Glasul Bucovinei, mai 1923 (Anul 6, nr. 1252-1272)

1923-05-01 / nr. 1252

ZIARUL: Telefon­a­rul SI Anu! VI. Numărul 1 Leu Cernăuţi, Marţi 1 Maiu 1923 Onor. Asociaţiunea pentru cultura şi literatura poporului român­­ Exemplar Porto liber conf. legea din 23 Martie 1904. ASONfm­ENIUL­: pe it® la 60 lei, pe 1/2 an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 80 lei, pe 1/2 an 40 lei, pe trei luni 26 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 Iei, pe t, H l­ W, pt trei luni 8 Iei. Pentru străinătate pe un an 400 Iei, pe '­■ n an 200 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domneasca No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele vii se înapoiază. TIPOGRAFIA: Telefon 286 Nr. 1252. ANUNŢURI Şl RECLflAE se calculează după tarif şi se primesc la aim*I­nfetraţie: Strada domnească No. 33 Fentra înserate in Interiorul ziarului te­arcă talia ca SO% SibiiuONflL ROnflNESC ELEFON fio. 61 * ■ ■■ — $ P fl R­E ZILNIC EMU Ulu­i In­ţ­i al Atitudinea energică a guvernului francez, sprijinit de toată presa patriotică şi cea care nu scrie pentru stradă sau pentru comunişti (de confesiuni religioase . . . varii), începe a culege roadele. Guvernul german, ministrul de externe, presa germană de toate nuanţele, presa din străinătate, adecă de la Viena şi Cernăuţi, cari simpatizează cu biata Germanie, pustii­toare în 1914—1918 fără seamăn a mari şi bogate provincii şi a operilor de artă arhi­­tecturală fără pereche, toţi şi toate încep în cor a pregăti opinia publică pentru o schim­­bare a politicei „de apărare“, care de fapt era o politică de sabotaj. Când trupele franceze au înaintat în re­giunea Ruhr pentru a impune respectarea tratatelor, unii minoritari de pe la noi se cre­­deau datori de a întrece presa din Reich cu insulte la adresa Francezilor, cari — spuneau ei — vor ocupa Europa întreagă. Atunci am spus lămurit în acest ziar că Franţa îşi vede de dreptul ei. Şi într’ade­­văr rar s’a aflat popor biruitor care să fi ştiut păstra sângele rece atât de mult cum au făcut-o Francezii în chestiunea repara­ţiilor. Discursurilor interminabile şi plângăcioase, sau mai scurte şi belicoase ale guvernanţilor dela Berlin li s’a răspuns de la Quai d’Orsay aviincios şi precis, şi o naţie întreagă îl aproba pe domnul Poincaré. Actelor de rebeliune şi sabotaj din regiu­nea ocupată li s’a răspuns cu măsuri chib­zuite şi duse la capăt cu consecvenţă de fier. Filozofiei engleze i s’a răspuns lămurit cu realităţile franceze. Au trecut câteva luni de când generalii francezi cu trupele lor s’au Însărcinat să arate Germanilor, cari au tolerat cu o crimi­nală inconştienţă ruinarea financiară a pro­priei lor ţări prin marii industriaşi, că Franţa este hotărîtă să-şi apere dreptul ei. Multele discursuri germane şi destul de numeroasele cuvântări din parlamentul englez, n’au tulburat pe bărbaţii de stat de la Paris, cari au avut o admirabilă atitudine de pa­triotism, demnitate şi precisiune. Iată că Germanii slăbesc în resistenţa lor; cu aviditate primesc discursul lordului Curzon, căruia îi cântă osanale atât de puternice în­cât un slab ecou, în formă de biografie ad­mirativă, se resimte şi prin cele ziare din Cernăuţi, atât de umanitare.,, când e vorba de duşmanii marilor aliaţi ai noştri. Dar Germanii au răstălmăcit