Glasul Bucovinei, februarie 1924 (Anul 7, nr. 1464-1486)

1924-02-01 / nr. 1464

Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI sericesc. S'au prevăzut apoi şi sume considerabile pentru refacerea bisericilor şi caselor preoţilor dis­truse de râzboiu. Unificarea pe tărâmul şcolar e desăvârşită Pe terenul şco­i s’a introdus, în toate şcoalde din Bucovina, începând dela 1 ianuarie, regulamentul die regat. In această privinţă unificarea apare acum completă. Introducerea limbei române în şcoalele mi­noritare n’a întimpinat nicmeri vre­o dificultate sau­­împotrivire. O serie­ întreagă de profesori şi învăţă­tori au fost mutaţi în ve­chiul regat să deprindă limba. După câteva luni, putem afirma că această măsură a dat roade. Cei mai mulţi s-au aclimatizat foarte bine şi numai pentu pufii din ei împrejurările se pare ai au fost favorabile. Am convingerea că orice dificul­tate va fi înlăturată cu bunăvoinţa tuturor factorilor. La Universitate ordine şi dor de muncă La universitatea din Cernăuţi,— continuă d. prof. Nistor—dorneşte cea mai desăvârşită ordine. Cursu­rile se urmează regulat şi, îmbucurător, se remarca o deosebită râvnă de învăţătură la studenţimea noastră. Pe terenul refacerei şi reconstruirea şcoalelor distruse de război, s’a activat foarte mult. Sunt a­­proape gita şi liceele din Rădăuţi, Siret şi Câmpu­lung. S'au refăcut apoi şcolile primare de pretu­tindeni. La Cernăuţi, şcoala normală a fost despărţită î­n două: pentru boeri şi pentru fete, înfiinţându-se în a­­celaş timp, pe lângă ele, şi un internat spaţios. Foarte multe goluri vor fi acoperite datorită şcoalei normale. Ne lipseşte oarecum, în învăţământul primar, ma­terialul didactic şi intuitiv. C. p­of. dr. Angelescu ne­­a arătat că şi aceste lipsuri vor fi în curând împlinite. Reforma administrativă şi Bucovina Reforma administrativă e aşteptată de bucovi­neni cu mult interes. Ca o primă urmare a ei, se va reduce numărul judeţelor, de la 12 la 5, iar în sed­ul prefecturilor des­fiinţate, se vor înfiinţa subprefecturi. Prin ref­orma j­udecatoreasca se vor creia în Bu­covina mai mu­te tribunale, precum şi câteva judecă­torii de ocol, in centrele însemnate. Exportul de lemne în plină activitate Criza de numerar s’a resimţit, deşi nu în aceiaş măsură ca la Bucureşi, şi în Cernăuţi mai ales. In timpul din urmă negustorii bucovineni se plâng de lipsa de vagoane, deoarece direcţiunea regională din Cernâuţi nu primeşte numărul suf­cient din care să se acopere toate nevoile industriaşilor. Industria lemnului e în floare, deşi în urmă pre­ţul lemnului pe tulpină a şe­zut aproape la jumătate. Exportul lui continua foarte activ. De câţiva vreme s’a reluat şi exportul de vite. Ca o consecinţa preţul vitelor în Bucovina s’a ridicat simţitor. In privinţa fraudelor de vagoane — despre care au pomeni unele zare, — ele s’au î­ntâmplat acum 3 ani, în vremea câm­ caile ferata erau mi­t­irizate, ci aceea cercetările cari se continuă, dealtminteri, se fac de parch­­ul militar. Cooperative ţărăneşti pentru exploatarea pădurilor In legătură cu industria lemnului trebue să sem­nalez insistenţa cu care sătenii cer să participe la ex­ploatarea pădurilor. Doleanţele lor sunt juste şi guvernul va căuta soluţionarea lor. Pretutindeni s’au înjgri­bat de săteni cooperative pentru expoatarea lemnului. Legea pădurilor comunale este, de asemenea, aşteptată cu mare nerâodire, ea reprezentând pentru bucovineni un deosebit interes. Dispoziţiun­­e constituţionale privitoare la pădu­rile comunale au produs î­nsa îngrijorare în rândurile preoţime!, al cărei deziderat­­ timp ar fi că p­r­irite fondului bisericesc să nu sufere ştirbire prea mare. Asociaţa clerului bucovinean a ţinut mai mu­te şedinţe în acest scop şi aşteaptă textul anteproiectu­lui ca să activeze. Băncile populare din Bucovina Pe ziuta de 20 Februarie, — continu d.