Glasul Bucovinei, mai 1924 (Anul 7, nr. 1535-1558)

1924-05-01 / nr. 1535

• • It ' & VJ1 w«' é Cernăuţi, Joi 1 Mai 1924 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi. Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite, Maaifense** a& se înapoiază. Numărul 2 Lel asul VII. Ni 1535 ABONAMENTUL: ft HB »B 360 lei, pe ‘/a an 300 lei, pe trei luni 100 lei, pentru mâreaS zilnic: pe un an 200 lei, pe 1/2 an 120 lei, pe trei luni 14 iti. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe ‘/ a* 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe */a 3. 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc le acwfi­nistraţie. Strada domnească Ne. 33 Fsaunt inserate in interiorul ziarului se urci­­an­ea Porul de judecată ie Cernăuți. Naţionalizarea vieţei economice Constatarea Naţionalităţii Române (I.) Încă în România veche, un impor­tant punct de program al guvernelor a fost naţionalizarea vieţei economice, căci abia in­dependenţa economică deplină putea să facă din independenţa politică a României o rea­litate. Prin legi de încurajare a industriei na­ţionale, prin răscumpărarea căilor ferate, cari se aflau în mâni străine şi prin crearea de bănci româneşti s’a făcut atunci un bun în­ceput de naţionalizare. După războiu, problema naţionalizării vieţii economice s’a pus la noi cu o acuitate deosebită, căci deprecierea monetei noastre naţionale ne-a pus în inferioritate faţă de ca­pitalurile străine, originare din ţări cu valută nobilă, cari erau puse în măsură de a aca­para la noi isvoarele de producţie naţională. In contra pericolului infiltraţiei capitaluri­lor străine în economia naţională, toate sta­tele, chiar acele cu valuta forte, s’au­ văzut silite să ia măsuri de precauţiune pentru a preîntâmpina înstrăinarea avutului naţional In Elveţia, o lege din anul 1919, introduce un regim sever­­ pentru societăţile anonime, căutând să dea un caracter naţional societă­ţilor constituite pe teritoriul elveţian. In Spa­nia, societăţile anonime străine sunt supuse unui atât de sever control fiscal, încât, in­direct aceste societăţi sunt silite, să se naţio­nalizeze. In Italia,­ o lege din 1919 supune înfiinţarea unei societăţi anonime străine au­torizării ministerului de tezaur şi cere pentru aceste societăţi emiterea de titluri exclusiv nominale, pentru a putea controla naţionali­tatea capitalurilor. In Cehoslovacia, societăţile anonime străine sunt supuse la taxe fiscale cari întrec o pătrime din capitalul social. La noi, din vara anului 1922 încoace, societăţile anonime financiare, industriale şi comerciale existente sau nou create trebue să primească din partea Comisiuniii Speciale Economice instituite pe lângă Ministerul In­dustriei şi Comerţului, autorizarea de func­ţionare; aceasta Comisiune cere societăţilor, ca cel puţin 2/3 din capital să fie român, iar cel puţin 3/4 din membrii consiliului de administraţie să fie cetăţeni români. Naţio­nalizarea nu se face deci la noi, prin înlă­turarea totală a capitalului străin, de care trebue să o recunoaştem, nu ne putem cu totul lipsi; guvernul ia însă măsurile de pa­ză şi salvgardare a intereselor naţionale, im­punând societăţilor preponderanţa Românilor (adică a cetăţenilor Români) în conducerea şi participarea capitalului. România primeşte cu dragă inimă cola­borarea capitalurilor străine şi caută să dea şi capitalului străin un plasament sigur şi avantajos. Pe bogăţiile ţării noastre însă tre­bue să rămânem noi stăpâni deplini şi de­­aceia naţionalizarea societăţilor industriale, comerciale şi financiare trebue dusă la sfâr­şit, iar încercările de caumflare trebuesc com­bătute şi reprimate nu numai de organele oficioase