Glasul Bucovinei, februarie 1923 (Anul 6, nr. 1181-1202)

1923-02-01 / nr. 1181

ZIARUL: Telefon Nou­l­a1 Anul VI. Numărul 1 Leu Cernăuți, Joi 1 Februarie 1923 TIPOGRAFIA: Telefon 286 Nr. 1181 Organ national românesc APARE ZILNIC = TELEFON No. 61 . ,■ APARE ZILNIC == ABONAMENTUL: pe mi an 160 lei, per / an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 80 lei, pe l/2 an 40 lei, pe trei luni 20 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe l/1 an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe un an 500 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie. Strada Domnescă No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%. Declaraţia de ieri Declaraţia, citită de domnul I. Nistor în Cameră şi Senat, în zilele de Luni 29 , Marţi 30 Ianuarie crt., şi publicată în numă­rul de ieri al ziarului nostru, e fără îndoiala un eveniment pe cât de firesc, pe atât de important din politica noastră internă. Firesc, căci dupâ ce Partidul Naţional a renunţat de a mai fi partid regional ardele­nesc şi dupâce Partidul Ţărănesc regional basarabean a fuzionat cu Partidul Naţio­­n­al liberal, ar fi fost ceva cu totul nefiresc ca tocmai mica Bucovină care s’a g­âbit cea dintâiu să se realipească în chip necondiţio­nat la patria mamă să stărue a-şi menţine un partid regonal bucovinean. Şi e un eveniment important, căci prin această declaraţie raporturile, dintre vech­ul Regat şi provinciile dezrob­te, in ce priveşte politica internă a patrie întregite, se lămu­resc şi se fixează şi numai o situaţie po­litică internă a Statului nostru, bine lămurită poate duce la fapte hotârîte pentru consuli­darea Statului mărit, poate desăvârşi unifi­carea sufletească a neamului românesc Poporul românesc din Bicovina a avut de dus in robia sa de-o 150 de ani, o grea luptă de existenţă naţională Razimul moral şi izvorul de putere de rezistenţă ne-a fost Regatul liber, iar ţinta din urmă a sforţărilor şi străduinţelor noastre ne-a fost unirea ce s’a înfăptuit în zilele noastre. De aceea când ceasul cel mare a sunat, un număr considerabil din noi, nerăbdători de a mai aştepta împlinirea vremii, a alergat în Re­gatul liber, spre a-i întări rândurile d luptă şi încordare iar când stăpânirea duş­mană şi asupritoare a căzut înfrântă, Buco­vina a fost cea mai grăb­iă de a vota fără nici o condiţie unirea mult dentă. Spre a consolida şi a desăvârşi această unire şi spre a grăbi reînstăpânirea poporului românesc din această parte a României în vechile sale drepturi, dându-i pământul cu­venit, romanizând şcoala înaltă, justiţia şi ad­ministraţia şi ajutând elementul românesc să fie stâpân la el acasă şi să se împărtăşească şi el în măsura ce i se cuvine, de bunurile ţării sale, ne-am constituit în organizaţie po­litică. In aceste străduinţi ale noastre am găsit o largă înţelegere şi un sprij­n efectiv la con­ducătorii şi în rândurile Part­iului Naţional Li­beral Lupta noastră de rezistenţă naţională în acest istoric colţ de pământ românesc, aproa­pe fără să ne dăm seama, s’a desfăşurat pa­­ralel cu lupta ce-a dus-o acest mare şi vechiu partid pentru apărarea şi afirmarea drepturi­lor naţionale şi democratice ale neamulu românesc întreg Şi afumi a fost un lucru prea firesc ca, de la unire încoace, străduinţele noastre de reîntronare d­finitivă a drepturilor româneşti în această parte a României, să meargă con­vergent către drumul bătătorit de aproape un veac al Partidului Naţ­onal Liberal şi ca intr’un moment dat să ne găsim alături. Şi suntem mândri şi ne face o cinste, că am ajuns aici, căci Partidul Naţional Li­bbral e singurul mare partid bine organizat; e unicul partid în stare să ia spre folosul şi întâ­irea patriei singur răspunderea conducem tribilor obşteşti cu deplină conştiinţă de greu­tatea răspunderii ce şi-o ia ; e singurul vechiu partid românesc care a ştiut să evolueze dela primele cereri tim­de de libertate şi egalitate naţională dela începutul veacului al 19-lea (Vezi Xenopol, 1st. Part. politice p. 561 urm.) până la votul universal şi refor­ma agravă de azi, săvârşind astel printr’o pa­cinică evoluţie adevărate revoluţii binefăcă­toare, ceea ce e o convingătoare dovadă pen­tu noi că şi pentru viitor acest partid va fi în stare să evolueze şi va şti să se adapteze necontenit viitoarelor trebuinţe nouă a­e ţării şi ale neamului românesc; e un partid cu trad­ţii bine întemeiate, adânc pătruns de demnitatea statului când e vorba să­­ repre­zi­nte şi sâ-l conducă, şi conştient până la in­tranvgaţă de drepturile nţionale ale popo­rului românesc, e în sfârşit partidul care a condus războiul de independenţă şi războiul unirii neamului, e partidul care are cea ma fr­umoasă parte în pregătirea marilor fap­e din epoca renaşterii noastre naţionale, fapte cari culminea­z fireşte în făurirea unităţii politice a poporului român întărind rândurile acestui partid, suntem încredinţaţi ca aducem reale servicii