Glasul Bucovinei, ianuarie 1923 (Anul 6, nr. 1161-1179)

1923-01-14 / nr. 1167

ZIARUL: Telefon 61 Anul VI. Numărul 1 Leu TIPOGRAFIA: Telefon 286 Cernăuți, Duminică 14 Ianuarie 1923 Nr. 1167 Organul partidului democrat al unirii. APARE ZILNIC TELEFON No. 61 Fondator: SEXTIL PUŞCARIU ABONAMENTUL: pe un an 160 lei, pe ua an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic, pe un an 80 lei, pe­­ an 40 lei, pe trei luni 20 lei. Numai numărul de Duminică:­pe un an 32 lei, pe */, an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, ne 1­, an 200 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada Domnească No. 33 ♦ _________ • Pentru Inserate în Interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%. ­t. Tuturor abonaţilor, cititorilor şi prietenilor noştri le dorim An Nou cu bine şi fericire! ­4 AN NOU Un an vechiu­l a rămas bun de noi şi unul nou începe Cu toate greutăţile de cari sufere încă lumea întreagă, şi cu ea şi ţara noastră, de pe urma războiului celui mare, şi cu toţi nourii destrămaţi şi fără nici o putere ce se ridică la graniţele ţării noastre din cauza ne­mulţumirilor nărăvaşe ungureşti şi­­a încăpă­­ţânării bulgăreşti şi a încercărilor zmintite ru­seşti, totuşi judecând după anul cel vechiu, ţara şi poporul nostru cuvine-se să întimpene anul cel nou cu toată încrederea de mai bine şi cu toată nădejdea de muncă spornică şi trainică. Anul C­sei vechiu, chiar în cele dintâi zile ale s­ale, punând capăt unei încercări, neiz­butite şi atât de scump plătite, de­­guvernare a ţării printr’un guvern popular, dar fără pregătire şi competenţa a adus în fruntea României întregite un guvern care cu suflet împăcat şi cu deplina mulţumire a datoriei împlinite poate să-şi ia rămas bun de la anul ce se duce. Căci în cursul anului trecut România a fost reprezentată prin întâiul ei ministru d­e Ion I C. Brătanu şi prin ministrul ei de ex­terne d-l Duca la conferinţele mondiale din Geneva şi Lausanne în aşa fel, încât pres­tigiul ţării­­noastre în afarâ a Sporit mult în chip netăgăduit. In lâuntrul ţării guvernul a izbutit să înfăptuească lucrări prin cari consolidarea patriei întregite începe a deveni o realitate Sărbătoarea măreaţă a încoronării de la Alba Iul­a şi Bucureşti, desfăşurată în zilele de 15, 16 şi 17 octombrie anul trecut, a pe­cetluit în chip festiv pentru vecie unirea tu­turor Românilor într’un singur stat care va sta unic şi nedespărţit în faţa oricărei pri­mejdii venită din afară sau dinlăuntru, căci el e istorit din legitimele aspiraţii ascunse şi nutrite de veacuri în adâncul sufletului nostru popular. De pe urma războ­ului ţara noastră s’a ales cu o serioasă criză financiară din cauza marelor jertfe materiale ce le-a îndurat prin invazia duşmană. Guvernul a căutat să re­dea ţării puterea sa financiară de ordinioară. Primele încercări şi cele mai­­însemnate în această direcţie au fost­­cununate de succes. Bonurile de tezaur ale statului româ­nesc aflătoare în ţările străine au fost conso­lidate, restabilindu-se astfel creditul statului nostru Banul public a fost go­podărit cu pri­cepere şi cruţare, aşa încât cu dări mai mici s’a izbutit să se facă faţă unor cerinţi mai mari ale statului şi să se acopere vechi da­torii. Rezultând un venit real în bugetul ţării, primul gând al guvernului a fost să vină în ajutorul slujbaşilor* publici îmbunătăţindu-le soarta materială, îmbunătăţire pe care pe loc nu o consideră definitivă, ştiind că, un corp funcţionăresc bine îngrijit e cea mai bună garanţie a bunului mers­ al trebilor obşteşti In baza exper:,anţelor bugetare apoi, gu­vernul a putut veni cu o lege fiscală dreaptă şi 'hţeleaptă, care impune pe contribuabil po­trivit cu puterile sale, lasă toată putinţa de dezvoltare a producţiei naţionale şi asigură tot­odată statului veniturile trebuincioase. Dar şi ţărişoara noastră a avut parte în cursul an­­lui trecut de toată solicitudinea guvernului. Procesul de unificare s’a făcut cu toată înţelepciunea» promovând interesele ro­mâneşti. împărţirea de veci a pământului ex­propriat s’a făcut cu sd­ustă stăruinţă în cursul verii şi toamnei trecute şi nu mai încape nici o îndoială că la anul va fi terminată Privind deci asupra anului care dispare, patria noastră întregită poate aştepta anul ce vine cu încredere şi nădejde, că în orice îm­prejurări fiii ei vor şti să-şi facă pe deplin da­toria, încordându-şi toate puterile de muncă pentru apărarea, consolidarea şi întărirea ei Mare adunare Duminică nr 21 i. c., orele 10 şi luni. a. m. se va ţinea o mare adunare publică în sala Primăriei în care se va vorbi despre mai multe probleme de la ordinea zilei de interes obştesc. Va lua cuvântul şi d-l ministru Nistor, precum şi mai mulţi parlamentari. Distincţiile