Glasul Bucovinei, august 1922 (Anul 5, nr. 1045-1068)

1922-08-05 / nr. 1048

Anul V. 4 Număr pentru țărani Cernăuți, Sâmbătă 5 August 1922 Nr. 1048 APARE ZILNIC ÁROPIA-MÍIMTITI,­­ Pe HR SB 160 lei, pe *­* an 80 tei, pe trei luni 40 lei, pentru Stenti Kilassi, pe un an 80 lei, pe *[, 40 lei, pe trei luni 90 tei, Nisnosi numărul de Duminici, pe un an 32 lei, pe *­i an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe Vi­de an 200 lei. îțtui democrat al unirii Fondator: SEXTIL PUȘCARIU. Ilon Ro. 61­4 SI ADiginI­STRATIA ,trada Doamnească No. 33 iese numai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază JUBIMX BfTprimt și KDOX.AMB 1 si calculează după tarif și se primesc la administratis Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 6(1)/.. Dragostea Averescanilor pentru țărani In preajma alegerilor pentru parlament din primăvara anului 1920 noi am spus prin grai și scris tuturor alegătorilor să fie cu luare aminte și să nu voteze cu slugile d-lui Iancu Flondor și Dori Popovici, căci va fi rău și mai ales rău va fi cu reforma agrară. Mulți, partea cea mai mare dintre alegători, mai ales din cei de pe la sate, ne-au ascultat. Au fost însă și oameni cari s’au încrezut în momelile și făgăduelile fățarnice ale averes­canilor. Și iată deci că acum, când în curând trebue,să înceapă lucrările de împroprietărire, adecă de punere a sătenilor în stăpânirea de veci a pământurilor expropriate, va fi bine, credem, să le arătăm mai ales acelora cari la 1920 nu ne-au ascultat, că neascultându-ne "Htorici i-au ridicat pe averescani și prin ei au păgubit și încurcat cumplit lucrările re­formei agrare și interesele țărănimii. Am arătat în gazeta noastră la diferite prilejuri că după legea alcătuită de partidul democrat al unirii urmau să fie expropriate și date sătenilor cam la vre-o 150 000 (o sută cincizeci de mii) de hectare (fălci) de pământ, pe când legea averescanilor, încurcând lucru­rile, a tăiat din aceste 150.000 aproape 70.000 (șapte­zeci de mii) de fălci mai ales în fo­losul cămătarilor. Am mai arătat de multe ori că legea agrară a averescanilor a ridicat prețul pământurilor la aproape de trei ori mai mult decum hotărîse legea noastră. De unde noi pusesem în legea agrară, alcătuită de oameni cu tragere de inimă pentru drepturile țăranilor, că moșiile cari urmau să fie expro­priate se vor socoti după întinderea și după starea lor de drept din ziua de 15/28 Noem­­brie 1918 — ziua unirii Bucovinei cu țara româ­nească—, slugile d-lor Iancu Flondor și Dori Po­­povici au hotărât în legea lor averescană că acea socotire se va face după întinderea și starea de drept a moșiilor din ziua de 6 Septembrie 1919. Și acum să vedeți cinstiți cetitori, ce înseamnă acest lucru. Această hotărâre averescană înseamnă că prin legea ciocoiască a d-lor Iancu Flondor, Dori Popovici și a slugilor lor li s’a dat mo­șierilor timp de aproape încă un an de zile (adecă dela 28 Noembrie 1918 până la 6 Semptembrie 1919) ca să schimbe și să vân­dă din pământurile moșiilor lor, să facă tot felul de împărțeli și contracte, cari toate să taie din acel pământ ce trebuia dat țăranilor. Dar nu-i numai cu atâta. Legea agrară a a­­verescanilor și regulamentul acestei legi au oprit de­odată toate lucrările reformei agrare, pornite pe temeiul legii făurite de *ipi. In tot timpul stăpânirii averescanilor și mai ales după publicarea legii agrare ,votate de ave­rescani, nu s’a lucrat nimic pentru înfăptui­rea reformei agrare din Bucovina. Ba chiar averescanii au anulat, adecă au hotărât că nu au ființă toate lucrările de expropriere pe cari le pregătise cu destulă trudă și cheltu­ială de băni stăpânirea de acu doi ani a d­lui­ ministru Nistor. Toate lucrările de ex-­­propriere au trebuit deci să înceapă din nou,­ pentru­ ca în timpul pregătirii lor aceia cari­­ nu vroiau să dee pământ țăranilor și toți speculanții și gheșeftarii să poată trage foloa­se. Pe aceștia i-au servit în primul rând a­­verescanii prin legea lor agrară. Acum un lucru e hotărât. Legea agrară a averescanilor este rea! Nu noi suntem vi­novați de această răutate a ei, ci mai întâi averescanii și apoi toți aceia cari în primă­vara anului 1920 au mers cu ei. Să le fie de­­ învățătură pentru altă dată! Ca să schimbi o­ lege votată de sfatul țării e lucru anevoios și adecă unde ar ajunge țara noastră dacă cu fiecare schimbare de guvern s'ar tot schimba toate legile? Rea bună cum este, stăpânirea de astăzi va căuta să facă tot ce se va pu­tea ca să sfârșim odată cu bhv? și întrebuce­rile reformei agrare. Pilde vrednice de urmat In timpul războiului și după războiu lumea a fost cuprinsă de o groaznică nebunie și anume de a se îmbogăți cât mai repede și se’nțelege pe nemun­cite. De aceia, unde