intere­selor generale al României întregite, desă­vârşind consolidarea ei; şi sunem totodată convinşi că şi organizaţia noastră politică lo­cală prin această strânsă unire cu un mare şi puternic partid din întreaga ţară va putea lucra şi mai bine pentru satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor obşteşti locale, pe care l-a făcut armata sub glorioasa domnie a Pri­mului Rege al României. D-sa înihee spunând că graţie numai ştiinţei fortificaţiei se poate întări un stat în interior, graniţele fiind bine păzite prin mij­oace cât mai moderne. După aceasta, d. V. On­iul, preşedintele Aca­demiei spune că în timpul sărbătorilor Crăciunului, d. Iacob Negruzzi, membru al Academiei a împlinit vâr­­sta de 80 de ani; d-sa a fost ales membru al Aca­demiei acum 22 de ani și-i al doilea din cei mai bă­trâni, pr­imul fiind d. Poni. Activitatea culturală a d-lui Iacob Negruzzi este una din cele mai distinse. D-sa a condus timp de 28 de ani revista «Con­vorbiri Literare» unde a colaborat cu nenumărate scri­eri originale, iar prin directivele sănătoase pe cari le-a dat, a putut să atragă colaboratori de vaioare, ca Vasile Alexandri, Creangă, Maio­escu, Conta, Eminescu, nume care au ilustrat paginele revistei şi au adus reale foloase literaturii noastre. Ca membru al Academiei române a depus o rodnică activare in folosul acestei înalte instituţii de cultură şi în f­olosul ţarei. F­oarte emoţionat de felicitările ce-i aduce pre­şedintele Academiei, d. Iacob Negruzzi spune câ în­totdeauna sentimentele sale au fost foarte adânci, în ce priveşte propăşirea culturei naţionale româneşti, şi promite câ va munci şi de-acum încolo cu aceeaşi râvnă. D. D. Obciul, preşedintele Academiei, luând din nou cuvântul, evoaca mermria marelui filolog român profesorul Ion Urban iar mic, mort zilele trecute la Praga. in 1879 a fost ales membru al Academiei ro­mâne, iar in 1918 membru de onoare. Acest om, cu sentimentele sale atât de româ­nești, ne aj­unsese atât de drag, încât îl priviam ca pe cel mai bun român La înmormântarea lui, Academia română, repre­zentata prin ministrul nostru la Praga, i-a adus toate elogiile, așa cum se cuvine unui mare român. Onoare memoriei lui. ----------------------— • • • • ■■■........ ■ ........................ • • • •­­­............TM Şedinţa Academiei Române Academia română a ţinut Vineri la orele 3 d­­a şedinţă publică, sub preşedinţia d-lui profesor V. Pâr­van Dănu d­upa ofici­osul guvernului rezumatul şedinţei. D. general Scarlat Pana­iescu, a făcut o comu­nicare despre : *Fortificaţiile militare ale României de la 1866 încoace». , Divizează chestiunea fodificaţiilor în diferite epoci şi perioade, denumindu-le cu diferite termene militare şi arătând evoluţia pe care au făcut-o, odată cu înain­tarea timp­ului, organizările militare, ajungând azi la diferite mijloace de armament, cât mii moderne şi cari au inainte de toate marele merit de a fi acel ideal apărător al unităţii naţionale a unei ţâri, lucru care se observa foarte mult în vechime. Arată apoi care era starea noastră militară înainte de începerea d­omniei Regelui Carol. In prima epocă, acel care a avut rolul principal in ştiinţa fortificaţiei, a fos­t profesorul de fortificaţie, ră­rsatul general Const. Barozzi; în a doua epocă a fost d. general Grigore Crăiniceanu, care la intrarea sa în sânul Academiei, în 1912, a tratat tot des­pre această latură a ştiinţei militare. Iar în a treia epocă, acel care a jucat rolul prin­cipal în ştiinţa fortifiaţiei, a fost d. general Scan­at Panaitescu, profesor de fortificaţie. D-sa arată starea în care se afla armata română la venirea în ţară a prinţului Carol; arată apoi progresul Mi MM ,Md­­­M“ Cunoaşterea temeinică a artei româneşti înfăţişa­t în fazele ei esenţiale de desvoltare, prin reprezentanţii cei mai aleşi şi operile lor caracteristice, apare astăzi ca o nevoie hotă­­rîtă în latura educativ artistică şi în aceia a educaţiei naţionale. Idei­a aceasta a condus Fundaţia Cultu- *­rala Principele Carol la organizarea unor ex­poziţii de stud­ii în care să-şi aibă locul lor toţi artiştii români ai secolului al 19-lea în­cepând cu cei dintâi meşteri pictori. Cea dintâi expoziţie va fi întocmită în în localul Fundaţiei Principele Carol (Strada Dr. Katindero No. 10) şi va cuprinde operele pictorilor Leca, Negun­d, Rosenthal, Nastea, Lapa­y, Trenk Satmary, Panaiteanu, Teodo­­rescu, Henţia, Tatărăscu şi Stahi. Instituţiile şi persoanele care posedă ta­blouri ale acestor artişti sunt călduros rugate contribue la această operă de educaţie na­ţională şi sâ vestească «Fundaţia Principele Carol», direcţia artistică, cel mai târziu până la 1 Februarie, arătând lucrurile pe care le pot împrumuta pentru un timp de 10 zile cât va dura expoziţia. Fundaţia se va îngriji în chipul cel mai serios de transportul și paza tablourilor, ina­­poindu-le proprietarilor îndată după închide­rea expoziției.

Next