Glasul Bucovinei, iunie 1921 (Anul 4, nr. 716-735)

1921-06-01 / nr. 716

Pag» . Duplicitate averescană «Dreptatea» strânsă de noi cu ușa In chestia iscăliturilor de pe faimosul «document zdrobitor», publicat de ea In No. 107, își trage coada Intre picioare. In articolașul «Partidul copiilor . . . » din No. Joc, închipuindu și că e spirituală, ea dă în realitate numai dovada cea mai eclatantă a unei disgustătoare duplicități. Pretextând că iscăliturile puse de rectifică­­rile ce i s'au trimis în chestia adresei de ade­rență la congresul nostru, sunt ale unor copii, ea, care «nu face Politică cu copii», refuză a le pubtica. Ori acești copii, dacă «copii» vor fi fiind ei, sunt aceiași, cu a căror iscălitură «Dreptatea» și-a împodobit «documentul zdrobitor», publicat cu aere de antic triumfător și cu litere de o șchioapă în No. 107. Adresa trimisă nouă nu era decât o simplă felicitare, pe care putea s- o iscălească oricine, fără privire la vârsta sa, pe când declarația tri­misă «Dreptății» de către d. Hutu cu aceleași iscălituri, constituia, după părerea logicianilor de la «Dreptatea», un «document zdrobitor» în contra noastră și «un act de netăgăduită valoare politică». Cu toate acestea, aceleași iscălituri emanează nu­mai de la niște «copii» când e vorba de felicita­rea noastră, sunt însă foarte valoroase când e vorba de „documentul" averescan. Mai adăugând și faptul că semnatarii înșiși au adus, în No. 713 al ziarului nostru, dovada stringentă asupra veracității iscăliturilor de pe adresa trimisă congresului și a falsului lor de pe „documentul“ averescan, înțelegem că cei de la „Dreptatea“ au refuzat publicarea rectificărilor sub pretextul că și „rectificările sunt falsificate“. Chiar „copii“ fiind cei ce rectifică aceste calomnii averescane, ne întrebăm : cine dă „ Drep­tății* dreptul de a-și bate joc de cinstea lor ? De altfel noi suntem satisfăcuți. Coțcăria Politică a unui mare factor averescan dela Câm­pulung s’a dovedit Până la evidență. I. G. T. O instituție inutila si provocatoare E vorba de așa numiții agenți voluntari de con­trola a piețelor, o Instituție creată nu de mult de Inte­ligența organelor administrative de aprovizionare, și pusă in serviciul speculanților mărunți, cari la barie­­rile orașului și pe piețe sau de la țărani diferite articole pe un preț de nimic, maltratând de multe ori pe țărani. In ziarul nostru am arătat de multe ori fărădele­gile acestei bande față de țărănimea noastră. Un cas recent ne povestește d. Dr. D. Marmetiuc, care fiind Luni în 30 Main, orele 7 dim. în str. Romană a vizat cum an individ ca pirul și mustața roșă țâra de braț spre o brutărie o biată țărancă bătrâni. Intervenind d. Marmeilac, individul care maltrata pe țărancă, i-a ri­postat foarte obraznic : „D-ta nu mă stinghemi în exer­cițiul funcțiunii*, ca și când despoiarea țăranilor noștri ar fi pentru acești agenți o acțiune oficială. Când d. Marmeiluc i-a cerut numele, el a provocat pe polițistul Cucuteanu să-i iele d-lui Marmeiluc numele, iar după ce d-­a­r l­a apus, individul a refuzat să-și spună nu­mele, susținând neadevărul ci este comisarul de piață din str. Romană. Deabia mai târziu d. Marmeiluc a aflat la oficiul pleții de la primărie care n’are a face ni­mic cu acești agenți, că Individul se numește M. Licker, e cancelist la administrația țării și e detașat pentru astfel de servicii onorfice. Acesta e numai un singur caz, dar mulți din a­­cești