Glasul Bucovinei, iulie 1922 (Anul 5, nr. 1021-1044)
1922-07-22 / nr. 1037
Hag. 2.■rminimii. -- - ------------------ Școala profesională „Reuniunea Femeilor Române“ Cernăuți Scopul școalei și organizarea ei. Scopul școalei este de a da elevelor o educațiune îngrijită sub raportul moral, național și fizic, o instrucțiune solidă corespunzătoare vieții de astăzi și a le prepara pentru o profesiune (meserie) în așa chip ca ele să devie un factor producător, care să ajute desvoltarea comerțului și a industriei țării. In vederea scopului ce-și propune școala, comitetul a crezut de cuviință de a-i da următoarea organizare: Școala până acum are 3 clase, ia anul viitor va fi și a patra, are ca bază practică două ateliere de rufărie și croitorie și va înființa și unul de țesătorie. Școala va cuprinde un curs complect de gradul I, adecă de la clasa I până la V, și gradul al doilea dela V până la VIII. Gradul I-iu sunt cele cinci clase, în care programul este : pentru studii până’n clasa patra, după programa de liceu, iar dela a patra se modifică programul la studii, rămânând mai multe ore pentru lucru. Ca lucru în clasa I și II se lucrează tot felul de cusături și puncte, executate pe obiecte necesare îmbrăcămintei și casei noastre. Din clasa III elevele au dreptul a-și alege meseria ce vor să o învețe, adică croitoria, care, constă din toate obiectele de îmbrăcăminte pentru copii și doamne, predată în mod teoretic și practic, sau rufăria, de asemenea toată rufăria necesară, predată tot în mod teoretic și practic. La terminarea gradului I în urma unui examen, se obține diplomă cu drept de a deschide atelier și copila are o cultură și educație din cele mai alese pentru ca să fie o bună gospodină și mamă. La terminarea gradului al II-lea, tot în urma unui examen, obține diplomă cu drept de a fi profesoară de lucru la orice școală profesională, normală sau liceu ale statului. Mai mult se perfecționează în meseria care a urmat-o, având mai multă practică și deci mai multă siguranță pentru a-și deschide atelierul ei personal, care vedem astăzi ce venituri mari aduce. Localul școlii, este unul din cele mai sănătoase ale orașului. Școala este internă cu internatul în acelaș local cu școala. Pot fi și eleve externe și semi-interne. înscrierile încep la 20 August. Pentru clasa I se cere certificat de 4 clase primare și actul de naștere însoțit de o cerere adresată direcțiunei școalei, arătându-se cum vrea să fie eleva, internă sau nu. In clasele II și III, pot fi primite eleve, care au certificate de la liceu sau școală normală, în clasele corespunzătoare. Orice alte lămuriri se pot primi la direcția școlii, verbal sau în scris, str. Balmoș Cernăuți. Expoziția acestei școli, care a fost deschisă dela 129 Iunie c. până la 3 Iulie c., a arătat câtă grijă a dat d-na Mihalcean lucrului de mână în școală. A venit multă lume, nu numai părinții la această expoziție, să vadă frumoasele lucruri eșite din mânile fetițelor. Clasele II, 111, IV și V, conduse de d-nele Vlad, Procopovici, Cazac, Bra’ha și d-ra Opaiț, au expus năframe, cămăși cu altițe, ștergare, etc., toate lucrate după isvoade naționale. Clasele IV, V și VI, conduse de d-na Nastasi și d-șoara Sârbu, au mai expus vase de lut, desemnate după isvoade românești; cl. II sub conducerea d-nei Procopovici a expus farfurioare de lemn împodobite