Glasul Bucovinei, iunie 1922 (Anul 5, nr. 1000-1020)

1922-06-03 / nr. 1000

Anul V. AROXAMENTUL I Pe an an 160 lei, pe ’­* an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic: pe an an 80 lei, pe *[, 40 iei, pe trei iutii 30 lei. Numai numărul de Duminicii: pe un an 32 iei, pe ‘js an 16 iei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe Va de an 200 lei. R­EDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA Cernăuţi, Strada Domnească Mo. 33 Se primesc numai­ articole iscălite Manuscrisele nu­ se înapoiază Număr în 12 pagini 1000 Număr în 12 pagini Cernăuţi, Sâmbăta 3 Iunie 1922 Nr. 1000 APARE ZILNIC Teteian Mo. 31 F­ondator: S£XTIL PUŞCARIU, AJKOISTOHI ŞI KIKOI^AJMJED: se calculează după tarif şi se primesc la administraţia Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu ÎOOO A răsfoi colecţiunea „Glasului Bucovi­nei“, zi cu zi şi, număr cu număr, dela apariţia sa în toamna anului 1918 până la numărul 1000 pe care-l atinge astăzi, înseamnă a nu reaminti toate faptele şi întâmplările din care este urzită şi stăruinţele şi luptele cu care este aşa de viu vârstată istoria cea mai recentă a Bucovinei din­ clipele emoţionant de măreţe ale Unirii până la zbuciumările şi frământările ce ne pasionează în clipele de faţă. N’a fost nici o bucurie, n’a fost nici o durere, n’a fost nici o izbândă şi n’a fost nici o înfrângere în ţărişoara aceasta care să nu fi găsit ecoul cuvenit în coloanele acestei gazete, prima publicaţiune cotidiană, în acest încântător colţ de ţară românească. Din fie­care frază, din fie­care coloană, din fiecare pagină şi din fiecare număr se des­prinde ca şi din albăstrimele senine ale ce­rului instelat un gând şi o dorinţă, gândul bun şi senin, şi dorinţa clară, curată şi cin­stită de a întări­­ conştiinţa românească în această ţară aşa­ de înstrăinată şi de a îndruma viaţa publică de la noi spre o nouă şi sănă­toasă orientare politică, naţională şi culturală. Fericitul eveniment al întregirii neamului în hotarele sale etnice şi istorice precum şi schimbările şi prefacerile politice şi econo­mice ce s’au produs în jurul nostru şi în lumea întreagă pe urma năprasnicului răz­boiu mondial, reclamă imperios şi impun fie­cărei naţiuni, fiecărui stat, ba chiar fiecărui om cu rost şi răspundere în viaţa publică o examinare şi revizuire radicală a credinţelor şi străduinţelor sale din trecut şi aceasta în­­interesul superior al cauzei însăşi şi cu sco­pul bine determinat de a ajunge în nota vremurilor şi situaţiunilor noui care nasc ce­rinţe noui, ce nu pot fi satisfăcute fără ca mai întâi să ne fi lepădat de rătăcirile şi apucăturile unui trecut aşa de dureros şi um­i­litor pentru neamul nostru. Gazeta noastră este glasul limpede şi răspicat al acestor noui vremuri şi al nevoi­lor reale ce nasc din ele. Ea păstrează însă şi continuă şi vechile noaste tradiţiunî găze­tăreşti precum s’au format şi desvoltat ele în „Chrestomaticul Românesc“ al lui Teodor Racoce din 1820 în „Bucovina“ Hurmuza cheştilor dela 1848, în „Foaea Societăţii­ pen­tru cultură“ în 1865, în „Revista Politică" din 1885, în „Gazeta Bucovinei“ din 1891 , „Patria“ din 1897 şi în ,,Junimea Literară“ din 1904. Din împărecherea fericită a acestor scumpe tradiţiuni cu cerinţele politice, cul­­urale şi naţionale ale timpului de azi şi cu ispiraţiunile noastre îndreptăţite în viitor s’a­ămislit şi a luat fiinţă Glasul Bucovinei, pentru a deveni în scurtă vreme organul de ublicitate a însăşi conştiinţa naţionale româneşti in Bucovina, propovăduitorul păcii şi bune în­­ţelegeri între cetăţenii de orice limbă şi cre­­inţă, tălmăcitorul dorinţelor şi nevoilor ţării, părătorul intereselor politice, naţionale, cul­turale şi economice, expresia bucuriei şi su­ferinţelor mulţimei dară totodată şi urgisitorul nedreptăţilor,apucăturilor şi deprinderilor rele. Privind asupra celor o mie de numere din Glasul Bucovinei care au apărut zi de zi de 3 ani încoace, puţini îşi vor fi dând seama câtă muncă intelectuală, cât siucium sufletesc, cât spirit de jertfă şi resemnare, câtă energie şi voinţă se găseşte imagazinată în coloanele acestei prime mii de numere. Unde numai pui şi imensele jertfe materiale care sunt îmbinate cu redactarea unui jur­nal cotidian? Şi aceasta mai ales în cazul nostru, cari nu beneficiem de sprijinul ma­terial din nici o parte, neavând la spatele nostru nici oameni cu avere, nici bănci şi nici mari întreprinderi industriale sau comer­ciale. Răsplata noastră este conştiinţa împăcată de a ne fi împlinit o datorie sfântă faţă de neam şi ţară,­­mulţumirea­­sufletească de a fi creat în această ţară o opinie publică sănă­toasă şi satisfacţia de a fi adus dovada că prin stăruinţă