Glasul Bucovinei, iulie 1924 (Anul 7, nr. 1581-1605)
1924-07-22 / nr. 1597
Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI Comunicare făcută în Cameră de d. deputat Vasile Ungureanu Domnule Preşedinte, Domnilor Deputaţi, Am onoarea de a adresa d-lor Miniştri de Agricultură, Război şi al Bucovinei următoarea comunicare : In anul 1919, odată cu reînfiinţarea hergheliei şi depozitului de armăsari din Rădăuţi-Bucovina, s’a înfiinţat în acest colţ de ţară şi prima societate de ţărani pentru prasila cailor. Această tovărăşie de crescători de cai, prima şi singura în felul ei din întreaga Românie Mare, urmăria un îndoit scop. Mai întâiu tindea ca prin distribuirea de epe de prasilă în condiţiunile cele mai avantajoase pentru ţărani crescători de cai, să reînvie şi să continue în rândurile lor creşterea metodică şi raţională a cailor, contribuind prin aceasta şi la înmulţirea stoicului de cai din Bucovina, complect distrus în cursul războiului mondial. Trebue să ştiţi, d-lor deputaţi, că în Bucovina din cauza lipsei de pământ arabi, prima şi cea mai importantă ocupaţiune a ţăranilor plugari este creşterea vitelor. Fără promovarea acestui ram al economei sale ţărăneşti, refacerea şi consolidarea gospodăriilor ţărăneşti devine iluzorie. In al doilea rând înlesnirile ce le oferă Statul prin aceste tovărăşii ţăranilor-crescători de cai, trebue să constitue o recompensă dreaptă şi bine meritată din partea Statului pentru pământul ce s’a reţinut din cota de pământ expropriată şi destinată împroprietăririi, pentru nevoile şi trebuinţele hergheliei de Stat din Rădăuţi. Trebue să mai ştiţi, d-ior deputaţi, Guvernul ştie acest lucru prea bine, că în Bucovina, cu toată lipsa de pământ necesar împroprietăririi şi cu toate că acest colţ de ţară este cel mai des şi mai bine populat, totuşin judeţul Rădăuţi, cel mai curat ţinut al Bucovinei, s’au reţinut din pământurile expropriate pentru herghelia Rădăuţi — deci pentru Stat — peste 1000 de ha pământ arabil şi peste 3000 ha da păşune. Ţăranii acestui judeţ, la început nemulţumiţi şi foarte agitaţi, văzându-se scurtaţi în dreptul lor la împroprietărire, s’au liniştit în urma lămuririlor primite din partea Guvernului, conducătorilor sindicatului şi a directorului hergheliei de pe atunci. Atunci li s’a spus ţăranilor că vor avea mai mare folos din partea hergheliei şi a sindicatului, cari îi vor îndruma şi le vor înlesni creşterea şi înmulţirea celor mai bune rase de cai şi vite cornute. Dar zădarnică le fu aşteptarea şi aci atrag toată atenţiunea binevoitoare a domnilor Miniştri de Agricultură şi Războiu. In anul 1922 sindicatul a primit pentru prasila cailor din Bucovina 302 epe de prasilă dintre epele sosite din Germania în comptul despăgubirilor de Războiu. Prin ordnul Ministerului de Agricultură şi Domenii No. 28 735 din 2 Mai 1922 s’au atribuit centrului Rădăuţi 520 epe germane, de fapt însă au sosit şi s’au împărţit ţăranilor numai 302 epe. Se vede că restul de 218 epe au murit sau a dispărut în drum spre Bucovina. Prin jurnalul Consiliului de Miniştri No. 1069 din 22 Mai 1922 se stabileşte modul de distribuire a epelor de prasilă ce urmează a se primi din Germania. Art. 5 din acest jurnal prevede condiţiunile în cari se vor da epele de praşilă sătenilor. Cu ordinul Ministerului Agr. şi Com. Nr.183391 din 11 Decembrie 1922 se deleagă fostul Director al hergheliei Rădăuţi cu încheerea contractelor cu ţăranii cari vor primi epe germane. I se trimite chiar un contract-tip, în baza căruia au şi primit membrii sindicatului aceste epe. In cadrul acestor condiţiuni s’au distribuit toate epele germane la toţi crescătorii de cai din întreaga Românie Mare. Acuma după 2 ani de zile, când sindicatul se adresează Ministerului de Agricultură şi Domenii cu rugămintea să recepţioneze şi să primească mânzii în etate de 1 an ce urmează a se da gratuit Statului potrivit al. a. din art. 5 din jurnalul amintit, Direcţiunea generală Zootehnică de