de control, ci şi de finanţa, com­er­ţul şi industria naţională. -­■ In urma dispoziţiunilor Regulamentului privitor la constatarea Naţionalităţii Române publicat in «Mo­nitorul oficial» No. 85 din 17 Aprilie 1924, se aduc la cunoştinţa generală următoarele: Conform dispoziţiunilor art. 2 din Regulamentul citat, sunt şi rămân cetăţeni român, fără a fi obligaţi să îndeplinească vre-o formalitate, locuitorii cari aveau la 1 Decembrie st. n. 1918, indigenatul în oraşul Cer­năuţi şi cari dela data aceasta până la ‘24 Februarie 1924 exclusiv, nu vor fi optat pentru o altă naţio­nalitate. In scopul constatării naţionalităţii române a aces­tor locuitori, trebuiesc formate în termen de 30 zile dela publicarea Regulamentului citat liste de toate per­soanele cari locuiesc în oraşul Cernăuţi şi suburbii şi cari întrunesc condiţiunile prescrise de art. 2 din Re­gulamentul amintit. Aceste liste pregătitoare se vor forma în baza cererilor ce sa vor înainta până cel târziu 17 Mai 1924 de către­­ cititorii oraşului Cer­năuţi şi suburbii cari corespund condiţiunilor amintite cu formulare de cerere,ce se vor ridica contra costului lor la biroul pentru constatarea naţionalităţii române. Biroul acesta va funcţiona în z­ilele de oficiu între o­­rele 10 până 14 în sala mare de şedinţe a Primăriei (etajul I, camera No. 29). • Cererea pentru constatarea naţionalităţii române se vor alătura certificatul de indigenat al petiţionarului (capului familiei sau persoanelor majore fără familie), certificatul de cununie şi certificatele de botez (naştere) ale copiilor acestuia, respective un ex ofro tablou fa­miliar care va conţine datele necesare. Pentru a în­lesni suburbienilor îndeplinirea acestei obligaţiuni ce­tăţeneşti, delegaţii Primăriei vor da celor interesaţi în­ suburbea Horecea in ziua de 2 Mai intre orele 8—14, Caliceanca în ziua de 2 Mai între orele 8—14, Clocucica în ziua de 2 Mai între orele 8—14, Roşa în ziua de 3 Mai între orele 8—14, Mănâstirişte în ziua de 3 Mai între orele 8—14, în biroul agenţilor de suburbii lămuririle şi îndrumările necesare. După terminarea listelor pregătitoare, aceste se vor afişa timp de 30 zile în localul Primărie; aceasta se va a­­duce la cunoştinţa publică prin o publicaţiune ulte­rioară. In baza listei pregătitoare Primăria oraşului Cer­năuţi va întocmi la timpul său un registru de naţio­nalitate, eliberând la cerere certificate de naţionalitate care vor servi înaintea tuturor autorităţilor pentru do­vedirea naţionalităţii române. Nici o altă autoritate administrativă sau poliţienească nu este îndreptăţită a libera acte sau certificate de naţionalitate afară de Ministerul de Interne în cazurile anume prevăzute la art. 61 din Regulamentul citat. Toate actele sau cer­tificatele de naționalitate liberate înaintea publicării acestui Regulament sunt nule, afară de acele liberate de autoritățile judecătorești în temeiul decretelor legi ratificate prin art. 133 din constituţiune. Persoanele domiciliate la Cernăuţi şi suburbii care întrunind con­­diţiunile prevăzute de art. 2, având însă indigenatul, pentru Basarabeni domiciliul administrativ, sau care au fost născute din părinţi cu dreptul de indigenat?O altă comună, sunt obligate pentru constatarea naţio­nalităţii lor ca în termen de 40 zile de la publicarea Regulamentului citat în «Monitorul Oficial», să pre­­zinte cererile lor însoţite de actele doveditoare Pre­fecturii Poliţiei Cernăuţi, care le va înainta Primăriei comunei indicate de petiţionar. Locuitorii care nu vor fi cuprinşi în registrele comunale de naţionalitatea întocmite conform rânduie­lilor acestui Regulament, nu vor mai putea dobândi naţionalitatea română