Glasul Bucovinei, noiembrie 1924 (Anul 7, nr. 1679-1703)

1924-11-25 / nr. 1698

Redacția și Administrația Cernăuți» Strada Domnească Nr. 3 £ 8« primesc numai articole iscilit«. P*tttflw*n « ce înapoia». ANUNTURI Ș* faäCLArte a«. c*teuit«Rx5 după tarif $4 la prim*»?. U jh*»â­ntastrofir.: Strada H­», 33 Piww­ s tmaamwi« ia tetem­en» *l»?un­8* **» amf. ta«.* c* W­ - Parul Pa­ludee^ip «îs Cw**a-V. g RBONARTENTULI: && Am Xfcî ;*l. p« »/» «* 200 lei, pe trei lusi UW lei, pentru ud *!IkU, pe vb­an 3055 lei, pe Vi­ta 139 IcL pe trei luni M. Nuntal «urnim­ de Duminici, p« un tr­ei lei, pe V» %& Mi lei, pe trei luai 30 lei Pentru străinitate pe un ax IOC lei, t* V, a* m­iei, «"Utile se fac !a­sediu! xlaruhi). La Oradea Mare Vineri s’a desvetit la Oradea Mare mo­numentul ridicat de Românii recunoscători Regelui liberator. Cu zece zile înainte s’a i­­naugurat la Cernăuți monumentul Unirii cu o festivitate la care au asistat cu sinceră bucurie întreaga populațiune a Bucovinei și reprezintanți din toate părțile pământului ro­mân­esc. Bucuria a fost atât de sinceră și atât de generală, încât cei câțiva cârtitori mărunți sau cei supărați din motive de politică opo­ziționistă n’au putut arunca nici cea mai mică umbră asupra prăznuirii sufletului românesc. Vineri, In cellalt colț al țării s’a bucurat româ­nimea de un semn durabi al respectului, al dragostei și al recunoscătoarei admirații ce o purtăm cu toții întâiului Rege al tuturor Ro­mânilor. La marginea de Vest a țării, în orașul care, în vremea robiei ungurești, se inspira direct din capitala asupririi, s’a ridicat, ca un semn al biruinții și stăpânirii noastre, statuia ecvestră a Regelui. Dintre toate ținu­turile noastre robite cel mai năpăstuit a fost, pe lângă Maramureșul lui Bogdan descălecă­torul, chiar Bihorul. Țară întinsă, bogată, fru­moasă și variată, locuită aproape exclusiv de Români, era privită până la războiu ca o mo­șie arendată «gentry»-lor maghiari. Oradea Mare rivaliza cu Clujul în ce privește ten­dința supremă de maghiarizare forțată și șter­gerea nemiloasă a caracterului național al ți­nuturilor pe care se suiia să nu le dispute o ficțiune de stat. In Oradea Mare se ridica în aceiași piață, unde astăzi veghează statuia Regelui, chipul lui Ladislau „sfântul“ rege maghiar, unul din cei dintâi cari au pus piciorul pe pământul ardelenesc. Oradea Mare era etapa dintâi u spre stă­pânirea asupra Valahilor în trecutul mai în­depărtat, Oradea Mare era locul de plecare al șovinismului magh­ar în drumul său spre inima Ardealului în vremurile noui. Acum, când idolii falși s’au prăbușit, Oradea Mare și-a schimbat dușmănia de atac prin menirea de apărătoare sentinelă a mo­șiei strămoșești. Astăzi nu se mai îndrep­tează, amenințător spre Ardeal, nici un och­i de asupritor din fosta piață a sfântului La­dislau. Astăzi liniștit și mândru, fârâ semeție, orașul stă de pază spre hotarul nostru de apus. Statuia celui dintâiu Rege al nostru, chiar în această cetate de veghe este un sim­bol. Stăm acolo în virtutea dreptului nostru și acolo vom rămânea. Am pus în bronz che­zășia birmnț­i și a viitorului n­ostru. Și noi, Bucovinenii, cari cu lacrimi de bucurie am văzut daunăzi căzând pânza de pe monumentul, menit să ne aducă veșnic aminte de ceasul sfânt al Unirii cu patria­­mamă, cum nu ne-am bucura din tot sufle­tul și nu ne-am îndrepta cu neprihănită iu­bire spre Oradea Mare, simțind că la noi toți un suflet bate... R. Cândea [ Campania unor interesați împotriva Conservatorului din Cernăuți „Dreptatea pamfletul averestan de la Cernăuți, atacă din nou pătimaș și plin de dușmănie instituția Conservatorului nost­u. Și știe cu câte jertfe, cu câtă greutate și cu câtă muncă a fost înființat și organizat acest Conservator românesc. S­­ mai știe in ce at­mosferă de refractar antagonism față de tot ce este românesc, deci și față de