Glasul Bucovinei, iunie 1924 (Anul 7, nr. 1559-1580)

1924-06-25 / nr. 1576

Redacţia şi Administraţia * * » Cernăuţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite, se înapoiază. Manucrisele nu ABC *Jvrf'n K pe un an 360 lei, pe \­ an 20­ Tr ki­ tie :nVJ*TM 100 lei, pentru ţărani zilnic, pe un an 200 lei, peWWflS lei, pe trei luni 60 lei. .Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe */* an 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an­­ 800 lei, pe V2 an 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 50a/s Forul de judecată la Cernăuți. ............................................................ - • • • •------- ■■ ■ ■ ■■■!■■ Declaraţia d-lui Herriot In Franţa s’a întâmplat în zilele din urmă o destindere. După alegerea­­d-lui Dou­­mergue de preşedinte al Republice! şi după căderea şi la Senat a candidatului stângei elementele cele mai radicale, socialiştii, s’au mai potolit. D. Herriot însuş a făcut, în nu­mele guvernului, o declaraţie foarte­ conci­liantă. In politica internă ca şi în cea externă a accentuat mai presus de toate pacea. Pa­cea internă este lozinca d-lui Herriot; este tendinţa pe care doctrinarul partidului radi­cal, Léon Bourgeois, a definit-o de mult ca „solidaritate“. O luptă de clasă acerbă, o por­nire contra partidelor din dreapta va crede că în Franţa s-ar urmări aşa ceva este o absur­ditate. Dimpotrivă chiar guvernul actual fran­cez, având neapărată nevoie de linişte, pre­conizează armonia socială în viaţa publică, detestând orice demagogie deşănţată. Fran­cezii sunt prea buni patrioţi, sunt spirite prea clare decât să se inspire de la bolşevis­mul moscovit. In politica internă d. Herriot promite o reformă administrativă, o preocupare aceasta şi a guvernelor anterioare. Decretele legi ale guvernului Poincaré, care,­­ orice s’ar zice, erau necesare pentru salvarea francului, vor fi abrogate, pentru a-și păstra actualul gu­vern o atmosferă prielnică de simpatie în pu­blicul care nu salută nicăiri cu entuziasm urcarea impozitelor. Pentru a face concesiuni socialiștilor, de cari d. Herriot are nevoie, a promis menţi­nerea celor opt ore de lucru şi o amnestiere. De ce idei se conduce şi în această privinţă se vede din declaraţia foarte francă şi foarte doamnă că nu vor fi iertaţi trădătorii de pa­trie şi cei ce au păgubit prin atitudinea lor trupele franceze. Desfiinţarea comisariatului din Alsacia şi Lorena, pus în vedere, va fi însă echivalat prin introducerea integrală a legislaţiei republicane şi în aceste provincii liberate. . . • In fine în politica internă s’a promis şi desfiinţarea ambasadei pe lângă Vatican. Aceasta se pare însă a fi mai mult o con­cesie la adresa socialiştilor sau o simplă mu­zică a viitorului, căci un conflict cu Vaticanul ar produce oţărîre în cercuri largi în Franţa şi ar putea primejdui şi prestigiul Franţei în Orient. După cum vedem, politica internă a nou­lui guvern francez este o continuare, orien­tată spre stânga, a tradiţionalei politici re­publicane care nu confundă nici când demo­craţia cu lipsa de demnitate sau cu abdica­rea în faţa unor idealuri importate din alte ţări. Aceasta rezultă de altfel şi din partea declaraţiei care se referă la politica externă. Continuitatea în politică este chiar aici așa de evidentă, că numai omul pasionat sau or­bit de urmărirea unor himere nu poate des­luși că în fond politica externă a d-lui Her­riot este cea a d-lui Poincaré. In formă nu­mai d. Herriot este mai îngăduitor. Căci cum să ne explicăm altfel decât ca o continuare a politicei externe a guvernului anterior, de­claraţia d-lui Herriot că va apăra drepturile ţării sale, că guvernul, condus de­ d-sa, va cere plata integrală a reparaţiilor! Problema reparaţiilor şi a siguranţei Fran­ţei îl preocupă pe d. Herriot ca şi pe d. Po­incaré. D. Herriot vrea să facă din problema reparaţiilor şi a siguranţei franceze o proble­mă a lumii, garantând Societatea Naţiunilor, în care ar intra şi o Germanie­ loială, înde­plinirea lor integrală. Şi actualul guvern fran­cez urmăreşte încheierea unor «pacte de ga­ranţie». In ce priveşte ocuparea Ruhrului, d. Doumergue a declarat că Franţa cere plata reparaţiilor şi nu poate­ renunţa la «garanţii efective», iar d. Herriot a spus foarte lămu­rit şi precis că Francezii ar vor­eşi din­ Ruhr, câtă vreme este temere de o­­«redeşteptare a pangermanismului naţionalist». Preşedintele consiliului s’a declarat — putea să facă altfel cu generalul Nollet la departamentul războiului? — pentru ult control efectiv şi foarte sever al înarmării Germaniei. Mai mult, d. Herriot în declaraţia sa le-a dat un avertisment aproape neobicinuit „acelor oameni din Germania, cari n’au renunţat încă de a rupe tratatele, şi pro­pagă spiritul de revanşă şi ideia de restau­rare a monarhiei». După aceste cuvinte la adresa Germaniei era numai firesc şi logic să declare d. Herriot că înainte de a recunoaşte Rusia sovietică va lua toate măsurile de precauţie,­ pentru a salv­garda drepturile şi interesele franceze, atât de mult nesocotite de actualii guvernanţi