Glasul Bucovinei, ianuarie 1923 (Anul 6, nr. 1161-1179)

1923-01-04 / nr. 1161

/VI 159 ZIARUL: Telefon 61 Anul VI. Numărul 1 de TIPOGRAFIA: Telefon 286 Nr. 1161 Organul partidului democrat al unirii. APARE ZILNIC TELEFON No. 61 Fondator: SEXTIL PUSCARIU ABONAm­ENTUL: pe un an 160 lei, pe­­­n an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru țărani zilnic: pe un an 80 lei, pe u­ an 40 lei, pe trei luni 20 lei. Numai numărul de Duminica, pe un an 32 lei, pe i­, an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an ano lei no 1 /„ g„ 21K) lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAMAE se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%. Conferinţa de la Lausanne (E) înaintea Crăciunului conferinţa de la Lausanne a ajuns iarăşi la un hop greu Convocată acu mai bine de o lună, ca să puie capăt războiului din răsărit, războiu pe care armata grecească, atinsă de boala poli­ticianismului precum şi de germenul bolşevis­mului, l-a pierdut în chip atât de jalnic după jertfe eroice şi succese importante, această conferinţă ne-a dat sensaţia lui Făt frumos din poveste care pleacă spre palatul fermecat şi când crede că-l ajunge, deodată îl vede iarăşi îndepărtat. Penultimele ştiri vestiau semnarea apro­piată a păcii, când deodată Turcia devine din nou recalcitrantă. Ea admite în chestiunea strâmtorilor, de a cărei fericită rezolvire sunt legate atât de mult şi interesele vitale ale ţării noastre,­­rivinchiul deplinei libertăţi. Strâmtorile de la Constantinopol să fie libere şi în timp­ de pace şi de războiu pentru orice vas, fie de comerţ sau militar. Principiul e admis, dar e vorba acuma cine controlează şi garantează că va fi aplicat întocmai şi băgat în seamă totdeauna Şi Turcii cer în schimb garanţii pentru Siguranţa Constantinopolei, garanţii cari desfiinţează aproape principiul libertăţii şi neutralităţii strâmtorilor De asemenea Turcia recunoaşte în chip platonic drepturile minorităţilor etnice, nu vrea să ştie însă nimică despre vreun control sau amestec din afară în această privinţă Pe lângă aceste două greutăţi s’a mai ivit încă una şi mai serioasă. Turcii cer pentru ei regiunea Mosul, bogată în zăcăminte de petrol, o pretenţiune pe care Englejii nu o vor îngădui niciodată. ivirea acestor greutăţi la conferinţa de la Lausanne a avut drept urmare oarecum sus­pendarea conferinţei. Turcii au început a adu­na trupe în spre regiunea Mosul, iar Englejii a îndrepta unităţi puternice din flota lor spre Constantinopol. Deasemenea şi Grecii încear­că să-şi revină, refăcându-şi armata şi pregă­­tindu-se de războiu în Tracia de apus, iar Bulgarii, şireţi ca întotdeauna, se pare că tra­tează cu Turcii sub masca unei misiuni eco­nomice trimisă de curând la Angora. Cu toate aceste semne nu prea pacinice, totuşi greu ne vine a crede în posibitatea unui nou războiu. O incăpăţinare până la urmă a Turciei ar însemna să puie în joc cu foarte puţini sorţi de izbândă, totul ce-a obţinut până acuma. Apoi pentru un nou războiu şi Turcia şi Direcia sunt prea istovite şi slăbite In sfâr­şit nu credem ca bărbaţii conducători ai Tur­ciei de acuma să nu-şi dea seama că noul stat turcesc reformat şi modernizat nu se va putea întări şi nu va putea exista fără un ajutor larg şi binevoitor al altor state, ajutor ce-l vor putea obţine numai prin îngăduinţă masiuni. Arte însă trebuie să se vadă că rămânerea Turciei în Europa va fi un ve­cinic izvor de conflicte şi pricini pentru des­­lănţuirea unui războiu, aşa că nu ştim dacă n’ar fi mai bine pentru stabilirea unei pac mai îndelungate ca încăpăţinarea