Glasul Bucovinei, noiembrie 1924 (Anul 7, nr. 1679-1703)
1924-11-25 / nr. 1698
Redacția și Administrația Cernăuți» Strada Domnească Nr. 3 £ 8« primesc numai articole iscilit«. P*tttflw*n « ce înapoia». ANUNTURI Ș* faäCLArte a«. c*teuit«Rx5 după tarif $4 la prim*»?. U jh*»ântastrofir.: Strada H», 33 Piww s tmaamwi« ia tetemen» *l»?un8* **» amf. ta«.* c* W - Parul Paludee^ip «îs Cw**a-V. g RBONARTENTULI: && Am Xfcî ;*l. p« »/» «* 200 lei, pe trei lusi UW lei, pentru ud *!IkU, pe vban 3055 lei, pe Vita 139 IcL pe trei luni M. Nuntal «urnim de Duminici, p« un trei lei, pe V» %& Mi lei, pe trei luai 30 lei Pentru străinitate pe un ax IOC lei, t* V, a* miei, «"Utile se fac !asediu! xlaruhi). La Oradea Mare Vineri s’a desvetit la Oradea Mare monumentul ridicat de Românii recunoscători Regelui liberator. Cu zece zile înainte s’a inaugurat la Cernăuți monumentul Unirii cu o festivitate la care au asistat cu sinceră bucurie întreaga populațiune a Bucovinei și reprezintanți din toate părțile pământului românesc. Bucuria a fost atât de sinceră și atât de generală, încât cei câțiva cârtitori mărunți sau cei supărați din motive de politică opoziționistă n’au putut arunca nici cea mai mică umbră asupra prăznuirii sufletului românesc. Vineri, In cellalt colț al țării s’a bucurat românimea de un semn durabi al respectului, al dragostei și al recunoscătoarei admirații ce o purtăm cu toții întâiului Rege al tuturor Românilor. La marginea de Vest a țării, în orașul care, în vremea robiei ungurești, se inspira direct din capitala asupririi, s’a ridicat, ca un semn al biruinții și stăpânirii noastre, statuia ecvestră a Regelui. Dintre toate ținuturile noastre robite cel mai năpăstuit a fost, pe lângă Maramureșul lui Bogdan descălecătorul, chiar Bihorul. Țară întinsă, bogată, frumoasă și variată, locuită aproape exclusiv de Români, era privită până la războiu ca o moșie arendată «gentry»-lor maghiari. Oradea Mare rivaliza cu Clujul în ce privește tendința supremă de maghiarizare forțată și ștergerea nemiloasă a caracterului național al ținuturilor pe care se suiia să nu le dispute o ficțiune de stat. In Oradea Mare se ridica în aceiași piață, unde astăzi veghează statuia Regelui, chipul lui Ladislau „sfântul“ rege maghiar, unul din cei dintâi cari au pus piciorul pe pământul ardelenesc. Oradea Mare era etapa dintâi u spre stăpânirea asupra Valahilor în trecutul mai îndepărtat, Oradea Mare era locul de plecare al șovinismului maghar în drumul său spre inima Ardealului în vremurile noui. Acum, când idolii falși s’au prăbușit, Oradea Mare și-a schimbat dușmănia de atac prin menirea de apărătoare sentinelă a moșiei strămoșești. Astăzi nu se mai îndreptează, amenințător spre Ardeal, nici un ochi de asupritor din fosta piață a sfântului Ladislau. Astăzi liniștit și mândru, fârâ semeție, orașul stă de pază spre hotarul nostru de apus. Statuia celui dintâiu Rege al nostru, chiar în această cetate de veghe este un simbol. Stăm acolo în virtutea dreptului nostru și acolo vom rămânea. Am pus în bronz chezășia birmnți și a viitorului nostru. Și noi, Bucovinenii, cari cu lacrimi de bucurie am văzut daunăzi căzând pânza de pe monumentul, menit să ne aducă veșnic aminte de ceasul sfânt al Unirii cu patriamamă, cum nu ne-am bucura din tot sufletul și nu ne-am îndrepta cu neprihănită iubire spre Oradea Mare, simțind că la noi toți un suflet bate... R. Cândea [ Campania unor interesați împotriva Conservatorului din Cernăuți „Dreptatea pamfletul averestan de la Cernăuți, atacă din nou pătimaș și plin de dușmănie instituția Conservatorului nostu. Și știe cu câte jertfe, cu câtă greutate și cu câtă muncă a fost înființat și organizat acest Conservator românesc. S mai știe in ce atmosferă de refractar antagonism față de tot ce este românesc, deci și față de noua