noua instituție de cultură românească, a putut fi pregătit și inaugurat primul an școlar al Conservatorului din capitala Bucovinei Califi­ative și aprecieri din cele mai grei­ere sunt aruncate de „Dreptatea“ directorului și profesorilor Conservatorului nostru, cu o lipsă de tact și cu un cinism întradevăr­uirilor. Ba un domn Vrânceanu, avocat din Botoșani, cetind in „răspânditul“ ziar „Drep­tatea“ că d. Zirra a fost numit director al Conserva­torului din Cernăuți, publică o scrisoare în care își arată mirarea «că nu toată Bucovina nu s’a găsit un director pentru acel Conservator» ... Iată dar și ex­a ia ridicolei dușmăni­" a atât de j­snice, ce i-o poartă etul .Dreptatea“ conservatorului nostru. Inspirat de bolnăvicioasa ambiție a pretinsei sale autorități muzicale nerecunoscute, autorul acestei ignominioase campanii, vădește și prin titlul ultimelor sale exhibiții catetarești care-i este durerea. De „tăpătueli scanda­­oase” se plânge d-sa ! De căpătuiala ce i-a scăpat îl doare. Și atunci cu cât desgust trebuie să vezi că, pentru motive de caraghios orgoliu înfumurat al câtârui geniu (? !) nerecunoscut de contemporani, o ga­zetă, pretins, românească și patriotică, își pune coloa­nele la dispoziție pentru a se încerca discreditarea u­­nei frumoase și înalte instituții românești și pentru a se tăbărî cu insinuațiuni și insulte­ asupra unor oa­meni cari, in situațiunea lor de conducători ai n­e­i instituții deh Cernăuți, nu pot avea altă vină decât că au venit în Bucovina să dea ce au mai bun și frumos în sufle­tul lor......... Dar vor trece și astea ! Conservatorul nostru va merge mereu înainte, el își va cuceri, împotriva a o­ricâte dușmănie și rea credință i ar sta în cale, locul de onoare ce i se cuvine! Suntem siguri de aceasta, fiindcă noi cunoaștem râvna cinstită și munca spor­nică a cond­ucătorilor săi. Babe cobitoare, pesimiști caraghioși, intriganți ambiioși, au existat în toate tim­­purile ! Iar atunci când Conservatorul nostru românesc, muncind stăruitor și cu genonerozitate, va înregistra cu binemeritată satisfacție primele sale succese, cine­­ va mai reaminti de ticăloșiile acestor coli­tori intere­sați ? Ele se vor fi prăbușit în adâncul întunerec din care s’au zămislit!...... Și dacă această Moldovă a putut să renunțe fără preget’ la orice veleitate de regionalism și autonomie a­­tunci Transilvania iobagă, Bucovina suprimată, Basarabia strivită de cnutul rusesc, nu puteau să aibă nici un drept ca să menție acest regionalism ori această autonomie. D. Al. Aciu: Au dreptul însă ca să fie guvernate conform Constituțiunii. D. C. Onciul: D-lor senatori, pe lângă sus vor­bitul principiu înscris în programul liberal, adică princi­­piul unității perfecte și definitive a tuturor elementelor populare românești, se mai adaugă și, aș putea zice, formidabilul principiu al­ partidului liberal, „prin noi în­șine“. (Aplause prelungite). D. Al. Aciu: La pașapoarte. D. C. Onciul: Dumneata te consideri dintr’o țară foarte cultivată și te rog să păstrezi formele parlamentare. D. Al. Aciu. Eu sunt din România­ Mare, român ca și dumneata, și nu ai dreptul ca să mă insulți. D. C. Onciul: Nu mă las intimidat de dumneata. Păstrează formele civilizate ale Parlamentului. (întreru­peri, zgomot). Strigă în pusta dumitale, nu aici. (Sgomot). D. Al. Aciu. Aceasta este revolta ardelenilor, cuvintele nesocotite pe cari le spui dumneata. (Sgomot). D. C. Onciul: Este sub demnitatea mea să-ți răs­pund mai departe, dacă nu înțelegi să păstrezi formele civilizate ale parlamentarismului. (Aplause). D. Al. Aciu: Să mă acuzi pe mine ardelean, care am luptat pentru unirea românilor... (Sgomot). Părintele Protopop Gheorghe Popovici, vice­președinte . Vă rog continuați, d-le orator. D. C. Onciul: Pe lângă principiile sus vorbite, se mai adaugă d-lor, formidabilul și strălucitul princi­piu al