Glasul Bucovinei, august 1923 (Anul 6, nr. 1323-1347)

1923-08-01 / nr. 1323

flSONflnENTUL■ H*; u* «îi bO lei, pe 'i­ an 80 Sei, pe trei Suni 4b­­e:, penin; tSaiM»i zahic, pe un an 80 lei, pe lk *0 Sei, pe trei luni M. Numai numărul de Duminică: pe an an 32 Lei, pe '% ;sa tfe M, pe trei luni 8 Sei Pentru străinătate pe un an 100 lei, pe l'i ac 200 ies. Ream.. Cernăuți, No. 33, ministrația domnească No. 33 «NGNȚURI Sl R£Ci.tW£ s* calculează după tarif și se primesc ta «teira$e : Strada Domnească No. 33 f*es*rii iti serai* in interiorai siarulat *• erei tan cat Se primesc numai articole iscălite se înapoiază iăaoucnsele im Propaganda ce ne trebuie Presa ueta noi se plângi a nu avem propagandă destul de bine organizată în trăinătate. Este adevărat că puţine ţări sunt notate cu o propagandă atât de intensă şi duşmănoasă. Unguri prin broşuri, reviste, scrise în limba franceză, prin corespondenţe, plasate prin marile ziare din Londra, agită cu o deosebită putere împotriva noastră Saşii, cari n’ar avea cuvânt să se plângă, strigă şi ei împotriva noastră. Mai caracte­­istică este atitudinea acestora, şi mai revol­tătoare pentru cine-i cunoaşte de acasă. De pe la 1905 încoace începuse între Saşii din Transilvania un val de maghiarism. Lozinca lor era­ decât să pierim în marea românis­mului mai bine să ne maghiarizăm, mai ales că Maghiarii deţineau atunci puterea! Familiile de frunte îşi trimiteau copiii prin familii un­gureşti, la şcoală se vorbia mult ungureşte, şi pe Saşi îi cuprinsese un fel de maimuţă­reală a Şvabilor din Banat şi din jurul Pojo­­nului, unde Germanii voiau să pară cu orice preţ Maghiari, deşi abia ştiau roşti în limba lui Arpad cu o pronunţare imposibilă „bună ziua“ şi „mulţumesc frumos“. Acum, când li se recunosc toate drepturile, când Românii s’au purtat cu atâta consideraţie faţă de ei, au pornit şi dânşii cu jalba în proţap tocmai pân­ă la Frankfurt. Cât de sincere sunt plân­gerile lor, se vede dintr’o broşură despre biserica lor, apărută doi ani după unire. Autorul anonim, care nu are decât cuvinte de hulă la adresa Românilor, ajunge, prin comparaţie, totuşi la concluzia că Germanilor de la noi le merge cu mult mai bine, decât celor din statele vecine. .. O deosebită agitaţie s’a făcut pe chestia religioasă. Catolicismul, bine organizat politi­ceşte, a pornit o campanie dintre cele mai nesincere contra „intoleranţei“ noastre, cam­panie de care nu era străin, se pare, nici monseniorul Marmaggi. Cercurile religioase din străinătate s-au ales cu impresia că la noi altă biserică nu are drepturi decât a noastră; fireşte şi-au schimbat părerile foarte repede, convingându se de lucrul contrar. Unde mai pui că propaganda ucraineană şi cea sionistă ar dori, chiar să câştige pre­miul întâiu în lupta de defăimare a ţării noastre. Zilele trecute am primit o scrisoare din Ca­nada unde se plânge un Român din Buco­vina, student la o Universitate de acolo îm­potriva acestei propagande. La noi naţia n’ar fi liberă, gemând sub jugul unei aristocraţii feudale, culturile străine nu sunt admise la exerciţiu liber, persecuţiile religioase ar fi la ordinea zilei ca pe vremea înfloririi inchiziţiei spaniole. Prigonirile contra Rutenilor şi Evrei­lor ar întrece chiar masacrele Turcilor! Fostul ministru al republicei ucrainiene, Dr Lazariuk, precum şi trimisul Evreilor,­ Dr Alexander Oo­dstein, sunt dintre propovăduitorii cei mai fervenţi ai acestor calomnii pe care le răs­pândesc prin broşuri, conferinţe etc prin întreagă Canada Un birou de propagandă