Glasul Bucovinei, decembrie 1923 (Anul 6, nr. 1420-1442)

1923-12-01 / nr. 1420

$■ ZIARUL Anul VI. * /A Telefon U-1 °0/^0 Număr pentru țărani 1 9 ^^Cernăuți, Sâmbătă 1 Decembrie 1923 fcz ‘ —^ TIPOGRAFIA; Telefon 281 Nr. 1420 ANUNȚURI Şl RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie : Strada domnească No. 33 Pentru inserare in Interiorul ziarului se urcă taxa cu 30%. AL ROnflNESC APARE ZILNiC tt_ ,­ON No. 61 APARE ZILNiC ABONAMENTUL: tb ua an 60 lei, pe 1/2 an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic, pe un an 80 tei, pe Va an 40 lei, pe trei luni 20 lei. Numai numărul de Duminică : pe un an 32 lei, pe Va an 16 tei, pe trei luni 8 lei Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe __■, an 200 lei ___.rg? Redacţia şi Administraţia * *­­ * •Cernăuţi, No. 33, Strada Domnea.vlul No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Msnuensele s tu se înapoiază. Mărturisiri de mare preţ (E) Guvernul de mai înainte, condus de d-l Averescu, acolo la Bucureşti, şi-a câştigat o mare laudă, pentru că a pus capăt cu multă hotărîre neorânduelilor unor oameni cari că­­utau să aducă şi în ţara noastră fericirea ru­sească de prin Rusia, pe unde oamenii de atâta bine au ajuns de se mănâncă unul pe altul şi de nu-şi mai poate avea bietul om căsuţa şi bucăţica lui de pământ. In schimb oamenii dimprejurul d-lui A­­verescu cari pe neaşteptate şi pe nepregătite s’au văzut la cârma ţării, au început o gos­podărie fără nici o socoteală, de era aproape să ajungă ţara la dobă. Au înstrăinat averi, au cumpărat fără nici un capăt mărfuri de milioane şi miliarde de lei pe cari apoi le-au gospodărit aşa de bine de au ars toate. Iar ţara s’a văzut cu vreo zece mii de milioane datorii, mai ales în străinătate, pe cari nu le-a putut plăti la vreme. Şi urmarea a fost că negustorii străini au pierdut încrederea în cuvântul nostru de plată a datoriilor şi a­­tunci banul­­nostru a început a scădea în preţ, de a ajuns până şi la douazecea parte dintr’un franc franţuzesc cu care mai înainte era tot una. Şi atunci ţara întreagă şi toate partidele au pus piciorul în prag şi guvernul Averescu a trebuit să plece de la cârma ţării şi­­u venit guvernul de azi în frunte cu d-nii Ion Bră­­tianu şi ministrul nostru I. Nistor. Iar partidele celelalte, mai ales cel ţără­nist, care e însă cu mai multă dragoste pen­tru străini decât pentru români, şi cel naţio­nal ardelenesc care singur nu mai ştie ce vrea, s’au năpustit cu multă ură asupra oa­menilor cari conduc ţara acuma. Dar oamenii aceştia, cuminţi şi cu jude­cată şi cu tragere de inimă pentru borod şi ţară, şi-au gândit cânii latră, vântul duce şi omul cu gândul curat îşi vede de drum, aşa precum i-a fost planul de acasă. Doi ani de zile s’au pus pe muncă grea pentru binele obştesc. Au dat ţării legea de temelie, care-i constituţiunea. Dar mai ales au căutat să facă o cumpănă dreaptă în gos­podăria ţării. Au căutat ca cheltuelile să nu întreacă veniturile. Căci numai acela e gos­podar bun care nu cheltuieşte mai mult de­cât câştigă, ba caută chiar să mai puie şi ceva la o parte. Cu o gospodărie înţeleaptă şi cruţă­­toare oamenii de acuma dela cârma ţării au izbutit, fără să mai facă datorii nouă, să deie sume mari de bani pentru drumuri, mai ales pentru drumul de fier, pentru şcoa­lă, pentru armată şi pentru despăgubirile de războiu, şi să mai plătească ceva din datorii. Astfel la noi de la 1 ianuarie, robătcile se vor desfiinţa. Drumurile de fier au fost îmbunătăţite şi alte nouă se fac, precum în partea noastră între Dorna şi Ardeal. Şcoli s’au făcut foarte multe. Să nu amintim decât cele de aproape de noi. S’a făcut o şcoală nouă de învăţătoare la Cernăuţi, înzestrată cu un internat, în care aproape două sute de şcoleriţe au totul ce le trebuie din partea statului. Un alt inter­nat, ceva şi mai mare, s’a făcut pe lângă şcoala de învăţători S’a făcut Încă un inter­nat mare pentru studenţii de la Universi­tate. . . Şi noi nu pierdem nădejdea că în cu­rând se va deschide în Cernăuţi şi o şcoală dimpreună cu internat, în care să înveţe co­piii ce vreau să se facă ofiţeri. Şi mult s’a făcut încă, pentru şcoală, aşa că despre a­­ceasta gazeta noastră va vorbi odată a­nume. Trei sute de milioane s’a hotărît să se plătească pentru despăgubirile de războiu. Avem mare nădejde că măcar vreo zece mi­lioane, dacă nu mai mult vor veni şi pentru Bucovina. Un lucru însemnat a mai făcut guver­nul de acuma. A căutat să oprească pe cât mai mult s-a putut cumpărăturile netrebuin­­cioase din străinătate. Şi anul trecut a fost cel dintâi an în care au întrat mai mulţi bani în ţară decât au ieşit. Din