cuvântarea ministrului englez; de la Londra au venit des­luşiri precise: Anglia nu doreşte să fie sam­sarul (oricât de cinstit) între Franţa şi Ger­mania. Cuvântarea lordului Curzon a fost un avertisment la adresa Germaniei. Lordul Curzon a spus lămurit (şi ce interesant este că chiar lucrurile acestea nu le ştiu... priete­nii dreptăţii germane berlineze dela noi!) că politica engleză se bazează pe Antantă, sin­gurul factor solid şi stabil în lumea politică de azi. «N’am­­ încurajat niciodată — şi nici nu vom încuraja — Germania ca să eludeze obligaţiunile sale». Acesta este sâmburele amar pe care tre­buie să-l înghită bărbaţii politici de la Berlin. Anglia doreşte tratative noi în chestia repa­raţiilor, dar nu ea va lua iniţiativa. Iniţiativa trebuie să pornească de la German­, şi Ger­mania în conformitate cu tratatul de la Ver­sailles trebuie să se adreseze aliaţilor. Aceştia vor hotărî apoi­ Anglia alături de Franţa. Şi iată că Englezii, oricât vorbesc de atitudinea lor de «neutralitate binevoitoare», caută dru­mul spre Franţa. Aici Poincaré a mai spus odată lămurit ce vrea Franţa : vrea dreptate şi nu va pleca din Ruhr până nu se va face dreptate. Bismarck în 27 August 1871 ame­ninţa să inunde Franţa cu o armată de 500.000; încă în 1873 în Mart­et purta cu gândul să ocupe Belfortul, cetatea de o popularitate legendară în inima fiecărui francez , Poin­caré n’a urmat politica «pumnului de fier», ci a raţiunii şi dreptăţii. Această politică începe a-şi arăta roadele. Atârnă de Germani, şi mai ales de sinceri­tatea lor, ce ne va aduce ceasul de mâne. Consiliile generale din Franţa iarăşi au apro­bat cu totul politica premierului francez. Hao­sul german stă în faţa realităţii clare fran­ceze. Şi nu aceasta va fi cea înfrântă R. Cândea ---- --------------------------• • • •------------------------—-----— Federaţia Societăţilor Sportive din România Comitetul Regional bucovinean Având în vedere menirea înaltă ce o au societăţile sportive şi de educaţie fizică şi a­­vântul­ pe care l-au luat în toate ţările şi la toate popoarele, luând în considerare scopul pe care-l urmăresc şi anume întărirea fizică a individului, a massei, a poporului şi însăşi a ţării, căci numai un popor tare sub rapor­tul fizic se poate desvolta uşor şi repede şi sub celelalte rapoarte culturale, economice, financiare şi politice, mă îndrept azi către toţi cetăţenii acestei regiuni, cu rugămintea să dea tot concursul lor pentru încurajarea aces­tor cluburi pentru binele poporului, al ţării şi omenirei întregi. Ţinându-se seamă că în capul acestei federaţii stă însuşi M. S. Regele Ferdinand I ca preşedinte, iar A. S. R. Principele moşte­nitor Carol ca Secretar General, nu mă în­doiesc că toate autorităţile statului vor ajuta întreprinderile sportive, dându-le toate aju­toarele posibile, deasemenea întreprinderile particulare vor şti să încurajeze pe acei ce vor să-şi recreeze corpul în aer liber prin jo­curi frumoase de sport Mă îndrept cu rugămintea caldă către toate autorităţile oraşelor din provincie şi ale satelor, să ajutore şi să iniţieze înfiinţarea astorfel de cluburi în acele localităţi, şi mai ales intră în grija corpului profesoral şi di­dactic primar ca să încurajeze tineretul a se înscrie la sporturi, căci în generaţiile care cresc e toată speranţa noastră. Acela care e însufleţit de sentimente înalte pentru binele ţării şi al omenirei va urma cu drag rugămintelor noastre. Preşedintele Comitetului Regional, General Mircescu ■■■ -................. ■■ ■■■ • • • •.......