partidului liberal, „prin noi înșine“. D-lor senatori, cred că pot să fiu dispensat de a repeta ceea ce d. Vintilă Brătianu, într’un magistral dis­curs, a desvoltat aici arătând ce­va să zică lozinca noastră „prin noi înșine“ și câtă binefacere și câtă te­ricire a adus țării și ce­va să zică ceea ce se numește sprijinul străinătății și intervențiune străină și cât amar și câtă daună a adus aceasta țării și poporului. E destul să vă reamintesc în rezumat, din expu­nerile plastice ale d-lui Brătianu, dureroasa constatare bazată pe cifre oficiale, că de câte ori capitalul străin covârșește în întreprinderi, românilor sunt rezervate nu­mai două locuri de onoare: portarul și paznicul de noapte­ însuși d. Matei Cantacuzino în cuvântarea sa, a recunoscut că de fapt partidul liberal nici­odată nu a recurs la sprijinul străinătății, ci s-a bazat totdeauna pe puterile sale proprii și pe demnitatea sa proprie. Sunt mândru a constata că această demnitate a salvat și demnitatea națiunii românești întregi. (Aplause). Precum rezultă în­deosebi din interesantele expu­neri ale d-lui Brătianu referitoare la chestiunea petro­lului, care dacă ar fi fost condus după normele pe cari cu multă văicăreală le propăvăduiau încă cu decenii înainte, partidele contrare și cari culminau în cererea cu acest petrol, din cauză că lipsesc capitaluri românești și că țara nu dispune de personal românesc instruit, să fie vândut streinilor pe un secol întreg, ar fi compro­mis pentru totdeauna nu numai interesele economice ale țării, vânzându-se acest petrol pe prețuri azi derizoii, dar și interesele superioare ale apărării naționale, știut fiind ce factor important se învederează a fi actualmente petrolul în caz de război, și, în sfârșit, ne-am fi pre­zentat și în fața străinătății ca o națiune istovitoare, ma­tură de interdicție. (Aplause). D­ lor, ce înseamnă acest capital străin de care vorbește atât de mult opozițiunea și pe care îl mențio­nează și-l exaltează în fiecare moment, veți înțelege d-voastră cel mai bine, dacă îmi veți da voie ca pe acești propovăduitori ai intrării capitalului străin să-i supun unui „Vade mecum“ prin provinciile alipite și unde să le arăt, pas cu pas, ce teribile ravagii, din punct de vedere românesc, a făcut acest capital în provinciile alipite.Este de ajuns să vă spun că în epoca în care Bu­covina s’a alipit de patria mumă, în întreaga țară se găseau la căile ferate funcționari, 95­/,, străini și 5 /„ români. In magistratură erau 80 /„ străini și 20­­ ro­­­­mâni, la poștă și telegraf aceleași raporturi. In proprie­tatea rurală mare, nu vorbesc de cea mică țărănească. Discursul d-loi mir Constantin Onil rostit in ședința din 1 Noembrie crt. cu prilejul discuțiunii asupra Adresei de răs­puns la Mesajul Tronului înțeleg asemenea foarte bine, că ungurii, îndată ce au primit puterea Statului în manile lor, au desființat autonomia Transilvaniei, căci prin aceasta ei își puteau ajunge mai ușor scopul de a domina pe români și a-i maghiariza. D. Al. Aciti: Și nu și-au ajuns scopul nici ei. D. C. Onciul: Este o fericire a Providenții că ați scăpat, căci altfel ați fi fost pierduți. Dar d-lor senatori, această hotărîre a Bucovinei și mai pe urmă și a Basarabiei a putut fi efectuată cu a­­tât mai ușor, cu cât înaintea noastră plana mărețul exem­plu de jertfă al Moldovei, atât de important și strălu­citor în istoria românească al acestei Moldove care, din­­tr’u­n Stat independent complect organizat cu voevozii săi, cu Parlament propriu și cu propria-i administrație, a trebuit să renunțe la toate acestea, pentru a deveni o simplă regiune a noului Stat, al Moldovei care a pro­dus cele mai mari genii ale românismului și care nu­mără la activul ei neîntrecuta figură a voevodului Ștefan­­cel­ Mare pentru a putea pretinde în orice împrejurări o situațiune privilegiată. (Continuare)

Next