Turciei să stăruie şi să ducă în sfârşit, fie pe orice cale, la scoateria definitivă a Turcilor din Europa I hiuim solii li­bi (Cu prilejul incidentelor dela liceul rutean) Cine ar sta să judece situaţi­a concetăţenilor noştri ruteni după presa locală redactată în limba ruteană, ar trebui să se înspăimânte de groaznicul războiu pornit de stăpânirea românească împotriva lor. Pasiunile clocotesc mai ales în jurul şcoalelor de toate gradele, întrucât anumiţi agitatori, neputând a­­demeni sufletele celor în vârsta vieţii şi ale elemen­telor celor mai culte ale populaţiunii rutene de aici, şi-au pus toată nădejdea în exploatarea naivităţii ce­lor nevârstnici şi semidocţi sau inculţi. Din cauza aceasta multe familii au trebuit să su­fere grave neajunsuri, ca o fatală consecinţa a rătă­cirilor provocate astfel. Lucrurile s’au resimţit mai ales între membrii corpului dida­ctic şi tineretul şco­lar. Actualul guvern, deşi hotărît de a proceda cu toată severitatea faţă de cei vinovaţi, a avut totuşi toată solicitudinea — nime nu va putea tăgădui luc­rul acesta ca să evite asperităţile inutile şi ca să nu ia măsuri pripite, aruncând anatema asupra unei populaţiuni întregi, fără ca aceasta să fie de partea tulburătorilor liniştei acestui colţ de ţară. Înainte de puţine săptămâni Directoratul nostru general al învăţământului a sistat cursurile în clasele superioare ale liceului rutean de aici. Directoratul se gâsea în posesia unui­­ material foarte compromiţător pentru acel liceu: un grup de liceeni ruteni se găseau în intimă colaborare cu agitatori cunoscuţi din afară­­de şcoală, colportând tot felul de ziare pline de in­sulte la adresa statului român şi a autorităţilor sale, adunau fonduri pentru încurajarea presei acesteia chiar împreună cu unii dintre profesorii lor, redactau pamflete clandestine şi se organizau în societăţi clan­­destine, ţinând conventi­iile prin case particulare şi în casa lucrătorilor subt patronajul socialiştilor ucrai­neni. Mişcarea în care au fost prinşi astfel nu numai un număr de elevi, dar fără îndoială şi unii dintre părinţii şi educătorii lor, a avut un foarte hotărît ca­racter iredentist. Ea a culminat în înlăturarea arbo­rilor încoronării din curtea acelui liceu în noaptea de 24 Noembrie 1922 Fireşte că statul nu poate să susţie şcoli în cuprinsul cărora poate să sălăşluească asemenea duh. Faptele erau foarte lămurite, dar proporţiile acţiunii nu se puteau întrevedea încă cu destulă preciziune, întrucât nu se putea şti deocamdată cât de largi sânt cercurile pe cari ea le-a tras. Este meritul parlamen­tarilor ruteni, a d-lor senator Pavliuc şi deputat Vâs­can, de a fi intervenit de îndată pe lângă autorită­ţile în drept, arătând că populaţiunea ruteană în ma­joritatea ei condamnă această nebunie şi rugând ca sancţiunile să nu atingă decât pe cei cari de fapt se dovedesc culpabili. Mai întăi, tăcerea publicului rutean a făcut ca intervenţia parlamentarilor ruteni să nu poată avea toată amploarea unei acţiuni susţinute de toţi cei in­teresaţi. Dar în ziua de 1 Ianuarie c. 350 Ruteni, pă­rinţi ai elevilor liceului rutean, din toate ţinuturile rutene dela noi, s-au adunat la Cernăuţi şi au votat în unanimitate următoarele moţiuni : 1. Părinţii elevilor liceului de stat No. 4 con­damnă la indignare distrugerea arborilor de încoro­nare, considerându-o brutală şi nepatriotica şi declara solidar că împreună cu corpul didactic al acestui li'’“ * vor combate din răsputeri şi cu toată energia o manifestare a unei purtări nepatriotice şi nepotri la tinerimea acestui liceu, colaborând