Glasul Bucovinei, noiembrie 1923 (Anul 6, nr. 1396-1419)
1923-11-25 / nr. 1415
EharElica 25 Noiembrie • ORGAN Nr. f IONAL ROMANESC APARE ZILNIC ===== telefon h». 6' = APARE ZILNIC . . . . ............................................. , ■ -a________ ... - -■ ................. ... , „ ABONAMENTUL REZVaC\\a Si fldminiStrat13 ANUNTURI Sl RECLfme t* un an 60 lei, pe/* an 40 lei, pe trei luni 40 lei, pentru w .. JL SC calculează după tarif și se primesc la adm*, tăiam zilnic: pe un an 80 lei, pe '/* an 40 lei, pe trei luni Cernăuţi, No. 33, Strada domneasca No. 3„. . ... . r\ .. ., 2( iei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe • ----—---- pistraţie . Strada Domnească No. 33 i/., an Mi lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an Se primesc numai articole iscălite. Manuensele cu 1 400 iei, pe », an 200 lei se înapoiază. Pentru inserare in interiorul ziarului te urca taxa cu 30% n iwf—rra-^i ini i—^——■———mi—niwm r» i ' ■ 11—^———iáig imxjaw T im mi Mi mi, , i ,tw ■.—.n—n..n.v 1«mi—■——i i i mi m i————————■—■————■—« nt tttU» Discursul d-lui deputat D. Marmeliuc rostit In Cameră la discuţia asupra Adresei de răspuns la Mesajul Tronului D. D. Mărmeliuc, (primit cu aplauze). D-lor deputaţi, urcându-mă la această tribună, pentru ca întăiaşi dată, în expunere mai lungă, să-mi exprim şi eu părerile asupra vastului nostru program de activitate, anunţat prin Mesagiul Regal, sunt cuprins de o vădită emoţiune. Căci d-lor, după mine, fiecare dintre noi, când se urcă la această tribună, trebue să aibă în aceste momente înaintea ochilor săi, icoana sfântă a Patriei, care sângerează încă din atâtea răni şi ne roagă să i le vindecăm cu un ceas mai devreme, desăvârşind opera de consolidare începută. Afară de aceea, d-lor deputaţi, această tribună este pentru mine, — şi ar trebui să fie pentru d-voastră toţi — un sfânt loc de spovedanie, in care conştiinţa fiecăruia dintre noi şi conştiinţa organizaţiilor pe care le reprezentăm are să-şi dea seama înaintea istoriei şi a viitorului, cu ce-a contribuit, ce-a realizat în vederea consolidării ţarei în aceste vremuri. (Aplauze). In lumina acestei conştiinţe, voiu încerca să-i spun şi eu cuvântul. Despre pâmântul de unde îmi trag obârşia, despre Bucovina, nu aşi fi vorbit, după discursul d-lui deputat Iorgu Toma, pentru că eu am altă credinţă, decât aceia a d-lui deputat Reut, care a vorbit înaintea mea. Am credinţa că dacă încă n’a sosit poate vremea, trebuie să sosească cât de curând, în care va trebui să încetăm odată cu discuţii despre Ardeal, Basarabia şi Bucovina, şi să vorbim numai despre un singur pământ... (Aplause prelungite)... să vorbim, d-lor, despre un singur pământ întregut, consolidat şi fericit. Dar atât d. deputat Pistineț, cât şi d. deputat Reuţ, au atins chestiuni dintre care unele nu aveau loc în discuţia la Mesaj, iar altele trebuie să fie numaidecât rectificate de orice Român, care îşi dă seama ce înseamnă opera de consolidare în teritoriile alipite. Voiu începe cu d. Reuţ. D-sa s’a declarat ne- mulţumit de felul cum unele instituţiuni pretins democratice s’ar fi desfiinţat în Bucovina, cu scăderea prestigiului administraţiei noastre şi chiar a prestigiului statului Român. Şi a numit, d-lor deputaţi, întâiu consiliile comunale. Consiliile comunale nu s’au desfiinţat în Bucovina. In judetul meu, în 27 de comune mari, nu există de cât trei gerenturi şi instituirea acelor trei gerenturi nu s’a făcut din consideraţii de partid, ci au fost impuse de diferite alte motive, unii dintre primarii aleşi fiind incapabili, alţii dedaţi patimei beţiei, din cauza căreia nu-şi făceau datoria. O voce (din opoziţie): Se fac alegeri acum ? D. D. Marmeliuc: Se vor face! Eu cred că nu e bine ca în comunele noastre rurale să vârim zâzania politică. Pentru mine primarul ţăran din comuna cutare e indiferent ce sentimente politice are, pretind numai atât de la el să lucreze pentru o bună gospodărie a comunei. Şi apoi, în