agenți merg cu soțiile lor pa piețele Cernăuților și își încarcă saci și coșuri cu alimente luate pe pre­țuri de nimic de la țărani, refeindu-i de-a dereptul sub firma aceasta de agenți de piață. Ba nevasta unui astfel de agent a mers chiar la o prăvălie cu pește, s-a dat drept soția inspectorului general al piețelor Edelstein și a cerut să i se vândă pește cu 2 lei kg. Alt agent a intrat Intr'ssn birt, a mâncat tin gu­laș și când negustorul i l-a calculat 4 lei, faimosul organ de control i-a cerut o sumă mare de bani pentru a nu-i denunța. Cazuri de aceste se repetă zilnic. In loc să controleze, mulți din acești agenți săfnesc. Cerem desfiiisțarea acestei instituții, care samănă mai mult ca o bandă decât cu un oficiu de ocrotire a comerțului. .. ■ [UNK] »■»——....... CITIȚI „GLASUL BUCOVINEI“ GLAS­UL BUCO­VINEI No. 716 O hotârîre dreaptă Publicăm în cele ce urmează o prea interesantă decizie a Senatului Comisiei Agrare Centrale din Cernăuți, dată în chestiunea exproprierii moșiei Bu­­nești, proprietate a d-nei Ecaterina Nedey. Hotârîrea s-a dat în urma apelului făcut de Banca Regională din Cernăuți împotriva deciziei cu No. 1356­­­20 a Comisiei agrare de ocol Suceava, care expropriase moșia Bunești numai în parte. Senatul a fost prezi­dat de d. D. Bagdat, consilier la curtea­­ de Apel Cernăuți și hotârîrea instanței apelative declară ex­propriată în întregime moșia de care e vorba. Iată esențialele considerațiuni pe care le expune în mod foarte limpede și judicios motivarea deciziei Senatului : Având în vedere actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, cum și susținerea părților cari re­­­­zultă că : Banca Regionala, conform art. 46 din regula­mentul reformei agrare, a propus expropierea în în­tregime a moșiei „Bunești“ proprietatea intimatei d-na Ecaterina Nedea. Comisiunea agrară de ocol Suceava, prin deci­­ziunea No. 1356­­­20 a admis exproprierea parțială deci având neexpropriate și ca atare râmase pro­prietarei parcelele specificate în deciziunea apelată. Că în contra acestei deciziuni «Banca Regio­nală» a făcut apel cerând atât prin petițiunea de apel cât și în instanță, exproprierea în întregime, în cauză fiind aplicabil art. 7. al 1 lit. d., din decretul asupra reformei agrare, deoarece moșia propusă spre expropriars a fost în întregime arendată, între anii 1905 — 1919, timp de mai mult de 9 ani. Având în vedere că intimata, prin reprezentan­tul său, d. Garabet Gaina, recunoscând că, în ade­văr moșia Bunești a fost arendată în întregime, în timpul arătat, mai mult de 9 ani, obiectează totuși, că în speță, nu-și găsește aplicare art. 7 al 1 lit. d„ invocat de apelantă, întrucât chiar prin acest text se exceptează proprietățile celor incapabili de a gospodări înșiși, și că în acest caz de excepțiune se găsește proprietatea intimatei, deoarece arendarea se datorește incapabilitâții proprietarilor de a gospodări înșiși în timpul arendării. Că, față de această obiecțiune apelanta susține că cuvântul «incapabil» prevăzut de lege, are înțe­lesul dat de codul civil în vigoare în Bucovina, a­­decă se referă la incapacitatea juridică, iară nu la acea de fapt invocată de intimată. ’ Chestiunea dar supusă discuțiunei este înțele­sul expresiunei ...incapabili de a gospodări înșiși“ În­trebuințată de legiuitor în art. 7 al. 1 lit d. Se re­feră aceasta excepțiune la incapacitatea juridică sau la cea de fapt ? Atât redacțiunea textului în­­ cauză, cât