pe lângă Ministerul Agriculturii şi Domeniilor refuză să primească aceşti mânzi, sub pretext că aceştia urmează a fi predaţi remontei armatei de pe lângă Ministerul de Războiu. Sindicatul informându-se la direcţiunea remontei armatei, află spre surprinderea sa că apele germane, pe cari le deţin crescătorii de cai din Bucovina nu aparţin Ministerului de Agricultură ci Ministerului de Râzboiu, iar acesta are cu totul alte condiţiuni de predare, stabilite tot printr’un jurnal al Consiliului de Miniştri. Potrivit acestor noi condiţiuni ar urma ca toţi crescătorii de cai din Bucovina, cari deţin epe germane să dea în curs de 4 ani de zile din ziua primirei epei, remontei armatei în mod gratuit câte un produs de fiecare eapa în etate de 4 ani de zile, şi nu în etate de 1 an de zile. Repet încă odată că toţi crescătorii de cai din Bucovina cari deţin epe germane, au primit aceste epe în mod egal cu contract de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor în condiţiunile stabilite de acest Minister prin jurnalul Consiliului de miniştri No. 1069 din 22 Mai 1922. Toţi crescătorii de cai din Romănia Mare cari au primit epe de praşilă din Germania le-au primit in aceste condiţiuni. Nu sunt oare ţăranii bucovineni în drept, tocmai fiindcă au pierdut aproape toţi caii lor în cursul războiului mondial, să se bucure, dacă nu de înlesniri şi mai avantajoase, atunci cel puţin de aceleaşi înlesniri, de "aceleaşi condiţiuni de primire — ca primitorii de epe germane din restul ţării, din vechiul Regat, Ardeal şi Basarabia? Rog pe Domnul Ministru al Agriculturii, al Războiului şi pe Domnul Ministru de Stat al Bucovinei să-mi comunice de ce se face această deosebire de tratament pentru deţinătorii de epe germane din Bucovina şi de ce nu s-a comunicat acestor crescători de cai aceste nouă condiţiuni ale Ministerului de Războiu în momentul primirii epelor, ci abia acuma după ani de zile şi aceasta întâmplător şi în mod particular. Eu cred, domnilor deputaţi, că prin tratarea diferită a aceloraşi cetăţeni ai ţării, cu aceleaşi drepturi şi îndatoriri, nu ne apropiem de consolidarea sufletească a acestei ţări. Cer ca crescătorilor de cai din Bucovina să li se lase epele germane în aceleaşi condiţiuni în cari le-au primit toţi ceilalţi cetăţeni din ţară. Dela răspunsul ce-l voiu primi depinde anunţarea unei interpelări in această chestiune. Un nou Farfuridi... «Declar că ies formal din partidul averescan, de fapt însă rămân mai departe membru în acest partid».... a zis d-l Ioan Ţâgâră in adunarea politică convocată de d-sa la Cernăuţi pe ziua de 14 iulie a. c. Iată deci o nouă formulă politică, desigur, foarte abilă şi subţire minune mare! Adecă: loan Ţâgâră, preşedintele asociaţiei învăţătorilor din Bucovina, ameninţa că ese din partidul d-lui Dori! La fel învăţătorul loan Ţâgâră! Dar loan Ţâgâră cetăţeanul din Tereblecea,’loan Ţâgâră austriacul, acela care în timpul războiului se «lăuda» (?) că dacă va rămâne numai un petec de Austrie el acolo se va aşeza.. loan Ţâgâră, fostul membru al congresului bisericesc avereseim, rămâne cu Dori şi cu taica. loan Ţâgâră Nr. 1 şi Nr. 2 e ai învăţătorilor, de pe urma cărora trage foloase, căci cu voturile lor s’a ales preşedinte al asociaţiei! Ioan Ţâgâră Nr. 3, Nr. 4 şi Nr. 5 e al averescanilor, tovarăş cu Dori şi cu austriacu lui Zahnbrecher, «aies» în vestitul congres averescano bisericesc cu mijloace şi măsluiri averescane! Să nu creadă cineva că în conştiinţa d-lui acestuia există vre-o preocupare sau vre-un scrupul cauzat de echivocul situaţiunii ce singur şi-a creat-o! Căci d-l loan Ţâgâră n’a vroit să zică altceva drcât: Dori, nu mă lăsa, că mă duc! Sau, vorba lui Caragiale, trădare să fie dacă o cer interesele partidului, der s’o ştim şi noi.!! — — ■ ■■----- n » a • ..