Bucovina, în cele 360 de comune, ce le are nu cred să fie decât cel mult 30—40 gerenturi. Şi atunci cum vine d. Rent să generalizeze, plecând de la câteva cazuri izolate, când marea majoritatea a cazurilor vorbeşte împotriva d-sale ? Dar dumnealui a vorbit de gernnturi fără să se gândească că critică un lucru pe care l-a dorit atât de mult. D-sa vorbeşte doar astăzi, cum l-aţi auzit, pentru că n’a putut să devină gerent al comunei Cernăuţi. A mai spus d. Reuţ că şi Comitetul ţărei a fost disolvat de guvernul liberal sau de către alt guvern al României întregite, pentru a face o vină Centrului nostru administrativ. D-lor deputaţi, comitetul ţârii era o instituţie autonomă, o emanaţie a dietei ţării. Fiind autonom,putea să se disolve prin un vot al membrilor săi, ceea ce s’a şi întâmplat. Comitetul ţării s’a dizolvat prin votul unanim al membrilor săi, într’o şedinţă ţinută acasă la d. A. Hormuzachi în ziua de 6 Noembrie 1918, va să zică cu 5 zile înainte de intrarea armatei române în Cernăuţi, instituindu-se o comisie de lichidare în frunte cu şeful de pe atunci al d-lui Reuţ, d. Aurel Onciu, şi având ca membri pe d-nii Landwehr, N. Wender şi Omelian Popowicz. In ce priveşte dizolvarea comitetului,. Camerei de Comerţ, a Consiliului birsei şi a Consiliului Cassei de economie, această dizolvare s’a impus din punct de vedere naţional românesc, pentru a putea coordona opera economică şi financiară a ţării întregi cu opera economică şi financiară de acolo. Căci înnainte de război nici în comitetul bursei, nici în consiliul Camerei de Comerţ şi nici în Consiliul Cassei de economie nu pătrundea decât foarte greu un român de origine. Şi atunci era datoria noastră, când am dezrobit acest pământ politiceşte, să căutăm prin toate mijloacele, sâ-l dezrobim şi economiceşte. (Aplauze pe băncile majorităţii). Şi e spre lauda d-lui Vintilă Brătianu tocmai ceea ce-i reproşează" d. Reuţ că d. Vintilă Brătianu în grija sa cea mare de consolidare a vieţii economice româneşti prin forţe curat româneşti, întrebuinţează în Bucovina îngrădirile codului comercial, în vigoare acolo, pentru a opri înjghebarea de societăţi cu capital din afară, măsură care cred că şi d. Reuţ o aprobă in sufletulsău, când nu e pornit să facă opoziţie. (Aplauze prelungite). D. Reuţ: Văd că ştii foarte bine codul de comerţ austriac. Ai fost doar director general la comerţ. D. D. Marmeliuc: Exact, şi mi-am făcut şi acolo datoria spre binele şi consolidarea ţării. D-lor, în ce priveşte instituţia Băncii regionale, d. deputat Reuţ, cred că nu avea, tocmai d-sa ,căderea să vorbească de schimbările făcute în alcătuirea ei actuală, fiindcă d-sa le-a aprobat atunci, când la cârma ei a fost instituit ca preşedinte al consiliului de administraţie domnul Teofil Simionovici, tovarăşul d-sale de toate zilele. Domnul deputat Reuţ a sfârşit critica d-sale relativ la guvernarea liberală, condamnând ipocrizia liberală. Domnilor deputaţi, ipocrizia are multe nuanţe, şi cred că nimeni nu le cunoaşte mai bine decât d. Reuţ. Ipocrizie e doar, atunci când cineva vorbeşte altfel decum cugetă, ipocrizie e şi atunci când cineva caută să tragă pe sfoară urmărind interese personale, pe un om sau un partid. Domnul deputat Reuţ îşi aduce bine aminte, că înainte de ce-am făcut fuziunea cu partidul liberal, pe când noi credeam că n’a sosit încă momentul pentru această fuziune, d-sa colindă pe la conducătorii acestui partid, arătând pe d. Nistor ca partizan nesincer și insistând ca fuziunea să se facă mai repede fie chiar sub șefia locală a altuia decât a d-lui Nistor. D. dr. N. Lupu: S’a înşelat, şi-i pare rău. D. D. Marmeliuc: Să mărturisească dumnealui, că-i pare rău! D. Romul Reuţ: D-voastră nici azi nu sunteţi liberali , deoarece jurnalul pe care îl scoateţi în Bucovina îl numiţi jurnal naţional român şi fiu-l numiţi liberal. Vă temeţi să spuneţi în Bucovina că sunteţi liberali. D. D. Marmeliuc: D. deputat Reuţ are de-o bucată de