cauza aceasta ba­nul nostru a început iarăşi a căpăta preţ. Nu e deci nici o mirare dacă în faţa tuturor acestor lucruri, după doi ani de câr­muire a ţării de către oamenii de acuma au venit în şedinţele din urmă ale parlamentu­lui, deputaţi şi senatori de seamă din alte partide, şi mai ales din partidul ţărănist şi au spus pe faţă cuvinte de laudă pentru oa­menii de acuma de la cârma ţării, şi au mărturisit că alţii mai buni n’ar fi putut ve­ni să conducă aşa de bine ţara. Pentru noi acestea sunt mărturisiri de mare preţ şi ne pare bine că acolo la Bu­cureşti oamenii încep să judece mai cu li­nişte şi cu dreptate decât căpiteniile ţără­niste şi averescane, de pe la Cernăuţi, cu ga­zetele lor cu tot, cari nu văd decât de la mână până la gură şi de la cari nu te mai poţi aştepta niciodată la un cuvânt mai de judecată şi mai aşezat. Gospodărie chibzuită Stăpânirea nu urmăreşte decât o singură ţintă: înălţarea Ţării. Orele şi pline de pri­mejdioase hopuri sunt drumurile cari duc la această ţintă. Meşter şi priceput trebue să fie cârmaciul care a luat răspunderea să cârmu­iască încărcatul car al resturilor Ţării. Statul are viaţa lui cu mulţime de trebuinţi cari tre­­buesc împlinite. Viaţa statului nu este alta decât cea a noastră, a cetăţenilor. Dacă du­­miata, iubite gospodar, te găseşti în împre­jurări grele de trai, atunci fireşte că nu vei sta locului aşteptând să-ţi vie toate de-a gata, ci te vei da muncii şi chiar chinului, ca odată şi-odată dumiata şi­­familia dumitale să vă vedeţi scăpaţi de greutăţile vieţii. Omul are de împlinit datorii faţă de el însuşi şi faţă de Stat. După modul cum îşi împlineşte cineva aceste datorii, îi judeci şi vrednicia lui. Statul, spuneam, are viaţa, are rosturile lui multe, nemăsurat de multe, cari trebuesc puse la cale cu multă chibzuială de oameni pricepuţi. Altfel Ţara cade pradă desordinii şi atunci nu ies în cale nemăsurate greutăţi. De rosturile Statului grijeşte­ stăpânirea, căreia noi cetăţenii trebue să­­ dăm tot concursul (aju­torul)­, iar nu să-i punem piedeci, cum fac cei fără dragoste de Ţară­ . Stăpânirea grijeşte de şcoale, ca noi cetăţenii să ne luminăm şi să fim cât mai folositori Statului. Cu cât vom fi mai luminaţi, adică vom avea cât de multă învăţătură de carte, vom fi mai îndemânatici în viaţă şi vom avea de dus mai mici greu­tăţi Stăpânirea pe care o avem, a făcut până acuma vre­o patru mii de şcoale. Fapta acea­sta ne arată lămurit ce gânduri frumoase are stăpânirea şi cum­ munceşte ea pentru binele obştesc. Biserica, judecătoria, armata, spitalurile, ocrotirea invalizilor, văduvilor şi copiilor celor căzuţi pe câmpul de luptă, căile ferate, poşta, liniştea şi ordine­­ între cetăţeni ş. a. cad toa­te în sama Statului De aceea grea răspun­dere are guvernul faţă de Ţară, guvernul care,­­ controlat de cei pe cari norodul i-a trimis în­­ Parlament, trebue să grijească de toate aşeză­­mintele Statului. Guvernul lucrează după un plan (program) bine chibzuit potrivit cu ne-­­ voile Ţării, aşa cum face acum guvernul care este alcătuit din oamenii partidului liberal. Grea muncă, dar sfântă muncă, de când îi la cârmă partidul liberal, rosturile ţării s’au în­dreptat mult Aceasta o simţim şi vedem cu toţii, când punem, în minte, gospodăria de jaf şi căpătuială a averescanilor alături de munca statornică şi înţeleaptă a guvernului partidului liberal. Ţăranii din Bucovina au suferit mult sub guvernarea averescană a neprihănitului Dori Popovici, care nu şi-a bătut capul deloc să le asculte păsurile şi să le dea ajutor. Guvernul partidului liberal munceşte sta­tornic după programul său, spre binele noro­dului şi mulţumirea Ţării. Roadele muncii cinstite nu întârzie să se arete. Aşa de pildă,­­ guvernul a socotit că nu-i bine să tipăreşti bani şi să­­ pui în circulaţie (umblet), pentru că atunci ar scădea şi mai mult puterea de cum­părare a leului nostru. In ţară însă îi mare nevoe de bani Din pricina aceasta băncile cer procente mari pentru banii ce­­ împrumută. In această situaţie o parte a opoziţiei a cerut să se tipărească bani. Stăpânirea rămânând neclintită la hotărîrea ei, a răspuns că ne vom încunjura cu banii ce-i avem. Atunci opoziţia a făcut mare istravă de vorbe goale, dar no­rodul n-a băgat-o în samă. Acum se dove­deşte că guvernul bine a făcut, pentru că pu­terea de cumpărare a leului a început să crea­scă. Iată cu ce pricepere este condusă gospo­dăria Statului, care se bucură acum în străinătate de cinstea cuvenită Când ajunge pe mâna unui om priceput, gospodăria dără­pănată se îndreaptă. ------—....................... • ta ---------------------- ---------­

Next