* prof. Nistor, — e convocată adunarea generala a centralei băncilor populare din Bucovina. înainte de râzboiu, din cauza ‘unor speculaţiuni nenorocite, aceste banei a­junseserâ la faliment. Guvernul austriac de pe vre­muri a întreprins o acţiune de asanare, avansân­du-le prin banca regionala din Cernauţi cred tere necesare. Acţiunea de asanare este acum terminată — şi adunarea generală va cere, de­sigur, să iasă de sub tutela băncii regionale, căutând îndrumarea spre o viaţă proprie. Noua conducere va trebui să caute contactul cu federala băncilor populare din regat. In această ten­­d­­nţa ea va atrage cu sine şi băncile populare ucrai­­niene şi germane. Exproprierea s’a terminat. Colonizări între Nistru şi Prut Exproprierea e terminată. Sunt numit câteva, procese in cu­s de judecată In primăvara aceasta se va sfâ­şi şi împroprietărirea. ^ In regiunea dintre N­stru şi Prut se vor face mai multe colonii di bucovineni, — cari vor fi castee­­jieri neadormiţi, la graniţa ţărei. E de prisos­ul insist asupra faptului cunoscut în Bucovina î­nreagă că exproprierea s’a făcut în folosul populaţiunei, fără vre-ur, regim de favoare pentru ni­meni. Mişcarea intelectuală Mişcarea intelectuală românească se intensifică m­ereu. Faptul e cu deosebire îmbucurător. Prin oraşe şi sate conferinţele de popularizare s'au înmulţit, iar numărul participanţilor creşte de fie­care dată, — mai ales acela al sătenilor. La începutul anului s’a pus sub tipar „Cosmi­­nul“ — buletinul institutului de istorie şi limbă,­— şi in care vor apare studii întinse în toate domeniile. Situaţia funcţionarilor şi a muncitorilor intelec­tuali e foarte grea in Bucovina. Guvernul însă va face tot posibilul pentru Îmbunătăţirea ei atât aci cât şi în­­restul ţârii. Funcţionărimea bucovineană doreşte să vadă le­gea pensiilor, cât mai de grabă, intre români, germani, ucraineni, etc... e bună înţelegere iu­rsind interesanta d-sale expunere, d. ministru al Bucovinei ne arată că raporturile între d­feritele naţionalităţi sunt formate. Nu există am­nozit­ţi ori­ost luaţi ca în alte parti, l­itre sătenii romani, germani, ucraineni, etc., domneşte cea mai bună înţelegere. Pre­tutindeni ei se ajută reciproc. Ia­T* .... « • • « ■ —.... ■ — I # No. 1404 Cursuri populare universitare Al treilea Voivodat Ion Vodă zideşte şi catedrala de la Alba-Iula. El are In emb­ema familiei sale un corb (mai târziu un vu­­­ir), după ca­e neamul său primeşte numir­ea de Corvineşti (Corvini), şi este înrudit şi cu B.sa'arin din Ţara Româ­neases. Un urmaş al său, Ion Olatiul, mitropolit al Ardealului, documentează origina româna a acestui neam de voivozi chiar prin comunele său. Fiul lui Ion Vodă, Miteiaș Corvin ajunge rege al Un­gariei. Alt voivod vestit este Mai­ath, tot de origină românească. In secolul al XVI-lea joacă Ioan Zapolyi un rol destul de important. Voivozii Ardealului sunt adeseori ioct­­enenjii regilor unguri. Ei desvultâ aceiaş activi­tate politică şi culturală ca şi voivozii din Principate. La 1526 (pau­la de la Moha­i) coroana Ungariei ră­mâne vad­ivită. Deşi cand daţi aspiră sa o obţină, Ferdinand de Austria şi Ioan Zápolya. Ambii sun­t aleşi regi şi timp de 20 ani se dă o luptă între ei in cursul căreia I­oan Z­p­olya cere ajutorul safianu­lui Turciei, Soliman. La 1550 Ardealul îşi dobândeşte independenţa. Voivodul devine suveran, os­itând­­­tre Ungari şi Turci, cum i se potrivite mai bine. Voi­vo­­dtul Ardealului se găseşte acum­ exact în aceiaş situaţie faţa de Tuci ca şi voivodatele dunărene, ace­laş joc de echilibristică între creşt­in şi Turci carac­terizează şi pontica