Glasul Bucovinei, octombrie 1921 (Anul 4, nr. 811-835)

1921-10-01 / nr. 811

Pa*­ Şcoala româneasca în Basarabia Sistemul de guvernare al actealalsi guvern, ca­­ractericat prin supraficialitatea, ca să nu zic la capaci­­tatea dovedită in soluţionarea unor probleme fonda­­mentale dela ordinea al ei, a avut consecinţe desas­­truoase in dotmniul şcoalei in Basarabia. Indremată încă din anul 1918 pe calea naturală de desvoltare a culturii naţionale de prib­gii ardeleni şi bucovineni, aşa de detestaţi de patrioţii de astăzi, deţinători ai puterii, brlbcgi ajutaţi de unele elemente laminate ve­nite din vechia­ Regat, între care d-l apoitul Colea Işi are locul de cinste, şcoala românească din Basara­­bia avea nevoe de o conducere permanent conştientă, pentru a-şi putea îndeplini rolul de deşteptare a con­ştiinţei naţionale şi răspânditoare a culturii noastre. Lucrurile mergeau bine. De la coastele nisipoase ale Mării negre pină la sinupsităţiie Nistrulai de n­ogă vechea cetate a Hotinului a fost ca un nor de deştep­tare dintr’un somn greu. Şcoale de toate categoriile răsăreau pretutindeni, limba noastră era Învăţată şi cinstită in tot locul, cultura naţională începea să fie apreciată şi iubită de toţi. Era atâita râvni, atâta en­tuziasm şi atâta dragoste pentru apostolatul lor la toţi dascălii din Basarabia. Ca venirea la cârmă a generalei®! Averescu toată trăda aceasta sfântă a fost lădărniciţi, iar pentru şcoala românească a venit un declin dureros. Oameni incapabili au fost puşi In fruntea Directoratului Instruc­ţiunii publice dela Chişinău; elemente cu sentimente antiromâneşti declarate au fost introduse in cadrele inviţi­mântului. Revoltă adâncă ne cuprinde auf­letul când auzim că atâţia profesori ruşi, cari In anul 1918 nevroind să facă jurământ de credinţi Regelui nostru au fost trecut in Ucraina, astăzi sunt numiţi titulari la licee româneşti. O grijă serioasă ne cutremură când ne gândim că foştii ofiţeri in armata lui Wraeghel astăzi sunt chemaţi să propăvăduiască de pe catedrele liceelor culta­ adevărului şi a­ dragostei faţă de cul­ţuri noastră. Ce Ironie crudă ! Când oameni Îngrijoraţi de viitorul neamului, re­voltaţi de procedurile acestea nemaipomenite, îşi ri­dicau glasul să protesteze, acelaşi răspuns cinic 11 că­pitan, pe lingă ameninţări, de la d-l Erhan: „Trebue să le dăm slujbe oamenilor acestora (adecă vrarghe­­liştilor şi profesorilor ruşi", refugiaţi din Basarabia In Ucraina)“ ! E o Inconştienţi dublată de o totală ignoranţă in aprecierea rolului şcoalei, care e cheia de boltă a tă­riei unui popor. Ce legătură poate fi latre Interesele noastre cul­turale şi necesitatea, pe care nu o pot Înţelege, de a da am­ibe unor străini de neamul nostru ?. E aceeaşi concepţie nenorocită care s’a manifes­tat şi in declaraţiile ministrului Goga, când acesta in­­tr’un interview promisese Ungurilor din Ardeal ridi­carea de statul pentru doi poeţi ungari şi construirea anui teatru unguresc cu banii statuia!