Glasul Bucovinei, octombrie 1921 (Anul 4, nr. 811-835)
1921-10-01 / nr. 811
Pa* Şcoala româneasca în Basarabia Sistemul de guvernare al actealalsi guvern, caractericat prin supraficialitatea, ca să nu zic la capacitatea dovedită in soluţionarea unor probleme fondamentale dela ordinea al ei, a avut consecinţe desastruoase in dotmniul şcoalei in Basarabia. Indremată încă din anul 1918 pe calea naturală de desvoltare a culturii naţionale de pribgii ardeleni şi bucovineni, aşa de detestaţi de patrioţii de astăzi, deţinători ai puterii, brlbcgi ajutaţi de unele elemente laminate venite din vechia Regat, între care d-l apoitul Colea Işi are locul de cinste, şcoala românească din Basarabia avea nevoe de o conducere permanent conştientă, pentru a-şi putea îndeplini rolul de deşteptare a conştiinţei naţionale şi răspânditoare a culturii noastre. Lucrurile mergeau bine. De la coastele nisipoase ale Mării negre pină la sinupsităţiie Nistrulai de nogă vechea cetate a Hotinului a fost ca un nor de deşteptare dintr’un somn greu. Şcoale de toate categoriile răsăreau pretutindeni, limba noastră era Învăţată şi cinstită in tot locul, cultura naţională începea să fie apreciată şi iubită de toţi. Era atâita râvni, atâta entuziasm şi atâta dragoste pentru apostolatul lor la toţi dascălii din Basarabia. Ca venirea la cârmă a generalei®! Averescu toată trăda aceasta sfântă a fost lădărniciţi, iar pentru şcoala românească a venit un declin dureros. Oameni incapabili au fost puşi In fruntea Directoratului Instrucţiunii publice dela Chişinău; elemente cu sentimente antiromâneşti declarate au fost introduse in cadrele inviţimântului. Revoltă adâncă ne cuprinde aufletul când auzim că atâţia profesori ruşi, cari In anul 1918 nevroind să facă jurământ de credinţi Regelui nostru au fost trecut in Ucraina, astăzi sunt numiţi titulari la licee româneşti. O grijă serioasă ne cutremură când ne gândim că foştii ofiţeri in armata lui Wraeghel astăzi sunt chemaţi să propăvăduiască de pe catedrele liceelor culta adevărului şi a dragostei faţă de culţuri noastră. Ce Ironie crudă ! Când oameni Îngrijoraţi de viitorul neamului, revoltaţi de procedurile acestea nemaipomenite, îşi ridicau glasul să protesteze, acelaşi răspuns cinic 11 căpitan, pe lingă ameninţări, de la d-l Erhan: „Trebue să le dăm slujbe oamenilor acestora (adecă vrargheliştilor şi profesorilor ruşi", refugiaţi din Basarabia In Ucraina)“ ! E o Inconştienţi dublată de o totală ignoranţă in aprecierea rolului şcoalei, care e cheia de boltă a tăriei unui popor. Ce legătură poate fi latre Interesele noastre culturale şi necesitatea, pe care nu o pot Înţelege, de a da amibe unor străini de neamul nostru ?. E aceeaşi concepţie nenorocită care s’a manifestat şi in declaraţiile ministrului Goga, când acesta intr’un interview promisese Ungurilor din Ardeal ridicarea de statul pentru doi poeţi ungari şi construirea anui teatru unguresc cu banii statuia!e aceeaşi mentalitate criminali dovedită de averescanii bucovineni, cari in campania electoră din anul trecut, pentru a câştiga simpatia minorităţilor, au promis — şi şi-au toat promisiunea — nIntroducerea şcoalelor rutene in unele comune de vechi Români rutenizaţi, care mai înainte ceruseră şi obţinuseră şcoale româneşti: sistemul de compromitere a intereselor noastre naţionale pe toate tărâmurile. In interesul viitorului neamului nostru e timpul suprem ca sistemul acesta