externa a Arealului. Înţelegerea încheiată la Semim­aire Ioan Sigismund Zapo­ya, fiul regelui loan Z­ip­olya, şi sultanul Turciei, c­eia da Ardea­lului curat aceiaşi situaţie de stat tributar Porţii, ca­ şi cea a Moldovei sau a Munten­ei. Fireşte că vuivo­, dar nu-l uda nici pe împăratul de la Viena. Centrul Ungariei, Budapesta, gasindu se sub stăpânirea direc-­­ ta a Turcilor, voivodul Arde­aului căpătă sub stăpâ­nirea sa şi câteva comitate ungureşti. După moartea lui Tom Sigismund Zapo­ya (1571) urmează di nast.a B­ihoreştilor, cari încă asc­­­aza intre Turci şi împă­ratul. Anirem Báthory este bătut la Salimbar de M­­aiu Viteazul şi apoi ucis de Sacui. (Papa ii pe­depseşte pe Săcui pentru fapta aceasta cu pod de 100 ani.) După lupta dela Şilimbar, Mihaiu Viteazu­­este voivodul Ardealului. Mihaiu Viteazul, neputându­­se spnj­ni pe Turci, caută ajutor la Viena, unde însă este ţinut numai cu vor­ba, căci cur­tea împăratului nu voia să ştie nimic de un voivod schismatic. In Ardeal vine Risia şi cu el nenorocirea lui Miitu V­teazu­l, care este victima dorinţei împăratului de a desfiinţa voivodatul ardelean, dorinţă, ce este in strânsa liga­­tura cu politica catolică împotriva reformaţilor. împă­ratul nu reuşeşte însă, ridicându-se Ştefan B­ocicoi, primul voivod reformat al Ardealului; in vremea aceasta i se dă o lucită grei Intre catolici şi reformaţi. Urmeaza I In scaun Bethlen Gabor (Gavriil), care joaca un ro­l important in rasboiul de 30 ani ca luptător aprig pentru protestantism. Uriaşul acestuia, George Racoczy I., fugărit mai întâiu de Beth­en Gabor, fuge la­ Turci şi revine cu ajutorul acestora. Urmează Ra­coczy II. şi Barczyy (de org­ia R­omân din Barcea­,, iar f­ace multe ih­stiuni diplomat­ce în Muntenia ş Moldova. El domneşte puţin, numai doi ani, şi se deosebeşte prin activitatea sa intensă pentru refor­maţiune. Insă drept recompensă pentru alegerea ei ca voivod el trebue să cedeze mai multe cr taţi Turci­lor. (Lucruri similare se petrec în Moldova şi în Muntenia ) Urmează Mihuiu Apafy I. şi Apafy II., cu care se indic­ă, ia 1696, s na voivozilor aiddeni H bs­­burgii n’au renunţat n c când la idei­a de-a desfiinţa Voivodatul Transilvaniei La 1710 LC 'p Id, triu ufâtor In războiul sau împotriva Turul r, desfinţeaza, după încheierea păcii dela Ca­iovaţ, acest voivodat. Încă în 1690 diploma Leopoldiana, ac­hitată de deta Ardea­lului de la Făgăraş, pronunţa desfiinţarea, care devine fapt la 1691. Se hotâreşte ca Ardealul să fie adrati­­nistrat de un guvernator şi de un comisar militar­­:■ ca un nobil ardelean să fie numit guvernator Ia 1696 Apafy II, renunţă defin­­iv la tron. Drepturi«; coroana voivozilor ardeleni trec asupra habsbu­rgilor,, împărajii de la Viena numindu-se «mari voturi a­i­ Ardealului.» Transilvania îşi păstrează şi de acu faat de vechea sa organizaţie, dar guvernatorii împlinesc po­runcile­­ venite de la Viena şi guvernează în numele după voinţa împăratului. Această ştire di« lacraw dăinuieşte până la 1867, când Transilvania este bwcft­­ţelită în comitate ungureşti. Din istoria Ardealului vedem că există un para­lelism între soarta acestui voivodat şi cea a *?1,® două dintre Dunăre şi Nistru. Deosebirea este mumă că Voivodatul Ardealului este desfiinţat prin împre­jurări neprielnice, pe când astelalte două ajuns să se­­unească. Noi vedem că activitatea politică şi culturală ş­i voivozilor din tustrele voivodate este aceiaşi; ei tintom­­ sa plătească acelaş tribut Turcilor, ei trebue să făefc­ă la fel cesiuni teritoriale, pentru a obţine numiri ajutoare de la Poartă. Au existat relaptial şi influenţe directe între «a­­ceste trei voivodate ale noastre ? Răspunsul este dat Când în Ardeal domnia un voivod mare, e! se »pli­nea numai decât şi in Principate într’un fel oarecare şi viceversa. Acest veşnic schimb de influenţe ««Erc Ardeal şi Principate făcea ca «Terra Viaihoru®»» s­­ treacă întotdeauna şi dincolo de munţi, in l'ianstive­­nia. Dovezi pentru aceasta sunt destule, iar din acesst relaţîuni şi infuenţe reciproce evidenţeazâ perfect ten­dinţa spre unirea celor trei voivodate româneşti. Aus­tria le-a zădărnicit, cât a trăit ea­ Aceasta este con­vingerea ce se impune oricui se interesează de isfi­­da­celor trei voivodate şi a Austriei! Intre Ardeal şi cele­lalte ţări româneşti n’a existat nici când un zid er­­mzesc, căci structura lor politică, socială şi econo­mică precum şi desvoltarea lor istorică ne prezint­ă asemănări frapante­. Austria a încercat în chipu­ri va­lurile să aducă Principatele în aceiaş situaţie faţă de ea însăşi ca şi Ardealul. Şi văzând că nu poate face multă treabă, a tot căutat să ciupească din ele câte •o bucată (O­tenia, Bucovina). In­ă Austria n’a fost fa­vorizată de împujurâri în tendinţ le ei, căci pentru orice cristalizare de st­­ puternic trebue în primel] rând o organizaţie etnică unitară. (Sfârşitul lecţiei întâia). Rep ............■ ■ • ••*......................■■■■■■ Vizita d-lui H.S.Dennison la Birou­l internaţional al Muncii din Geneva De la Liga Naţiunilor am primit următoarele: Domnul Henry S. Dennison, directorul întreprin­derilor «Dennison’s Manufacturing Co.», venit în Eu­­ropa într’o călătorie de afaceri, a vizitat Biroul inter­naţional al Muncii de pe lângă Liga Naţiunilor din­ Geneva. D-s­a s’a interesat viu de aceasta , instituţie examinând cu atenţiune funcţionarea diferitelor servi­cii care o compun. D. Dennison a acordat o atenţiune specială di­viziei diplomatice, serviciului de emgrare şi serviciu­lui de igienă industrială. In timpul şederii sale la Geneva, a fost invitat să vorbească despre experiențele sale încercate de ani de z­­e în întreprinderile pe care le conduce.­ D. Dennison, care ocupă in uzin­eie­s­tie mai mult decât 5000 ncratori, trece, in America, drept unul dintre patronii cei mai înaintaţi în materie so­cială şi este cunoscut prin aplicarea unui sistem de participare la beneficii care a servit apoi de model­aa numeroase alte întreprinderi. «Sistemul Dennison» este bazat, după declara­­t­ile autorului sau, pe principiile următoare: Câştigu­rile unei întreprinderi trebue să revie acelora care realmente o fac sa progreseze. Capitalul nu trebue să fie remunerat peste o limită data; direcţiunea, în­ţeleasă în ce mai larg sens, adică toate perso­anele are, în uzină, au o parte de răspundere, trebue să culeagă cea mai mare parte de beneficii. Apucând principiul său î­n6 mai, d. Dennison a extins la aproape 10 la sută din personalul său atri­buirea de acţiuni. Acest procedeu practicat de mai bine de 10 ani a dat nzultate excelenţi. După războiu, a încercat aplicarea aceluni prin­cipiu. ’Sub o formă diferita, tuturor muncitorilor ocu­paţi în î­ntreprinderile sale, primele rezultate par a nu-i c­uza o dezamăgire. La toate chestiunile care i-au fost puse, d. Den­nison a răspuns cu cea­ mai mare b nâvoință. D-sa a aratat câ la-â toatî libertatea lucratorilor săi,'de a face pute din sin litate şi a declarat ca poartă un in­teres particular in­­­tiţiilor care prevăd alocaţiuni fa­miliare pentru salariaţi. ' --------------------»•»«--------------—— România a renunţat la împrumutul francez Par­s, 30 (Ridor) — Cercurile diploma­tice confirmă că România a renunţat la im­­prumutul de 100 milioane franci, întrucât gu­vernul României a găsit sp­ijin f­u­n­iar fără­ Franţa. Relaţiile româ­no-franceze rămân mai departe cordiale şi sincere, după asigurările fă­cute de d. Antonescu guvernului francez

Next