Glasul Bucovinei, iulie 1922 (Anul 5, nr. 1021-1044)

1922-07-04 / nr. 1023

Anul V. 1 AjaoRABC&rerox, t Pa ca an 160 lei, pe *­, an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru timul zilnic , pe un an 80 lei, pe *­, 40 lei, pe trei luni 50 lai. Numai numărul de Duminici , pe un an 32 lei, pe «a 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe 1/2 de an 200 lei. „ REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Cernăuți, Marți 4 iilie 1922 Nr. 1023, Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC Telefon No.­­8 Fondator: SEXTIL PUȘCARIU AJ SM JWrqpURX ȘI RECX. AMÜ : sa calculează după tarii și se primesc la administrația Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu SCP/V f * Industria ziiei in toți Zahărul, astăzi fără îndoială un articol de prima necesitate, era considerat până în pragul secolului trecut ca un articol de lux, accesibil numai bogătașilor. Nu se cunoștea pe atunci, decât zahărul adus din colonii, adică zahărul fabricat din sucul trestei de zahăr. Pe la jumătatea secolului al XVII­ s-a des­coperit un zahăr asemănător la gust cu cel colonial, zahărul obținut din sfeclă. Abia după jumătate de veac a început însă a se des­­volta industria zahărului european, veșnic în concurență cu zahărul colonial. Prin perfec­ționarea tehnică a fabricațiunei, zahărul s’a ieftenit și a devenit un articol foarte impor­tant în alimentația masselor. S’a constatat chiar, că mărimea consumului de zahăr se află în raport direct cu starea civilizației și economiei unui popor. Astfel vedem că în țările de cultură înaltă și stare economică pros­peră consumul de zahăr oscilează între 20—40 kg. anual pe cap de locuitor, pe când în țările înapoiate consumul scade până sub 3 kg. de cap de locuitor. Media consumului de zahăr în România se calculează la 6 kg. anual, cifră, care pare însă a fi ceva prea modest evaluată, dacă considerăm, că partea populației rurale, care a luat parte la războiu, s’a obicinuit cu con­sumul zahărului. Generalizarea crescândă a consumului de zahăr, are ca efect o mărire a importului a­­cestui articol, influențând în rău balanța noas­tră comercială. Protecția și încurajarea cea mai­­ largă a industriei sub­­eze indigene se impu­ne deci de la sine și trebuie să formeze neîncetat obiectul preocupării serioase a gu­vernului. In Bucovina, unde erau înaintea războ­iului trei fabrici de zahăr în funcție, și anume în Jucica, Lujeni și Crișceatec, este acuma nu­mai fabrica din Jucica în activitate, celelalte fiind devastate. Fabrica aceasta din urmă, cu o putere de producție de 500 vagoane, ar pu­­ace cererea de zahăr a Bucovinei, a ei reală atinge însă abia a patra ,în capacitatea maximă. Cauza prunei­­formează lipsa materiei prime căci a sfeclei zaharine s-a micșorat atât în­­ vina cât și în Basarabia și Moldova, din­za rentabilității scăzute. Județele Bucovi­­cultivatoare de sfeclă zaharină sunt Cer­uți, Coțmani, Zastavna, Vășcăuți și Siret. In aceste 5 județe s’a cultivat înaintea izboiului în total o suprafață de aproximativ 1000 ha ; în primăvara aceasta s’a cultivat cu sfeclă o suprafață de mai puțin de 1000 ha, ceea ce evident că nu poate fi dea­­­­juns pentru alimentarea unicei fabrici în funcțiune. Cultivatorii ezită, să consacre pământul lor cultivării sfeclei, din cauza prețului prea redus, care ii se oferă din partea industriei suc­­ere. Cultura sfeclei prezintă dar o ren­tabilitate inferioară altor culturi și e abando­nată de agricultori. Pe de altă parte nici fabri­­cei nu-i convine a ridica prețul sfeclei, a că­rei calitate­­ lasă mult de dorit în ce privește conținutul în zahăr, micșorând astfel randa­mentul industrial. Condiția indispensabilă pentru desvolta­­rea industriei de zahăr este clar ridicarea rentabilității în cultura sfeclei zaharine.Dina­­inte de toate ar trebui pornită o propagandă intensă atât din partea oficialității cât și din partea factorilor industriei interesate, pentru a arăta populației rurale, că ameliorarea so­lului prin îngrășăminte, irigațiuni, selecțio­narea semințelor, întrebuințarea de mașini, în rezumat intensificarea culturei cu ajutorul tuturor mijloacelor științei agricole, poate ri­dica producția medie care este acuma de aproximativ 150 chintale metrice până la 300 chintale metrice. Prin îmbunătățirea ca­lității semințelor se poate cultiva o sfeclă cu un conținut de zahăr mult mai mare, deci o sfeclă mai bine plătită. Când va înțelege