Magistraţilor Distincţiile ce s’au făcut în magistratură au produs fără nici o pricină serioasă mult sânge râu în redac­ţiile duor ziare evreo-germane din localitate. Să bine­­voiască a lua la cunoştinţă respectivele ziare, că aceste distincţii nu sunt numiri şi avansări obicinuite, precum le-au interpretat în chip intenţionat greşit, ci sunt distincţii excepţionale făcute în baza calificărilor deo­sebite date de forurile competente, cari se vede că au uitat să întrebe şi de părerea d-lor din redacţiile acelor ziare. Dar România încă n’a ajuns aşa de de­parte să aibă nevoie şi de avizul d-lor şi s­e vede că aceasta-i doare. Ii încredinţăm că e o durere incura­bilă. De altfel la distincţiile acestea au fost luaţi în considerare magistraţii fără vreo deosebire de naţio­nalitate, dovada cea mai bună, căci distinşi au fost şi d-nii: Heinrich Burstyn, Eug. Frank, Abraham Steiner, Adalbert Paul ș. a. Ziariştii francezi în Reichstag Berlin, 11 (Rador). — Partidele burgheze din Reichstag au decis să reclame excluderea ziariştilor francezi de la şedinţă. Consiliul seniorilor parlamentari va decide. Şedinţa Comitetului executiv Miercuri în 77 z. c., orele 3 după amia­­zăzi, Comitetul executiv al Partidului Democrat al Unirii se va întruni în şedinţă, spre a dis­cuta mai multe probleme de la ordin­ea zilei. 1­9­9­9 « Societatea „Vladimir“ Ziarul «Dreptatea» sa interesează, în unui din numerii săi, de societatea «Vladimir», împotriva aces­tui lucru nu e nimic de zis. Dacă s’ar fi aflat cât de mulţi, cari sâ i se intereseze de această societate şi mai cu seamă de clădirea ei din Vatra Dornei, care s’a ri­­­dicat cu multă muncă, societatea «Vladimir» ar fi fost de mult în plăcuta situaţie de a pune la dispoziţie preoţilor bolnavi cele 22 camere ale edificiului. Spre durerea şi, trebue să spunem, spre ruşinea preoţilor bucovineni, prea puţini s’au aflat, cari sâ se gândească la acest lucru.­ Iar acei cari şi-au dat osteneala să salveze acest frumos edificiu, clădit cu munca părintelui C. Sbiera, a repausatului preot Georgescu şi a părintelui proto­­presviter Lumiceanu, în loc de recunoştinţă, culeg as­tăzi critici nedrepte. Membrii din comitetul actual al societăţii nici nu s-au gândit la recunoştinţă, ci sunt bucuroşi dacă sunt lăsaţi în pace şi pot contribui cu oboiul lor de muncă la un bine de interes ge­neral. Comitetul societăţii «Vladimir» sub conducerea vicepreşedintelui pâr. Pauliucu­ Burlă e fericit că a reuşit să salveze edificiul din Vatra-Dornei, prin fap­tul că, după repetite intervenţii a obţinut un sprijin de la fondul bisericesc, Direcţia generală a F. b. ar decla­rat ca va reface ea edificiul pe cheltuiala proprie. Lucrul acesta îi supără pe d-nii, probabil pă­rinţii, de la «t­reptatea». D-lor sunt supăraţi poate din cauză că n’au putut să facă ei acest bine preoţim». Alt motiv de supărare n’ar putea să fie, căci la so­cietatea «Vladimir» nu se pot face afaceri din cari să rezulte un câştig pentru cei ce lucrează. Dimpotrivă, membrii din comitet cheltuesc din banii lor şi din tim­pul lor, lucrând pentru societate. Dar nici măcar dorinţa de a ajuta şi a aduce un folos societăţii n’a putut fi constatată la d-nii aceştia. Au avut doar prilej să facă ceva pentru societate atunci, când au fost la cârma ţării. S’a ales preşedinte un preot din Cernăuţi, pe vremea aceea inspector diecezan şi bărbat cu trecere în partidul averescan, tocmai cu speranţa, că socie­tatea va beneficia având un preşedinte cu influenţă în lum­ea politică. S’au trimis cereri peste cereri, s’au făcut intervenţii, dar toate fără nici un rezultat. însuşi P. V. Consistor a răspuns că din fondul bisericesc nu se poate da nici un ban. Dacă societatea n'a obţinut nimic cu aj­utorul unui preşedinte care atunci era cel mai indicat pentru a obţine un sprijin, atunci ce putea să obţină mai târziu, când partizanii părintelui Ciupârca au plecat dela conducerea ţării. Departe de noi a-i face vreo vină părintelui Ciupârcâ din faptul că n’a putut obţine nimic pentru societate.­­ Sa s’a interesat în toate părţile, dar cei ce se laudă că sunt singurii prieteni ai preoţimii şi au putut să deie sprijin societăţii, n’au voit sâ o facă. Dacâ cei câţiva membri din comitetul soc., n’au în­cetat să se intereseze de soarta societăţii şi au in­tervenit pe lângă d-l ministru Nistor, pentru obţine­rea unui sprij­n, spre a salva­­edificiul din V. Cornei, pentru aceasta nu li se poate face nici o vină. Că d-l ministru Nistor n'a voit sâ steie de vorbă cu pre­şedintele de atunci al societăţii, iarăşi nu e vina co­mitetului. Mai puţin pot fi învinuiţi cei doi preoţi ti­neri vizaţi în «Dreptatea», că s’ar fi făcut coadă la topor de dragul cuiva. Scriitorul (autorul) notiţei din

Next