cu motive (isvoade) naționale. Multe lucrări de ale copiilor au fost cumpărate. La încheerea serbării d-l Macerovschi,prefectul j județului, a rostit cuvinte adânc simțite îndreptate cătră aceia, care pe urma muncii lor au cules așa de frumoase roade. D-nei Mihalcean i-a dat un frumos buchet de flori. In numele părinților d. Suceveanu a mulțumit tuturor învățătorilor pentru grija ce o poartă odraslelor date în sama lor; deasemenea a spus nu- imai cuvinte de laudă și revizorul școlar județean din Teleaga. Rep. Sărbări școlare La 30 iunie a. c. a avut loc în Rădăuți sărbarea de încheierea anului școlar, sărbare dată de liceul «Eudoxiu Hurmuzachi» și de liceul de fete al Statului. Cu prilejul acestei sarbari, care a reușit bine, s’a văzut că la cele două școli, conduse de d-nii Isopescu și Ianovici, s’a desfășurat o muncă rodnică în cursul anului.La 2 iulie, a avut loc sărbarea de sfârșit de an a școlii primare de fetițe din Rădăuți. D-na Mihalcean, directoarea acestei școli, a deschis sărbarea prin o frumoasă cuvântare, în care a arătat însemnătatea legăturilor care trebuie să dăinuiască între școală și familie. Sărbările școlare de sfârșit de an sunt cel mai bun mijloc de a întări aceste legături. Apoi corul condus de d-na Nastasi a cântat frumos imnul regal; după aceasta copiii au spus poezii. Au urmat două bucăți de teatru, anume «in poiana castelului Peleș», poem feeric și «Slăvirea» apoteoză. Jocul elevelor a fost la înălțime. Mai cu seamă au plăcut Ardeleanca și Hora jucată cu mult avânt de micele fetițe, care aproape toate purtau frumoase cămăși cu altițe cusute de mâna lor. GLASUL BUCOVINEI ■ «».«■——.... " " Sărăcie și fudulie Doi se luaseră din dragoste. Ca săraci, lipiți pământului, vorba ceea, două trăiste goale, bătute de vânt. Dacă încă le-a trebuit dragoste, au trebuit să se iie așa săraci, că de când lumea: Dragostea de cin’ se leagă Nu-1 lasă cu mintea’ntreagă ... Mai mare-i socoteala acum, dragul meu, cum aveau să trăiască tinerii! Că facă așa, cât te-ai învârti într’un picior și fără mămăliguță, cam greu trăești — numai cu: Trece dom ’ncetinel Cu dragostea după el... De aceea, fiindcă după toate păcatele, femeia cea tânără mai era și fudulă — povestea e și mai grea! Cât fusese la părinți plângea zile întregi, de vreme ce trebuia să țâșnească mereu biata copilă, și cine nu știe cum să trăește cu făina de la râșniță___ Și să nu vă fie deci de mirare, că fata noastră își aștepta măritișul ca ziua de Paști. Ce zicea? A scăpa și ea din sărăcia asta, adecă de râșniță. Așa că, după ce dăduse în dragoste cu flăcăul cel sărac când mai era o săptămână până la nuntă, socotia precum urmează și zicea: Luni.. M^rți am. .Mercuri, Joi — două. IVU...."Sâmbătă — trei... și iaca, mai am trei zile și mă mărit!... Și iaca s’a măritat. A doua zi după nuntă face el către dânsa: — Ce plângi, măi femee? • Ei, ce mă mai întrebi, răspunde ea răstită. — Spune-mi te rog, de ce plângi? Ne trebue mâncare ... — Du-te și fă o mămăliguță ... și cu ce a mai fi.. . — Ha ... dacă trebue să mă duc la râșniță ... — Și apoi ce? întreabă el... — Tot de râșniță m’am temut... și de râșniță n’am scăpat, răspunde ea, plângând cu lacrămi mari... — Cf, măi femeie! zise sărmanul bărbat, eu nu mă îngrijesc deloc, că tu ai a țâșni... dar mi-i că nu-i ce râșni... Și asta era asta! (Din „Cultura