și în­treaga economie a legii, care traduce spiritul de care a fost călăuzit autorul reformei agrare în Bu­covina, impun soluțiunea din urmă ș. a. că excepțiunea prevăzută de art. 7 al. 1 lit. d. se referă la incapa­citatea de fapt a proprietarului de a-și gospodări însuși pământul. In adevăr : Dacă legiuitorul s’ar fi raportat la incapacitatea juridică, n’ar mai fi adăogat cuvintele „de a gospodări înșiși“, cuvântul singur de „incapa­bil“ traducând îndeajuns moțiunea juridică. Din împrejurare dar că legiuitorul a adăogat și cuvintele „de a gospodări înșiși“, care se referă la o chestiune de fapt, rezultă neîndoielnic că a voit să lege cu­vântul de „incapabil“ de o noțiune de fapt, înțele­gând prin expresiunea întrebuințată „incapabil de a gospodări înșiși“ o incapacitate de fapt. Un argument mai mult în sprijinul acestei so­­luțiuni se deduce tot din redacțiunea art. 7 al. 1 lit. d. și anume din aceea că, alături de incapabilii de a gospodări înșiși legiuitorul mai exceptează și „proprietățile minorilor“. Dacă prin expresiunea „incapabili de a gospodări înșiși“ s’ar fi înțeles de legiuitor incapacitatea juridică, n’ar mai fi fost nevoie să se adauge, în mod expres și excepțiunea privitoare pe minori. Minorii fiind incapabili juridici ar fi intrat în expresiunea „incapabili de a gospo­dări înșiși“ dacă înțelesul acestei expresiuni ar fi cel dat de Banca Regionala proprietarei in cauză. Neprocedându-se astfel reese vădit, că în art. 7 al. 1, lit. d, legiuitorul s’a referit la incapacitatea de fapt. Prin reforma agrară este neîndoelnic că s’a ur­mărit a se atribui pământul celor cari de fapt se ocupă cu cultivarea lui, luându-se prin expropriere de la cei cari nu-și fac din agricultură o ocupațiune. Dispozițiunea privitoare la terenurile arendate (art. 7, al. 1, lit. d), care prevede exproprierea în întregime, nu este de­cât aplicațiunea acestui prin­cipiu : să se exproprieze pământul celor cari nu voesc să-l muncească. Pentru stabilirea însă a criteriului între proprietarii cari voesc și acei cari nu voesc să se ocupe cu agricultura­— care, fără îndoială, este o chestiune de fapt — se impunea o normă după care să se conducă organele de înfăptuire. Fixarea acestei norme o face art. 7, al. 1, lit. d, stabilind presumpțiunea, dedusă din faptul arendării mai mult de 9 ani, că proprietarul în această situațiune nu voește să-și cultive pământul. Presumpțiunea de­dusă din o chestiune de fapt, este logic ca și înlâ­i­turarea ei — ceea ce constitue excepțiunea — să fie legată tot de o noțiune de fapt. Privindu-se clar chestiunea și din acest punct de vedere se confirmă și mai mult soluțiunea dedusă din redacția textului. Dacă la cele zise se mai adaugă că incapacita­tea juridică are drept urmare și pe cea de fapt, se determină în totul înțelesul excepțiunei prevăzute de art. 7, al. 1, lit. d, în sensul că se referă la o inca­pacitate de fapt. Față de această soluțiune principală, urmează a se examina în speță dacă arendarea moșiei „Bu­nești“ între anii 1905—1919 a fost datorită, după cum susține reprezentantul intimatei, incapacităței de fapt a proprietarilor Jakob Nedey și Ecaterina Ne­dey, netăgăduit fiind că numiții n’au fost incapa­bili juridici. Urmează aci expunerea privitoare la depozițiile martorilor ascultați în cauză, cari dovedesc că pro­prietarii Nedey au fost în tot timpul celor 9 ani de fapt capabili să-și gospodareascâ înșiși moșia. Și deci motivarea