să se prăbușească pentru totdeauna odată cu apărătorii lui. ngr. CITIRI „GLASUL BUCOVINEI" I« GLASUL BUCOVINEI Increstori Aluzie catastrofală — Se știe de toată lumea că „cinstitul“ ministru al Bucovinei «curat ca lacrima, după vorba unui verigean din cei mai habotnici, mai ales de când conduce Feder. „Moldova de Sus", la cere gurile rele spun că sefura cu contabilitate în regula, a plecat zilele trecute la Viena să cumpere mobile pentru castel de vânătoare, Cenzurat Și cum d.ministru“, cu toate birurile Cenzurat în vederea continuării acestei clădiri, n’a putut plăti regulat lucrătorii, din care cauză numărul lor s’a redus la douazeci, mobilierul a trebuit să fie cumpărat la Viena Cenzurat Acest lucru îl cunoșteau numai intimii d-luiministru, cu barbetele periclitate, îndeosebi d-nii Horia-Domnești, Voronca—Lagăr, Gheorghiu-Ghinion, Traianică-Vâlvă etc. Lumea nici habar n'avea de noua „afacere“ Cenzurat Iată însă că într’o impenetrabilă îngăimealâ a unui redactor dela „Dreptatea“ apare deodată fraza de „ falit cumpărător de mobile pe cont“, care, „îmbătat de propria sa îngenunchiere mentală“ (sic), cbiarâ »cu glasul ruginit al moraliștilor dela spartul bâlciului“ — e vorba de iminenta cădere a guvernului Averescu — împotriva „isbândei gândurilor curate“. Se poate portret mai nimerit al „ministrului“ la fabrica de mobile din Viena ? Desigur că nu ! Să-şi aducă d. „ministru“ Dori Popovici aminte de îngrozitorul târâboiu ce l-a deslănţuit „glasul ruginit“ într’o zi de la începutul lui Septembrie, când a văzut aevea, cum doi „glasişti“ au avut îndrăzneala şi curiozitatea să viziteze monumentala operă din Poiana Iţcanilor. Fapta celor doi glasişti nu e pe departe atât de catastrofală pentru şeful „tuturor caricaturilor veacului acestuia“ — citez din acelaşi articol — ca aluzia mizerabilă din belteaua propriului ziar al «mi- ? nistrului». Cele mai dezastruos pentru d. Dori Popo- viei decât portretul, copiat de noi după „Drepta-I tea“ ? De aceea noi îl sfătuim să- şi ruginească şi mai tare gasul, să intre în redacţia „Dreptăţii“, să înăbuşe „strigătul desperat al saltimbancilor vremurilor noastre“, care-i trădează prin aluzii răutăcioase sau inconştiente , şi să înlăture de acolo „tutela vremii geniilor nerecunoscute“. Căci cei ce vor să-l servească în felul acest îi reduc importanţa sa „ţesută şi împleticită cu visări peste noapte şi zămislită în concepţia nebunâ a unei atotputernicii şi chiemări proprii“, la „un simplu rol de impiegatol. IV“. Şi-l mai sfătuim pe cumpărător de mobile să urechească pe d. cenzor, care neinvâţând, se vede, la teologie, adâncurile cu tâlc ale unor astfel de articole, n’a şters aluzia catastrofală. Sau se adevereşte cealaltă explicaţie a raporturilor dintre redacţia „Dreptăţii“ şi d. cenzor Jitariu. îmi spunea adecă mai dâunăzi un hâtru bun de glume să redactorii acestui ziar scriu articolele, dupâ ce s’au inspirat de o bună cantitate de băuturică sau prepistanie, în legea părintelui Tilică, pe când d. senzor Procopie e totdeauna beat, fără să guste alcool. Mai știi ? „Censeo...