Poporului".) D. Furtună. INFORMAȚIUM Principesa Elisaveta vine la Sinaia. Principesa Elisaveta, care a fost greu bolnavă, s’a făcut bine. Ea va veni cam pe la 1 August c. la Sinaia, unde va rămâne mai lungă vreme. De la internatul de băieți din Rădăuți Internatul de băieți români din Rădăuți se va deschide odată cu începerea anului școlar. Taxa lunară este de 350 lei în bani sau în merinde. Petiția Inărul va arăta în cererea sa pentru primire în ce măisură poate contribui cu acestea. Cererile se vor trimite până în 20 August a. c. netimbrate, însoțite de un certificat de paupertate și vor fi adresate comitejtului societății. Numărul locurilor gratuite și al celor cu taxă redusă va depinde de mijloacele disponibile ale societății. Cei primiți vor aduce cu sine patru rânduri de schimburi, cearșafuri, plapumă, perie de ghete, de cap și de dinți, o strachină pentru spălat și tacâmuri. Var în ochi . Adeseori se întâmplă, de la sport ne cade var în ochi. In cazul acesta facem mare greșală dacă ne-am spăla ochiul cu apă, fie caldă, fie rece, căci aceasta mărește durerea. Un leac foarte bun e apa, în care am topit mult zahăr. Spălându-ne cu apă zahărită, zahărul se împreună cu varul și acesta nu mai arde ochiul, așa că încetează durerea. Anul școlar care vineșt D. ministru al învățământului a hotărît că în anul viitor, anul școlar la școalele secundare va începe la 15 Septembrie c. și va ținea pănă la 20 Iunie 1923. Foametea în Rusia Foametea a omorît până acum în Rusia peste 10 milioane de oameni. Și asta într’o țară cu întinsă economie altă dată și cu belșug de bucate. Dar așa-i unde se încuiba trândăvia și nerânduiala și unde oamenii nu vor să lucreze. Și in Austria ji lipsă mare. Și sufer mai tare bieții copii. Vre-o 600 din ei au sosit de curând la Timișoara, ca să fie găzduiți în timpul verii în comunile șvăbești din Bănat. Cununie Duminecă 23 Iulie c. are loc în comuna Cuciurul-Mare cununia d-lui Ion Damian, învățător, cu d-șoara D. Pădurariu, învățătoare. Felicitările noastre!! Sărbare poporală în pădurea „Țețina“ Societatea culturală-economică „Țețina“ din Roșa aranjează Duminică 23 Iulie c. o sărbare poporală îmbinată cu concert, dans, recitări etc. în pădurea din Țețina. Intrarea de persoană 10 lei, pentru gospodine și fete din sat 5 lei, iar pentru copiii sub 14 ani 20 lei. Venitul curat e menit pentru scopurile de binefacere ale societății. Toți binevoitorii sunt rugați pe această cale a lua parte. Un bufet bogat va satisface dorințele publicului. Duminică între orele 8 și 9 a. m. și 12 p. m. vor aștepta trăsuri lângă Direcția Villa Regională C. F. R. spre a transporta publicul orășenesc la sărbare. Un loc în trăsură 15 lei. Prenotări pentru trăsuri se primesc la librăria „Ostașul Român“. I In caz de timp ploios sărbarea se amână pe 30 Iulie Cilin JHSN BICOyIOEI“ No. 1036 FOIȚA Óima MIM[liiiioi itili I Completând constatările subsemnatului cu privire la distrugerea ctitoriei lui Ștefan cel Mare dela Bădeuți, elevul de cl. IV a Școalei Normale din Cernăuți Isidor Simionovici, de loc din Rădăuți, își comunică relațiunea de mai la vale, care, considerând importanța monumentului pierdut (biserica de la Bădeuți )între toate surorile ei din Bucovina, ne păstra cea mai frumoasă străveche înfățișare, nestricată de cârpelile și adăoseturile vremiior de mai târziu( v. Leca Morariu, Ce-a