Glasul Bucovinei, august 1923 (Anul 6, nr. 1323-1347)

1923-08-05 / nr. 1326

fl80HfiftEHT!lL pe un m 66 ies, pe Va aa 80 iei, pe trei luni 46 lei, pentru lao4 zilaic pe un an 80 lei, pe Vz aa 4® tei. Pe trei *UBi 5«. Numai numărul d­r Duminică: pe un an 32 lei, pe % îmi ta M, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 406 lei, pe l'î an 200 iei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domnească No. SA Se primesc numai articole iscălite se înapoiază. Saa»­.: ANUNŢURI Şt RECMWtfc s* e*!câd«aaă după tarif ţi s e primesc te «teteaţie . Strada domnească No. 33 Pts»*H» laser«t« îa interiorul ziamia4 m «trei ta*» cm 9t%, -iseie »ti luci­u datori© După groaznicul cataclism care a fost războiul cel mare, până şi puţinele ţări aşa zise neutre cari n’au luat parte directă la cea mai sângeroasă şi zguduitoare încăerare din câte a cunoscut vreo dată omenirea, s’au văzut atinse de urmările grele şi nenorocite ale acestei încăerări, urmări ce mai stărue încă şi acuma în lumea întreagă. Scumpete, depreciarea banului, lipsă de lucru, greutăţi nenumărate de ale traiului, nemulţumiri în toate păturile sociale, greve şi altele, se ţin anţ şi pe acolo. Dacă aceste ţări au avut şi mai au încă de suferit de pe urma zdruncinărilor aduse lumii întregi de războiul cel mare, ce să mai spunem de ţările cari au luat parte directă la războiu sau încă despre ţările cari, precum printre cele dintâi a fost România, au fost atinse în chip mai­­dureros, fiind, în parte, cea mai mare a teritorului ei câmp de ope­raţii şi suferind ani întregi urgia ocupaţiunii duşmane; ocupaţiunea unui duşman pe cât de nemilos pe atât de sistematic în stoarcerea şi secătuirea oricărui izvor de bogăţie şi bună stare. Fireşte că la noi, mai mult ca oriunde, îndată după încetarea războiului care la noi s’a sfârşit mai târziu ca în oricare altă ţară aliată, s’a pus deslegarea şi alinarea a ne­numărate greutăţi şi neajunsuri. In privinţa aceasta sunt deosebit de edi­ficatoare şi lămuritoare memoriile, reproduse şi în ziarul nostru, cari au fost prezentate de ministrul nostru de finanţe guvernelor marilor noştri aliaţi şi comisiunii de repara­­fiuni, cu prilejul ultimei sale călătorii în apus. În aceste rapoarte se vede cât de mari şi de adânci au fost pagubele şi distrugerile ce le-a îndurat ţara noastră prin războiu şi cât de mari au fost sforţările făcute în aceşti patru ani de după războiu, de ţară şi de conducătorii ei spre a se reface şi a se în­toarce la normal. Se înţelege că una din datoriile ce se impuneau presei româneşti era, în împrejură­rile de după războiu, să semnaleze şi să disece toate felele, scăderile şi neajunsurile de­­ cari suferă viaţa noastră obştească de după războiu, să indice greşelile ce în chip firesc se pot face, şi să arete căile cele mai bune şi mai grabnice de îndreptare. Căci o semnalare la vreme a primejdiei şi a greşa­­lelor şi o critică dreaptă cât de aspră nu poate fi de­cât foarte folositoare şi de aceea bine venită. Şi că în privinţa aceasta, presa noastră Întreagă şi-a făcut pe deplin datoria,­­şi poate că o parte din ea chiar mai mult decât tre­buie, nu mai încape nici o îndoială. Dar precum am spus, s’au făcut mari sforţări de ţara întreagă şi de conducătorii ei, cu multă muncă, încordare, pricepere şi jertfă, spre a înlătura