instituție de cultură românească, a putut fi pregătit și inaugurat primul an școlar al Conservatorului din capitala Bucovinei Califiative și aprecieri din cele mai greiere sunt aruncate de „Dreptatea“ directorului și profesorilor Conservatorului nostru, cu o lipsă de tact și cu un cinism întradevăruirilor. Ba un domn Vrânceanu, avocat din Botoșani, cetind in „răspânditul“ ziar „Dreptatea“ că d. Zirra a fost numit director al Conservatorului din Cernăuți, publică o scrisoare în care își arată mirarea «că nu toată Bucovina nu s’a găsit un director pentru acel Conservator» ... Iată dar și exa ia ridicolei dușmăni" a atât de jsnice, ce i-o poartă etul .Dreptatea“ conservatorului nostru. Inspirat de bolnăvicioasa ambiție a pretinsei sale autorități muzicale nerecunoscute, autorul acestei ignominioase campanii, vădește și prin titlul ultimelor sale exhibiții catetarești care-i este durerea. De „tăpătueli scandaoase” se plânge d-sa ! De căpătuiala ce i-a scăpat îl doare. Și atunci cu cât desgust trebuie să vezi că, pentru motive de caraghios orgoliu înfumurat al câtârui geniu (? !) nerecunoscut de contemporani, o gazetă, pretins, românească și patriotică, își pune coloanele la dispoziție pentru a se încerca discreditarea unei frumoase și înalte instituții românești și pentru a se tăbărî cu insinuațiuni și insulte asupra unor oameni cari, in situațiunea lor de conducători ai nei instituții deh Cernăuți, nu pot avea altă vină decât că au venit în Bucovina să dea ce au mai bun și frumos în sufletul lor......... Dar vor trece și astea ! Conservatorul nostru va merge mereu înainte, el își va cuceri, împotriva a oricâte dușmănie și rea credință i ar sta în cale, locul de onoare ce i se cuvine! Suntem siguri de aceasta, fiindcă noi cunoaștem râvna cinstită și munca spornică a conducătorilor săi. Babe cobitoare, pesimiști caraghioși, intriganți ambiioși, au existat în toate timpurile ! Iar atunci când Conservatorul nostru românesc, muncind stăruitor și cu genonerozitate, va înregistra cu binemeritată satisfacție primele sale succese, cine va mai reaminti de ticăloșiile acestor colitori interesați ? Ele se vor fi prăbușit în adâncul întunerec din care s’au zămislit!...... Și dacă această Moldovă a putut să renunțe fără preget’ la orice veleitate de regionalism și autonomie atunci Transilvania iobagă, Bucovina suprimată, Basarabia strivită de cnutul rusesc, nu puteau să aibă nici un drept ca să menție acest regionalism ori această autonomie. D. Al. Aciu: Au dreptul însă ca să fie guvernate conform Constituțiunii. D. C. Onciul: D-lor senatori, pe lângă sus vorbitul principiu înscris în programul liberal, adică principiul unității perfecte și definitive a tuturor elementelor populare românești, se mai adaugă și, aș putea zice, formidabilul principiu al partidului liberal, „prin noi înșine“. (Aplause prelungite). D. Al. Aciu: La pașapoarte. D. C. Onciul: Dumneata te consideri dintr’o țară foarte cultivată și te rog să păstrezi formele parlamentare. D. Al. Aciu. Eu sunt din România Mare, român ca și dumneata, și nu ai dreptul ca să mă insulți. D. C. Onciul: Nu mă las intimidat de dumneata. Păstrează formele civilizate ale Parlamentului. (întreruperi, zgomot). Strigă în pusta dumitale, nu aici. (Sgomot). D. Al. Aciu. Aceasta este revolta ardelenilor, cuvintele nesocotite pe cari le spui dumneata. (Sgomot). D. C. Onciul: Este sub demnitatea mea să-ți răspund mai departe, dacă nu înțelegi să păstrezi formele civilizate ale parlamentarismului. (Aplause). D. Al. Aciu: Să mă acuzi pe mine ardelean, care am luptat pentru unirea românilor... (Sgomot). Părintele Protopop Gheorghe Popovici, vicepreședinte . Vă rog continuați, d-le orator. D. C. Onciul: Pe lângă principiile sus vorbite, se mai adaugă d-lor, formidabilul și strălucitul principiu al