Glasul Bucovinei, iunie 1922 (Anul 5, nr. 1000-1020)
1922-06-10 / nr. 1004
Anul V. ABONAMENTUI. ! ?« an an 160 lei, pe ** an % lei, pe trei luni 40 tei, pentru ţărani zilnic: pe un an 80 lei, pe st3 10 iei, pe trei luni 30 lei Numai numărul de Duminică: pe un an 82 iei, pe % an 16 iei, pe trei luni 8 iei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe V2 de an 200 iei. REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA Cernăuţi, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manuscrisele nu se inaapis.-a Număr pentru ţărani Cernăuţi, Sâmbătă 10 iunie 1922 Nr. 1004 ANITUBITCIRI Sl . 31 calculează după tarif şi se primesc la administrare Strada Domnească No. 33 Peatru înserate în interiorul ziarului se urci taxa cu OBVr Cominsul pariului fiului in Cernăuţi apare de vreo 13 săptămâni o gazetă «Cuvântul Ţărănimii» ce-şi spune gazetă săptămânală a Partidului Ţărănesc, in cele două numere din urmă această gazetă tipăreşte câte un comunicat prin care pofteşte pe ţăranii bucovineni la « Congresul Partidului Ţărănesc» din Bucovina care ar avea să se ţiela Cernăuţi, Duminică în i Iunie. Cum gazeta noastră e citită de mii de ţărani cu carte din Bucovina, ţinem de datoria noastră să lămurim pe cititorii noştri ţărani ce e cu congresul acesta. Mai întâi, în Bucovina ştie fiecare ţăran care citeşte gazetele, că nici nu e un partid ţărănesc. Dar nu se poate răspunde că da, nu este, dar tocmai de aceea se chiama acest congres ca să se facă şi în Bucovina un partid ţărănesc. La aceste vom răspunde că fiecare om cu scaun la cap care va sta şi va judeca puţin, îşi va gândi numaidecât în mintea lui că un partid politic ţărănesc, curat ţărănesc, adecă numai din ţărani nici nu se poate. O ţară, un stat se alcătueşte nu numai din ţărani, ci şi din alte stări şi bresle Şi dacă de pildă ai ucide toate breslele şi stările şi ar rămânea numai una, tare ne este teamă că şi aceea n’ar putea trăi multă vreme singură. Precum un trup omenesc, ca să fie sănătos, trebue să aibă şi cap, şi stomac, şi picioare, şi mâni sănătoase, tot aşa şi o ţară ca să fie fericită şi îndestulată, trebue să aibă şi tagma ţăranilor, şi pe cea a funcţionarilor, şi pe cea a negustorilor şi pe cea a muncitorilor şi a lucrătorilor, îndestulate şi fericite. Dacă una încalecă pe cealaltă, atunci nu-i bine. De aceea şi un partid politic, dacă e vorba să conducă o ţară bine, când va ajunge la cârma ei, el nu poate fi numai ţărănesc, sau numai negustoresc sau funcţionăresc sau muncitoresc, ci trebue să fie al neamului românesc întreg, a! ţării întregi, să cuprindă pe oamenii cei mai buni din toate tagmele, să conducă ţara aşa, ca toate stările să poată fi mulţumite şi împăcate, iar nu să încalece luna pe cealaltă,in toate ţările unde a ajuns la cârmă numai un partid dintr’o singură tagmă, precum e de pildă Rusia, unde au ajuns la conducerea trebilor obşteşti numai lucrătorii şi muncitorii,sau în Bulgaria, unde conduc ţărăniştii, trebuie merg de tot rău. In Rusia au ajuns oamenii de se mănâncă unul pe altul, iar în Bulgaria nu trece zi în care să nu se ucidă şi să nu se împuşte unul pe altul şi să nu se arunce cu bombe asupra diregătoriilor ziua mare la amiazăzi. De aceea vom spune încă odată că un partid politic e numai atunci bun, când cuprinde oamenii cei mai buni şi mai de seamă din toate tagmele şi stările şi când ajuns la cârmă, caută pe toţi locuitorii unei ţări să-i împace şi să-i facă