Glasul Bucovinei, ianuarie 1924 (Anul 7, nr. 1444-1463)

1924-01-24 / nr. 1457

ambi­­ Telefon N­rut 61 anul VII. Numărul 2 lei Cernăuţi, Joi 24 Ianuarie 1924 23 la Cernăuţi, No. 33, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază. TIPOGRAFII­: Telefon 786 Nr. 1457 ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistrație: Strada Domnească No. 33 Pentru Inserate in Interiorul ziarului se urcă taxa cu 60*1» Forul de Judecată la Cernăuți. Tite W04 Htsuv.^ //(/­Administrația ABONAMENTUL: «« au aa 300 id, pe y* an 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru plant zilnic, pe un an 200 lei, pe y2 an 120 lei, pe trei luni 40 lei Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe­­ an 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe */î an 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. Intensificarea producţiei Puţine sunt Statele, care, în urma răz­boiului mondial, s’au găsit într’o situaţie eco­nomică şi financiară intactă, respectiv supe­rioară situaţiei antebelice. Numai Statele neutre, iar din cele beligerante numai Anglia şi Statele Unite au trecut prin uraganul mon­dial, fără vre-o desechilibrare sau zdruncinare a economiei lor naţionale România se găseşte — durere — Intre acele ţâri, cari au suferit mai mult, a cărei situaţie economică şi financiară s’a resimţit mai intens de pe urma războiului mondial. Războiul ne-a nimicit o parte din mijloacele de producţie, ne-a secerat pe oamenii cei mai viguroşi, împuţinând astfel braţele de lucru, MC-ÎSToîă'ŞÎ m­îao!:!- vT 'ţării astfel, că abia putem spera să ne liberănT de aceste datorii în vre-o 5-6 decenii. Astfel,­­cu toate că suntem o ţară foarte bogată In resurse naturale, situaţia noastră financiară a ajuns înf­r’o stare de plâns şi stângăcia guvernelor ce s’au succedat până în 1922 a agravat-o. Sforţările serioase ale actualului guvern au reuşit să ne scutească de catastrofa, şi ■între măsurile luate de acest guvern, desvol­­tarea producţiei naţionale a fost una din cele mai însemnate în adevăr, pentru a ne plăti datoriile noastre In afară, nu există alt mijloc, decât sporirea produsei. In toată lumea, după ter­minarea războiului, s’a predicat intensificarea producţiei, pentru ca prin exportul exceden­tului producţiei să se poată plăti datoriile in­ternaţionale Cum suntem încă tot ţară prin exce­lenţă agricolă, sporirea producţiei agricole, trebue să ne preocupe în primul rând. In­­sămânţarea a cât de mult grâu i se impune, căci grâul este articolul nostru de export cel mai căutat. Totodată este numai­decât ne­cesar,­ ca lucrarea pământului să se facă cât se poate de intensiv. Ţărănimea noastră, care preferă, prin atavism, cultura extensivă, pas­torală, trebue ţinută la o exploatare inten­sivă şi cât mai raţională. Producţia industrială poate fi sporită prin îmbunătăţirea utilajului industrial, sporirea orelor de muncă sau organizarea raţională a muncii (sistemul Taylor) şi o prudenţă poli­tică de capitaluri. Intensificarea producţiei agricole şi in­dustriale ne pune în măsură a micşora im­portul şi a mări exportul, şi eftineşte totodată traiul de toate zilele. Guvernul a dat liber­tate comerţului, pentru a nu pune obstacole producţiei, rămâne acum, ca lucrătorul in­dustrial, ţăranul, intelectualul, scurt, toată lumea să muncească cât de mult, şi atunci rezultatele bune nu vor întârzia. . . * *f ■■ ........... Averescani văzuţi prin prisma foştilor averescani Caracterizarea reciprocă a celor două tabere, cari s’au desfăcut, continuă, la unii cu grobianie, ar­ma celor slabi, la alţii mai mult cu ironie şi într’un timbagiu mai cuviincios. In numărul „Îndrumării* din 19 Ianuarie crt. d. loannescu, fost vicepreşedinte al Camerei, descrie pe foştii miniştri averescani astfel: „Originea lor este datorită nu „competenţelor“, nu produsului natural al unei vieţi de partid, ci bunului plac al şefului care la împărţirea portofoliilor a ţinut cont intre altele şi de gradele ocupate in oştire şi de relaţiunile amicale şi serviciile personale“. Se ştie că în ochii averescanilor d-nul Negu­­lescu trecea drept ministrul cel mai învăţat, cel mai cult şi mai cu vază. Iată cum il caracterizează d-nul loaniţescu: »Nici organizare, nici operă legislativă, sterilitate şi negaţiune, iată opera lui*. __ Miniştri d-lui general erau cei mai mulţi „mi­­fiîIffiîTle carton, prinşi cu praştia“. După ce arată activitatea d-lui Argetoianu con­tinuă : „De o parte un titan de muncă şi cunoştinţă, — de altă parte nişte pigmei, adunaţi I întâmplare şi dovediţi ca mari zero, — iată realitatea, ce trebuie să cântărească în cumpăna unei judecăţi serioase*. E lucru firesc deci,­ca şi „Dreptatea“ din Cer­năuţi să-l înjure astăzi pe d-nul G Argetoianu şi ai săi, cari, se vede, că nici înainte nu şi ascundeau în cercuri de prieteni părerile despre zerurile ave­­rescane. -----------------------------------------­ adulţi, in comunele rurale sarcina revine co­munelor. S’a instituit de asemenea obligativitatea cursurilor grădinelor de copii, pentru copii între 5-7 ani. * In cursul acestei săptămâni se va re­dacta definitiv și reforma învățământului se­cundar. mmée ——— — Reforma învăţământului primar In oficiosul guvernului citim următoarele: Reforma învăţământului primar a fost definitiv alcătuită şi va fi adusă de d. prof. Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiune!, în discuţiunea consiliului de miniştri. Noua re­formă cuprinde, în linii generale, următoarele puncte: învăţământul primar este obligatoriu. El va avea o durată de 7 ani, ultimii 3 fiind re­zervaţi pentru aplicaţiuni practice corespun­zătoare cu regiunea. Pentru admisiunea în primul ciclu gim­nazial se cer 4 clase primare. Acei cari nu vor termina primul ciclu gimnazial vor tre­bui să termine restul de trei ani ai învăţă­mântului primar. Pentru acei cari nu vor respecta obliga­tivitatea învăţământului primar s-au prevăzut amenzi mari şi închisoare. Pentru prima absenţă nemotivată se va amenda părintele copilului cu un sfert din salariul zilnic, pentru a doua, a treia şi a patra absenţă amenda va fi de jumătate, trei sferturi, şi salariul pe o zi întreagă. De la a cincea absenţă se prevăd amenzi mai mari, cari în caz de insolvabilitate se transformă în zile de închisoare. Reforma institue apoi obligativitate cursu­rilor pentru adulţi. Toate instituţiunile de stat şi particulare sunt obligate să organizeze cursuri pentru Cursuri populare universitare Epoca lui Gheorghe Lazăr Lecţia IV-a ■ D. Bogdan-Duică discută într-o carte a sa şi a­­numite lucruri cu privire la Gheorghe Lazăr şi-i con­testă cu­­acest prilej autenticitatea­­Povăţuitorului“, numindu i „o pretinsă lucrare a lui Gheorghe Lazăr". «Povâţuitorul» este o lucrare pur ardeleană şi doar Karkatic­ki a putut adaoge ceva acestei scrieri. In ori­ce caz ştirile ce le avem de la Poenaru şi Eliade Ră­­dulescu cu privire la Gheorghe Lazăr şi „Povăţui­­torul“ său, trebue să te primim cu cea mai mare pre­­cauţiune, căci sufletul lui nu ni-l poate tălmăci nime­nea dintre contimporanii săi. Analiza „Povăţuitorului" este foarte grea întru­cât el reprezintă un abecedar sui generis, pentru ti­neri şi bătrâni. „Povăţuitorul“ cuprinde fabule scurte, de caracteristică ardeleană, o istorie fragmentară de la facerea lumii până la Francisc I-lea, care a făcut un seminar pedagogicesc, apoi descrierea popoarelor şi multe alte lucruri, scrise în graiul popular. Şi ca un fir roşu se poate urmări în cartea lui Gheorghe Lazăr sententa, că la baza culturii este morala şi modestia. În­văţăturile lui Gheorghe Lazăr sunt aici în strânsă le­gătură cu ideile lui, atât de bine cunoscute. „Toată această ştiinţâ popoarele au supt-o dela Romania. „Po­­vâţa­torul" este şi un aspru combatant împotriva su­perstiţiilor populare. Gheorghe Lazăr nu s’a inspirat numai din viaţa dela ţară ci şi din antichitatea clasică. El nu putea să fie duşman al clasicismului, dar făcea distincţiune între Greci şi Romani. Cultura veche pentru Gheor­ghe Lazăr este exclusiv romană. Iar un deosebit dis­preţ are el pentru filologie, din cauza lui Veniamin filosoful, cel mai aprig şi neîmpăcat adversar al său. Ce priveşte talentele, Gheorghe Lazăr cere ca ele să fie­ «cultivate», căci numai atunci ele pot­ a­­duce foloase naţiei româneşti. Pe toţi dornicii de lu­mină şi înălţare el îi trimete la izvorul, la sufletul naţiei noastre, care este, după el, vechea Romă, care va trăi pentru totdeauna în virtutea faptelor şi cali­tăţilor sale. Gheorghe Lazăr încheie seria marilor Ardeleni, dătători de viaţă nouă şi bogată naţiei române. Că I Gheorghe Lazăr a putut să mişte atât de puternic I cultura noastră naţională, se datoreşte faptului că el I a avut curajul să deslănţuie o adevărată furtună, care­­ a început cu revoluţia lui Tudor Vladimirescu din­­ 1821. Şi noi avem mare datorie de recunoştinţă faţă­­ de Gheorghe Lazăr pentru aceasta. La 1822 lumea e încă prea puţin liniştită in Mun- I­tenia, ca să-l audă pe Gheorghe Lazăr. El plecă a­­­casă, la Avrig şi moare, în 1823, în vârstă numai de 144 ani. Noi nu putem face un odiu poporului nostru că­­ l-a lăsat pe Gheorghe Lazăr, să moară, prăpădit, în­­ mizerie. Nu, căci sufletul lui a fost un suflet aprins,­­care a ars repede până s’a stins, pentru că ei nu putea­u dăinui multă vreme. „Intre ai tăi ai venit şi ei nu te-au cunoscut", a zis un elev al lui Gheorghe Lazăr. „Nu e adevărat! Ucenicii prăvăliaşi l-au cunoscut şi boerii şi mulţi alţii. Dar numai grecii l-au combătut, încolo t­ată lumea i se închina. In cursurile sale Gheorghe Lazăr desfăcea înaintea ucenicilor săi toată viaţa noastră de iobagi chinuiţi, o plângea împreună cu elevii săi şi printre lacrimi Ii aducea aminte de

Next