Glasul Bucovinei, iunie 1924 (Anul 7, nr. 1559-1580)

1924-06-01 / nr. 1559

Pag. 2 «GLASUL BUCOVINEI» având steagul societăţii şi insignele ei; p) Delegaţi­­ ai instituţiunilor particulare de cultură şi economie;­­ r) Corporaţiunile şi societăţile de meseriaşi. 2- Toate procesiunile vor fi adunate după dis-­ pozitivul oficial afişat în piaţa V. Alexandri la ora 10 pentru serviciul religios ce va avea loc pentru toate con­fesiunile odată la altarele ce se vor aranja de către primărie în înţelegere cu organele confesionale res­pective. Pavoazarea pieţei V. Alexandri şi faţadei cimitirelor, se va face prin îngrijirea Primăriei. După Rugăciunile de 10 minute dela 10'30 până 10'40 în care timp toate m­uzicele militare vor cânta ruga, toate procesiunile se vor încolona în ordinea arătată mai jos, urmând itinerarul: Strada Liceului, prin faţa Primăriei—Piaţa Unirei, Strada Romană la cimitir. Ordinea procesiunilor: a) Un pieton de jan­darmi va preceda coloana; b) Clerul ortodox în odăjdii; c) Guvernul, Comandamentul, consulii, cor­pul Universitar, magistratura, autorităţile civile şi tot corpul funcţionarilor publici, autorităţile biseri­ceşti, corpul profesoral, presa şi scriitorii precum şi corpul ofiţeresc fără trupă; d) Clerul greco-ro­­mano şi armeano­-catolic; e) Clerul protestant; f) Comunitatea israelită; g) Un piuton de jandarmi; h) Societăţile de veterani şi de invalizi de războiu; i) Delegaţii studenţeşti, culturale şi şcolare; j) Ar­mata; k) Toate Societăţile existente cu membrii şi cu drapelele lor; 1) Corporaţiuni şi societăţi de me­seriaşi; m) Un pieton de jandarmi va închide co­i­­oana; n) Populaţia care ia parte. Şcolile primare de băieţi şi de fet, se vor găsi la ora 10 la cimitir, după dispozitivul hotărît de către inspectoratul general regional al învăţământului pu­blic şi particular în unire cu Comandantul Pieţei. Pro­cesiunea ajunsă la cimitir, va face iarăşi pe confe­siuni, un scurt serviciu religios în centrul cimitirului creştin pentru confesiunile creştine la care rămân şi toate autorităţile civile şi militare şi la cimitirul israe­lit pentru evrei la care va asista un reprezentant al autorităţilor civile şi unul al armatei. Vor vorbi: Re­prezentantul Guvernului şi al Armatei, al Şcoalei, al Artei, Bisericei, Muncei, Veterani. După cuvântări ur­mează depunerea florilor şi coroanelor pe morminte şi defilarea armatei prin faţa mormintelor, când se vor trage şi salvele. Armata şi şcoalele vor avea cât mai multe flori şi coroane. Pe tot parcursul, muzicile, corurile vor cânta imnuri patriotice şi religioasa cân­tece de biruinţă şi naţionale cu caracter de entusiasm, căci ziua eroilor morţi simbolizează triumfal şi între­girea neamului. După defilare procesiunea se disolvă iar şcolile şi Societăţile se întorc în ordine prin în­grijirea organelor proprii. La ora 6 exact prin îngrijirea inspectoratului şcolar în unire cu institutele oficiale şi particulare de cultură, se va da un festival artistic la Teatrul Na­ţional Intrarea va fi cu plată în folosul Societăţii Mormintelor Eroilor. In seara zilei la orele 9, se va organiza de către armată o retragere de torţe. Muzi­cile vor cânta pe pieţele oraşului până la orele 23, cafenelele, restaurantele, cofetări­le, berăriile şi câr­­ciumele precum şi cinematografele ca şi celelalte lo­caluri, vor fi deschise până la miezul nopţei, fiind la dispoziţia publicului. \ ' i * » 2 —----------------­ şi alţi boieri de al căror nume am uitat de mult ca Rugină, Haragă, Rohozna, Potlog sau întocmiri ca „duşegubina“ care obliga pe stăpânitorul unui teri­toriu pe care se întâmpla un omor