­­e aceeaşi men­talitate criminali dovedită de averescanii bucovineni, cari in campania elector­­ă din anul trecut, pentru a câştiga simpatia minorităţilor, au promis — şi şi-au toat promisiunea — nIntroducerea şcoalelor rutene in unele comune de vechi Români rutenizaţi, care mai înainte ceruseră şi obţinuseră şcoale româneşti: siste­mul de compromitere a intereselor noastre naţionale pe toate tărâmurile. In interesul viitorului neamului nostru e timpul suprem ca sistemul acesta să se prăbușească pentru totdeauna odată cu apărătorii lui. ngr. CITIRI „GLASUL BUCOVINEI" I« GLASUL BUCOVINEI Increstori Aluzie catastrofală — Se știe de toată lumea că „cins­ti­tul“ ministru al Bucovinei «curat ca la­crima, după vorba unui verigean din cei mai habot­nici, mai ales de când conduce Feder. „Moldova­ de Sus", la cere gurile rele spun că sefura cu contabilitate în regula, a plecat zilele trecute la Viena să cum­pere mobile pentru castel de vânătoare, C­enzurat Și cum d.­­ministru“, cu toate birurile Cenzurat în vederea continuării acestei clădiri, n’a putut plăti regulat lucrătorii, din care cauză numărul lor s’a redus la douazeci, mobi­lierul a trebuit să fie cumpărat la Viena Ce­nzurat Acest lucru îl cunoșteau numai intimii d-lui­­ministru, cu barbetele periclitate, îndeosebi d-nii Horia-Domnești, Voronca—Lagăr, Gheorghiu-Ghinion, Traianică-Vâlvă etc. Lumea nici habar n'avea de noua „afacere“ Cenz­urat Iată însă că într’o impenetrabilă îngăimealâ a unui redactor dela „Dreptatea“ apare deodată fraza de „ falit cumpărător de mobile pe cont“, care, „îm­bătat de propria sa îngenunchiere mentală“ (sic), cbiarâ »cu glasul ruginit al moraliștilor dela spartul bâlciului“ — e vorba de iminenta cădere a guver­nului Averescu — împotriva „isbândei gândurilor curate“. Se poate portret mai nimerit al „ministrului“ la fabrica de mobile din Viena ? Desigur că nu ! Să-şi aducă d. „ministru“ Dori Popovici aminte de îngrozitorul târâboiu ce l-a deslănţuit „glasul ruginit“ într’o zi de la începutul lui Septembrie, când a văzut aevea, cum doi „glasişti“ au avut îndrăzneala şi curiozitatea să vi­ziteze monumentala operă din Poiana­ Iţcanilor. Fapta celor doi glasişti nu e pe departe atât de catastrofală pentru şeful „tuturor caricaturilor­ veacului acestuia“ — citez din acelaşi articol — ca­ aluzia mizerabilă din belteaua propriului ziar al «mi- ? nistrului». Cele mai dezastruos pentru d. Dori Popo-­ viei decât portretul, copiat de noi după „Drepta-I tea“ ? De aceea noi îl sfătuim să- şi ruginească şi mai­ tare g­asul, să intre în redacţia „Dreptăţii“, să înă­buşe „strigătul desperat al saltimbancilor vremuri­lor noastre“, care-i trădează prin aluzii răutăcioase sau inconştiente , şi să înlăture de acolo „tutela vremii geniilor nerecunos­­cute“. Căci cei ce vor să-l servească în felul acest îi reduc importanţa sa „ţesută şi împleticită cu visări peste noapte şi zămislită în concepţia nebunâ a unei atotputernicii şi chiemări proprii“, la „un simplu rol de impiegat­ol. IV“. Şi-l mai sfătuim pe cumpărător de mo­bile să urechească pe d. cenzor, care ne­invâţând, se vede, la teologie, adâncurile cu tâlc ale unor astfel de articole, n’a şters aluzia catastrofală. Sau se adevereşte cealaltă explicaţie a raporturilor dintre redacţia „Dreptăţii“ şi d. cenzor Jitariu. îmi spunea adecă mai dâunăzi un hâtru bun de glume să redactorii acestui ziar scriu articolele, dupâ­ ce s’au inspirat de o bună cantitate de băuturică sau prepistanie, în legea părintelui Tilică, pe când d. senzor Procopie e totdeauna beat, fără să guste al­co­ol. Mai știi ? „Censeo...“ ............... ■ ..............