şi îndrepta neajunsurile şi scăderile de după război. Şi că în privinţa aceasta s’a ajuns la rezultate apreciabile şi de toată importanţa, nimenea nu o va putea tăgădui. Să nu amintim decât câteva din rezul­tatele ce se impun la prima vedere şi cari trebuie recunoscute şi apreciate numai decât. Ţara e în stare să-şi acopere nevoile sale cele mai arzătoare din venitele sale regulate. Pentru scopul acesta, de când actualul guvern a venit la cârma ţării, statul nu s’a mai văzut silit să recurgă la împrumuturi sau­­ tipărirea de noui bilete de bancă. Dimpotrivă bugetul s’a putut echilibra şi în buget s’a putut înscrie cuponul datoriilor publice. Producţia ţării şi venitele statului au sporit mult. Pentru refa­cere şi pentru şcoală statul a fost pus în situaţia să poată cheltui sume considerabile. Cu paşi siguri şi hotărîţi mergem spre nor­malizare. N’are cineva decât să-şi amintească de stările de acu trei sau patru ani şi să se compare cu cele de acuma, spre a recunoaşte aceasta. Şi toate aceste îndreptări nu s’au făcut de sine, ci au cerut muncă, pricepere şi încordare Şi dacă spuneam că o datorie a presei e să semnaleze releie şi să indice calea de îndreptare, apoi încă o datorie neapărată a presei ar fi să şi constate şi să sublinieze îndreptările făcute şi să recunoască succesele obţinute. Dar în privinţa aceasta, o mare parte din presa românească nu-şi face datoria cu conştiinciozitatea cuvenita. Şi dacă aşa zisa presă de opoziţie nu ne poate surprinde în privinţa aceasta, presa pretinsă independentă devine de-a dreptul suspectă. Căci după con­statările acestei prese totul e rău, totul e negru, miniştrii ţării incapabili şi fără nici o pricepere, dacă nu chiar adevăraţi criminali şi rău­făcători. Dacă ar fi să judeci starea ţării după constatările şi afirmaţiunile acestei prese, ar fi să desperezi de viitorul acestei ţări. Dar chemarea presei nu e doară numai să dea cu culori negre şi să samene descurajarea, ci să aprecieze drept şi să fie ridicat moralul publicului cititor, chiar în momentele cele mai grele. Vasile Grecu. Armata Cehoslovacă, fiind silită să se retragă, şi trupele noastre luară alte poziţii dincoace de Tisa, încheiând un armistiţiu care făcea posibilă păstrarea unei legături strânse, cu trupeie vecinului nostru ceho­slovac. In acelaş timp, pe la finea lui Maiu, detaşa­mente din divizia a VIIi-a din Cernăuţi, înaintată în Pocuţia, venind Polonilor în ajutor. Astfel armata română în vara anului 1919 stă cu arma la picior, veghiând la graniţa Tisei şi dând şi ajutor vecinilor noştri din Polonia şi Ceho­slovacia. Ungurul lui Bela Kuhn, duşman nelegi, calcă însă armistiţiul. Bela Kuhn însuşi printr’o telegramă plină de neadevăr, adresată aliaţilor, se plânse contra noastră şi în 20 iulie — dispreţuind uzanţele de râz­­boiu — armata roşie, patru corpuri bine echipate, porni atacul furios contra frontului românesc. Armata română de sub comanda generalului Q. D. Mărdărescu, constituită în două grupuri (gru­pul de Nord general Moşoiu, grupul de sud general Mărdărescu cu subcomandantul general Heiban), făcu faţă primelor atacuri cu multă vitejie şi îndâr­jire, până putu trece la contraatac- Luptele din zilele de 24, 25 şi 26 iulie fură cele mai grele. Elanul trupelor roşii fu potolit, visul lor de a se uni cu bolşevicii