Glasul Bucovinei, iulie 1922 (Anul 5, nr. 1021-1044)
1922-07-04 / nr. 1023
Anul V. 1 AjaoRABC&rerox, t Pa ca an 160 lei, pe *, an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru timul zilnic , pe un an 80 lei, pe *, 40 lei, pe trei luni 50 lai. Numai numărul de Duminici , pe un an 32 lei, pe «a 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe 1/2 de an 200 lei. „ REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Cernăuți, Marți 4 iilie 1922 Nr. 1023, Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC Telefon No.8 Fondator: SEXTIL PUȘCARIU AJ SM JWrqpURX ȘI RECX. AMÜ : sa calculează după tarii și se primesc la administrația Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu SCP/V f * Industria ziiei in toți Zahărul, astăzi fără îndoială un articol de prima necesitate, era considerat până în pragul secolului trecut ca un articol de lux, accesibil numai bogătașilor. Nu se cunoștea pe atunci, decât zahărul adus din colonii, adică zahărul fabricat din sucul trestei de zahăr. Pe la jumătatea secolului al XVII s-a descoperit un zahăr asemănător la gust cu cel colonial, zahărul obținut din sfeclă. Abia după jumătate de veac a început însă a se desvolta industria zahărului european, veșnic în concurență cu zahărul colonial. Prin perfecționarea tehnică a fabricațiunei, zahărul s’a ieftenit și a devenit un articol foarte important în alimentația masselor. S’a constatat chiar, că mărimea consumului de zahăr se află în raport direct cu starea civilizației și economiei unui popor. Astfel vedem că în țările de cultură înaltă și stare economică prosperă consumul de zahăr oscilează între 20—40 kg. anual pe cap de locuitor, pe când în țările înapoiate consumul scade până sub 3 kg. de cap de locuitor. Media consumului de zahăr în România se calculează la 6 kg. anual, cifră, care pare însă a fi ceva prea modest evaluată, dacă considerăm, că partea populației rurale, care a luat parte la războiu, s’a obicinuit cu consumul zahărului. Generalizarea crescândă a consumului de zahăr, are ca efect o mărire a importului acestui articol, influențând în rău balanța noastră comercială. Protecția și încurajarea cea mai largă a industriei subeze indigene se impune deci de la sine și trebuie să formeze neîncetat obiectul preocupării serioase a guvernului. In Bucovina, unde erau înaintea războiului trei fabrici de zahăr în funcție, și anume în Jucica, Lujeni și Crișceatec, este acuma numai fabrica din Jucica în activitate, celelalte fiind devastate. Fabrica aceasta din urmă, cu o putere de producție de 500 vagoane, ar puace cererea de zahăr a Bucovinei, a ei reală atinge însă abia a patra ,în capacitatea maximă. Cauza pruneiformează lipsa materiei prime căci a sfeclei zaharine s-a micșorat atât în vina cât și în Basarabia și Moldova, dinza rentabilității scăzute. Județele Bucovicultivatoare de sfeclă zaharină sunt Ceruți, Coțmani, Zastavna, Vășcăuți și Siret. In aceste 5 județe s’a cultivat înaintea izboiului în total o suprafață de aproximativ 1000 ha ; în primăvara aceasta s’a cultivat cu sfeclă o suprafață de mai puțin de 1000 ha, ceea ce evident că nu poate fi deajuns pentru alimentarea unicei fabrici în funcțiune. Cultivatorii ezită, să consacre pământul lor cultivării sfeclei, din cauza prețului prea redus, care ii se oferă din partea industriei sucere. Cultura sfeclei prezintă dar o rentabilitate inferioară altor culturi și e abandonată de agricultori. Pe de altă parte nici fabricei nu-i convine a ridica prețul sfeclei, a cărei calitate lasă mult de dorit în ce privește conținutul în zahăr, micșorând astfel randamentul industrial. Condiția indispensabilă pentru desvoltarea industriei de zahăr este clar ridicarea rentabilității în cultura sfeclei zaharine.Dinainte de toate ar trebui pornită o propagandă intensă atât din partea oficialității cât și din partea factorilor industriei interesate, pentru a arăta populației rurale, că ameliorarea solului prin îngrășăminte, irigațiuni, selecționarea semințelor, întrebuințarea de mașini, în rezumat intensificarea culturei cu ajutorul tuturor mijloacelor științei agricole, poate ridica producția medie care este acuma de aproximativ 150 chintale metrice până la 300 chintale metrice. Prin îmbunătățirea calității semințelor se poate cultiva o sfeclă cu un conținut de zahăr mult mai mare, deci o sfeclă mai bine plătită. Când va înțelege