dou­ă țări surori, zice te frumosul său grai: »La porțile Ungariei care ne urește, cu toate că noi nu pierdem timpul a-i zimbi , la hota­rul unei Rusii mai nesigure ca totdeauna, pe marginea unei Bulgarii care ni-s dat mereu și care continuă a si da incă mai multe asigurări decât garanții, Româ­nia reprezintă pentru acțiunea noastră o țară de elită. In pace astăzi ca și ieri la război, una din principa­lele datorii ale politici noastre externe este a organisa acolo, prin o colaborare frățească, cel mai solid și mai durabil dintre foste pancu­re , noastre de razim“. Văzând, probabil, în bogăția solului nostru sal­varea viitoare a Țăr­i Românești din siteauia tristă pe care a­ŭ dus-o corupțunta zilelor noastre, despre care nu vorbește, din motive de gingașă și iertătoare deli­cateță, nici ca un singur cuvânt, autor cl nu se teme pentru patria sa, nici de leprele de partide de la noi. „Se pare, zice el, că diferitele grupări , naționalistă, conservatoare sau liberală, reprezintă mult mai puțin teorii riguros distincte, decât asociațiuni de jurul unui om superior. Or aceasta este ceva latin. Pentru ca ideia să lucreze, trebuie aici — ca și la noi — ca ea să trăiască in persoana șefului, te jurul căruia se face gruparea. Acești șefi sunt mai aproape anii de alții , dscât își imaginează ei înșiși. D. Iorga se impune prin au­­toritatea unui patriotism nutrit de știință ; ei e, proba­bil, singurul om din Europa capabil a scrie o istorie a Franței in afară de frosturile ei. Se găsesc puține spirite mai refocate și mai fin liberale ca cei ai d-tei Take Ionescu, odată mai mult ministru al Afacerilor străine. C. Brătianu știe să studieze, cu forța unui ve­ritabil bărbat de Stat, ansamblul orizontului politic eu­­ropeans ; pasiunea care o simțești vie, însuflețește a­­ceastă gândi­re chiar și atunci când împrejurările o in­vită să ae rețte. ‘ România a știut totdeauna să­ încredințeze soarta oamenilor de elită. Aici zace puterea ei. Dhe Dumne­zeu să și-o păstreze! Regele lasă, primitor pentru străi­nul ce trece, abil in a se informa, seducător prin bună credință,­original prin aplicațiune, de un patriotism ne­contenit treziz, dispune tocmai de calitățile care se cer pentru a hotărî­te aceste lupte de oameni și idei. Franța, Italia, România, trei nuanțe ale latinis­mului, a căror armonizare deplină s’ar putea efectul ușor, dacă noi am avea, ca odinioară, mari spirite di­riguitoare ca Michelet, Quinet sau Hugo I. D. Herriot găsește, în continuarea articolului său, cuvinte de laudă și de admirație pentru perso­nalitatea și opera financiară a d-lui Titulescu, „tână­rul ministru de Finanțe, care a prezintat Parte­men­tului român primul plan de restabilire financiară con­ceput până astăzi de Europa*. De pSrat, zicem noi, că d. rolindra Titulescu «slăz­ nu mai merită lauda aceasta. Făcând necon­tenite concesiuni, și nu dintre cele mai fericite, șefului și colegilor săi de minister, d. Titulescu este astăzi „un învins de chestiunea economiilor ce le promitea«, zice, cu atâta dreptate »Viitorul* din 16 Aprilie cor. Dar să trecem peste scăderile noastre la articol»! d tel Herriot care, văzând siam și părțile noastre bune, continuă : „Eu, din partea mea, cred că viitorul Ramlaiei este splendid, grație, înainte de toate, celor trei bo­­gății esențiale ale ei : grâului, semnetai, petrolata!. România contează și poată exporta de­«cam Înainte cam 2.000 000 de tone de groși pe an, ceea ce va să zică că ea, d­upă ce a ocupat Înainte de război, locul al patrulea in comerțul mapndial, pretinde acuma să dea primul foc intre țările exportatoare da grâu, fiind­că producțiunea Rusiei va f micșorată în urma se­­parațienii Ucrainei. Bucovina este, cum arată și nu­mele ei, țara fagului. O cooperare a espitalului ro­mânesc es capitalul a trate, organizând ceea ce lip­sește, adecă rtțeiere de cale ferată îngustă și funicu­­larele aeriene, poate valorifica o admirabilă bogăție forestieră. Terenurile petrolifere exploatate până acuma acopăr cam 2.500 ha, trecând terenele recunoscute ca petrolifere intrec 20 000 ha, iar cele ce sunt pro­babil petrolifere, 160.000 ha­. Marele Sloromân termină frumosul său articol cu un călduros sper cătră pati­a sa, de a nu alerga d­.pă chim­ere, ci a se atașa la România. „Eu am avut, zice d-sa, creoarea de a tea cuvântai la fața studenților și a studentelor dela universitatea din Bu­curești. Era, propriu zis, au auditoriu francez , în fața acestor tineri, cari vor avea să continuie glo­rioasa tradiție a părinților lor, bu se poate pronunța ofraide patriei noastra fără să-l auzi zolaadat. Mi­nunată răsplată pentru neliniștele sau tratețele noastre ! Sa ne atașăm cu putere te aceia cari sângerară, te războia, împreuură ca sol, te sceia cari vor merge mai târziu, dacă va trebui, fata finisate tot alături de

Next