fost odată pag. 56—57) nu poate fi trecută cu vederea. Dau în vileag comunicarea prietenului Simionovici și cu gândul că ar putea fi și pentru alții un îndemn de a ne informa cât de precis despre prăpădul unui vajnic și scump monument istoric. NI Leca Morariu După retragerea Rușilor din Bădeuți, noi, adecă eu (I. Simionovici) și cu colegul meu, crezând că Rușii s’au dus de vecii vecilor în țara lor, am luat-o la drum înspre Bădeuți ca să vedem de nu cumva Moscalii ne-au făcut o pagubă ceva în pământurile ce le țineam acolo. Dar abia ieșiți la câmp, întâlnirăm niște oameni cari ne spuseră să nu care cumva să mergem mai departe, că dăm de Moscat și-i vai de steaua noastră. Noi, ca băieții, — nu să ascultăm, ci ne luăm drept pe urma Rusului. Până una-alta iată-ne ajunși la ogorul nostru. Mare ne-a fost bucuria când am văzut ca păpușoiul nu era de loc smintit, ci întreg și nevătămat. Și cu bucuria asta o luaram la picior mai departe. Din drum zăriam acum și biserica de la Bădeuți, posomorâtă și întunecată de greutatea anilor ce-i poartă în spinare. Ne apropiem de sat Țipenie de om nu se vede. Nu ne venia pare că îndemână să mai intrăm în sat. Noroc că ne aduserăm aminte de traista cu merinde. Ne așezarăm pe marginea șanțului și începurăm aronțăi la mere și pere, cari pe o vreme de zăpușeală cum era ziua aceea, se topiau văzând cu ochii în gurile jinduite a doi «...vânători de Moscali....» Și cum stăm lungiți în marginea drumului, un nor de colb împânzește drumul departe! Vin niște călări!.... Moscali îs, ori de-ai noștri ?! Cât ai clipi, zbughi! ne-am ascuns în cea păpușoiște! Și i-am auzit trecând în trabul cailor, și mimuța ni se zbătea ca ceasornicul, — dar de ridicat sa-i vedem, ferita Sfântul nu ne-am fi ridicat, căștiam noi bine ce pățesc în vreme de războiu — spionii!... Și-am stat noi cât am fi stat așa, uitândunc. Publicul românesc din oraș este rugat cu căldură să ia parte la această sărbare care, în urma pregătirilor ce se fac, va da oricui un frumos prilej de a petrece plăcut în umbra deasă și răcoritoare a brazilor, ne cu mare băgare de seamă la o seamă de furnic — când deodată o groaznică bubuitură ne făcu să ne aruncăm drept în sus, uitând și Moscat și tot. Ne tragem până’n marginea drumului... Nimic! Cătăm spre sat. Un nor ca,de pulbere spânzură în văzduh — și biserica, pe care adineaori aievea o văzusem, ca’n palmăl... In adevăr pare că și-ar fi presimțit sfărșitul acu jumătate de ceas, când ni s’a arătăt atât de neagră și de supărată!.. Tovarășul meu, neștiind așa multe, pentru că n’avea decât 3 clase primare, pe când eu mântuisem o clasă de liceu, — ascultă apoi cu nesaț cele ce i j le povestii despre bisericile lui Ștefan Vodă și mai ales povestea despre Dumbrava Roșie, l-a plăcut mai cu osebire când i-am spus cum îi împungeau Moldovenii pe Leși ca să tragă în plug. Și Leșii se tot rugau să nu-i împungă ci să-i bată cu biciul. Iar dacă apoi îi bateau cu biciul, săracii Leși iar se rugau să-i împungă cu vergile... — »Dar astăzi, putea s’ar mai oare ara și semăna o Dumbravă Roșie?« — mă întrebă atunci prietenul meu. — »Hei! Nu de semănat să se samene, dar de păstrat să se păstreze Dumbrava ce-o avem!« — i-am dat eu răspuns... Și s’au întâmplat acestea in luna lui August 1917, pe la 27 ori 28 ale lunii. ——....— 199 .......................... Isidor Simionovici.