— ----- ------— MU-97 Taxele comunale In chestia taxelor comunale Primăria Cernăuţi dă următorul comunicat: Desfiinţându-se prin legea nouă asupra impozitelor Statului 1) taxa comunală pe transacţii imobilare; 2) banul pe chirii; 3) taxa comunală pe spectacole şi 4) adiţionalul comunal la impozitul Statului pe băuturi alcoolice, situaţia financiară a comunelor urbane ale ţârilor alipte a devenit atât de precară că li-a fost imposibil să-şi satisfacă nevoile neapărat necesare. Situaţia aceasta a devenit chiar insuportabilă din momentul ce s-a acordat comunei Cernăuţi, care este un judeţ deosebit şi care intreţine străzi naţionale şi judeţene într’o lungime de aproape 37 km, adiţonalul judeţean la impozitele directe ale Statului. Chiar adiţionalul judeţean acordat prin bugetul comunal pentru 1923, care a fost aprobat in baza propunerii Consiliului de Miniştri prin mait Decret Regal nu i s’a plătit Comunei Cernăuţi, deşi acest adiţional a fost încasat de contribuabilii oraşului Cernăuţi şi deşi suma de aproape 3.250.000 lei este depusă la Casieria Administraţiei financiare din localitate in favorul judeţului „Cernăuţi oraş“. Toate informaţiile Comisiaiei inprimare au rămas zădarnice, Ministerul declarând că veniturile Comunelor sunt fixate prin legea nouă asupra maximului taxelor comunale şi că trebue să ne conformăm necondiţionat acestei legi. Abia dacă vom dovedi că încasam toate taxele prevăzute in această lege şi anume in mărimea cea mai mare pe care o prevede legea amintită și că nu putem satisface cu toate aceste venituri nevoile necesare, Ministerul va fi în măsură a lua în considerare o eventuală sporire a sumei de 4.000.000 lei, pe care Comuna Cernăuţi sprijineşte deocamdată drept cotă din fondul acciselor. Conformându-se acestor ordine ministeriale, Comisiunea interimară a oraşului a fost nevoită a im- 1pune locuitorii oraşului conform legiiamintite. Deja la eliberarea mandatelor de plată s’a observat că impunerea aceasta se face în mod provizor, Primăria rezervându-şi o revizuire a impunerii provizorii în baza rezultatului impunerii, adică după ce va fi constatată suma veniturilor din aceste taxe. In baza rezultatului obţinut la impunerea nouă , Comisia interimară se ocupă de vre-o 2 iutii leu revizuirea acestei imuneri. Ca rezultat al acestei revizuiri Comisia interimară în şedinţa sa din 17 Iulie I 1924 a hotărît unele schimbări şi reduceri esenţiale şi a dispus în consecinţă şi modificarea mandatelor de plată. Bineînţeles s’a observat principiul cel mai elementar, că toţi locuitorii oraşului trebue să contribue după posibilitate la trebuinţele strict necesare ale Co- munei. Conform celor expuse s-a decis următoarele: 1. Taxa pentru măsuratul stropitului ridicatul gunoaielor de pe străzi se va încasa în raionul III numai pentru fiecare metru lung al parcelelor clădite şi al locurilor virane cari sunt parcele destinate pentru clădiri. In raionul IV inclusiv suburbiile se va încasa taxa de 4 lei pentru un metru lung numai dela faţadele clădirilor de lângă stradă respectiv dela lungimea fațadelor clădirilor situate în grădini, întrucât clădirile au front spre stradă. Locurile virane, grădinile și câmpurile rămân în acest raion scutite de orice taxă. //. Taxa pe vehicule. Pentru vehicula de speculă se va socoti taxa zilnică anual pentru 225 zile de lucru, având în vedere faptul că aceste vehicule din diferite cauze nu se întrebuinţează în cele mai multe cazuri mai mult de 225 zile pe an. III. Taxa pe cai de ham: Caii de ham cari sunt neapărat necesari pentru cultivarea pământului sunt scutiţi de taxa comunală, dacă aceşti cai sunt întrebuinţaţi de fapt pentru agricultură şi numai trecător în alt scop. Pentru caii agricultorilor întrebuinţaţi mai mult pentru speculă (cu chirie de orişice fel) trebue plătită taxa zilnică anual, insă numai pentru 150 zi de. IV. Taxele pe câini se fixează in modul următor: 1. câini de lux, adică toţi câinii de rasă pură şi câinii cu dexterităţi de dresură calificaţi superior cât şi câinii de plăcere (căţeluşi) fără destinaţie specială, anual 500 Lei; 2. câinii de rând, cari după rasa lor nu