la grea pedeapsă de bani şi altele, ni se prezintă în şirag viciu. Lupta Cernâuţenilor pentru recâştigarea teritoriului de peste Prut „Deneşiuca“, pierdut din pricina unei „diişegu­­bine“, ne va arăta că Cernăuţenii nu şi-au schimbat caracterul în atâtea sute de ani, fricoşi de chel­tuială mare la timp potrivit şi nătângi la căutarea lucrurilor pierdute. Dar să ne oprim, căci putem pricinui pagubă editurii, care desigur n’a tipărit cartea ca s’o cu­noaştem numai din recensii. Asupra unei laturi tre­buie însă să atrag atenţia cetitorilor. Cartea e scrisă înainte de toate din iubire pentru această regiune înstrăinată dintre Prut şi Nistru, pentru a fi o că­lăuză pentru cei ce se străduesc pentru trezirea din nou la viaţă românească a unei părţi de ţară pe care în vremuri grele am pierdut-o şi de care abia acuma începem a ne aduce aminte. Cartea păr. Reli e, pe­­lângă valoarea ei literară şi ştiinţifică, şi o frumoasă faptă patriotică. Dr. N. T c a c i u c. -»S'*» - No. 1559 Pentru o ţară uitată (Cartea păr. S. Reli) Editura „Cartea Românească“ din Bucureşti ne-a făcut o surpriză foarte plăcută, publicând „A­­mintirile dintr’un castel la Nistru“ ale părintelui pro­fesor Simeon Reli. Activitatea culturală rodnică ce a depus-o păr. Reli la Siret, Rogojeşti, Coţmani şi Cernăuţi este cunoscută. Mai puţin cunoscută însă a fost până acuma activitatea sa literară. Puţini îşi mai aduc aminte de­ o prea frumoasă schijă de istorie culturală din viaţa târgoveţilor din Siret, apărută în „Junimea Literară“ vreo doi ani înainte de războiu, iar articolele S. Sale publicate mai în urmă în dife­rite reviste n’au fost accesibile publicului mare. Cartea apărută înainte de câteva zile va fi ce­tită desigur nu numai cu plăcere ci şi cu interes ştiinţific şi politic, căci nu e o înşirare de impresii şi visuri scrise intr’un stil plăcut, ci e o expunere frumoasă ştiinţifică a vieţii româneşti din secolele trecute care s’a desfăşurat în partea Bucovinei din­tre Prut şi Nistru, o ţară pe care am părăsit-o de nevoie şi în timpul din urmă am uitat-o de bu­nă voie Părintele Reli ne arată în cartea sa ce s’a pe­trecut în acest colţ părăsit de atenţia noastră, din nordul României, în ultimele trei secole, de pe la 1650 încoace. Ni se înfăţişează înaintea ochilor chipuri şi icoane de mult uitate. Din foile vechi ale documen­telor păstrate în arhiva castelului din Ocna se ridi­că, primind viaţă nouă, marele logofăt Mateiaş Ga­­vrilaş care pe la anul 1650 era proprietar al unui nu­măr de 41 sate întregi, a câte o jumătate din 12 sate şi a câte o pătrime din 24 sate din ţinuturile Cernăuţilor, Hotinului, Dorohoiului şi al Sucevii, in afară de alte averi mai neînsemnate. Cine a fost a­cest mare „senior feudal“ ? Cum a adunat şi cum a stăpânit atâta avere ? De sub pana părintelui Re­i, purtată uşor şi cu meşteşugul învăţăturii, răsar înaintea ochilor vremu­rile uitate, din nou, vii şi palpabile, Marele logofăt Gavrilaş, Cantacuzinii bucovineni, Postelnicul Turcul Voci din presă Aprecieri asupra volumului „Paharul blestemat’ de G. Rotică Cetim în ziarul «Dreptatea» din Chişinăul Basarabiei noastre următoarea frumoasă carac­terizare a poeziilor din volumul apărut de cu­rând al d-lui G. Rotică: „In destrăbălarea şi neodecadentismul din poezia românească de după războiu, versul candid, cinstit şi inspirat al poetului bucovinean G. Rotică, se iveşte timid şi modest, ca o floare delicată printre burueni otrăvitoare. Cântecele lui Rotică sunt scrise parcă dea­­dreptul din inimă, au ritmul viciu şi natural iar ima­ginea lui sunt fireşti, neafectate. Avântul liric şi sen­timentalismul poetului bucovinean, departe de a dis­place, devin simpatice prin acea notă de sinceritate naivă, plină de farmec şi drăgălăşenie. Poetul Rotică e om­ aristocrat al verbului, al ima­gine!