prin care să se arate adevărata stare de lucruri de la noi n’ar strica. Ar aduce foloase, dar nu este destul atât. Oare n'avem noi acasă la noi o presă cu pretenţii de a fi naţională care nu lasă ocazie neintrebuinţată de a ponegri ţara, instituţiile ei şi năzuinţele de a-i da elemen­tului românesc locul ce i se cuvine în statul nostru prin dreptul său istoric, prin tradiţia sa, prin jertfele aduse pentru întărirea patriei? Oare nu cetim zilnic în această presă articole care nu combat un guvern sau un partid, ci acţiunea de consolidare naţională a ţârii ? Exemplu! ce l-am putut vedea cu toţii în le­­­gătură cu acţiunea patriotică a d-lui Vintilă I Brătianu nu este destul de elocvent? Şi presa minoritară ? Nu se află într-o­­ permanentă stare de războiu împotriva a tot­­ ce este românesc ? Şi să nu uităm pe Românii inconştienţi cari de dragul ambiţiilor şi avantagiilor per­sonale nu se sfiesc de a întinde mâna chiar acelora dintre minoritari, cari au mai puţine sentimente loiale pentru românism. Nu este semnificativă dragostea acută a unui Rădu­­­­lescu oarecare pentru oameni tă Adler, Last I şi Kozak? Şi de aceşti Râduleşni mai gă­­i­sesc şi aiurea decât la Govora .. Quid nunc ? ! Să muncim cu toţii cu laotărîre, cu perseve­­r ranţă şi cu avânt pentru întărirea, în toate direc­ţiile, a caracterului naţional al statului nostru. Să muncim în direcţiunea aceasta în chip­­ solidar pentru a distrage pe defăimătorii din­­năuntru. Atunci vom scăpa mai repede şi de cei din afară. R. Gândea. --------------- & & ~-----------------­ Memoriul Guvernului Român prezentat comisiunei interaliate de reparaţiuni Reproducem mai jos memoriul prezentat comi­­siunei interaliate de reparaţiuni de către d. Niculcea reprezentantul României in acea comisiune. Acest memoriu a mai fost prezentat şi de d. Vintilu I. Bră­­tianu ministrul de finanţe, cu prilejul vizitei sale în străinătate, guvernelor marilor puteri aliate. Deoarece politica de insolvabilitate (»carence») a Guvernului German in materie de reparaţiuni a­­ condus pe comisia de Reparaţiuni la constatarea ofi­cială a acestei insolvabilităţi, problema interaliată a­­ reparaţiunilor a intrat intr’o fază cu totul nouă care­­ necesitează­ o examinare adâncită din partea tuturor­­ Aliaţilor fără deosebire. Această examinare interesează cu atât mai mult pe Statele suscesorale ale fostei Monarhii sustro­­ungare cu cât, pe lângă creanţele pe cari aceste State ie posedă asupra foştilor inamici ele au pe de altă parte îndatorirea de a face faţă unor obligaţiuni impuse lor de tratate. Şi, dacă in momentul iscâlirei tratatelor, aceste obligaţiuni nu constituiau, ca sâ zicem aşa, de cât o uşurare într’o proporţie oarecare a sarcinei rezultând din obligaţiunea pusă foştilor inamici de a repara daunele pricinuite de ei, ele nu ar putea in orice caz, in faza actuală a problemei Reparaţiunilor, sâ răstoarne acest principiu şi sâ con­­stitue, dimpotrivă, o sarcină exclusivă pentru Statele succesorale, transformâr­du-se astfel din State învin­gătoare in State învinse. România crede deci necesar, în momentul în care întreaga chestiune a reparaţiunilor pare că va trebui sâ fie supusă unei noui şi serioase examinări din partea Aliaţilor, să puie în evidenţă, sub o formă sintetică, care este poziţia sa actuală aşa cum ea rezultă din interpretările succesive care au fost date unor clauze a tratatelor de pace din înlesnirile (tem­peraments) acordate şi din neexecutarea unor alte clauze din aceleaşi tratate (nefixarea până acum a