Glasul Bucovinei, ianuarie 1923 (Anul 6, nr. 1161-1179)

1923-01-24 / nr. 1174

ZIARUL: Telefon 61 Anul VI. Numărul 1 Leu Cernăuţi, Miercuri 24 Ianuarie 1923 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. TIPOGRAFIA: Telefon 286 Nr. 1174 ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50°/* Organul partidului democrat al unirii. APARE ZILNIC TELEFON No. 61 Fondator: SEXTIL PUŞCfîRIU FISONfl­tENTUL : jie un an 160 lei, pe Va an 8° iei, pa trei luni 40 lei, pentru »arapi zilnic: pe un an 80 lei, pe »/a a» 40 lei, pe trei luni 31 lei. Numai numărul de Duminica: pe un an 32 lei, pe *4 an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an î 100 lei, pe I/, an 200 lei. __________________ii__­_______________ S’a stins pe pragul bărbăţiei productive la vârstă numai de 29 ani. 29 de primăveri ar spune un poet, care nu cunoaşte trecutul de muncă şi de sbu­­cium al tânărului bun, muncitor şi modest care ne părăseşte. Născut in Vicovul de sus din părinţi sărmani — tatăl său era brigadier silvic —, Petre Cârsteanu avu nefericirea să piardă, pe când era încă în liceu pe tatăl său. Tre­buind să ia, pe atunci încă, ca cel mai mare între fraţi, ocrotirea întregei familii, el începu a se sbate pentru susţinerea sa şi îngrijirea celorlalţi de acasă. Prin lecţii particulare şi prin traduceri din limba germană în limba română el înfrunta greutăţile traiului, ajutând din prisosul câştigului şi familia, până ce a­­junse la universitate. Aici i se ivi în cale o tentaţie, înscris la facultatea de litere, el se dedică mai mult ziaristicei şi deveni cu tim­pul un pasionat ostaş al scrisului, in redacţia «Voinţei Poporului», apoi în cea a «Foaei Popor­ui», şi în fine în redacţia noastră Petre Cârsteanu a ştiut să se facă indispensabil Totdeauna bun, calm, binevoitor cu ori­cine şi respectuos, el ştia să picure în agi­taţia aprigelor lupte politice câte un strop din bunătatea sufletului său. Cu toată vitregia împrejurărilor de azi şi-a urmat cu sârguinţă studiile până ce-şi luă licenţa în litere. Cu toate drepturile câşti­gate, el nu voi să ia o catedră şi atrăgia ga­zetăria cu toate plăcerile şi neajunsurile ei, cu tot sinciumul vieţii, pe care nimeni nu-l cunoaşte mai bine decât un ostaş desintere­­cat al condeiului Greutăţile traiului de student, munca din tinereţe, ostenelile din ti­mp­ul războiului, în decursul căruia a luptat şi a fost rănit pe fronturile austriace, truda de fiecare clipă pentru susţinerea fraţilor şi surorilor mai mici precum şi a propriei sale familii, îl obosiră prea de timpuriu. Acu doi ani începu să-i supere dureri în gât şi o uşoară răguşeală. Nici un medic din câţi îi consutase nu văzu în aceste începu­turi de dureri de­cât o anghina trecătoare. Nici el nu se prea îngriji, până ce în vara a­­nului 1922, în urma unei răceli noui răgu­­şeala i se potenţă, org­asmul i se debilita şi simptomele unei tuberculose de gât se ară­tară cu toată primejdia acestei necruţătoare boale. întors de la băi în toamna anului, care a trecut, conştiinciozitatea sa îl aduse îndărăt în redac­ţie. Se credea vindecat. Dealtfel nici un doctor nu-i vorbise de tuberculoză. Acu­m săptămâni însă căzu la pat şi se stinse, în urma unei ftizii galopante, în noaptea de 21 Ianuarie. L-am văzut de câteva ori înainte de-a tachide ochii. Ca toţi ftizicii îşi făcea planuri pentru viitor, voia să călătorească în vara anului 1923 într’un loc retras, împreună cu nevastă sa şi cu fiiul său, pentru care visa un viitor, cum numai iubirea unui tată poate să-l făurească. In timpul acesta paloarea îi cuprindea faţa, începând dela colţurile gurii, iar în ochiul său blajin scânteiau ultimele li­căriri ale unei vieţi de muncă cinstită şi de sbucium desinteresat. Visul lui se împlineşte în alt sens: el călătoreşte în lumea frumoasă, în care se alină orice chin, orice durere. Noi, cei rămaşi pe urma lui, deplângem pierderea unui cinstit şi bun tovarăş de mun­că şi a unui prieten loial, iar din punct de vedere al neamului, ne doare pe toţi pier­derea unuia dintre puţinii gazetari de sânge românesc şi cu suflet întreg românesc. Neconsolaţi înşişi, ne smulgem totuşi puţin din durerea noastră pentru a trimite nemângăiatei sale soţii şi copilaşului său.iu­bit tot ce sufletul nostru poate să le dea ca mângâiere în ciasuri ca acestea de nemăsu­rată durere pentru ei. D. Marmeliuc. O întimpinare De o vreme încoace unele organe «politice» din Cernăuţi se agită pe chestiuni studenţeşti, dând în mod mai mult sau mai puţin tendenţios informaţiuni inexacte publicului cititor. Ba ca studenţii ar fi un in­strument politic, ba că activitatea studenţimii din Cer­năuţi în afară de Universitate ar fi numai «spoială», precum afirmă o revistă românească din localitate, etc. etc.