“ ............... ■ ..............Sts............. No. 811 Industria naţională România Mare dispune de mari bogăţii naturale care dau fabricilor noastre posibilitatea de a se aununţa cu materii prime din ţară. Condiţiuniie pentru existenţa unei iduatrii naţionale adevărate româneşti sunt, cu alte cuvinte, date. Şi azi industria naţională trebue să o ridicăm noi, ţara, pentru a exterioriza energia, mexca poporulul român, care numai prin efortul lui trebue să-şi tulgere o existenţă independentă, mai mult sau mei puţin. Deci Industria naţională trebue Încurajată pe scara cea mai Întinsă, de convingerea aceasta trebue să ne pătrundem ca toţ“. Şi aceasta se impune cu atât mai vârtos, când ne gândim la ce hal a ajuns valuta noastră. Cu toată bogăţia somnul şi comorile ascunse la subsolul ţării noastre, leul nostru scade mereu din pricina speceisţi anilor de discreditare ce se fac pe socoteala noastră. Numai prin noi inşi se vom ajunge să scăpăm leul nostru din ghiarele speculanţilor. Având aceasta in vedere, Ministerul de Industrie şi Comerţ a lansat un apel cătră toate autorităţile, ca acestea la toate comandele ce vor face să dea iatăitate produselor şi fabricatelor fabricilor coastre. Ţinem de afântă datorie să punem in vedere autorităţilor noastre a se pătrunde de importanţa adâncă economic-naţională a aceiiui apel care trebue transpus in faptă cu cea mai mare atricteţi. Ia conrecinţă, când vor avea de făcut comande, autorităţile te vor adresa mai intă! Ministerului de Industrie, cerându-i lămuriri dacă există in ţară fabricatele sau produsele respective, In ce castităţi şi in care localitate. Numai când Ministerul va răspunde că fabricatele şi produsele fabricilor noastre sunt insuflciente, sau nu exieti de joc, aaaul atenei să facă comandă In străinătate. Poporul român să-şi modereze cheltuilile şi să se mulţumească, pe cât posibil, cu produsele energiei naţionale sub toate formele. P. ------,----——————— ----— tfVifWfi S-SmS â!vilini»ala, de conducerea Situaţia externă La Dorvleum (Eskischehir) s’a dat o luptă mare Intre trupele greceşti în retragere şi armata turcă, care tindea să Incercuîască armata grecească. Lupta s’a terminat în favoarea turcilor, cari au ocupat oraşul. Aliaţii doresc aplanarea conflictului dar nu găsesc nici un mijloc de a impune moderaţie pretenţiilor nemăturate turceşti decât revizuirea tratatului de la Sevres pe base rezonabile şi echitabile. Dar înainte de aceasta ar trebui să recunoască atât grecii cât şi turcii imposibilitatea de a obţine o deciziune prin arme şi tocmai aici stă greutatea, deoarece Pre- Unţiile ambilor beligeranţi cresc în mod alternativ. * Benešf ministrul de externe cehoslovac, a primit rolul de intermedier In conflictul austroungar. Austria doreşte o regulare pacifică a chestiuni Burgenlandului şi cere evacuare acestui teritoriu, pentru a evita războiul civil. In schimb cedează Ungariei Oedenburgul. Benes a declarat, că Cehoslovacia în deplină înțelegere cu Iugoslavia e gata să intervină cu armele în Ungaria de vest, deoarece nu se poate tolera In centrul Europei un nou focar al războiului. In acest scop au fost concentrate trupe la Caşovia şi Bratislava, iar la Szabadca In Serbia. In aceste condiţiuni mediaţiunea lui Beneş va da rezultate bune. Punctul de vedere italian Insă cere respectarea integrală a clauzelor tratatului de pace. ►ifi* gNITA O carte mult aşteptata de Dr. Luca Morariu. O bibliografie a literaturii româneşti, care să Întregească ceea ce ne dau fasdamentate lucrări Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche (1508—1817) şiHodoş-Ionescu, Publicaţiunile periodice româneşti (1820—1906), era o carte foarte mult aşteptată. Ea ne vine acum In fascicol® la de Contribuţiune la bibliografia românească a