­Sts............. No. 811 Industria naţională România Mare dispune de mari bogăţii naturale care dau fabricilor noastre posibilitatea de a se au­­­nunţa cu materii prime din ţară. Condiţiuniie pentru existenţa unei iduatrii naţionale adevărate româneşti sunt, cu alte cuvinte, date. Şi azi industria naţio­­nală trebue să­ o ridicăm noi, ţara, pentru a ex­terioriza energia, mexca poporulul român, care nu­mai prin efortul lui trebue să-şi tulgere o existenţă independentă, mai mult sau mei puţin. Deci Industria naţională trebue Încurajată pe scara cea mai Întinsă, de convingerea aceasta trebue să ne pătrundem ca toţ“. Şi aceasta se impune cu atât mai vârtos, când ne gân­dim la ce hal a ajuns valuta noastră. Cu toată bogă­ţia som­nul şi comorile ascunse la subsolul ţării noastre, leul nostru scade mereu din pricina speceisţi anilor de discreditare ce se fac pe socoteala noastră. Numai prin noi inşi se vom ajunge să scăpăm leul nostru din ghia­­rele speculanţilor. Având aceasta in vedere, Ministerul de Industrie şi Comerţ a lansat un apel cătră toate autorităţile, ca acestea la toate comandele ce vor face să dea iatăitate produselor şi fabricatelor fabricilor coastre. Ţinem de afântă datorie să punem in vedere autorităţilor noastre a se pătrunde de importanţa adân­că economic-naţională a aceiiui apel care trebue tran­­spus in faptă cu cea mai mare atricteţi. Ia conrecinţă, când vor avea de făcut comande, autorităţile te vor adresa mai intă! Ministerului de Industrie, cerându-i lămuriri dacă există in ţară fabricatele sau produsele respective, In ce castităţi şi in care localitate. Num­ai când Ministerul va răspunde că fabricatele şi produsele fabricilor noastre sunt insuflc­iente, sau nu exieti de joc, aaaul atenei să facă comandă In străinătate. Po­porul român să-şi modereze cheltuilile şi să se mul­ţumească, pe cât posibil, cu produsele energiei naţio­nale sub toate formele. P. ------,----——————— ----— tfVifWfi S-SmS â!vilini»ala, de conducerea Situaţia externă La Dorvleum (Eskischehir) s’a dat o luptă mare Intre trupele greceşti în retragere şi ar­mata turcă, care tindea să Incercuîască armata grecească. Lupta s’a terminat în favoarea tur­­cilor, cari au ocupat oraşul. Aliaţii doresc apla­narea conflictului dar nu găsesc nici un mijloc de a impune moderaţie pretenţiilor nemăturate tur­­­ceşti decât revizuirea tratatului de la Sevres pe base rezonabile şi echitabile. Dar înainte de a­­ceasta ar trebui să recunoască atât grecii cât şi turcii imposibilitatea de a obţine o deciziune prin arme şi tocmai aici stă greutatea, deoarece Pre- Unţiile ambilor beligeranţi cresc în mod alter­­nativ. * Benešf ministrul de externe cehoslovac, a primit rolul de intermedier In conflictul austro­­ungar. Austria doreşte o regulare pacifică a chestiuni Burgenlandului şi cere evacuare acestui teritoriu, pentru a evita războiul civil. In schimb cedează Ungariei Oedenburgul. Benes a declarat, că Cehoslovacia în deplină înțelegere cu Iugoslavia e gata să intervină cu armele în Ungaria de vest, deoarece nu se poate tolera In centrul Euro­pei un nou focar al războiului. In acest scop au fost concentrate trupe la Caşovia şi Bratislava, iar la Szabadca In Serbia. In aceste condiţiuni mediaţiunea lui Beneş va da rezultate bune. Punctul de vedere italian Insă cere respectarea integrală a clauzelor tratatului de pace. ►ifi* g­NITA O carte mult aşteptata de Dr. Luca Morariu. O bibliografie a literaturii româneşti, care să În­tregească ceea ce ne dau fasdamentate lucrări Bi­anu-Hodoş, Bibliografia românească veche (1508—1817) şi­­Hodoş-Ionescu, Publicaţiunile periodice româneşti (1820—1906), era o carte foarte mult aşteptată. Ea ne vine acum In fascicol® l­a de Contribuţiune la bi­bliografia românească a d-lui Gh. Adamescu (Bucu­reşti, 1921, „Cartea Românească“, nr. 19 lei), lafă­­ţişindu-ne continuarea şi complectarea preţioaselor In­­­dicaţiuni bibliografice ale aceluiaş. In inceputurile literaturii noastre bibliografice noua lucrare a d­lui Adamescu coaitica e un considerabil progres, fiindcă ne dă nu numai instrarea operelor, ci aproape de fiecare actor şi literatura sa bibliografică, istorică şi critică. E o apropiere de idealul unei bibli­ografii ştiinţifice, acea bibliografie, care, cu Înseşi cu­vintele d-lei Adamescu, va fi nu numai indicativă, ci şi critică, fixtnd şi importanţa saiste­or tratate. Desăvârşirea acestei lucrări urmează că fie con­tinuatâ in viitoarei« fascicole, cari vor trata amănunţit şi liter­atura populari, didactică etc. Dar la promovarea acestei desăvârşiri avem da­toria de a cote­bora cu toţ­i şi ca gândul acesta pu­blicăm rândurile de faţă. * * * O impresie pe care nu trebue s’o mai producă viitoarele ed­ţii ale acestei lucrări e aceea de dispro­porţie in aprecierea autorilor. Astfel ca indicele acestei cărţi nu Intlmplnăm numele Al. Pefimon, I. Voinescu, Skelîtiy, Iosif Vaican, Carol S­rob ş. a., cu toate ci la schimb dăm de Pantazi Ghica, Grigori H. Grandes, G. Toanu, Nic. Scurtescu ! Ba­nicl chiar numele lui C. Sandu-Aldea nu e amintit, deşi a’a trecut de Em. Gârceanu şi­­ Adam şi s’a ajuns până la Alex. Lă­­pitdata, loan Lupaş, Vasile Pârvan, D. Gasti ş. a.! (Sanda­ Aldea n’a fost amintit nici 1« indicaţiuni ! Şi ne aducem smlnte£că, la fel, era uitat N Gane in anumite manuale de şcoală ale d-lor Adamescu-Drigomirescu !). O ulteri de felul acesta nu pot fi senzate nici prin fă­­găduinţi ca cele din prefaţă, adică: „Fapta­ că nu se h­tâlaesc aici toţi autorii români, nu însemnează că pe cel omişi­­ am socotit mai puţin important­, ci somai că nu am terminat cercetarea asupra lor...“ Disproporţie vom intimpina şi de altfel în lu­crarea d lui Adamescu. La d. Petrino d. p. e amintit până şi Necrologul de 7 sire (cari nu spun nimic !) din „Convorbiri literare" XII 1878, pag. 80, pe când articolul D.­­M.J Petrino din „Junimea literară“ Vil 1909, pg. 87—88 e ignorat. Și — deschidem aici o parenteză — in general contribuţiu allor din „Janimea literară“ d. Adamescu nu ie-a dat nici o atenţie, ceea ce conad­ins o gravă greşală, na in special, el in ge­neral, ca metod ştiinţiic, pentru că despre scriitorii re­gionali chiar această literatură regională e cea indi­cată de a da informaţii şi lămuriri. Dovada ne-o dă chiar cazal acestui articol despre Petrino. ^Ş: iată in ce măsură: Articolul din „Isaltaea literară“ e alcătuit, cam am putat constata, după G. Sion Suvenire despre poetul D. Petrino in „Rivista Eoai“IV 1891, pg. 46— 54, şi reproduce, in consecinţă toate falsi­sările lui Sion. împotriva acestor falsificări se ridică la ziare! „Patria“ (Cernăuţi) As. IV 1891 Nr. 29 contimporanul lui Petrino, preotel Zsharie Voroacs, rectificând tăişu­rile ca preţioase amintiri personale şi confirmând, in­direct, ca o a­ş a dovadă cele snaţm­ate de subsem­­natul in articolele G. Sion, poet di­n informaţiunile sale istorice ,„ »Glasul Bucovinei“ An. li 1919 sumerii 197, 188 şi 192 şi Rectificări în biografia lui E. Pe­trino­v. „Gl. Bac.“ An. IV 1921 Nr. 767. Dar e atât de lesne a semnala scăderi mici în­tr’o carte bună, scăderi cari dela sine se relfiază cu atât mai uşor, cu cât mai bună e cartea ! (Va urma) Azi ! Oct­orele 8 precis ----------------------.-------------------­

Next