închee : Considerând că din cele expuse rezultă că mo­șia „Bunești“ a fost arendată, între anii 1905—1919, timp de mai mult de 9 ani, fără ca această arendare să fie datorită incapabilităței proprietarilor de­ a gos­podări înșiși. Că, așa fiind urmează că această proprietate să fie expropriată în întregime conform art. 7, al. 1, lit. d, din Decretul lege din reforma agrară. Pentru aceste motive, apelul trebue admis, re­­formându-se deciziunea primei instanțe. Având în vedere că, potrivit art. 20 din citatul Decret lege, proprietarul cetățean român are dreptul să-și reclame pentru sine clădirile și instalațiunile aflate pe terenul expropriat. Exercitarea acestui drept neputându-se pune în discuțiune din oficiu, rămâne a se decide în această privință, atunci când se vor sesiza organele pentru înfăptuirea reformei agrare, până în prezent proprie­tara nefăcând nici o cerere în acest sens. S’a dispus asupra cheltuelilor de judecată con­form § 41 și urm. proe. civ. Comisiunea agrară Centrală, Președintele Senatului ; (Nedescifrabil) Hotărârea aceasta a Senatului Comisiei Agrare Centrale din Cernăuți, e absolut justă. O publicăm în rezumat atât pentru frumoasa ei întemeiere juri­dică , dar și pentru că eventual să poată servi ca­­ directivă Comisiunilor agrare de ocol.­­ In ședința Comisiei Agrare Centrale din 27 i. c. decizia prezentă a fost aprobată cu majoritate co­vârșitoare de voturi, astfel că ea se prezintă de aci încolo oare­cum ca o interpretațiune autentică a legii noastre agrare. -­ ---------------------an--------------------­Situația externă Cuvintele pline de moderație ale premierului francez, care s-a declarat apărător neclintit al­­ tratatului de la Versailles dar și al acordului cu­­ Anglia și cu America, a adus o ușoară amelio­rare în raporturile din Franța și Anglia. Dacă Germania va călca tratatul de la Versailles, a­­tunci Franța la caz de nevoie, poate proceda prin propriile sale mijloace ; ea poate merge fără aliați,­­ dar nu contra tot, a spus abilul ministru francez. Toți ceilalți aliați, afară de Franța, sunt și pentru o împărțire a Sileziei, în care majorita­­­tea minelor să revie Germaniei, deoarece Polonia , cu cursul valutei scăzut de azi ar avea nevoe de­­ 7 miliarde mărci, pe lună, pentru a susține in­dustria înfloritoare, care este astăzi în Silezia. . Oricum acordul dintre aliați s’a cam răcit și problema sileziană l-a pus la grea încercare. Ră­mâne să vedem­ ce va hotărî în această chestiune Consiliul suprem, care se va întruni la începutul­­ săptămânii viitoare la Boulogne sur Mer. De­­ altmintreria in Silezia au încetat tulburările.­­ Germanii au oprit atacurile, iar voluntarii Iul­i Korfanty din lipsă de hrană și de bani au pier­dut mult din entusiasm. Comisia interaliată e iarăși stăpână pe situație. Germania respingând punctul de vedere francez în chestia sileziană a adoptat o atitudine de expectativă a deriziunilor Consiliului suprem. * In Anglia greva minerilor . Pe cale de apla­nare Guvernul a invitat din nou pe delegații lu­crătorilor și ai proprietarilor la o întrunire de la Board of Trade, unde proprietarii au renunțat la profituri, iar guvernul s-a arătat dispus de a da un fond provizoriu pentru plata lucrătorilor.­­ Senatul american a votat o moțiune, prin care Harding e provocat să convoace o Confe­rință a Anglia, Japoniei și Americei, în care să se realizeze un acord fară a­numitelor state,pentru o dezarmare gene­

Next