creanţelor Austriace şi Ungare, de exemplu­ din ati­tudinea pe care aceste interpretări şi măsuri au per­mis foştilor inamici ca să o ia faţă de Aliaţi, spre a eluda principiile fundamentale chiar ale tratatelor, şi în fine, din lipsa unei politici unitare şi solidare a Aliaţilor în materie de reparaţiuni. Acest expozeu a devenit indispensabil mai cu seamă de când, paralel cu evaluarea obligaţiunilor incumbând Statelor succesorale — evaluare prevă­zută prin tratate — pare că se urmăreşte o execu­tare imediată a unora din aceste obligaţiuni, execu­tare care, faţă cu păsuirile deja acordate foştilor inamici, ar constitui un fel de prioritate care nu re­zultă din tratate şi care ar fi contrarie principiului însăşi al reparaţiunilor datorite aliaţilor de către foştii inamici. Vom reaminti pe scurt daunele suferite de către România din faptul războiului precum şi obli­gaţiunile derivând din Tratate, pentru a le opune ofertei provizorii care i-a fost făcută la Spa, ofertă pe care ea n­u a putut-o accepta pentru câ, a o ac­cepta, ar fi însemnat pentru România ca să se re­semneze la o ruină desăvârşită financiară şi econo­mică, lucru tot atât de neconceput cât şi de inad­misibil pentru o ţară victorioasă şi aliată. 1. Daunele suferite de către România din faptul războiului şi obligaţiunile ce i-au fost impuse prin tratate România a avut îndoit de suferit din făptui marelui război, mai mult de 2/3 al teritoriului său au fost într’adevâr ocupate de către foştii inamici timp de 2 ani şi exploatate după principiul următor, exprimat în mod lămurit prin acest ordin al Înaltului Comandament German: «Datora cea mai importantă a administraţiunei militare în România constă în a exploata economiceşte această ţara într’un mod cât se poate de complect în favoarea Patriei» (Ordin Macken­sen No. 126 280 d . 21 Aprilie 1917). Urmarea aplicărei acestui sistem de exploatare pentru România a fost că, după retragerea armatelor de ocupaţiune Ţara noastră, cu toate că este o ţară agricolă şi exportatoare a fost nevoită să recurgă la grâul american şi australian pentru a înlătura foame­tea care ameninţa populaţia sa. Luarea de către inamic aproape a tuturor vitelor, a maşinelor agri­cole şi a materialului rulant a pus într-adevăr Ro­mânia in imposibilitate absoluta de a putea face faţă nevoilor sale alimentare. a) Daune a căror listă a fost prezentata şi dis­cutată în comisiunea de reparaţiuni. — Constatarea juridică a acestor daune, stabilite de către Tribu­nalele şi­­Curţile de constatare, ne-a dat suma de 3­.099.853,61 iei aur, care a fost comunicată şi dis­cutată în Comisiunea de Reparaţiuni în termenul prevăzut de Tratatul dela Versailles. b) Emisiunea forţată a biletelor de bancă în tim­pul ocupaţiunei duşmane. Această emisiune care s'a ridicat la 2.173.000.000 lei a fost impusă de către Ger­mani şi a pricinuit României o daună care este per­­fec­t de bine pusă în lumină de către un document german: «Creiarea unei secţiuni de emisiune a pre­zintă­­ avartagii extraordinare pentru Puterile Centrale pentru ca, prin Tratatul de Pace din Bucureşti, aceste Puteri au impus guvernului Român rambusarea biletelor. Acoperirea acestor bilete, depuse la Reichsbank din Berlin, va fi eliberată de fapt şi va reveni din nou Puterilor Centrale cari vor reintra astfel, în mod gra­tuit, în posesiunea mărfurilor furnizate de România, întreţinerea trupelor in teritoriile ocupate devine­­ dânsa gratuită. In acest mod noi am realizat toate speranţele pe cari le-am pus în creiarea acestui nou

Next