­, şi al simţirei. Toate poeziile lui au o alură distinsă. Muza lui, fără să vorbească franţuzeşte, face parte din „societatea bună“, din elită, poarta rochii fine de m­ătasă — deşi nu croite după ultima modă—şi se mişcă, vorbeşte, umblă, şede, doarme, mănâncă, se plimbă cu gesturi simetrice, pine de cuviinţă şi bonton. Dar cu toate aceste, cu toată atitudinea de mân­dră prestanţă, poza—deşi face şi ea parte din virtuţile aristocratice—e exclusă,din scrisul sau, sau o întâlnim foarte rar. Limbajul său­ este simplu, curat, dar cu a­­tât mai precis şi mai sugestiv. Să dăm câte­va exemple, la întâmplare. De pildă bucata întitulată „Anume pentru tine“. Prietene şi rude ai musafiri o ceată ... Din vorba mea topită de caidele-ţi priviri Nici un cuvânt nu are curajul să străbată Spre tine prin străinul popor de musafiri. Nu-mi pleacă de pe buze anume pentru tine Nici un cuvânt şi totuşi ori­ce şi oricui vorbesc, Cuvintele-mi sunt toat­e numai de tine pline Şi-anume pentru tine pe toate te rostesc. Dacă ar fi sâ-i căutăm o denumire, l-am numi pe autorul volumului „Paharul blestemat", un poet re­prezentativ a! «momentului». Toate înfiorările, toate tresăririle şi toate neliniştite sentimentale cari tulbură sufletul omului modern din zilele noastre, îşi găsesc ecou întrânsul şi sunt redate cu mâestrie de lira lui duioasă şi vibrantă. In versul lui Rotică plânge discret melan­colia tuturor iubirilor, a celor fericite ca şi a celor ne­fericite. Căc ori­cum ar fi, iubirile tot triste rămân . Din nopţile pierdute în contemplări deşerte Aud cum strigă anii ce nu vor să mă ierte, I-aud strigându-m: vârsta cu facem glas de lut. Şi inima atuncea cu mii de guri deschise Deodată ar vrea să soarbă tot ce dispreţuise. Nu-i tină să nu-­mi pară atunci un raiu pierdut. Câte­odată întâlnim in versurile lui Rotică şi câ­te un accent şăgalnic, o notă ştrengară — vreun motiv de improvizaţie — străine oare­cum de arta adevărată. Dar asta se întâmplă foarte rar. In genere, poeziile lui sunt pline, in prima parte a volumului, de soare, flori, căl­dură, lumină, iisteţă lină şi fericire stâparată; iar în partea ultimă, alcătuită din ciclul „Prin pâclele de toamnă“, de mâhnire adâncă, de păreri de rău şi de­­so­are .•­­ Şi cum păşiam prin codru pe urme dragi, încet, Şi adunam în suflet regret după regret, iubitul meu tovarăş, bătrânul pădurar, Mi se părea’n pădurea tăcută un gropar, Ce merge să-mi arate un căutat mormânt, Pe care numai dânsul îl ştie pe pământ. Mi se părea că mergem pe tristele poteci Să-mi spue unde doarme cu ochii închişi pe veci Trecuta vara’n tainic mormânt de ea ales Sub ramurile triste, la el, în codrul des. Ori ce s’ar spune, poetul Rodica nu păşeşte pe cărări bătătorite de alţii. Pe meleagul atât de întor­­tochiat al tinerii literaturi româneşti el îşi are dru­meagul său propriu, necăutat, ci găsit instinctiv. D. G. Rotică prin toate însuşirile sale artistice este o apariţie poetică originală în literatura română şi o unitate absolut necesară tezaurului nostru literar». De la Ateneu Sub titlul de mai sus citim in ziarul «Liberalul» din Dorohoiu următoarele : Duminică 11 Maia a. c. la Ateneul Român din Dorohoiu d. profesor universitar R. Cândea de la Cer­năuţi, a ţinut o interesantă conferinţă tratând despre „Românii din Bucovina şi revoluţia din 1848“. In accente mişcătoare oratorul arată toate suferinţele ce i- au avut de îndurat Bucovinenii