cultivatorul, că munca lui se răsplătește cu prisosință atunci abia se va îndrepta către cultura acestei plante industriale. Pe de altă parte însă­și fabricanții de za­­har ar trebui să încurajeze cultura sfeclei prin prețuri mai mari acordate cultivatorilor. Jertfa adusă pentru moment s-ar răsplăti mai târziu prin mărirea suprafețelor cultivate cu sfeclă. Numai răspândirea cât mai largă a cul­­turei sfeclelor poate da industriei zahărului viabilitatea necesară ; în direcția indicată ar trebui neîntârziat luate măsurile cuvenite. Statul nu se poate desinteresa de această chestiune, care este și de ordin social, za­hărul fiind un articol de prima necesitate. Închei, sperând, că într’un viitor apropiat lucrurile se vor îndrepta, iar Cernăuțenilor li se va­­ părea un basm, că au plătit odată cu 28 lei kilogramul de zahăr, cu toate că aveau o mare și frumoasă fabrică de zahăr sub nas. Dr. I. Ionașcu. ........­­ ■ ■.. • • « • » ...... • ••• înmormântarea lui Take Ionescu Rămășițele lui Take Ionescu au fost duse cu un tren special compus din 16 va­goane la Sinaia. In tren au luat parte familia dispărutu­lui, d Al. Constantinescu din partea guver­nului, reprezentanții presei și numeroase de­­legațiuni ale partidului­ democrat. La Ploești a avut loc o impresionantă manifestație de dragoste din partea ploește­­nilor. La sosirea­ trenului în gară, toate sire­nele fabricilor și locomotivelor au șucrat pre­lung. Mii de lucrători dealungul căii ferate au salutat pios trenul mortuar. De la Ploești până la Sinaia prin toate stațiunile, muncitori, săteni, orășeni, s-au gră­bit să aducă ultimul salut dispărutului. La Sinaia corpul lui Take Ionescu a fost așezat pe un car tras de 6 boi și dus în mă­năstire. In mijlocul plânsetelor și a salvelor de armă, mormântul a înghițit Sâmbătă 1 Iulie c. pentru totdeauna corpul aceluia care a fost Take Ionescu. Din »Argus«. Opoziție până la amețeală Altfel cu greu s’ar putea caracteriza opoziția ce ne face «Aurora» din București, al cărei nume e atât de puțin țărănist, pe cât de țărăniste îi sunt apu­căturile. Căci se cunoaște în­deajuns punctul nostru de vedere în chestiunea fondului religionar, cu toate acestea «Aurora» din 30 iunie pretinde că nu numai că fondul ar depinde exclusiv de mitropolit, ci că din cauza aceasta partidul nostru ar căuta să-și asi­gure un mitropolit, chiar fiind actualul mitropolit încă în viață, spre­­ a putea dispune de fond după plac și în opoziție. Credem că «Cuvântul Țărănimii» ar tre­bui să-și informeze mai bine despre împrejurările din Bucovina surata dela București, ca să nu mai dea și de altă dată așa de-a dreptul cu oiștea în gard, ci mai pe înconjur. M­ulti plfitiM min Senat Am arătat că după scandaloasa atitudine a zia­rului bolșevic al d-rului Lupu în chestia procesului a­­tentatorilor de la Senat, a urmat un interview bine­voitor al acestui ziar cu Max Goldstein, și «comen­tarea» sentinței. Bine­înțeles judecătorii au fost insul­tați, iar bieții atentatori cari nu au de­cât trei crime pe conștiință, tratați cu fel de fel de amabilități. Astăzi «Aurora» se întrece pe sine însăși și a­­probă fățiș atentatul de la Senat. Astfel ziarul bolșevicului sui-generis spune lim­pede că crima lui Max Goldstein este o vină «ce abia mai merită a fi luată în seamă». Inconștiența și cinismul salariaților sovietelor de la Moscova nu mai cunoaște nici o margine... (Din «Viitorul»). ............... • • • ----------------------­ Cum se apără forma de stat In Germania, care s’a constituit în 1918 în republică, în urma deselor asasinate poli­tice s’a proclamat o stare excepțională și s’a oprit orice agitație contra formei republicane de stat. Cine agită contra republicei sau contra membrilor guvernului (!), sau ofensează mi­niștrii sau steagul țării va fi pedepsit până la 5 ani închisoare și 500.000 mărci amendă. La noi? La noi comuniștii aruncă cu bombe în Senat, ucid miniștri și senatori, și se află ziare care-i apără, care le iau chiar inter­­viewuri. La noi se află cutare ziarist care crede că și poate bate joc de nație și țară, cerând un «Kulturstaat», sau exprimându-și temerea de «Verbauerung» a subțirei d-sale civilizații, compuse din cele mai alese grobianități emi­namente culturale. Ce bine ar fi, dacă acești mari apostoli ai civilizației jignite prin sălbă­­tăcia valahă s’ar muta pe o vreme oarecare în Germania, nu de alta — dar pentru învă­țătură de înțelepciune politică___ ••H

Next