te întorci tot peste proaspăt îmbogățiți de războiu dar, tot oameni pentru cari mai înainte vreme n’ar fi dat nici o para­chioară. Aceștia se jefuesc în sumedenia de bani, adunată la repe­zeală și n’ar da, ferească D-zeu, vr’un ban pentru scopuri de binefacere. Și totuși și’n aceste vremuri atât de ciudate se găsesc oameni, cari averea câștigată o pun în slujba binelui obștesc. Așa scriu ziarele din București, că un țăran de 71 ani cu numele Anghel I. Mirea din satul Smârdan, județul Dolj a dăruit școalei din sat casa sa de că­rămidă cu cinci încăperi, cu pivniță boltită, cu o grădină mare și plină de pomi. Totul are un preț de peste 70.000 lei. Bătrânul plugar din Smârdan își poate petrece zilele liniștit de acum, căci și-a făcut cătră țară cea mai frumoasă dintre datorii. Școlarii, cari vor învăța carte în clădirea moș­neagului își vor aduce aminte cu drag de fapta ace­luia pe care nu l-au cunoscut dar despre care, din tată în fiu, se va duce vestea că a trăit ca semănă­torul bătrân care sădește pomii — ca să umbrească și să adăpostească pe cei ce vor trăi după el. Și astfel sătenii vor făuri legenda moșneagului Mirea din Ciuperceni. Să fie aceasta de învățătură pentru cei mai cu­prinși de­cât el! Dar moșul din Smârdan mai are tovarăși. Așa e răposatul ajutor de primar din Turnu-Măgurele, Andrei Predescu. • Acesta a lăsat prin testament ca hotelul, pro­prietatea sa, împreună cu cele 9 prăvălii, să rămână orașului. Voința testatorului este ca hotelul să fie prefăcut în școală , iar din venitul prăvăliilor să se dea o pensie soției sale și din rest să se întrețină și îmbunătățească școala, care va purta numere: Aspasia și Andrei Predescu. Darul acesta are o valoare de un milion și ju­mătate, o sumă destul de mare și’n zilele de azi. Am arătat aceste două pilde pentru ca cetitorii noștri să vada, mai­ sânt și azi oameni de bine. Mai îmbu­curător este înga că ja inima lor a încolțit atât de tare dragostea pentru școală și carte. 3 « . §*' la noi destui gospodari cu dare de win*tih sar face neuitați, dacă și ar da averea lor pentl Case fie luminarea poporului. Să-i vedem! -sces­ d " Poporul din Bucovina către N. S. Regina Cu prilejul zilei onomastice a M. S Regina domnul președinte I. G.­loma a trimis Suveranei următoarea telegramă: Maiestății Sale Regina Maria Sovata. Ziua numelui Maiestății Voastre, pentru populațiunea Bucovinei totdeauna un scump prilej de sinceră prăznuire și de adâncă bu­curie sufletească, a fost sărbătorită de astă dată, când Maiestatea Voastră căutau­ recon­­fortare în frumoasa stațiune balneară a Ar­dealului, într’un nespus elan de dragoste și devotament pentru Maiestatea Voastră, toate bisericile u­­­pise­ de misBune din Buco­vina celebrând-o cu un fast neobișnuit și din toate piepturile credincioșilor de orice lege înălțându-se spre cer rugi sincere și fier­binți pentru sănătatea și îndelunga viețuire a Maiestății Voastre. Aducând această înaltă și unanimă ma­­nifestațiune sufletească a populațiunii Buco­vinei la binevoitoarea cunoștință a Maiestății Voastre, rog umilit, Maiestate, să binevoiți a primi cu acest sărbătoresc prilej prinosul ne­mărginitei venerațiuni și cele mai sincere o­­magii de dragoste, loialitate, credință și de­votament ale întregei populațiuni bucovinene. Al Maiestății Voastre prea supus și prea plecat servitor Iorgu G. Toma, Președintele Comisiunii regionale de unificare din Bucovina. Când se supără pocăiții... Am scris odată în foaia noastră că în Voitinel merg lucrurile mai bine, de când este părintele Cra­­calia acolo, că s’au și întors anii rătăciți la biserica strămoșească. Acum, lucrul acesta nu le-a plăcut po­căiților și de aceia ne înjură printr’o foaie din Ame­rica și pe noi dela gazetă și pe părintele Cracalia. Acesta-e semn bun pentru noi. Pocăiții dela noi de fapt sunt niște oameni pe care i-au rătăcit alții cu învăță­turile lor. Dar oamenii noștri nu știu că în America și in Anglia și pocăiții s’au luptat în vreme de războiu, pe când pe ai noștri îi învață să nu puie mâna pe armă, să nu facă jurământ și altele. Ceea ce învață pocăiții folositor nu-i de la ei, ci este în sf. Scriptură și o învață și biserica noastră, nu-i nevoie deci să te faci pocăit. Iar dacă se supără așa de strașnic unii oameni, e dovadă că nu prea au adevărul de partea lor, căci ei cer libertate pentru ei, dar nu ne îngăduie și nouă să trăim cum­ aflăm noi că este mai bine. Și atunci supărarea lor le face foarte puțină onoare. Pe păr, Cracalia îl rugăm să nu descurajeze și să lucreze mai departe în via Domnului, iar pe cetitorii noștri ii îndemnăm să stea strâmii uniți în jurul bisericii no­astre strămoșești că ea ne-a apărat de veacuri și ne va apăra. Cititi „b­asil laiului“

Next