decât prin unul din mijloacele arătate la art. 7 şi următoarele din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române. Se exceptează locuitorii cari, având dobândită de drept naţionalitatea română potrivit art. 2 din regulamentul citat, nu au fost cuprinşi în registrul de naţionalitate din cauza că erau absenţi de la domiciliu. ■ Un oaspe distins D­ l General Meunier, distinsul şi capabilul ostaş din Armata franceză, gasindu-se in conce­diu, a făcut o călătorie in Moldova, Basarabia şi Bucovina pentru a vizita părţi ale ţarei noastre ce-l interesează şi pe care ţine a o cunoaşte cât mai bine. Călătoria o face cam turist şi simplu particular, interesându-se numai de partea estetică şi istorică a obiectului călătoriei sale. Jurnalele locale din oraşele ce a vizitat şi chiar din Bu­cureşti­­ au atribuit calităţi, scopuri şi chiar idei care nu sunt ale D-sale. Sosit în Cernăuţi în seara de 26 a fost oaspetele D-lui General Mircescu şi a petrecut prima zi de Paşti în cercul intim al ofiţerilor din­ garnizoană. In ziua de 28 dimineaţă a plecat cu automobilul la Putna şi Suceviţa, de unde urmează a se duce direct la Bucureşti. Pentru tot timpul călătoriei sale în Bucovina are atașat pe lângă persoana sa pe Maiorul Gheorghiu Gh., Subșeful de Stat Major al Diviziei. Comunicări făcute de d. senator Dr. Teofil Lupu în una din şedinţele Senatului D. Dr. Teofil Lupu: D-le preşedinte, D-lor se­natori, am de făcut următoarele trei comunicări: Sunt o mulţime de muncitori din Bucovina, emi­graţi în America, ei îşi trimit economiile lor acasă în cecuri trase de băncile de acolo asupra unor bănci de aici, cu cari sunt în legătură. La cumpărarea a­­cestor cecuri în lei muncitorii plătesc comisioanele ce­rute de bănci, precum acceptă și cursul ce li se fixează, care de cele mai multe ori este mai­ mult sub cursul zilei. Băncile asupra cărora sunt trase aceste cecuri, pe lângă că nu plătesc decât după timp îndelungat aceste cecuri, se folosesc de lipsa de experienţă a ţă­ranilor noştri şi le reţin la plată sume mari din to­talul ce urmează să le plătească. Ar fi o faptă umană şi naţională în acelaş timp, să se pună în vedere acestor institute de credit, cele mai multe străine, că dacă le este permis a întrebuinţa capitaluri indigene pentru scopuri cari de­sigur nu sunt ale noastre, apoi au cel puţin,; obligaţiunea de a nu specula nevoia şi neexperienţa acelora pe cari a­­agenţii plătiţi tot de ele îi aruncă în minele lor. A­­ducând aceasta la cunoştinţă, întreb guvernul şi în­deosebi pe d. ministru de finanţe, ce măsuri se vor lua pentru combaterea inconvenientelor indicate. Art. 36 din legea pensiilor I. O. V. prevede că drepturile de pensie se prescriu pentru aceia cari în timp de 2 ani de la trecerea armatei pe picior de pace nu vor introduce cerere de pensie la ministerul de război, cu toate actele sprijinitoare. Este un număr foarte restrâns de ofiţeri, cari au făcut cerere să fie examinaţi de comisiile medico-militare, cu mult înainte de 31 Martie 1923, ziua expirării termenului, din cauze independente de voinţa lor însă nefiind examinaţi la timp, au fost refuzaţi la înscrierea pentru pensii, după interpretarea comisiilor constatatoare a drepturilor de pensii din ministerul de finanţe. Pentru a nu lăsa în prada soartei pe acei ofiţeri cari au solicitat în termen punerea în retragere pen­tru infirmităţi incurabile contractate in răsboiu, dar cari din cauze independente de voinţa lor nu au putut fi exa­minaţi decât după 31 Mar­tie 1923, rog pe d. miniştrii de finanţe să dea ordin în consecinţă sau să se admită modificarea art. 36 din legea pensiilor I. O. V. în sensul indicat.* ♦ *

Next