mulţumiţi. Încă înainte ca în România să fie un partid ţărănesc, s’a hotărît ca pământul să se împartă pe la ţărani; şi când s'au făcut în România cele dintâi împroprietăriri pe vremea lui Cuza Vodă nici nu se ştia de ţărănişti. Şi acuma în România, toate partidele câte sânt, şi cel liberal condus de dl. Brătianu, şi cel democrat naţionalist condus de dl. Iorga, şi cel naţional din Ardeal, şi partidul nostru democrat al unirii, şi toate celelalte sunt îmcredinţate de însămnătatea ce-o are ţărănimea în stat şi că trebuie de îngrijit ca ea să fie luminată prin şcoală şi îndestulată prin înpărţirea pământului şi prin felurite înlesniri către negoţ şi alte câştiguri. Şi dacă e, în privinţa aceasta, vreo neînţelegere între aceste partide, apoi e numai atâta că nu sunt toate de acelaş gând cum s’ar putea face mai repede şi mai bine luminarea şi îndestularea ţărănimii noastre, precum şi uşurarea traiului tuturor celorlalte stări şi tagme. Dar dacă e aşa, ne veţi întreba: La ce ne mai cheamă pe noi ţăranii pe la congrese, sa facem partide politice ţărăneşti, căci doară nu te vrem noi, ci tot domnicaidvocatul Bodnârescu şi alţi cărturari şi funcţionari ? Vă vom răspunde de a dreptul şi fără nici un înconjur. Oamenii aceştia au umblat pe aiurea după deputăţii şi măriri. Nu te-au putut găsi şi acum cred că înfiinţând un partid ţărănist în Bucovina şi legându-se cu ţărăniştii din vechiul Regat, când vor lua aceştia cârma ţării, vor dobândi numaidecât marine şi deputăţiile căutate. Că ţărăniştii din vechiul Regat nu vreau să ştie de neam şi lege, şi se înfrăţesc cu ţărăniştii bulgari şi nemţi, duşmanii noştri de moarte, zicându şi internaţională verde, că partidul ţărănist vrea să desfiinţeze armata şi jandarmeria, dându fiecărui ţăran puşcă şi armă ca să se omoare întreolaltă ca păgânii, că între ei se găsesc oameni vânzători de ţară, puţin le pasă domnilor ţărănişti de la noi, numai partid să le iasă şi ei să ajungă în fruntea lui la deputăţii şi măriri. De aceea credem că puţini ţărani se vor găsi cari să-şi piardă vremea în zădar pe la congresele d-lui Vasile Bodiărescu, advocat, care din cauza unei deputăţii ce n’a putut’o căpăta s’a făcut ţărănist din glasist, şi atât de ţărănist, încât pela procesele de împroprietărire apără pe boierii expropriaţi faţă de ţăranii ce ar fi să fie împroprietăriţi -a* Legături de prietenie Cu prilejul nuntei principesei noastre Mario Arv e vorba ca la Belgrad să se puie temelia unei legături trainice, pe timp de douăseci de ani între rromâni, Sârbi ,şi Cehoslovaci. La sfiturile ce se vor ţinea pentru aceasta, va veni şi ministrul de externe al Greciei. Şi altfel se şti că şi prietenia Poloniei cu aceste ţări e mare. Vestea despreastfel de legaturi de piei vie între România şi ţărilevecine trebuie să ne ningim de mare bucurie şi de laudă pentru cei ce comine ţara, căci aceste legături sunt parisa cea i.mai trainică a picei, de care e atât de dor in lumea întreagă Căsătoria Domniţei Marioara Domniţa Marioara este frumoasa ca o zână De aceea Craiul Sârbilor s’a ispitit s’o ceară în căsătorie şi gândul pus de el s’a izbândit. Domniţa a primit să fie crăiasă Sârbilor. S’a hotârît ca nunta să se facă în ziua de 8 Iunie c. la Belgrad Capitala Serbiei. Ziua de Joi 8 Iunie c. a fost un prilej de mare bucurie atât pentru Români cât şi pentru Sârbi. N’a fost o nuntă cum se crede de obiceiu, ci norodul din două ţâri a văzut o sărbătoare, o