d-lui Gh. Adamescu (Bucureşti, 1921, „Cartea Românească“, nr. 19 lei), lafăţişindu-ne continuarea şi complectarea preţioaselor Indicaţiuni bibliografice ale aceluiaş. In inceputurile literaturii noastre bibliografice noua lucrare a dlui Adamescu coaitica e un considerabil progres, fiindcă ne dă nu numai instrarea operelor, ci aproape de fiecare actor şi literatura sa bibliografică, istorică şi critică. E o apropiere de idealul unei bibliografii ştiinţifice, acea bibliografie, care, cu Înseşi cuvintele d-lei Adamescu, va fi nu numai indicativă, ci şi critică, fixtnd şi importanţa saisteor tratate. Desăvârşirea acestei lucrări urmează că fie continuatâ in viitoarei« fascicole, cari vor trata amănunţit şi literatura populari, didactică etc. Dar la promovarea acestei desăvârşiri avem datoria de a cotebora cu toţi şi ca gândul acesta publicăm rândurile de faţă. * * * O impresie pe care nu trebue s’o mai producă viitoarele edţii ale acestei lucrări e aceea de disproporţie in aprecierea autorilor. Astfel ca indicele acestei cărţi nu Intlmplnăm numele Al. Pefimon, I. Voinescu, Skelîtiy, Iosif Vaican, Carol Srob ş. a., cu toate ci la schimb dăm de Pantazi Ghica, Grigori H. Grandes, G. Toanu, Nic. Scurtescu ! Banicl chiar numele lui C. Sandu-Aldea nu e amintit, deşi a’a trecut de Em. Gârceanu şi Adam şi s’a ajuns până la Alex. Lăpitdata, loan Lupaş, Vasile Pârvan, D. Gasti ş. a.! (Sanda Aldea n’a fost amintit nici 1« indicaţiuni ! Şi ne aducem smlnte£că, la fel, era uitat N Gane in anumite manuale de şcoală ale d-lor Adamescu-Drigomirescu !). O ulteri de felul acesta nu pot fi senzate nici prin făgăduinţi ca cele din prefaţă, adică: „Fapta că nu se htâlaesc aici toţi autorii români, nu însemnează că pe cel omişi am socotit mai puţin important, ci somai că nu am terminat cercetarea asupra lor...“ Disproporţie vom intimpina şi de altfel în lucrarea d lui Adamescu. La d. Petrino d. p. e amintit până şi Necrologul de 7 sire (cari nu spun nimic !) din „Convorbiri literare" XII 1878, pag. 80, pe când articolul D.M.J Petrino din „Junimea literară“ Vil 1909, pg. 87—88 e ignorat. Și — deschidem aici o parenteză — in general contribuţiu allor din „Janimea literară“ d. Adamescu nu ie-a dat nici o atenţie, ceea ce conadins o gravă greşală, na in special, el in general, ca metod ştiinţiic, pentru că despre scriitorii regionali chiar această literatură regională e cea indicată de a da informaţii şi lămuriri. Dovada ne-o dă chiar cazal acestui articol despre Petrino. ^Ş: iată in ce măsură: Articolul din „Isaltaea literară“ e alcătuit, cam am putat constata, după G. Sion Suvenire despre poetul D. Petrino in „Rivista Eoai“IV 1891, pg. 46— 54, şi reproduce, in consecinţă toate falsisările lui Sion. împotriva acestor falsificări se ridică la ziare! „Patria“ (Cernăuţi) As. IV 1891 Nr. 29 contimporanul lui Petrino, preotel Zsharie Voroacs, rectificând tăişurile ca preţioase amintiri personale şi confirmând, indirect, ca o aş a dovadă cele snaţmate de subsemnatul in articolele G. Sion, poet din informaţiunile sale istorice ,„ »Glasul Bucovinei“ An. li 1919 sumerii 197, 188 şi 192 şi Rectificări în biografia lui E. Petrinov. „Gl. Bac.“ An. IV 1921 Nr. 767. Dar e atât de lesne a semnala scăderi mici într’o carte bună, scăderi cari dela sine se relfiază cu atât mai uşor, cu cât mai bună e cartea ! (Va urma) Azi ! Octorele 8 precis ----------------------.-------------------