cultivatorul, că munca lui se răsplătește cu prisosință atunci abia se va îndrepta către cultura acestei plante industriale. Pe de altă parte însăși fabricanții de zahar ar trebui să încurajeze cultura sfeclei prin prețuri mai mari acordate cultivatorilor. Jertfa adusă pentru moment s-ar răsplăti mai târziu prin mărirea suprafețelor cultivate cu sfeclă. Numai răspândirea cât mai largă a culturei sfeclelor poate da industriei zahărului viabilitatea necesară ; în direcția indicată ar trebui neîntârziat luate măsurile cuvenite. Statul nu se poate desinteresa de această chestiune, care este și de ordin social, zahărul fiind un articol de prima necesitate. Închei, sperând, că într’un viitor apropiat lucrurile se vor îndrepta, iar Cernăuțenilor li se va părea un basm, că au plătit odată cu 28 lei kilogramul de zahăr, cu toate că aveau o mare și frumoasă fabrică de zahăr sub nas. Dr. I. Ionașcu. ........ ■ ■.. • • « • » ...... • ••• înmormântarea lui Take Ionescu Rămășițele lui Take Ionescu au fost duse cu un tren special compus din 16 vagoane la Sinaia. In tren au luat parte familia dispărutului, d Al. Constantinescu din partea guvernului, reprezentanții presei și numeroase delegațiuni ale partidului democrat. La Ploești a avut loc o impresionantă manifestație de dragoste din partea ploeștenilor. La sosirea trenului în gară, toate sirenele fabricilor și locomotivelor au șucrat prelung. Mii de lucrători dealungul căii ferate au salutat pios trenul mortuar. De la Ploești până la Sinaia prin toate stațiunile, muncitori, săteni, orășeni, s-au grăbit să aducă ultimul salut dispărutului. La Sinaia corpul lui Take Ionescu a fost așezat pe un car tras de 6 boi și dus în mănăstire. In mijlocul plânsetelor și a salvelor de armă, mormântul a înghițit Sâmbătă 1 Iulie c. pentru totdeauna corpul aceluia care a fost Take Ionescu. Din »Argus«. Opoziție până la amețeală Altfel cu greu s’ar putea caracteriza opoziția ce ne face «Aurora» din București, al cărei nume e atât de puțin țărănist, pe cât de țărăniste îi sunt apucăturile. Căci se cunoaște îndeajuns punctul nostru de vedere în chestiunea fondului religionar, cu toate acestea «Aurora» din 30 iunie pretinde că nu numai că fondul ar depinde exclusiv de mitropolit, ci că din cauza aceasta partidul nostru ar căuta să-și asigure un mitropolit, chiar fiind actualul mitropolit încă în viață, spre a putea dispune de fond după plac și în opoziție. Credem că «Cuvântul Țărănimii» ar trebui să-și informeze mai bine despre împrejurările din Bucovina surata dela București, ca să nu mai dea și de altă dată așa de-a dreptul cu oiștea în gard, ci mai pe înconjur. Multi plfitiM min Senat Am arătat că după scandaloasa atitudine a ziarului bolșevic al d-rului Lupu în chestia procesului atentatorilor de la Senat, a urmat un interview binevoitor al acestui ziar cu Max Goldstein, și «comentarea» sentinței. Bineînțeles judecătorii au fost insultați, iar bieții atentatori cari nu au decât trei crime pe conștiință, tratați cu fel de fel de amabilități. Astăzi «Aurora» se întrece pe sine însăși și aprobă fățiș atentatul de la Senat. Astfel ziarul bolșevicului sui-generis spune limpede că crima lui Max Goldstein este o vină «ce abia mai merită a fi luată în seamă». Inconștiența și cinismul salariaților sovietelor de la Moscova nu mai cunoaște nici o margine... (Din «Viitorul»). ............... • • • ---------------------- Cum se apără forma de stat In Germania, care s’a constituit în 1918 în republică, în urma deselor asasinate politice s’a proclamat o stare excepțională și s’a oprit orice agitație contra formei republicane de stat. Cine agită contra republicei sau contra membrilor guvernului (!), sau ofensează miniștrii sau steagul țării va fi pedepsit până la 5 ani închisoare și 500.000 mărci amendă. La noi? La noi comuniștii aruncă cu bombe în Senat, ucid miniștri și senatori, și se află ziare care-i apără, care le iau chiar interviewuri. La noi se află cutare ziarist care crede că și poate bate joc de nație și țară, cerând un «Kulturstaat», sau exprimându-și temerea de «Verbauerung» a subțirei d-sale civilizații, compuse din cele mai alese grobianități eminamente culturale. Ce bine ar fi, dacă acești mari apostoli ai civilizației jignite prin sălbătăcia valahă s’ar muta pe o vreme oarecare în Germania, nu de alta — dar pentru învățătură de înțelepciune politică___ ••H