vreme o singură tendinţă: d-sa doreşte cu orice preţ să ajungă şeful local al unui partid oarecare, în Bucovina. De aceea d-sa umblă acum de la şef la şef, şi vă asigur că partidul, care-i va da şefia in Bucovina, promiţându-i că-l va face ministru cu portofoliu sau chiar numai ministru al Bucovinei, „proconsul“, cum spunea d-sa, care critică de obiceiurucruri, pe care, le doreşte, acel partid îl va avea. In ce priveşte, domnilor deputaţi, discursul d-lui Pistiner, d-sa se vede că este obligat de organizaţiunea socialistă din Bucovina ca să-şi repete in fiecare an discursul său obicinuit. Şi ne e dat în fiecare an să-l auzim vorbind în contra capitalismului românesc şi pentru capitalismul din afară. D. Iacob Pistiner: Nu eşti d-ta membru în consiliul de administraţie al unei bănci evreeşti ? D. D. Marmeliuc: Nu sunt membru în nici un consiliu de administraţie până acum, sunt luat numai în vedere pentru consiliul unei bănci, în cazul când se va naţionaliza... Domnilor deputaţi, ni e dat, zic, să ascultăm acelaş pântec vechi la domnul Pistiner despre oligarhie, democraţie, demagogie, bolşevism pe care le amestecă intr’o bizară compoziţie, cu care ne-am obicinuit. Ceiace m’a mirat însă foarte mult este că d. Dr. Lupu şi d. Madgearu l-au aplaudat pe domnul Pistiner. Dacă domnul Dr. Lupu şi domnul Madgearu ar citi gazeta dela Cernăuţi a d-lui Pistinel — şi e păcat că nu am câteva numere aci — ar vedea că aproape, înfiecare număr este criticată armata, administraţia românească, toate măsurile de consolidare ale Statului. Şi aceasta unde? .Intr’o regiune unde câteodată este o crimă să arăţi chiar scăderiale acestor măsuri :• însăşi naţia noastră este insultată într’un mod revoltător. E sigur, că nici d. Lupu, nici d. Madgearu, ale căror sentimente româneşti nu le pun la îndoială, nu ar fi aplaudat pe d. Pistiner, dacă ar fi cetit cândva gazeta d-sale. D. Dr. N. Lupu: Eu nu confund administraţiunea d-lui Brătianu cu administraţiunea românească; eu am fost în Bucovina şi am văzut ce e acolo, (sgomot, întreruperi)... Domnule preşedinte, nu mai lovi aşa cu ciocanul, o să fii primul preşedinte care strică ciocanul. D. D. Marmeliuc : Domnilor deputaţi, închei acest pasaj, din cuvântarea mea, spunând d-lui Reuţ că a ales o platformă greşită de ieşire din rândurile noastre, criticând în Bucovina tocmai ceiace s’a făcut mai bine şi mai solid, din punctul de vedere al sufletului naţional, iar d-lui Pistiner ii spun că greşeşte, cântând în România mereu acelaşi cântec, care îmi face impresia unui cântec de lebădă. D. Dr. N. Lupu: E cam neagră lebăda. O voce: O fi gâscă. D. D. Marmeliuţ: Trecând la cercetarea Mesagiului, mă voiu opri numai asupra câtorva puncte principale, care ne interesează mai direct, din punct de vedere cultural. Se spune în Mesagiu că se va purta o deosebită grijă pentru reorganizarea armatei. Nimeni, dintre noi, oricărui partid ar aparţine, nu va precupeţi un singur moment, toate mijloacele cari se cuvin vitezei noastre armate, care în vremea aceasta, când în toate statele domneşte haos, are misiunea de a păzi hotarul nostru, cu toată străjnicia cu care trebue păzit, şi de va fi aici, în acest Orient bântuit de atâtea boli sociale, cel mai puternic instrument de pace şi civilizaţie. Armata trebue organizată, dându-se toate mijloacele tehnice de care are nevoie, şi ridicând deasupra tuturor nevoilor materiale corpul ofiţeresc. Astfel vom ajunge să facem din armata noastră, ceia ce doreşte fiecare bun român. Dar domnilor, îngrijind armata adevărată, nu trebue să uităm că în această ţară, mai ales după răsbiri, o importanţă tot aşa de covârşitoare are, şi ,armata cealaltă, armata culture! (aplauze), începând cu umilul învăţător din cutare cătun şi terminând cu profesorul de universitate şi de academie, pe toţi aceştia, de ministru, de finanţe, împreună cu noi toţi, trebue să-i ridicăm deasupra grijelor materiale de toate zilele, ca să-şipoată consacra ,toată