— ■ ■ ■—------------------­ Şezătoarea revistei „Gândirea“ Duminecă 29 Aprilie c. a avut loc la Teatrul Na­ţional din Cernăuţi şezătoarea scriitorilor grupaţi în jurul revistei «Gândirea». Acest eveniment artistic a­­nunţat cu câteva zile înainte a trezit în Cernăuţeni interes, pentru că sala era destul de bine populată. S’a grăbit lumea să audă citind scriitori români. Pe la or­­e 9 cortina se ridică şi d. Pamfil Şeicaru apare pe scenă. D-sa, înainte de a trece la desvoltarea conferinţei «Literatura noastră contemporană», evoacă figura ma­relui dispărut George Tofan, care a jucat un rol cul­tural atât de însemnat în Bucovina. Vorbitorul arată că Tofan l-a adus, pe vremuri, pe Liciu în Bucovina, pe Belcot, tot la iniţiativa acestui dispărut­­. Sado­­veanu împreună cu alţi scriitori români a ţinut la Cer­năuţi o şezătoare literară. Se cuvine ca astăzi, când ţinem această şezătoare, să ne amintim de George Tofan, care a lăsat urme neşterse în­ mişcarea cultu­rală din Bucovina. D. Şeicaru trece apoi la subiectul conferinţei sale, începe amintind de cronicari începătorii scrisului ro­mânesc, ajunge şi trece apoi în revistă fazele litera­turii noastre pentru a ajunge la scriitorii de azi.­Epoca de la 1903 a scrisului nostru se caracte­rizează prin sărăcie. Cu apariţia «Sămânătorului» în­cepe o viaţă nouă viguroasă în literatura românească. La această revistă scriu Sadoveanu, S. Aldea, Iosif, Anghel, N. Iorga ş. a. Acest nou curent dă viaţă şi altor reviste: „Făt-Frumos“, revista din Bârlad a lui Gârleanu, «Luceafărul» din Ardeal cu Goga şi Agâr­­biceanu, «Junimea Literară» la Cernăuţi ş. a. Noul curent a determinat pe scriitorii români să se întoarcă la vechiul făgaş al inspiraţiei literare. Literatura ac­tuală se strădueşte să creeze o altă inspiraţie, să dea o formă cât mai artistică, să altoiască pe spiritul li­teraturii noastre sensibilitatea modernă. Isvorul de inspiraţie din viaţa de la ţară a fost epuizat de Sado­veanu. Oraşul este noul isvor de inspiraţie. Trăim o epocă literară a adaptaţilor, a celor cari aduc în oraş stângăcia omului de la ţară. Vorbitorul închee numind câţiva din scriitorii mai tineri: Ionel Teodoreanu, O. Topârceanu, Al. O. Teodoreanu, Busuioceanu etc. Apoi citesc din operile lor d-nii: M. Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Voevidca, I. M. Sadoveanu, Al. Busuioceanu, Cezar Petrescu şi Al. O. Teodoreanu. D-na Marieta Sadoveanu a citit cu căldură­ şi eleganţă din Robeanu, Adrian Maniu şi Crainic. Cu farmec îndeosebi a citit prozatorul d. M. Sadoveanu, pe care ai tot vrea să-l asculţi. Are o nativă duioşie în voce, încât ascultându-l treci în împărăţia visărilor. A fost aplaudat frenetic. Aminteri publicul a răsplătit cu frumoase ovaţii şi pe ceilalţi scriitori. Şezătoarea s’a terminat cu reprezintarea piesei într’un act «Profesorul Stareţin» de Leonid Andreiev. -----------------------------------------­ Convenţie comercială între Grecia şi România Atena, 28 (Rador) — Ministrul de finanţe grec prepară un proiect de convenţie comercială greco-ro­­mână-

Next