în cea mai bună armonie cu conducerea şcoalei în interesul creşterii cetăţenilor buni şi credincioşi ai patriei. N­­­oi părinţii, fiind convinşi, că presa locală ucraineană de până acum a înveninat şi a demoralizat sufletele copiilor noştri astfel că tocmai această presă poartă vina pentru t­rima sus menţionată şi purtarea nepotrivită a unei părţi din tinerimea noastră şcolară — condamnăm cât mai aspru tonul şi agitaţia aţâţă­toare a unei prese neconştiincioase, care, după cum se vede, a avut de scop, să producă o prăpastie între casă şi şcoală. III. Deodată noi părinţii exprimăm solemn devo­tamentul nostru adânc şi credincios M. S. Reg Fer­dinand I, ne obligăm de a creşte în spiritul patriotis­mului sincer pe copiii noştri,­­sprijinind astfel munca şcoalei şi rugăm respectuos autorităţile înalte ca în baza acestor garanţii să binevoiască a ordona imediata redeschidere a cursurilor superioare la liceul nostru. O deputaţiune compusă din preoţii Dr. Casian Brenzan, Dr. C Bohatereţ, Atanasie Levinschi, Alexan­dru Totoescul, Dr. F. Grigori, din profesorii T. Bren­zan, Dr. P. Klym, învăţătorii C. Hovaţchi, T. Ces­­nichovschi T. Brenzan, domnii şi doamnele Tarco, Gabora, Hrehircea, Sidac, Singalevici, Ceaicovska, Onisca, Perei din Cernăuţi,* Ivanovschi din Rohozna, Bujor din Berhomet, Verşchora din Mamaieşti, Sau­­ciuc din Borouţi, Leca din Carapciu pe Ceremuş, VasiloviciTttTi SOlariulu, Teveren din LTşci­iu.a­rio­­bodian din Tauteni, Bendas . din Costeşti, Tcaciuc din Văşcăuţi pe Cerem., s-a prezentat la d-l director general A. Procopovici subt conducerea d-lui senator Pavliuc, prezentându-i moţiunile votate. A urmat un foarte interesant schimb de vederi între d. director general şi această delegaţiune, care a culminat în dorinţa exprimată din toate părţile de a face tot posibilul într’o sinceră colaborare ca pe viitor asemenea situaţii penibile să nu se mai repete şi pentru ca şi în şcolile elevilor ruteni ca şi în ca­sele părinţilor lor să nu fie cu putinţă decât duhul devotamentului şi al credinţei către Ţară, Tron şi Di­nastie, spre binele tuturor cetăţenilor şi al­ României întregite, al patriei lor comune­­, director general Procopovici a promis că va face totul ce este în puterea lui, spre a satisface do­rinţele ce i-au fost prezentate, pentru ca tineretul ne­vinovat să nu sufere şi pentru ca cei culpabili să-şi ia sancţiunile cuvenite, spre mulţumirea părinţilor , şi a copiilor lor. Foarte îmbucurătoare este şi condamnarea una­nimă a unei prese care prin agitaţiile sale criminale nu putea să samene decât ură, nelinişte şi nenoro­cire. Primim această veste ca pe o îmbucurătoare so­lie de pace de Crăciun şi dorim din toată inima ca astfel să se inaugureze o perioadă de vrednică şi pa­triotică colaborare. Serbările „Junimii In ziua de 3 Decembrie a. c., Societatea acade­mică «Junimea» şi-a serbat inaugurarea festivă a a­­nului 45 de activitate. Această serbare, care are mai mult caracterul unei adunări anuale sărbătoreşti a foş­tilor Junimeni, cu familiile lor şi a tinerilor membrii de azi, s-a desfăşurat în acea intimitate şi familiaritate, care sunt proprii acestei festivităţi. Fostul preşedinte, d. Comoroşan, deschide ser­barea, comandând după obiceiul studenţesc «silentium». Apoi tinerii Junimeni intonează cântecul festiv al «Ju­nimii». După o scurtă oraţiune fostul preşedinte pre­dă în mod so­emn noului preşedinte, d. Ion latoban, însemnul demnităţii preşedinţiilei panglica 1*** lorâ. Urmează discursurile preseri­ ‘ ale altor membrii, cari se adrese şi pline de demnitate !«

Next