Glasul Bucovinei, noiembrie 1921 (Anul 4, nr. 836-859)

1921-11-01 / nr. 836

Anal IV ABOXAMRIVTUL * P4 sn en £20 lei, pe Vs an 60 lei, pe trei luni 30 lei, pentru ţân?’i ziîrie: pe un an 60 lei, pe Vs an 30 lei, pe trei luni î*i. Numai numărul de Duminica: pe un an 20 lei, pe Va an 10 lei, pe trei luni 5 lei.­ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Cernăuţi, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază. a nunturii şi RKor,AMI$» 39 calculează după tarif şi se primesc la administraţii) Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 “/s. Mumârul­­ Leu Cernânfi Marţi 1 Noembrie 1921 Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC Telefon No. 61 Fondator: SEXTIL PUŞCARIU Nr. 836 Campanii partidului democrat al Unirii Comitetul executiv al partidului democrat al unirii, vrând să dea prilej ţării de a se pronunţa in mod liber, conştient şi vrednic asupra situaţiei creată prin nedestoinicia guvernului actual şi de a-şi spune cuvântul hotărâtor asupra nevoiei schimbării acestui guvern şi a primenirii parlamentului rămas numai averescan, a hotărât să fie o serie de adunări publice, care se va încheia cu un mare Congres al partidului. Seria adunărilor s-a început cu adunarea ţinută joi, în 27 octombrie c., la Cer­năuţi, şi va continua precum urmează : Joi, 3 Noembrie cor­., în Suceavă ; Duminică,­­6 Noembrie­ cor., în Câmpulung; Marţi, 8 Noembrie cor., în Sirele; Vineri, 11 Noembrie cor., in Rădăuţi; Duminică, 13 Noembrie cor., Vicovul de sus ; Marţi, 15 Noembrie c­r., în Gura­ Humorului; Luni, 21 Noembrie cor., marele Congres al partidului in Cernăuţi. Ca adunările anunţate «vor participa locuitorii din oraşele, târgurile şi satele înve­cinate, iSff-la* Congresul din­ Cernăuţi va h reprezintipă populaţiunea din întreaga ţară. Amănuntele asupra localului şi începutului adunărilor se vor puiblifca pi in /,iar­­şi an­..o. Chiemăim la aceste adunări şi la Congres pe toţi cei ce vreau să-şi spune bărbă­­teşte cuvântul şi cari doresc grabnica desrobire a ţării de sub regimul averescan şi insti­tuirea unei scărmuiri cinstite, democratice şi naţionale. Comitetul executiv al Partidului democrat al Unirii. Urmările funeste ale unei politici hazardate4) Am stăruit toţi la diferite rânduri asupra urmărilor deosebit de degradatoare pentru nea­­mul nostru, pe care Ie-a pricinuit alianţa ave­­rescană-minoritară. Dala alegerea lui Kohlruss într’un cerc românesc până la trimiterea la Par­­lament a interesantului „deputat“ Krakata, d­­in numirea de prefecţi străini de neamul nostru până la cazurile Dedejczek şi Butzura se poate constata singura atitudine aeşovâitoare a parti­dului averescan de la noi: perpetua sprijinire a acelui element străin, care este vădit împotriva neamului nostru. Cazul domnului senator ave­­rescan Kozak de la 18 i. c. este numiţi o con­secinţă firească a politicii pe care a inau­gurat-o d. Dori Popovici şi pe care au apro­­fiat-o şi sprijinit-o aderenţii d-sale politici Când ilustrul domn Krakalia, învăţător pe vremuri desticați de Austria, a cerut in Parla­ment plebiscit pentru Bucovina, dintre Bucovi­nenii averescani nu a’a ridicat nici unul pentru a respinge astfel de cereri. S'a ridicat insă în Senat domnul Nistor și într’un strălucit discurs a arătat drepturile noastre istorice a­supra În­tregului nostru pământ. Acestea sunt fapte pe care nici o insultă, fie ea cât de grosolană, nu le poate face ine­xistente. Cu acelaş prilej d. senator Ni­stor a apelat la domnul senator Kozak să şi facă şi­­ o declaraţie cu Parlamentul ţârii pentru in­tegritatea hotarelor noastre. Domnul Eugen Ko­zak a tăcut, lăsând auditorul cu impresia că cererea d-ld Krakaila i-a fost binevenită. Tovarăşi de tăcere au fost toţi deputaţii şi senatorii averescani bucovineni, căci alian­ţele politice — ori­cât ar fi da nefireşti — îţi impun rezerve. A fost deci numai logic şi firesc când d. Kozak, văzându-se la Congresul bisericesc ave­rescan aşa zicând „entre nous“, a mers un pas mai departe şi a negat trecutul naţional al nos­tru, trăgând concluziile de care avea nevoe. Discursul d-lui Kozak a fost un punct culmi­nant la dezvoltarea politicii antinaţionale a ave­­rescanismului de la noi. A fost atât de ruşinos lucrul acesta, la cât ziarul oficios averescan, abia după 4 zile de zbucium a publicat la fine discursul vicepreşe­dintelui congresului averescan, d. Eusebie Po­povici. Căci in numărul din 21 i. c. ziarul „Dreptatea“ spune numai ca „d. deputat Euse-­ bie Popovici roagă ca asupra acestui punct să se închidă discuţia, pretenţiunile d-lui senator Cazac fiind absurde*. Iar acelaş raportor în ace­­laş număr ne povesteşte cum A doua zi — cu toate că se închisese discuţia asupra acestui­­ punct — d. Radu Sblera a apărat biserica şi­ trecutul nostru, arătând cu argumente netemei-­ nicia afirmaţiilor şi prin urmare şi a pretenţia­­ allor d-lui Kozak. însuşi raportorul „Dreptăţii“ i-a dat discursului d-lui Radu Sblera o însem­nătate cu mult mai mare decât celui al d-lui Eusebie Popovici, stăruind asupra lui pe un spa­*) Articolul acesta apare cu întârziere din cauza aglo­meraţiei de material (N, R),­­ ţin de cinci ori mai mare, iar un deputat con­­gresual averescan a fost — ne-a spune acelaş raportor — atât de transportat de discursul d­lui Sblera, încât a cerut să fie publicat in broşură şi răspândit pa la sate, pe când nici unuia nu l-a trâznit prin cap să ceară afişarea răspunsu­lui d-lui Eusebie (sau cum ii zice „Dreptatea“ cu patru zile mai târziu „Dr. Euseb“) Popovici, evident fiindcă abia după frumosul discurs al d lui Sbiera râsuflarâ mai liniştiţi şi averescanii spărlaţi. Dar să analizăm puţin acest faimos şi ma­re discursuieţ de două minute pe care l-a rostit dl. Eusebie Popovici ca răspuns la o cuvântare de la ceas a d-lui Kozsk, averescan şi uau­ şi altar. Cu multă smerenie îşi începe dl. vicepre­şedinte a! congresului averescan marele său dis­curs, zicând la 1. 1. c. conform notelor steno­­grafice „ara dat dovadă de îngâduire creşti­nească lăsând pe dl. senator să citească până h capăt discursul său* pentru ca să fie des­­minţit la 25 1. c. de ziarul »Dreptatea«, unde se susţine în Romanul 219 pagina 1, coloana a doua, că dl. «Dl. Euaeb Popovici», — când dl. Kozak a făcut „zadarnica încercare“ după «Drep­tatea No. 219 sau și-a rostit „expozeul» după «Dreptatea No. 216 — l-a întrerupt (pe dl. Ko­zak !) și i-a ridicat cuvântul». Mai departe spune dl. Eusebio Popovici că «rămâne un lucru hotărtt pentru totdeauna că prin actul unirii s'a făcut aşezământul statului nostru ca stat naţional unitar român (ca şi când inalate n’ar fi fost stat naţional !); prin urmare şi toţi credincioşii bisericii noastre drept mări­toare s’au unit Intr’o unică biserică naţională or­todoxă română». Prin urmare să tragem şi noi concluzia: caracterul naţional al bisericii noastre este în funcţiune de unirea cu patria mamă. Va să zică, biserica noastră este naţională nu­mai fiindcă noi ne am unit cu vechia noastră patrie! Iată o concluzie istorică de cea mai mare insemsitate pe care o face tU. Eusible Popovici : nu trecutul nostru naţional i-a dat caracterul pe care-l are biserica noastră, ci unirea şi ce­­lalt averescan cuvântător in congres ce a făcut ? A contestat chiar trecutu! nostru naţional şi a tras apoi concluzia că biserica, fiind un trecut malorusă, astăzi este măcar pe jumătate malo­­rusâ, şi trebuie să i se păstreze acest caracter de malorusism, ca un drept istoric, rezultat din trecutul nostru care n'a fost românesc! Aici trebuia să i se replice d-lui Kozak. Şi mă aşteptam de la un profesor secundar, care acum 15 ani se credea potrivit de a ocupa o catedră universitară de limba şi literatura româ­nă, săi poată răspunde unui Koza­k imediat prin­­tr’o strălucită şi fulgerătoare şarjă ştii­nţi fii­că, spulberând cu uşurinţă toate afirmaţiile şi con­cluziile tendenţioase ale acestui pretenţios ave­rescan de acelaă rit. Acum după­ ce s’a alarmat opinia publică, acum după ce întreaga studenţime universitară română a vestejit atacurile d-lul K­izak energic, frumos şi cavaleresc, cum se cuvine unei tine­­rimi care-şi iubeşte neamul, nici insultele nepu­tincioşilor, nici Iepadarea de Kozak nu mai pot dezice cele zise. Dl. Kozak a fost numai con­secvent in politica sa pe care o face la baza alianţei cu dl. Dori Popovici. Când la 1874 Windthorst, şeful centrului, detesta atentatul contra lui Bismarck comis de ade­rentul centrului Kullmann, Bismarck 1 a replicat «mit gehobener Stimme» —­ cum spune rapor­tul oficial — adresându-se tuturor daputaţlor din centru: «Meine Herren ! Sie köanen den Kull­­mann abschütteln, soviel Sie wollen, er klingt sich doch an Ihre Schösse/* Aşa-i şi cu Kozak al D-voastră! Puteţi fâ­sâita, puteţi perverti, puteţi striga, vă puteţi Îndepărta de Kozak, el totuşi se agaţă ca am­­beio­mâni de pulpapa D-voastră ! R. Cândea.

Next