pot fi calificaţi câini de lux şi cari servesc, pentru paza curţilor sau a locuinţelor şi nu sunt ţinuţi neîntrerupt în lanţ, anual 250 Lei; 3. câinii de pază în curţi şi gospodării legaţi neîntrerupt sunt scutiţi de taxă. Fiecare proprietar al unui astfel de câine însă trebue să plătească pentru marca prescrisă anual 80 Lei şi este obligat a fixa această marcă cu zgardă la gâtul câinelui. Marca aceasta este necondiţionat necesară pentru scopul de control. V. Taxa pentru balcoane şi foişoare se reduce de la 100 la 50 lei pentru fiecare metru lung. VI. Taxa pentru întrebuinţarea abatorului şi taxa pentru examinarea vitelor aduse în abator se unifică la o unică taxă, care se va percepe în modul următor: 1. tauri şi boi, capul lei 70, 2. vaci, capul lei 60, 3. mânzaţi (viţei peste 6 luni până la 1 an), capul lei 50, 4. viţei sub 6 luni, capul lei 30, 5. porci, capul lei 45, 6. berbeci; oi, capre, capi, miei şi iezi, capul lei 5, 7. pentru întrebuinţarea cântarelor în abator se vor plăti de fiecare klgr. 10 bani. Aceste taxe se vor încasa începând dela 1 August 1924. Primăria îşi rezervă dreptul de a revizui această taxă din 3 în 3 luni. VII. Se constată că taxa pe apă s’a impus în baza chiriilor plătite de chiriaşi pentru luna Aprilie 11924. Deci dacă chiriaşii nu sunt obligaţi a plăti deocamdată taxa de apă după chiria sporită conform legii noi asupra scutului chiariaşilor. Primăria va constata după primirea şi verificarea declaraţiilor asupra chiriilor sporite pe data de 1 Maiu 1924 suma tuturor chiriilor şi va revizui şi această taxă în baza rezultatului obţinut la verif carea declaraţiilor menţionate. Vili. Taxele comunale în restanţă pentru vehi- cule de speculă cu tracţiune animală sau mecanică se vor plăti în 5 rate lunare egale începând cu 1 August 1924. IX. Conform hotaririor amintite se vor revizui și se vor modifica toate mandate!-; de plată eliberate până acum. Orice sumă pălită deja în plus se va socoti in folosul contribuabilului la încasarea taxelor pentru anul 1925. ♦ X. Serviciul de impozite comunale şi de execuţiune are ordinul sa procedeze întocmai conform celor sus expuse. Primăria face cunoscut ci o reducere peste limitele amintite este imposbilă, deoarece conform legii asupra contabilităţii publice îi este strict interzisă o oarecare reducere sau scutire a taxelor comunale sub mărimea veniturilor fixate prin bugetul aprobat. Urcându-se preţurile tuturor mărfurilor brute şi ale simbriilor, Primăria nu va putea satisface cheltuielile strict necesare, prevăzute în buget Cu toate aceste Comisia interimară s’a decis a înlesni impunerea locuitorilor orașului, până la limita posibilității. — ——— I ■ • • • ................' Dela Cassa muncei C. F. R. Acordarea unui spor de scumpete Direcţiunea generală a C. F. R. a dispus să se aprobe pe lângă primul spor, acordat în anul 1919, un nou spor de scumpete la pensia de bază ce primeşte fiecare dela Cassa muncii C. F. R., pensionarii, văduvele, minorii, orfanii cari au făcut și fac parte din fondul Cassei de ajutor C. F. R. La pensia de baza ce primește fiecare din fondul Cassei de ajutor C. F. R. se va adăuga dela 240—50 lei 200 la sută, dela 51—150 Iei 150 la sută, dela 151—300 Iei 80 la sută, dela 301 în sus lei 20 la suta. In nici un caz pensia de bază cu primul spor cel acordat la 1919, plus al doilea spor, nu va putea trece de 1000 lei lunar. Pentru cei cu pensia până la 100 lei ni se vor da în mod individual şi după starea fizică, materială şi greutăţile familiare, fiecăruia ajutoare excepţionale, fie cu ocazia sărbătorilor, fie pentru preîntâmpinarea greutăţilor iernei. Aceste ajutoare împreună cu pensia de bază şi ambele sporuri să ajungă la 300 lei lunar. Sporurile de scumpete de mai sus se vor plăti după ce mai întâi se va cerceta fiecare caz în parte excluzându-se de la acest ajutor pensionarii cari mai au şi alte venituri cari le pot înlesni mijlocul de trai. In mod excepţional până la prezentarea