paradă, cum se întâlneşte doară în poveşti. Duminică, întreaga Familie Regală, însoţită de alaiul domnesc, a pornit din Palatul de la Cotroceni la Belgrad, unde avea să fie nunta. Întâmplarea aceasta a dat în Bucureşti prilej de mare sărbătoare- Străzile pe unde a trecut Familia Regală erau împodobite cu cununi de flori de toate culorile şi cu steaguri de-aie noastre şi sârbeşti. Mare mulţime de oameni aştepta sa vadă pe Domniţa Marioara. In sfârşit trăsurile domneşti se arată. Muzicile cântă din toate părţile, iar nordul isbucneşte în nesfârşite strigăte de bucurie, fata şi trăsura în care şede Domniţa alături de Regele Ferdinand. Trăsura este mândru împodobită cu cununi de trandafiri albi, iar bucuria Domniţei, frumoasă ruptă din soare, este nespus de mare. Urmează apoi trăsură Reginei, care are împrejurul Ei pe Principesa Elfra şi Principii Carol şi Nicolae, şi în trasura a treia se găsesc Principesele Ileana şi Irina Domniţa Marioara, când a ajuns în dreptul Palatului Regal, s-a uitat cu duioşie la locul unde şi-a petrecut zilele copilăriei, loc de care acum se desparte, pentru a începe o viaţă nouă în altă ţară.Odată cu Familia Regală au plecat la Belgrad şi d-nii miniştri I. I. C. Brătianu, Duca şi Florescu. Când în Ţara de Nord trenul Regal s’a pus în mişcare, mulţimea a isbucnit în traie şi mulţi plângeau deabinelea In Muntenia şi Oltenia pe tot drumul ţăranii de prin sate dădeau, cu lacrimi de bucurie în ochi, bineţe Domniţei Marioara. Duminecă trenul Regal a întâlnit în drumul său spre Belgrad numai bucurie şi voe bună. In toate gările cetăţenii veniră să ureze Miresei drum bun şi fericire. Domniţa Marioara a fost primită minunat de frumos de cătră poporul sârb. Locul unde avea să tragă la mal vaporul cu Familia Regală Română era gătit cu verdeaţă şi împodobit cu steaguri româneşti şi sârbeşti. Aice Craiul Alexandru împreună cu alaiul său, cu generali, cu înalţi diregători ai Serbiei, cu patriarhul precum şi multă lume aşteptau sosirea Miresei. Când s’a văzut în zare, pe Dunăre, vaporul Regal Român, tunurile sârbeşti au deschis un foc, care a ţinut până ce vaporul român a sosit în port (locul unde trage corăbiile la mal). Înaintea vaporului român eşiră pentru întimpinare 24 de bărci. De după un deal se ridicară în văsduh aeroplane sburând deasupra portului. Muzicele cântă, iar mulţimea adunată scoate din piept strigate de bucurie. După ce Familia Regală Română a coborît de pe vapor pe pământul sârbesc, poporul sârb și-a făcut o primire din cele mai frumoase. Regele Alexandru al Serbiei li-a prezintat pe cei mai de seamă diregători ai Serbiei, iar Primarul Belgradului i-a întimpinat cu pâne şi sare. Regele Ferdinand a mulţumit, plin de bucurie pentru frumoasa primire. Seara peste două mii de cântăreţi sârbi au cântat frumoase cântece sub balconul (gangul) Domniţei Marioara. Joi s’a sărbătorit cu negrăită voe bună şi veselie căsătoria Domniţei Marioara cu Craiul Sârbilor. Înainte de a merge la cununie, doamnele, domnişoarele şi ţărancele din Serbia au dat Miresei ramuri de rosmarin, pentrucă aşa-i datina in ţara aceea. Cu acest prilej în România Mare şi Serbia* s’au făcut în biserici slujbe, în care poporul a înălţat rugăciuni, ca Dumnezeu să-şi reverse harul său asupra acestei cununii Regale. Poporul sârb e mândru că are o Regină cu o inimă de aur şi frumoasă fără pereche sub soare. --------------------..---------------------Br®ună.