ruşi pe pământ românesc fu spulberat, resistenţa lor se prefăcu în retragere căptuşită cu panică. In noaptea din 29 spre 30 Iulie ceie dintâiu trupe Române trecură din nou Tisa, şi -acum începu întrecerea între Români şi Unguri cu obiectivul Bu­­dapesta. Românii ajunseră înaintea Ungurilor la Bu­dapesta ! Divizia secuiască fu cea dintâiu zdrobită, apoi grupul general Moşoiu tăie retragerea trupelor de Nord, încât divizia­­ ungară fu silită să se pre­dea la Miskolcz. Predarea luă, în armata ungurească, proporţii epidemice, căci urmară diviziile III, V şi VI cari se predau generalului Oltean în sectorul Szol­nok. Cinci zile după trecerea celor dintâiu detaşa­mente peste Tisa Românii întră în Budapesta, adu­când biruinţă, rânduialâ şi linişte. Din armata lui Bela Kuhn nu mai rămăseseră decât resturi împrăştiate cari să poată istorisi, cu groaza in ochi, iuţeala valahului nebun, pornit în plimbare vertiginoasă spre capitala lui Ştefan cel Sfânt... Bela Kuhn, puternicul dictator, dispăru în faţa ■primejdiei, stat-majoarele ungureşti, râmase fără trupe, se predară unul după altul, şi în măreţia Bu­dapestei, potolită după furtuna roşie, la podul ce purta numele regelui ungar Ferencz Jozsef, veghia liniştit urmaşul lui Horia, oglindindu-şi baioneta în valurile Dunării mirate. Ocuparea Budapestei In 3 August a. c. s’au împlinit patru ani de când trei escadroane din brigada 4-a roşiori din grupul de Nord de sub comanda generalului T. Moșoiu au­­ocu­pat câteva cazărmi în capitala Ungariei, iar in 4 August sărbătorim aniversarea a patra a intrării oficiale a tru­pelor noastre în Budapesta. Trupele ungare, sprijinite de nehotărirea aliaţilor şi de multiplele teorii ale comisiei interaliate de la Bu­dapesta, în orgoliul lor de a reface vechia Ungarie, porniră în Aprilie spre inima Ardealului pentru a re­cuceri această provincie mănoasă şi binecuvântată de Dumnezeu pe seama foştilor stâpânitori din Bu­dapesta. Armata română, nesuficientă şi încă nu îndestul de pregătită în ce priveşte încadrarea trupelor tran­silvănene, a ţinut totuşi piept puhoiului duşman­ Cu vitejie şi iuţeală îi zvârliră după unele eşecuri pe Un­guri peste Tisa, un grup trecu la Nord chiar peste acest râu făcând legătură cu Cehoslovacii. Tratativele intre Franţa şi Anglia Paris, 2 (Rador). — „Havas“ analizează răs­punsul guvernului francez la cele şase puncte ale notei engleze. Nota franceză conchide: 1. Germania continuă rezistenţa pasivă. 2. Evacuarea Ruhrului e posibilă numai după măsura plăţilor. 3. Franţa întreabă întru­cât noua comisiune de experţi va avea mai m­ulta autoritate decât comisiu­nea reparaţiunilor. 4. Privitor la regularea definitivă a chestiunii financiare există deja un plan și comisiunea reparaţiunilor a făcut totul pentru aplicarea lui. Fixarea unei noui cifre este con­trară tratatului de pace. 6. Franţa şi Belgia nu vor evacua Ruhrul decât pe măsura plăţilor efective ger­mane. Chestiunea siguranţei franceze nu depinde de ocupaţie şi trebue tratată separat. Londra, 2 (Rador).— Curzon a declarat că răs­punsul Franţei e insuficient pentru un demers colectiv în chestia reparaţiunilor. Londra, 2 (Rador).— Se anunţă că guvernul englez va interveni încă odată pe lângă Franţa în chestia re­paraţiunilor înainte de­ a întreprinde o eventuală acţiune separată.

Next