—Noi studenţii ştim un lucru, că suntem Români şi că trebue prin urmare să ne manifestăm româneşte, precum ne dictează sentimentele noastre cele mai sfinte, indiferent dacă acestea plac cutărui sau cutărui scrii­toraş de prin cele redacţii «opoziţioniste», cari fac jurnalistică, nu din vre-o convingere politică, ci nu­mai din simplul m­otiv, că nu sunt ei «la putere». N-am înţeles nicicând să fim instrumentul politic al vre­unui partid, ceia ce credem că am dovedit îndeajuns cu prilejul ultimelor mişcări studenţeşti la Cernăuţi, când am ce­rut ca şi acuma un an, naţionalizarea complectă a tea­trului. Iar dacă «Poporul» de pildă, crede să-şi mă­rească numărul aderenţilor şi partizanilor săi prin a­­ceia, că ponegreşte în faţa opiniei publice tineretul de la Universitatea din Cernăuţi, acuzându-l de naivitate ca să nu zicem, lipsă de raţionament, atunci se află într’o eroare regretabilă. Se vede cât de colo tendinţa «Poporului» de­ a acapara partizani chiar printre aceia pe cari îi căinează că ar fi instrumente politice. — Ce priveşte afirma­ţiunea «Şcoalei» (n-rul 19 şi 20 din 1 şi 15 Octom­­brie 1922) în articolaşul ei «Era de mult» că activi­tatea extrauniversitarâ a studenţimii din Cernăuţi ar fi «de prezent numai spoială», apoi să ne ierte dom­nii dela «Şcoala» că n’au prea nimerit-o. Activitatea ex­­trauniversitară a studenţimii e atâta cât o îngâdue mij­loacele şi puterile studenţeşti. Şi această activitate îşi aşteaptă tot concursul celor chemaţi în primul rând, de-a lumina satele, aş­teaptă colaborarea intelectualilor de prin sate. Noi studenţii am înfiinţat şi ajutorăm cu mijloace stu­denţeşti cabinete de lectură, societăţi culturale etc pe la sate, am organizat când am putut şi cum am putut cursuri populare dar in cele mai muite cazuri a lipsit continuitatea muncii, căci de multe ori n’am găsit în măsură cuvenită sprijin la conducătorii firești ai sa­telor. M. T. Popaecu Bugetul oraşului Cernăuţi Primăria oraşului Cernăuţi a publicat în zilele ace­stea bugetul general de venituri şi cheltueli pe exerciţiul 1922­23, aprobat prin Decretul Regal No. 5496 din 13 Dec. 1922. Pentru întâa oară, în timpul postbelic, primăria Cernăuţilor întocmeşte un buget echilibrat, adaptat după posibilitate legii ro­mânești de contabilitate publică. Tabloul recapitulativ al bugetului ne a­­rată la bugetul ordinar suma de 37.239 500 lei la venit și cheltuieli, iar bugetul extraor­dinar suma de 2 959.000 lei. In bugetul or­dinar suma cea mai importantă sunt veniturile din întreprinderile comunale, care sunt eva­luate la Lei 20.232.167. Veniturile din taxe și impozite ating aproape 14 milioane. In ce privește cheltuelile se prevede pentru perso­nal suma de 8 460.840 lei, iar pentru cheltu-'­eli materiale 28 778.660. Remarcăm cu satisfacţie sumele destul de importante, alocate pentru lucrurile de edilitate publică. Astfel se prevede la chel­tueli materiale pentru curăţirea oraşului a­­proape un milion, tot atât pentru întreţinerea străzilor şi pieţelor, apoi aproape jum. milion pentru ridicarea gunoiului ş. a. m. d. In M­anii iAsi i MD Suntem rugaţi să publicăm sub titlul de mai sus următoarele: După o întrerupere de vreo 2 luni a apărut din nou înaintea Crăciunului un număr al gazetei bolşe­vice socialiste «Robitnec», în care pe lângă mai multe alte minciuni, este publicat şi un articol sub titlul: «In chestia liceului rutean din Cernăuţi»,­­ plin de neadevăruri tendenţioase, cu scopul de a-şi continua activitatea demoralizatoare în rândurile populaţiunii ru­tene şi chiar ale tinerimii şcolare. Abia s’au publicat în «Glasul Bucovinei» moţiunile părinţilor elevilor de la liceul rutean, conţinând declaraţuni de loialitate şi o aspră condamnare a presei de felul unui «Robitnec», care in prima linie poartă vina morală pentru ruperea arborilor de încoronare — un incident trist ce a avut ca urmare închiderea cursurilor superioare, — d-na dela «Robitnec» se arată incorigibili, aducând prin arti­­co­­l lor în chestie o nouă dovadă, un «argumentum ad hoc» pentru străduinţele lor distructive. La aceşti oa­m­eni distrugerea arborilor de încoronare pare a fi un simbol al muncii lor subversive, de a distruge to­tul ce e românesc, de a vătăma corabia statului, pen­tru ca în fine să se înece şi ei înşi­şi în marea ne­buniei furioase... Dar şi din punctul de vedere logic, expunerile d-lui scriitor de la «Robitnec» sunt cam ciudate. Făcând pe profesorii loiali responsabili pentru evenimentele de la liceu şi numindu-i «intriganţi», d-sa îşi exprimă bucuria că un român a fost pus ca director, iar tot­odată în acelaşi răsuflet enumeră toate «crimele» di­rectorului nou dintre care, una din cele mai mari este faptul că, d-sa a dat afară din ed­­iciul liceului pe externişti (!), pierzând prin asta orice încredere la ti­nerimea ucraineana ! Aşa­dar d. Tudan după o prea­­scurta activit­ate trebue, să se retragă, neavând încre­derea tinerimii şi nefiind confirmat de «sovietul» ele­vilor ! Deasemenea şi celuilalt reproş, cum că directo­rul maltratează pe elevii publici, ii lipseşte orice bază, fiindcă e fapt, că d-sa ca un om energic, just și ca-

Next