ruşi. Cine a aşteptat de la democraţia d-lui Herriot o lupta de clasă, o abdicare faţă de Germania şi Rusia, o orientare a politicei fran­ceze după interese străine, a incercat amare decepţii. D. Heriot, un sincer amic al României, s’a arătat prin declaraţia sa tot atât de mare patriot ca şi antecesorii săi în preşedinţia con­siliului. Nici nu se putea altfel. Radicalii şi radicalii socialişti sunt partidul ţăranilor şi mi­cei burghezii, deci în fond un partid conser­vator al tradiţiei naţionale. Socialiştii unificaţi îşi au forţele lor in nordul ţării; socialiştii au îndurat patru ani de zile Ocupaţia duşmană, au asistat patru, ani de zile la distrugerea sis­tematică a muncii îndeplinită de generaţii în­tregi de muncitori, la distrugerea fabricelor şi a­ oraşelor înfloritoare. Şi sufletul lor vibrează de durerile Franţei; şi dacă sunt astăzi mulţi Francezi cari consideră cifra reparaţiilor de mică, nu se va afla nici unul care să admită o scădere a ei. In faţa damoarei turbulente a celor câţi­va comunişti fără patrie, socialiştii merg spre dreapta, apropiindu-se de radicali. Iar d. Herriot, aşezat în faţa unui control parla­mentar viu şi activ al blocului naţional, con­dus de bărbaţi politici cu reputaţie mondială, va căuta o apropiere de elementele mai în­rudite sufleteşte din acest bloc, înfăptuind astfel o solidaritate republicană, socială şi na­ţională. Căci lipsa de patriotism şi demnitate na­ţională este o plantă ce nu creşte pe câmpiile Franţei. R. Cândea, DeElifitiile i­ lul ii­iri I. D. Duca cu privire la plia României aia du Rusia sovietica Acuzaţiunile d­-lui dr. N. Lupu, care în faimoasa sa interpelaţiune din Cameră a încercat să creeze ac­tualului guvern în ţară şi în străinătate o atmosferă ostilă, ce ar rezulta din politica externă a guvernului şi mai cu seamă din incapacitatea acestuia de­ a sta­bili relaţiuni normale cu Rusia sovietică, i s-a spulbe­rat d. ministru I. G. Duca prin magistralul său dis­curs ţinut in Cameră obţinând pentru guvernul d-lui I. I. C. Brătianu un mare succes moral şi politic. Din­­ acest discurs se desprinde cum nu se poate mai clar ! felul cum guvernul actual, sprijinit de partidul naţio­­­nal-liberal a înţeles să păstreze faţă de tentaţiunile­­ruse­şti demnitatea noastră naţională şi să mărească­­ prestigiul României in străinătate. In primul rând d. I. G. Duca s’a ocupat în discursul său de campania de ponegrire, ce se duce în străinătate împotriva României. D. I. G. Duca a spus că în străinătate şi — ceeace este mai dureros — la noi in Ţară există anume cercuri, cari au interes să prezinte situaţia dela noi ca fiind catastrofală. S’a răspândit intra alteia şi ştirea ridicolă că generalul A­­verescu in fruntea a 150 mii ţărani ar fi invadat Bu­cureştii, pentru a pune un sfârşit guvernării d-lui I.I. C. Brătianu, făcându-se astfel expresia voinţei majo­ritatea poporului românesc. Fireşte că faţă de ştiri atât de fantastice a căror lansare era imposibil de prevă­zut, guvernul n’a putut lua măsuri pentru restabilirea adevărului. Dar de îndată ce s’a constatat din rapoar­tele legaţiuniior noastre din Europa şi America, că în­­tr’adevăr ştiri de felul acesta au fost puse în circu­laţie, guvernul a dat fără întârziere desminţiri com­plete folosindu-se de toate mijloacele. Astăzi lumea cunoaşte care este adevărata situaţie la noi şi a în­ţeles şi rostul campaniei de presă atât de... patrio­tice a d-lui general­ Averescu. Apoi tot faţă de ofensivele politice ale d-lui general Averescu prin ziarul „New­ Statesman“ din Londra, care a afirmat dăunăzi că d. ministru Duca ar­­ cerut Angliei un împrumut pentru armament — acelaş ziar vorbise şi de invadarea Bucureştilor cu 50.000 ţărani — d. Duca face declaraţia catego­rică, cum că nici la­ Londra, nici la Paris, nici la Bruxelles, nici la Berna, şi nici în altă parte a Eu­ropei d-sa n’a cerut­­împrumuturi. D-Sale i s’au fă­cut sugestiuni în privinţa unui împrumut extern al României sub diferite forme, dar D-Sa a răspuns în­totdeauna că in momentul­ de faţă guvernul nostru nu cere împrumuturi. Ce priveşte afirmaţiunea d-lui Dr. Lupu că în Anglia România este considerată ca o ţară războinică, ca un focar de conflicte armate în Estul Europei, d. ministru I. G. Duca a atras atenţiunea Camerei asu­pra unui discurs oficial al Regelui Angliei rostit atunci când acest suveran constituţional avea ca prim-ministru pe d. Ramsay Macdonald, şeful par­tidului muncitoresc din Anglia. Regele Marei Bri­tanii a spus: .Politica constantă a acestei ţări - adică a Marei Britanii, zice regele Angliei - - este pacea. Şi este o mare încurajare pentru noi de a simţi că într’una din părţile cele mai tulbure ale Europei, putem ori­când să ne sprijinim pe moderaţiunea şi pe sfaturile prudente ale unui popor de veche civili­­zaţii vie, de încercată prietenie şi de vie inteligenţă“. In orice caz cuvintelor şefului statului englez, care are un minister Ramsay Macdonald, trebue de dat preferinţă faţă de informaţiunile d-lui Dr. Lupu cari sunt culese din „New Statesman“ şi din izvoare similare.

Next