nu atât dela stă­pânirea nemţească cu cât mai piuit şi mai grav dela celelalte naţiuni de acolo, şi în special dela Ruteni şi dela arendaşi străini. Pe timpul Mitropolitului Hacman 1784—1817, s’a introdus in Bucovina limba polonă, incercându-se prin aceasta catolicizarea Românilor pentru ca mai apoi să fie mai uşor desnaţionalizaţi. Au fost aduşi apoi peste dânşii tot pentru acest rezultat diferite colonii germane din Bavaria şi Boemia, apoi Unguri, Greci etc. Lupta contra lor s’a dat şi pe cale economică, d­aca s’a ridicat dela 12 zile pe an la 150 zile. Cu toate aceste asupriri şi impulări contra lor, sentimentul naţional nu le-a putut fi smuls din su­flet ci el a fost doar înăbuşit, manifestându-se însă în zilele mari ale neamului cum a fost la 1848. Oratorul face un apel entuziast către toţi bunii Români să lupte prin mijloacele îngăduite de lege ca să naţionalizeze oraşele Moldovei şi Bucovinei astăzi libere.­­ Fiece ţară, spune d-sa, are tunurile aşezate la graniţă cu gurile îndreptate afară, noi inşi să avem un rând de tunuri, economice, culturale, sufleteşti îndreptate cu ţevile înlăuntru ţărei, ca să putem scăpa de străinii ce ne-au inundat ţara şi pe care cel puţin Bucovi­nenii nu-i vor uita nici­odată pentru mizeriile ce au avut de indurat de la dânşii. După d. profesor Gândea vorbeşte un alt domn profesor universitar de la Cernăuţi, d. Papacostea care în câteva cuvinte arată că unica noastră datorie astăzi este de-a lupta pe toate căile pentru ridica­rea copiilor de la sate, cari, învăţaţi în şcoli, cu su­fletul lor curat şi nemurdâriţi încă de mocirla socială a târgurilor noastre înstrăinate, vor fi cei mai vred­nici conducători ai României de mâine. După aceasta corul şcoalei profesionale de fete de sub conducerea d-lui Locot. Ciocârlan a executat diferite cântece care au lăsat impresii frumoase dis­tinşilor noştri oaspeţi. In urma conferinţelor, Părintele furtună, directo­rul Seminarului, a dat o agapă la liceu, la care au luat parte profesorii şi mai mulţi intelectuali ai ora­şului, între cari şi d. G. G. Burghele, preşedintele Ateneului. SITUATIA EXTERNA Camera Comunelor a respins două proiecte de legi propuse de guvernul Mac Donald. In­­a doua cetire a fost respins proiectul finan­ciar. Proiectul labourist privitor la naţionaliza­rea terenurilor miniere şi a curentelor de apă a fost respins de Camera Comunelor cu 176 contra 164 voturi. Din cauza poziţiei partidu­lui muncitoresc în parlament guvernul Mac Donald trebue să ia în samă vederile celor­lalte două partide de guvernământ, în toate problemele de ordin intern şi extern. Anglia doreşte o cooperare strânsă cu aliaţii pentru a frânge rezistenţa germană. Criza ministerială din Germania con­tinuă Cu formarea noului guvern a fost în­sărcinat tot Marx Acesta a­u început tratative cu partidul naţional. In cazul când aceste tra­tative vor da greş, se anunţă formarea unui guvern Marx , compus din aceleaşi elemente. Aliaţii vor stărui ca Germania să aplice în­­ întregime planul propus de experţi. * Majoritatea federaţiilor socialiste din Franţa s-a pronunţat împotriva participării so­cialiştilor în viitorul guvern. E probabil că Herriot va constitui un guvern pur radical. Her­riot a declarat că va respecta drepturile Franţei, va susţine cursul francului pe pieţele mondiale şi, în chestia reparaţiilor, va merge în unire cu Anglia. * Guvernul japonez e decis să protes­teze la Waschington împotriva legii relativă la imigrări, considerând această lege ca o vio­lare a tratatului dintre America și Japonia. Ambasadorul japonez Hani Hara se va în­toarce la Wash­ington.

Next