partidului liberal, „prin noi înșine“. D-lor senatori, cred că pot să fiu dispensat de a repeta ceea ce d. Vintilă Brătianu, într’un magistral discurs, a desvoltat aici arătând ceva să zică lozinca noastră „prin noi înșine“ și câtă binefacere și câtă tericire a adus țării și ceva să zică ceea ce se numește sprijinul străinătății și intervențiune străină și cât amar și câtă daună a adus aceasta țării și poporului. E destul să vă reamintesc în rezumat, din expunerile plastice ale d-lui Brătianu, dureroasa constatare bazată pe cifre oficiale, că de câte ori capitalul străin covârșește în întreprinderi, românilor sunt rezervate numai două locuri de onoare: portarul și paznicul de noapte însuși d. Matei Cantacuzino în cuvântarea sa, a recunoscut că de fapt partidul liberal niciodată nu a recurs la sprijinul străinătății, ci s-a bazat totdeauna pe puterile sale proprii și pe demnitatea sa proprie. Sunt mândru a constata că această demnitate a salvat și demnitatea națiunii românești întregi. (Aplause). Precum rezultă îndeosebi din interesantele expuneri ale d-lui Brătianu referitoare la chestiunea petrolului, care dacă ar fi fost condus după normele pe cari cu multă văicăreală le propăvăduiau încă cu decenii înainte, partidele contrare și cari culminau în cererea cu acest petrol, din cauză că lipsesc capitaluri românești și că țara nu dispune de personal românesc instruit, să fie vândut streinilor pe un secol întreg, ar fi compromis pentru totdeauna nu numai interesele economice ale țării, vânzându-se acest petrol pe prețuri azi derizoii, dar și interesele superioare ale apărării naționale, știut fiind ce factor important se învederează a fi actualmente petrolul în caz de război, și, în sfârșit, ne-am fi prezentat și în fața străinătății ca o națiune istovitoare, matură de interdicție. (Aplause). D lor, ce înseamnă acest capital străin de care vorbește atât de mult opozițiunea și pe care îl menționează și-l exaltează în fiecare moment, veți înțelege d-voastră cel mai bine, dacă îmi veți da voie ca pe acești propovăduitori ai intrării capitalului străin să-i supun unui „Vade mecum“ prin provinciile alipite și unde să le arăt, pas cu pas, ce teribile ravagii, din punct de vedere românesc, a făcut acest capital în provinciile alipite.Este de ajuns să vă spun că în epoca în care Bucovina s’a alipit de patria mumă, în întreaga țară se găseau la căile ferate funcționari, 95/,, străini și 5 /„ români. In magistratură erau 80 /„ străini și 20 români, la poștă și telegraf aceleași raporturi. In proprietatea rurală mare, nu vorbesc de cea mică țărănească. Discursul d-loi mir Constantin Onil rostit in ședința din 1 Noembrie crt. cu prilejul discuțiunii asupra Adresei de răspuns la Mesajul Tronului înțeleg asemenea foarte bine, că ungurii, îndată ce au primit puterea Statului în manile lor, au desființat autonomia Transilvaniei, căci prin aceasta ei își puteau ajunge mai ușor scopul de a domina pe români și a-i maghiariza. D. Al. Aciti: Și nu și-au ajuns scopul nici ei. D. C. Onciul: Este o fericire a Providenții că ați scăpat, căci altfel ați fi fost pierduți. Dar d-lor senatori, această hotărîre a Bucovinei și mai pe urmă și a Basarabiei a putut fi efectuată cu atât mai ușor, cu cât înaintea noastră plana mărețul exemplu de jertfă al Moldovei, atât de important și strălucitor în istoria românească al acestei Moldove care, dintr’un Stat independent complect organizat cu voevozii săi, cu Parlament propriu și cu propria-i administrație, a trebuit să renunțe la toate acestea, pentru a deveni o simplă regiune a noului Stat, al Moldovei care a produs cele mai mari genii ale românismului și care numără la activul ei neîntrecuta figură a voevodului Ștefancel Mare pentru a putea pretinde în orice împrejurări o situațiune privilegiată. (Continuare)