şi muncă desinteresată se poate asigura şi în Bucovina apariţia unui jurnal cotidian românesc. Nădăjduim însă că cel puţin de acum înainte ne vom bucura de un sprijin mai larg şi mai generos din partea tuturor buni­lor Români cari iubesc Bucovina şi strădu­inţele ei româneşti. Cu această dorinţă încheiem prima mie de numere din Glasul Bucovinei cu sufletul împăcat şi cu deplină încredere în viitor și în izbânda cauzei noastre I. Nistor. Fain calon­atorii Heia­­rspin­ea In numerele 353—355 din Dreptatea a­­verescană din Cernăuţi a apărut o serie de acuzaţiuni gratuite la adresa dlui Ministru Nistor şi a administraţiei din Bucovina în frun­tea căreia stă. Acuzaţiunile acestea ridicate de un prea bine cunoscut om de afaceri din Cernăuţi, constitue un conglomerat de întorto­­cheri de adevăruri calomnii, minciuni şi is­coditori răutăcioase şi suspicionări, menite să zgudue încrederea oamenilor de bine în ad­ministraţia actuală şi în cinstea neprihănită a celor ce stau în fruntea acestei administraţii Pentru a pune capăt acestor atacuri veninoase ţinem să aducem la cunoştinţa publică că cu mult încă înainte de apariţia „senzaţionalelor“ elucubraţiuni din Dreptatea, autorităţile în drept au luat măsurile cuvenite de urmărire împotriva fraudelor şi ilegalităţilor comise în majoritatea cazurilor încă sub fosta adminis­traţie pentru a stabili delictele şi a aplica pe­depsele cuvenite. „Destăinuirile“ Dreptăţii sunt deci pe cât de insinuante şi exagerate pe atât de tardive. Guvernul cunoaşte cazurile şi le urmăreşte după lege şi nu are nevoe de des­­tăinurire unor oameni certaţi cu legea şi im­plicaţi ei înşişi în cele mai scandaloase afaceri Cât priveşte însă pesoane vizate în Dreptatea, apoi acele au întreprins deja paşii cuveniţi pentru a chema pe calomniatori înaintea barei justiţiei. ii­­ profesorior lntersitari in zilele de 3, 4 şi 5 iunie a. c. se în­truneşte pentru întâia­dată Asociaţia profe­sorilor de la toate Universităţile noastre la Cernăuţi. Va fi aceasta un prilej de mare bu­curie pentru membrii diferitelor grupuri, dar este mai presus de toate o manifestare de solida­ritate a reprezintanţilor culturii noastre supe­rioare. In acest oraş, în mare parte înstrăinat din colţul Moldovei, pe care în zadar s’a tru­dit Austria un secol şi jumătate să ni-1 smulgă din suflet, această adunare întrece mult ca­drele unei simple întruniri profesionale. In Răsăritul ţării noastre ca şi la Apus trebuie să fâlfâie stindardul civilizaţiei noastre care, izvorâtă din sufletul bogat al neamului nostru, trăieşte cu noi, se înalţă cu noi şi va fi cel mai durabil monument ridicat de lati­nitatea noastră. Universităţile la un popor reprezintă tot­deauna conştiinţa naţională şi sufletul naţio­nal. Conştiinţa naţională fiindcă, nicăiri nu există un control aşa de sever al muncii şi nu este o instituţie care să trăească mai mult prin muncă, al cărei rost de existenţă să fie încordata, răbdătoarea şi binecuvântata acti­vitate a spiritului uman ca Universitatea. Şi nici nu este o instituţie în stare să facă prin fiinţa ei însaş o selecţiune atât de severă în valorile morale şi intelectuale ale unui popor ca Universitatea, căci nici un aşezământ de cultură nu desfiinţează atât de radical şi de temeinic nulităţile sau mediocrităţile rătăcite prin te miri ce joc al sorţii în templul şti­inţei. Dar Universităţile, ca instituţiile menite în primul rând să realizeze progresul uma­nităţii, aduc în legăturile fireşti ale ştiinţei universale contribuţia proprie, specifică a po­porului, din sânul căruia au răsărit. Ştiinţa, oricât de internaţională ar fi prin menirea ei universală, nu poate fi reali­zată totuşi decât prin contribuţii individuale ale tuturor popoarelor Fiecare popor trebuie să dea ce are mai bun, ce are mai caracte­ristic şi mai folositor pentru a-şi aduce pri­nosul său umanităţii. Universitatea trebuie să fie tipul repre­zentativ al intelectualităţii şi moralităţii su­perioare ale unui neam Universităţile însă nu reprezintă numai în afară neamul, ci ele trebuie să reverse din bogatele lor resurse mâna lor cerească a ci­vilizaţiei în sufletele tuturora. Astăzi când culturi străine, impuse prin politica trecătoare a unor formaţiuni politice desfiinţate, se luptă pentru a ţinea mai de­parte în robie sufletul unui popor, în stare să-şi aibă civilizaţia sa proprie, menirea Uni­versităţilor noastre este emanciparea sufletu­lui românesc şi înălţarea neamului nostru acolo, unde i se cuvine să stea în baza mul­telor sale calităţi, pe care nu le poate desfiinţa nimeni, negându-le. Iată de ce Adunarea generală a profeso­rilor Universitari este pentru toţi un prilej de bucurie, IR. Cândea.

Next